Etichetă: sanatate

Ambalaje biodegradabile versus ambalaje din plastic

Eniko PalLasă un comentariu

Ambalajele bio, cum să ne păstrăm obiceiurile dar să fim mai prietenoşi cu planeta şi corpul nostru.

În momentul actual s-a ajuns la un nivel foarte mare al consumului de alimente şi produse ambalate.

Iar cel mai folosit material pentru ambalaje este plasticul. Plasticul este pretutindeni.

Plasticul e peste tot, pe fundul mărilor și oceanelor, pe malurile râurilor, în inima munților, în stomacul animalelor, în hrana noastră zilnică și în aerul pe care îl respirăm. Plasticul a devenit simbolul societăților de consum și una dintre cele mai grave amenințări la sănătatea planetei. Responsabilitatea este împărțită între marii producători, care își ambalează produsele în cantități uriașe și inutile de plastic, autoritățile, care nu prioritizează politici publice prietenoase cu mediul, și societatea civilă, care trebuie să își regândească obiceiurile de consum și să facă tranziția spre alternative sustenabile.(Greenpeace)

Criza poluării cu plastic este unul dintre cele mai vizibile simptome ale unor sisteme vulnerabile care pun în pericol, în fiecare zi, sănătatea noastră și a ecosistemelor în care trăim. Astăzi, corporațiile și guvernele sprijină un model economic bazat pe consumerism și produse de unică folosință, ignorând faptul că resursele planetei sunt finite, la fel si gropile de gunoi.

În ultimii 30 de ani, produsele fabricate din plastic au crescut într-un număr foarte mare la nivel global, cu aproximativ 70%. Pungile de plastic, sticlele de tip PET și ambalajele de produse cuprind în prezent cel mai mare sector al fabricării de plastic, fiind considerate de unică folosință pentru majoritatea persoanelor. Gropile de gunoi nu pot gestiona deșeurile care sunt în creștere alertă de la an la an, iar acest lucru înseamnă că datoria de a susține mediul revine fiecărui individ și companie în parte.

Plasticul este peste tot

Chiar dacă există de aproximativ 70 de ani, în timp acesta a devenit prezent în orice lucru.

Autoritățile trebuie să prioritizeze politici publice care să îmbunătățească procesul de colectare selectivă, lucru care în Romania nu se întâmplă. De fapt în România se reciclează maxim 3% din deşeurile produse, astfel rămâne varianta ca noi, cetăţenii, să contribuim la combaterea poluării cu plastic printr-un comportament responsabil.

Să înţelegem descompunerea

Deșeurile organice, precum resturile alimentare, se descompun, biodegradează sau compostează odată ce sunt aruncate. Produsele din plastic, pe de altă parte, nu se descompun și nici nu se biodegradează sau compostează. Toate aceste trei procese depind în mare măsură de capacitatea organismelor microscopice, cum ar fi bacteriile, de a consuma și descompune deșeurile organice. Produsele din plastic sunt fabricate, de obicei, cu ingrediente chimice sintetice, cum ar fi polietilen tereftalat (PET), pe care organismele biodegradabile nu le pot consuma. Ca atare, materialele plastice nu pot fi degradate cu ușurință iar descompunere acestora nu va fi niciodată definitivă.

O parte din ambalajele folosite foarte mult sunt cele de unică folosinţă din domeniul alimentar, precum paharele pentru cafea, paharele pentru fresh-uri şi accesorii oferite lângă acestea, capace,paletine, paie, linguriţe.

Sectorul de catering oferă mâncarea în boluri, caserole, sosiere, cutii, farfurii. Accesoriile oferite la acestea sunt: linguriţe, furculiţe, cuţite, şerveţele.

Aceste ambalaje sunt de unică folosinţă, iar după utilizare vor zace în natură, în râuri, în oceane, pe munţi, pe câmpii, în păduri, în marginea oraşelor sau oriunde pe această planetă, sute şi sute de ani. În România deşeurile nu se reciclează iar plasticul nu este biodegradabil şi nici compostabil.

Alternativa

Una dintre alternative, atunci când suntem nevoiţi să folosim ambalaje de unică folosinţă, este să alegem variantele biodegradabile.

