Un expreso, vă rog!

Îmi place cafeaua, am băut cafea din toate felurile şi sub toate formele posibile. Folosesc inclusiv o mulţime de produse pe bază de cafea. Am băut cafea mai multă, mai puţină sau chiar m-am lăsat de cafea şi am revenit la consumul licorii magice deoarece pur şi simplu îmi place gustul, aroma, efectul…

Descoperirea cafelei cu ciuperci medicinale nu este una nouă dar varianta pe care o consum acum este mai specială. Cafea arabica de cea mai bună calitate infuzată cu dublu extract din Reishi.

După ce am folosit varianta boabe şi cea măcinată pentru filtru, acum a apărut şi varianta măcinată pentru expreso.

Ce înseamnă „expreso grind”?

Boabele de cafea sunt prăjite mai mult timp pentru a obține un gust mai intens şi datorită acestui proces boabele pot fi măcinate mult mai fin. Pulberea fină de cafea pentru expreso încetineşte trecerea apei atunci când este adăugată în dispozitivul de preparat această cafea. Este de preferat ca pulberea să nu fie extrem de fină şi să oprească foarte tare trecerea apei, ne poate strica şi cafeaua şi ziua.

Ca apa să treacă prin cafeaua măcinată pentru expreso şi să scoată cât mai multă aromă este nevoie de presiune, obținută în general cu aburi după cum putem observa la majoritatea echipamentelor profesionale. În paragrafele ce urmează îți arăt câteva dispozitive de uz casnic pentru prepararea  cafelei.

Metode de a prepara expreso fără aparat de expreso

Aparatul de preparat cafea expreso a fost inventat în 1884  de către Angelo Morindo. Nu întotdeauna avem la îndemână un aparat profesional pentru pregătirea cafelei, așadar ar fi bine să știm ce opţiuni mai avem.

AeroPress

Poți cumpăra de pe Amazon: https://www.amazon.ca/Aerobie-83R01-AeroPress-Coffee-Espresso/dp/B0047BIWSK

Este un dispozitiv inventat recent, în 2005, cochet, mic şi practic. Necesită apă fierbinte, cafea măcinată pentru expreso şi funcţionează pe bază de presiune a aerului. Necesită de asemenea şi filtre. Cafeaua este pregătită repede, cu efort puţin şi are un gust delicios.

Cană Moka

Găsești pe AliExpress: https://www.aliexpress.com/item/4000257160671.html

Alfonso Bialetti a inventat cana Moka în 1933 pentru ca cât mai mulţi oameni să poată prepara o cafea excelentă acasă. Acest dispozitiv obţine cafea prin presiunea apei datorită formării aburului. Dispozitivul are nevoie de sursă de căldură, nu doar apă fierbinte.

French Press sau cafetiere

Găsești pe DHgate.com: https://www.dhgate.com/product/french-press-coffee-maker-tea-large-8-cup/425785607.html#seo=WAP

Acest dispozitiv a fost inventat în forma sa rudimentară în Franţa, apoi invenţia a fost patentată în varianta modernă, de către italienii Attilio Calimani şi Giulio Moneta în 1929.

Pentru a obţine cafea avem nevoie de apă fierbinte, cafea măcinată pentru expreso şi aplicarea de presiune cât mai lent. Cafeaua se lasă la infuzat aproximativ 4 minute, mai mult timp poate să îi afecteze gustul.

MiniPresso şi NanoPress

Poți cumpăra din acest website unde găsești multe idei de cadouri: https://www.cadeauxfolies.fr/minipresso-machine-a-expresso-la-plus-compacte-au-monde

Acestea sunt aparate portabile de preparat cafea expreso. Au dimensiuni mici şi sunt foarte practice în situaţii când nu avem acces la aparat clasic de cafea.

Cele două aparate funcţionează pe acelaşi principiu, presiune. Se introduce cafeaua măcinată pentru expreso în locul special conceput, se adaugă apa fierbinte, se închide dispozitivul şi se aplică presiune. Poftă mare la cafea!

Diferenţa dintre cele două este presiunea care pot să o aplice, acesta afectând calitatea cafelei obţinute. NanoPress are şi dispozitiv pentru capsule de cafea.