Biosector, o firmă de nivel mijlociu dar cu suflet mare, din Braşov livrează în toată ţara o gamă largă de ambalaje biodegradabile, compostabile, din plante.

Ambalajele sunt din următoarele ambalaje:

  • Carton provenit din lemn din păduri gestionate durabil
  • Fibre de trestie de zahăr
  • Frunze de palmier
  • PLA, acid polilactic – poliester biodegradabil obţinut din amidon de porumb sau trestie de zahăr
  • Hârtie, din silvicultură durabilă
  • Lemn de fag provenit din silvicultură sustenabilă
  • Lemn de bambus
  • Lemn de pin, din păduri gestionate durabil
  • Bioplastic CPLA, fără petrol, biodegradabil, compostabil
  • Celuloză, material din care sunt făcute pungi transparente
  • Amidon de porumb
  • Amidon de cartofi
  • Nitril, folosit pentru mănuşile de unică folosinţă biodegradabile
  • Hârtie reciclată

Biosector oferă şi o gamă de ambalaje reutilizabile, din materiale prietenoase cu sănătatea noastră.

Găsiţi aici sticle cu husă, termosuri pentru băuturi sau mâncare, cutii pentru prânz, vase, tăvi, căni, linguriţe, forme de tăiat biscuiţi, tocătoare, paie.

Materialele din care pot să fie produsele enumerate sunt: sticlă borosilicată, inox, bioplastic(amidon), alte resurse naturale.

Nu contează doar cu ce ne hrănim, contează şi în ce anume depozităm hrana şi din ce ambalaje o consumăm. Să fim prietenoşi atât cu organismul nostru cât şi cu planeta noastră dragă.

Nu ezita să ne contactezi.

Biosector.ro

Autor: Enikö Pal

Pentru cei care cred că nu pot

Eniko PalLasă un comentariu
Ghidul Bobocului Vegan, carte

Efortul meu

Cunoaştem noţiunea de post dintotdeauna dar noţiunea de veganism s-a făcut cunoscută în România de puţini ani.

În 14 ani de veganism am învăţat un lucru foarte util şi interesant, şi anume: că se poate! Şi că e al naibii de fain.

Cum am scris şi în cartea mea, Ghidul Bobocului Vegan, a deveni vegan nu presupune nici un pic de efort.

Efectiv poţi deveni vegan fără să faci nici un efort suplimentar în ceea ce priveşte cumpărăturile, gătitul sau orice aspect legat de viaţa socială.

Aceasta este o listă cu aspecte şi lucruri pe care eu le-am învăţat şi îmi doresc ca toţi oamenii să aibă parte de această oportunitate minunată numită veganism:

Am învăţat chiar din primele zile de veganism că nu este greu să mănânci vegan.

Nimic nu a fost mai simplu decât să elimin produsele de origine animală din alimentaţie. A fost atât de uşor, atât de simplu, atât de natural! Şi asta se întâmpla când nu prea găseai multe alimente vegetale care să semene cu cele de origine animală. Este un aspect care ajută mult în tranziţie. O tranziţie care la mine a durat o zi. Dar acum sunt atât de multe produse vegane încât aştept ziua în care produsele de origine animală o să se găsească foarte greu.

Am descoperit o lume pe care tu nu o vezi

Oamenii sunt manipulaţi şi spălaţi intens pe creier de mizerabilele industrii ale fermelor de animale, abatoarelor, fabricilor care produc alimente de origine animală.

Dar când scoţi capul din mizerie o să descoperi o altă lume. Realitatea din spatele produselor de origine animală este monstruoasă. Iar veganismul prezintă o lume în care nu eşti ucigaşul principal şi nu eşti nici un fel de ucigaş. Ca vegan efectiv nu mai faci rău animalelor, oamenilor, planetei. Cred că nici Universul nu ne mai suportă caracterul egoist de a lua vieţi ca apoi să ne destrăbălăm mâncând animale moarte şi îndopându-ne cu medicamente pentru colesterol.

Am învăţat ce este hrana

Toţi ştim ce este mâncarea, o bagi sub nas şi sub nici o formă nu trebuie să te gândeşti la consecinţele ingerării. Sub nici o formă nu trebuie să te gândeşti de unde provine, cum a ajuns în farfuria ta, ce aură are.