Concluzii

Important, indiferent de dispozitiv, este să consumăm cafea de bună calitate. Prefer să consum o cafea bună decât mai multe cafele care au o calitate inferioară.

Şi cel mai important: să ştim ce bem, deoarece rinichii noştri nu pot să filtreze nelimitat toxine.

Enikö Pal

11 lucruri care mi s-au întâmplat de când sunt vegană

Veganismul a devenit un mod de a trăi care funcţionează atât de natural încât parcă nici nu ar fi existat alt fel de alimentaţie în viaţa mea. Când eşti vegan de foarte mulţi ani, alimentaţia pe bază de produse de origine animală este doar un vis urât şi încerci să găseşti iertarea pentru ceea ce a fost cândva o friptură sau sarmale cu carne tocată. Pentru că acea friptură a fost o fiinţă.

1. Am simţit cum mă detoxific.

Eu când am început să fiu vegană chiar consumam vegetale eco, bio, organice. Consumam sucuri obţinute prin presare la rece din sfeclă, morcovi, varză, iarbă de grâu, frunze de ţelină sau pătrunjel şi multe altele. Consumam germeni de grâu şi vlăstari de broccoli, lucernă, ridichi, varză roşie, creson. Am încercat probabil toate „lactatele” raw vegane posibile. Dar nu spuneam nu nici la o ciorbă de pleurotus sau sarmale de post. Dar pur şi simplu simţeam detoxifierea la mod propriu. Parcă tot organismul, fiecare celulă, se curăţa de produsele de origine animală. Iar senzaţia aceea nu se poate uita şi nu poţi avea parte de ea doar dacă adopţi stilul de viaţă numit veganism. Faptul că renaşti prin veganism se explică şi din această perspectivă deoarece noi suntem o comunitate de celule vii. Trecerea la veganism este senzaţie divină pe care fiecare om ar trebui să o simtă.

2. Mi-am schimbat uimitor perspectiva asupra vieţii.

Acesta este un atu de care veganii au parte în mod special. Practic am realizat că singura viaţă care îmi aparţine este a mea. Iar atunci când realizezi acest lucru perspectiva asupra vieţii ți se schimbă în mod fantastic. Omul care a fost devine alt om. Ajungi la momentul când îţi pasă şi de musculiţa de oţet şi de animalele a căror carne se află pe rafturile magazinelor. Ajungi la momentul în care pur şi simplu îţi pasă cu adevărat de viaţă.

3. Devii schimbarea de care are nevoie lumea.

Vrem o lume mai bună, mai curată, mai puţin violentă, mai puţine războaie, mai puţină foamete, aer mai respirabil, mai puţine animale maltratate, sustenabilitate în ecologism etc. Dar nimeni nu face nimic pentru toate acestea. Oameni nu vor să accepte că toate acestea încep din farfuria lor. Ca vegană am realizat că se poate să fi mai bun prin alegeri simple şi practice. Şi dacă ar fi mai mulţi vegani lumea ar deveni un loc mai bun.

4. Am rămas doar cu prietenii cool.

Da, se spune că dacă devii vegan rămâi fără prieteni, dar nu este chiar aşa. De fapt rămâi cu prietenii adevăraţi şi care sunt cei mai cool. Cine te acceptă ca vegan, activist, sărit de pe fix, cu idei bine definite, foarte bine informat şi care îţi face capul calendar. Doar prietenii cool pot accepta asta. O să devii „veganul” în comunitatea de prieteni, dar este în regulă, poate să fie chiar fain. Şi apoi îţi faci mulţi prieteni cu care împărtăşeşti aceeaşi valori. De când sunt vegană mi-am făcut prieteni vegani absolut minunaţi. Şi nu mi-am făcut doar prieteni vegani, mi-am făcut prieteni din toate mediile sociale, persoane interesate de veganism ca stil de viaţă. De obicei eşti considerat „veganul malnutrit” care primeşte toate vegetale când merge în vizită la părinţi, bunici, prieteni sau la ţară. Şi nu am zis niciodată nu, deoarece aşa ajung să am provizii şi să nici nu supăr pe nimeni cu un refuz. Sigur că vreau murături eco, fasole bio, tot ce primesc. Ca să nu aud apoi că veganii nu sunt fiinţe sociale. Aud cazuri în care veganii sunt luaţi peste picior de către omnivorii. Nu a fost cazul meu, întotdeauna am ştiut că sunt pe partea cea bună şi nu trebuie să fiu jignită pentru asta, dacă să fi denumit extraterestru poate fi numită o jignire.

5. Legătura cu mâncarea a devenit una magică.

Se spune că trebuie să mănânci ca să trăieşti, nu să trăieşti ca să mănânci. De când sunt vegană am încercat toate nebuniile posibile în ceea ce priveşte mâncarea. Am cumpărat tot ceea ce a fost posibil să cumpăr. Am studiat alimentele şi apoi am făcut tot posibilul să le găsesc ca să le am în farfurie. Dacă le povestesc prietenilor, familiei, cunoştinţelor, bucătarilor pe care îi cunosc, tuturor despre alimentele ce le am în cămara tip depozit, lor le sunt complet necunoscute. Am încercat toate alimentele despre care am scris în cartea mea. Alimentaţia omnivoră te limitează extraordinar de mult în ceea ce priveşte mâncarea minunată pe care această planetă o poate oferi oamenilor. Incredibil cum avem încă milioane de vegetale comestibile, iar majoritatea oamenilor consumă câteva animale şi doar câteva soiuri de vegetale.

6. Nu îmi este dor de mâncarea de origine animală.

Prima întrebare a omnivorilor este dacă chiar nu mai poftesc nimic din ceea ce am mâncat înainte. Nu aş putea să mai mănânc nimic de origine animală. Nu ştiu cum am putut să mănânc animale sau ceva ce iese dintr-un animal pentru a se reproduce sau a hrăni progenitura (a se înțelege lapte, asta dacă nu îți sună cunoscut. Lichidul util progeniturii este laptele.). Nu poftesc sub nici o formă nimic din ceea ce am mâncat înainte şi nu îmi solicită nici un efort acest fapt. Am fost păcălită să gust dintr-o prăjitură care trebuia să fie de post. Am vomat de 20 de ori cel puţin ca apoi să le spun să nu mă mai păcălească deoarece organismul meu nu mai acceptă produsele de origine animală. Nu mă topesc după a replica mâncarea de origine animală, dacă ceva are gust prea asemănător cu carnea de obicei nu îmi face plăcere să îl mănânc deoarece sunt vegană cu principii. Acest lucru înseamnă că nu am o dietă pe bază de plante şi în rest nu dau doi bani pe ceea ce se întâmplă în lume. Vreau să îmi fie foarte clar când mănânc că ceea ce consum nu îmi aduce aminte de produsele din carne sau lapte. Vreau să mă bucur de gustul de vegetale fără să imite carnea. Poate funcţionează la adepţii de carne dar nu la mine.

7. Am făcut economii.

Am mai spart mitul că alimentaţia vegană este scumpă. Alimentaţia de lux este scumpă, fie ea vegană sau omnivoră, dar alimentaţia pe bază de vegetale nu este scumpă. Nu este sub nici o formă mai scumpă decât o alimentaţie omnivoră. Deşi mi-am cumpărat tot ceea ce nici nu am visat în primii 18 ani de viaţă în materie de alimente, tot am făcut economii. Faptul că ulterior am investit banii în accesorii pentru motocicletă, nu se pune. Mâncarea pe bază de produse de origine animală nu este ieftină, mai ales dacă nu punem pe masă cele mai ieftine variante care, offf,  au proteină din alte vegetale. Am mâncat vegetale de pe tot globul, sub toate formele, am mâncat alimente de care majoritatea oamenilor nici nu au auzit vreodată. Am căutat toate plantele ce cresc la noi în ţară şi au valori nutriţionale extraordinare. Am cultivat în propria grădină toate plantele care cresc în România şi nu numai. Nu mă pasionează gătitul în mod special dar asta nu m-a oprit nici măcar de la nebunia de a încerca reţete moleculare. Veganismul deschide cele mai largi şi minunate orizonuri în ceea ce priveşte gastronomia. Şi interesant, nu îţi goleşte portofelul. Poţi ţine post? Veganismul este floare la ureche.

8. Studiez mult.

Studiatul îţi menţine creierul activ. Mulţi oameni după un timp renunţă la a mai urma vreo şcoală şi cel mai trist este că renunţă şi la a citi. Şi nu este vorba doar despre citit, dar oamenii îşi pierd curiozitatea, nu îi mai atrage nimic, nu studiază, este drumul sigur spre delăsare. Mă interesează să fiu la curent cu tot ceea ce ţine de noutăţi despre cum să schimbăm lumea, despre activism pentru animale, activism pentru ecologism, despre sănătate şi alimente. Dar din aceste subiecte se nasc alte subiecte, stil de viaţă, natură, oameni, animale, locuri, fapte, mâncare, ştiinţă, maşini, tehnologie, istorie, anatomie, originea omenirii, multe lucruri. Am început să studiez despre veganism iar studiul a început să facă parte din stilul de viaţă. Şi chiar vreau să fiu la curent cu toate documentarele care arată cât de toxică este carnea pentru organismul uman deoarece trebuie să am replicile foarte clare şi dovedite ştiinţific pentru cei care au dubii asupra alimentaţiei. Şi când vrei să convingi oamenii să devină vegani trebuie să aduci argumente clare.

9. Am slăbit şi mi-am păstrat greutatea fără eforturi

Avem tendinţa de a pune vina pe genetică, de aceea sunt gras sau slab, de aceea nu am realizări, de aceea nu sunt fericită, de aceea nu pot să alerg la maraton etc. Genetica îşi pune amprenta dar nu în toate cazurile atât de mult pe cât o găsim noi ca scuză. Când am devenit vegană eram şoferiţă de camion pe curse lungi, curse între care încercam să îmi fac şi orele de zbor pentru licenţa de pilot pe avion. Nu făceam mişcare multă deşi energie aveam, fiind pasionată de sport, astfel aveam forme mai rotunde, dar nu imense. După ce am încheiat sezonul de zbor cu avionul şi maratonul de grătare, am devenit vegană. Da, am devenit vegană deşi eram consumatoare de carne fără restricţii gen grătar de două ori pe an. Maxim un an de zile a fost nevoie ca să ajung la o greutate acceptabilă care mai avea nevoie doar de muşchi lucraţi, greutate pe care o păstrez de atunci.

10. Nu am spus că veganismul îţi oferă tot! Dar îţi oferă atât de multe.

Veganismul nu este un sacrificiu! Poate postul este un sacrificiu, că abia aştepţi să treacă de miezul nopţii ca să spargi frigiderul şi să haleşti toată carnea şi brânza. Aşa îmi povestea bunica mea, a ţinut toate posturile, fără excepţie, dar că este greu şi abia aştepta miezul nopţii ca să mănânce carne. Veganismul este o plăcere, un deliciu, satisfacţie, este uşor, frumos, minunat, este un stil de viaţă care te defineşte, nu te chinuie nimic, nici o dorinţă culinară faţă de care să ai reţineri. Veganismul mi-a oferit liniştea sufletească, nu sunt eu religioasă, dar nici nu aş vrea să trec prin sacrificiile postului. Veganismul mi-a oferit stabilitatea emoţiilor. Toţi închideţi ochii când vedeţi animale chinuite. Eu nu închid ochii la suferinţa altor fiinţe. Trăiesc ca toţi ceilalţi oameni doar că la alt nivel spiritual. Şi numai veganii ştiu ce înseamnă să urci la acel nivel spiritual în care nu numai că ştii că nu este nevoie de violenţă ca să mănânci dar vrei să schimbi şi lumea. Cum se spune, veganismul nu este o religie, nu aştepţi să pice nimic din cer, trebuie să trăieşti, să munceşti, să studiezi, să fi activ.

11. Am scris o carte!

 Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc dar din păcate a trebuit să muncesc mult, iar timpul pentru citit era extrem de puţin. Visam să devin IT-istă, să scriu repede la tastatură, să lucrez la birou. Nu s-au îndeplinit toate dar s-au întâmplat altele, care nu erau în plan. De exemplu: am găsit partenerul perfect, mai perfect decât plănuiam, am învățat să scriu repede la tastatură, cu diacritice şi am scris o carte. O carte despre veganism. Ce legătură are să scrii o carte cu veganismul? Nu pot să spun că se aplică în mod general, dar eu am scris o carte de când sunt vegană. O dorinţă, o plăcere, o scânteie, o muncă de echipă, mult timp liber dedicat cărţii şi toate alimentate de flacăra binelui, de energia spirituală a veganismului, de energia dată de superalimente şi de puterea dată de iubire. Şi spun acest lucru deoarece această carte va ajunge în multe locuri unde oamenii vor avea acces să o citească şi să îşi i-a notiţe despre alimente.

Nota bene

Dacă toată lumea are dreptul la o viaţă de calitate atunci toţi oamenii au dreptul la împlinire spirituală, împlinire care are loc mai ales după adoptarea unui stil de viaţă vegan.

Enikö Pal

Pentru tine ce înseamnă Crăciunul?

Înainte să fie o sărbătoare religioasă Crăciunul a fost o sărbătoare păgână definită prin practici violente. La romani sărbătoarea dura de pe 17 până pe 25 Decembrie, perioadă în care nimeni nu putea fi pedepsit pentru vătămare de persoane sau proprietăţi. Festivalul începea când era ales un „inamic al poporului” care să reprezinte răul. Fiecare comunitate opta pentru o victimă pe care o forţa să se desfete excesiv şi la finele spectacolului o ucideau. Festivalul includea sacrificii umane, intoxicaţii, desfrâu, violuri sau consumul de biscuiţi antropomorfi (în formă de figuri umane).

Sărbătoarea a fost convertită la creştinism dar acest aspect nu a avut succes şi în redefinirea practicilor violente, care au rămas valabile.

Crăciunul nu ar fi decât o mulare peste sărbătorile unor zei solari, creştinii alegând deliberat data pentru a facilita răspândirea credinţei în rândul populaţiilor păgâne. Primii creştini nu ştiau când s-a născut Iisus, pur şi simplu au asimilat festivalul solstiţiului revendicându-l drept sărbătoarea originilor lui Mesia. Multe dintre elementele sale atestă prezenţa unor reminiscente păgâne, cum ar fi folosirea pomului de Crăciun, o veche practică druidică.

Elementele sărbătorii s-au tot acumulat până în epoca contemporană.

Important este să cunoaştem istoria ca să nu fim spălaţi pe creier degeaba. Această sărbătoare este atât de populară încât nici nu se pune problema să schimbăm istoria acum, dar se pune problema să schimbăm tradiţiile violente în obiceiuri paşnice şi frumoase.

De Crăciun să fim mai buni!

Pentru unii Crăciunul este în întregime despre supradoză de mâncare nesănătoasă, abuz de alcool şi nimicirea ficatului. Totul se rezumă la uciderea a cât mai multor animale pentru ca să avem masa plină ca apoi să aruncăm la gunoi extra mega surplusul. Nu înţeleg exact de ce de sărbători încercăm să mâncăm până crăpăm. Şi cel mai bine ştiu asta cei care lucrează la spitale, când scot din oameni găleţi întregi de sarmale, prăjituri şi carne.

Ce înseamnă pentru mine Crăciunul

Dacă pentru majoritatea oamenilor această sărbătoare este despre agitaţie maximă şi cumpărături până în pragul leşinului, pentru mine este despre linişte, fapte bune, mâncare puţină dar rafinată, relaxare, gânduri curate, vizitarea familiei, vacanţă.

Şi cel mai frumos acum este că nu mai trebuie să particip la uciderea porcului. Acesta a fost unul dintre obiceiurile care m-au afectat enorm în toată copilăria. Astfel sufeream de disonanţă cognitivă, iubeam animalele dar totuşi le mâncam. Şi să nu credeţi că acest aspect nu îşi pune amprenta asupra comportamentului copilului ca viitor adult.

La începuturile acestei sărbători erau sacrificaţi oameni pentru diferite zeităţi, apoi animale erau folosite în acest scop, fiind sacrificate în cele mai groaznice şi chinuitoare moduri.

În prezent a spune că sacrificăm porcul de  Crăciun este greşit deoarece nu o mai facem pentru zei. Corect este să spunem că tăiem sau ucidem porcul de Crăciun, deoarece o facem numai din motivul de a-l mânca. O facem doar pentru stomac, pentru a mânca în exces nişte animale nevinovate care doreau să trăiască la fel de tare pe cât ne dorim şi noi.

Crăciunul nu ar trebui să includă fapte violente. De aceea şi din alte miliarde de motive, sunt vegană.

Crăciunul, dacă ar trebui să fie aşa cum îl promovăm, trebuie să îl simţim din suflet. De Crăciun să dăruim, să ajutăm, să fim mai buni, să ne bucurăm…de puţinele zile libere legale de la stat şi în care sunt închise toate magazinele. Cine le primeşte, deoarece cine nu le primeşte, are de salvat oameni ca să nu moară de la excesul de consum de animale preparate sub toate formele cât mai indigeste posibile.

Eu păstrez din Crăciun doar puţinele obiceiuri frumoase: cozonacul şi prăjiturile copilăriei, salamul de biscuţi şi ciocolata caldă cu aromă de poveste, mere coapte cu scorţişoară, sărmăluţele vegane cu smântână delicioasă, colindele care sună bine şi au versuri acceptabile. Aş accepta cu drag şi un şemineu lângă care să stau cu fiinţele( persoane şi animăluţe) dragi la o poveste de Crăciun.

Şi cel mai important este să fim mulţumiţi din adâncul sufletului şi acest lucru să se vadă pe zâmbetul nostru.

Enikö Pal

Cacao – știi ce este și de unde vine?

Cacao pulbere, unt de cacao, lichior de cacao

Cacao este denumirea semințelor produse de arborele de cacao, Theobroma cacao, care după uscare se macină sub formă de pulbere. Cacaua este un produs de export important a numeroase țări în curs de dezvoltare. Cacao este materia primă principală pentru obținerea de ciocolată. Denumirea de cacao provine din limba aztecă cacahuatl, denumire care a fost preluată de spanioli.

În Puerto Escondido Honduras, America Centrală descoperirile arheologice au găsit vase cu teobromină ce datează din anii 1100 î.Hr., substanța fiind un extract din semințe de cacao care se folosea la producerea unor băuturi alcoolice. Aztecii cunosc arborele de cacao, considerat sfânt (darul zeului Quetzalcoatl), din secolul XIV. Băutura alcoolică preparată din fructele de cacao fermentate era provenită dintr-un amestec de apă, cacao, porumb, vanilie și piper. Boabele de cacao serveau și ca monedă la azteci. Conchistadorii spanioli îi descoperă repede valoarea, ei găsind 25 000 de chintale de cacao în încăperile tezaurulului lui Montezuma (un sclav costa 100 de boabe de cacao). Prin creșterea consumului de cacao în Europa se vor extinde și plantațiile de cacao în colonii.

Din fericire tot mai multă cacao este certificată FAIR TRADE, un program de comerţ echitabil prin care se asigură sustenabilitatea socială, economică şi faţă de mediu. Acest model de comerţ este conceput pentru a crea venituri durabile pentru fermieri şi familiile lor. Din ce în ce mai multe companii se alătură  acestui program, cumpărând cacao fair trade pentru produsele lor pe bază de cacao. Dar o ciocolată cu lapte, chiar dacă are sigla FAIR TRADE cocoa, pentru mine, o persoană care înţelege ce anume citeşte pe lista de ingrediente, este o ciocolată extrem de amară, plină de violenţă şi durere. Desigur şi foarte nesănătoasă.

Cacao ieftină, sub formă de ciocolată, unt de cacao, boabe, pulbere, are şanse mari să provină de la plantaţii unde muncitorii sunt exploataţi. Din nefericire chiar studii recente arată faptul că oamenii încă sunt exploataţi la fermele de cacao, inclusiv copiii. Iar procentul sclavagismului de pe plantaţii încă este foarte mare conform declaraţiilor din Septembrie 2019 ale autorităţilor competente.

Ideea este că trebuie să înţelegem şi să acceptăm că nu este nedrept să ne bucurăm de ciocolată chiar dacă arborii de cacao nu cresc în ţara noastră dar trebuie să plătim preţul corect pentru această minune numită cacao. Şi să ne gândim la viitor prin abordarea metodelor sustenabile.

De ce trebuie să plătim un preţ corect pentru cacao ne explică şi Carol Off, autorul cărţii Bitter Chocolate: Investigating The Dark Side of the World’s Most Seductive Sweet. Plătind preţul corect fermierii vor angaja oameni adulţi la plantaţii, cărora le vor oferi un salariu decent ca să îşi poată întreţine copii.

Trebuie să ne pese! Nu avem dreptul să îi exploatăm pe alţii, nici oameni, nici alte animale.

Cui nu îi place ciocolata? Atunci de ce distrugem această minunată planetă? Deocamdată este singura planetă pe care suntem siguri că există cacao.

De ce ne place ciocolata? Deoarece ciocolata de bună calitate conţine multă cacao.

Studiile arată că ciocolata ne afectează emoţiile şi dispoziţia prin creşterea nivelului de serotonină, ceea ce explică pofta de ciocolată în momentele de melancolie. Tot în acest scop acționează şi un neurotransmiţător denumit teobromină, un stimulant moderat utilizat uneori în tratarea depresiei. De asemenea eliberează compusul anandamidă, un neurotransmițător cu efect antidepresiv, antipsihotic și anxiolitic, care produce emoţii euforice de mulţumire şi relaxare.

Cacao poate îmbunătăţi sănătatea inimii, scade nivelul stresului şi inflamaţia, acestea fiind doar o parte din avantajele pentru corp. Consumul de cacao eliberează în creier anandamidă, endorfine, feniletilamină şi serotonină, toate acestea oferind organismului stare de bine.

Cacaua crudă combate oboseala datorită conținutului ridicat de magneziu (65% din DZR la 100g produs), un mineral implicat în activarea a peste 300 de enzime necesare proceselor metabolice. Ajută la ținerea sub control a glicemiei, îmbunătățind metabolismul glucozei și echilibrând nivelul de zahăr din organism, glicemie pe care cu toţii trebuie să o ţinem sub control, nu doar diabeticii. Crește densitatea osoasă, fiind recomandate persoanelor care suferă de osteoporoză, luptă împotriva îmbătrânirii premature prin conținutul de polifenoli şi protejează inima, fiind bogată în antioxidanți care protejează celulele și îmbunătățesc circulația sângelui.

Din punct de vedere nutriţional cacao crudă este o adevărată comoară. Cacaua conţine vitaminele B1 (tiamină), B2 (riboflavină), B3 (niacină), B5 (acid pantotenic), B9 (acid folic), C si E; minerale precum magneziu, mangan, fier, cupru, fosfor, zinc, potasiu, calciu. Mai conţine şi antioxidanți (flavonoide – catechină, epicatechină, procianide), aminoacizi (serotonină, triptofan, dopamină, anandamină, PEA – element chimic care crește secreția de adrenalină), proteine şi fibre.

Cacaua este considerat un dar al zeilor.

Eu consum cacao sub forma netratată termic, cacao raw. Din depozitul meu magic cu superalimente nu lipseşte cacaua sub forma de pudră, nibs, boabe, unt de cacao, lichior de cacao şi minunatul nibs cu yacon de care m-am îndrăgostit de la prima gustare.

P.S. Nu uitaţi sloganul, să fim fericiţi dar niciodată pe suferinţa altora!

Enikö Pal

Ghidul bobocului Vegan la 1 an. La mulţi ani!

Enikö, Ionuț și Fifi – autor, editor și inspirație pentru o lume mai bună

Acum aproximativ şase ani mă uitam la televizor la o emisiune de nutriţie. Serveam un ceai delicios cu mama mea şi ne uitam la o renumită promovatoare a veganismului în România. Din păcate ea a afirmat că raw veganii au în alimentaţia lor 70% crudităţi iar în rest, 30%, de toate. A specificat de toate ca fiind carne, ouă, lapte, lactate, peşte, toate produsele de origine animală.

Toată emisiune a afirmat o mulţime de tâmpenii, prostii şi minciuni. Şi încercam să înţeleg dacă pentru unii chiar numai şi absolut numai banii contează.

Din păcate pentru ea şi din fericire pentru mine, nu am putut suporta tot ceea ce spune şi am aruncat televizorul afară pe balcon înainte să se termine emisiunea, iar după ce mama mi-a spus că vezi că trebuie să mănânci şi un pic de carne, cel puţin peşte eu i-am adus la cunoştinţă decizia mea: am să scriu o carte!

Nu s-a întâmplat nimic instant dar ideea a rămas în mintea mea şi o analizam zilnic. Doar că nu era deloc uşor de realizat. Nu aveam prea multe cunoştinţe de redactare, scriam la tastatură destul de lent, nu scriam cu diacritice şi cel mai important nu aveam susţinerea necesară. Nu poţi să scrii o carte despre exact ceea ce simţi şi vezi în jurul tău fără să ai susţinere.

Apoi a apărut, adică reapărut, el în viaţa mea. Şi atunci când apare un EL potrivit în viaţa ta, ce se întâmplă? Vă spun eu ce se întâmplă: înveţi să scrii repede la tastatură şi cu diacritice 🙂

Şi publici o carte de aproape 500 de pagini mai repede de zeci de ori decât aş fi învăţat eu tot ceea ce deja el ştia în materie de redactare, editare şi desigur partea de promovare pe Internet. Cartea trebuia să fie un ghid de 30 de pagini, maxim; dar se pare că nu s-a încadrat în acest număr de pagini.

Perioada în care am scris cartea, 2 ani de zile, a fost extrem de interesantă, frumoasă, zbuciumată, cu multe bucurii dar şi cu dezamăgiri. Înţelegeam că am să încep o relaţie cu o persoană de miliarde, el devenind vegan din ziua din care am format un cuplu, iar surprizele pe care mi le făcea legate de veganism erau zilnice, dar pe lângă toate acestea să scrii şi o carte… era mai mult decât m-aș fi așteptat.

Şi pot să dau un sfat tuturor, prima carte nu este uşor de scris. Dar îmi doream din tot sufletul să o scriu.

Mergeam de la un editor la altul, făceam drumuri lungi prin ţară şi convorbiri telefonice care nu se mai terminau cu orele. Până la urmă am editat şi redactat cartea singuri, chiar dacă textul a fost la corectat de mai multe persoane, deoarece toţi vroiau să îmi schimbe opinia. Iar eu nu vroiam să scriu minciuni ca alţii care spun că raw veganii mănâncă chiar bine carne.

Ce mi-au spus toţi din propria experienţă, mai multă sau mai puţină, unii cu zeci de cărţi editate, să ştiu că prima carte nu o să fie perfectă. Nu are cum! Mai ales că eu pur şi simplu nu aveam experienţă la scris cărţi. Am acceptat acest aspect şi în sfârşit a ieşit din lumina tiparului la 1 Decembrie 2018, de centenar, Ghidul Bobocului Vegan.

Mulţumesc pentru minunatele experienţe oferite, lansări de carte în ţară şi în străinătate, sute de autografe scrise cu drag, apariţii la radio şi televiziune. Tot datorită cărţii am cunoscut mii şi mii de oameni minunaţi. Iar proiectele nu se încheie nicidecum aici, cartea va ajunge în sute de biblioteci, toată lumea trebuie să aibă acces la adevărul de dincolo de aparenţe.

Faptul că am scris o carte mi-a dat ocazia să întâlnesc oameni care la rândul lor mi-au recomandat titluri de cărţi care merită citite. Şi chiar a meritat să le citesc. Am aflat de ce oamenii nu devin vegani atât de uşor cum ar trebui şi ce se poate face în această privinţă. Şi dacă prima mea carte nu este perfectă înseamnă că următoarea va tinde mult mai mult spre perfecţiune.

La mulţi ani Ghidul Bobocului Vegan! deschizător de drumuri din ce în ce mai optimiste.

Enikö Pal