Mâncarea poate să fie orice gunoi sau animal ucis cu violenţă şi desigur maltratat toată viaţa. Aceasta este realitatea, nu cea din imaginaţia ta. Dar hrana, hrana pentru om este de origine vegetală. Şi simt acest lucru de atâţia ani. Poţi încerca! Veganismul este pentru toată lumea.

Am învăţat să iubesc

Dacă iubeşti animalele, nu le omori. Dacă iubeşti oamenii, nu le faci rău şi nu le găteşti mâncare din animale moarte, mâncare care îi îmbolnăveşte. Dacă iubeşti planeta, nu o distrugi prin alimentaţia ta care are o amprenta carbonică imensă. Şi dacă te iubeşti pe tine în primul rând, nu te otrăveşti cu mâncare de origine animală. Iar ca să oferi iubire şi pace trebuie să te iubeşti pe tine şi să fi împăcat cu tine însuţi în primul rând. Iar acest aspect se obţine când nu mai acumulezi în tine încărcătura toxică şi negativă din alimentele pe bază de animale ucise cu mai multă sau mai puţină violenţă. Sunt tot ucise, nu se sinucid de bună voie. Nu este greu de înţeles acest lucru.

Am învăţat o combinaţie interesantă

Am ajuns în mod natural să fiu o luptătoare dură dar în acelaşi timp să fiu şi foarte blândă.

Deşi par aspecte opuse, se explică foarte uşor. Oamenii fac prea multe nedreptăţi, provoacă prea multă durere cu prea multă nonşalanţă. Mă uit la oameni în magazine când cumpără carne. Ţin în mână nişte pungi ieftine cu bucăţi de animale, bucăţi care au o culoare horror, efectiv îţi provoacă o scârbă supremă. Cât de mult nu îi doare nicăieri de cât de multă suferinţă provoacă unor fiinţe nevinovate.

Şi atunci oamenii te provoacă să lupţi pentru dreptate şi până la urmă pentru o planetă pe care să mai putem trăi. Dar grătarul cu cadavre (cacofonie intenţionată) este mai important decât ziua de mâine.

Oamenii te fac să devii irascibil şi îţi cresc dorinţa pentru dreptate. Noroc cu animalele, care balansează şi îţi scot la iveală mai multă blândeţe decât îţi poţi imagina că încape într-o fiinţă umană.

Dar am întâlnit şi atât de mulţi oameni minunaţi de când sunt vegană încât sunt convinsă ca este cea mai bună alegere din viaţa mea. În ceea ce priveşte viaţa socială tu este VEGANUL şi rolul tău este să provoci oamenii la o schimbare bună în viaţa lor. Aşa cum poţi tu. O vei face şi involuntar, oricum.

Da, da şi din nou da! Veganismul este cel mai minunat lucru şi cel mai potrivit pentru oameni.

#Poţi să faci şi tu post. Este un început perfect.

Dăruieşte şi tu Ghidul Bobocului Vegan dacă crezi în cineva suficient de tare.

Ghidul Bobocului Vegan aici www.crudsisanatos.bio

Cu dragoste,

Enikö Pal

Frumuseţiile unei vieţi vegane

Eniko PalLasă un comentariu
gustare vegana

Omul este ceea ce mănâncă şi devine ceea ce gândeşte

Sunt vegană de 14 ani iar înainte am consumat toate produsele de origine animală şi am avut un stil de viaţă omnivor. Din păcate am fost crescută cu produse de origine animală iar datorită acestui aspect am termen de comparaţie între cele doua stiluri de viaţă: vegan şi omnivor.

Frumuseţiile şi mulţumirea care îţi sunt oferite de veganism nu vor fi niciodată simţite de către cei care consumă produse de origine animală.

Veganismul nu este o modă, un fanatism sau ceva excentric. Veganismul reprezintă doar natura umană în propriul ei element.

Ce simt eu de când sunt vegană şi nu am simţit înainte:

-împăcare. Dar este o împăcare specială, o împăcare la superlativ. Deschid ochii în fiecare dimineaţă şi sunt împăcată cu mine însumi că nu am ucis pe nimeni, nici o fiinţă. Singura viaţă care îmi aparţine este a mea şi doar a mea. Această împăcare, atât de pură şi sinceră, poţi să o ai doar când nu mai consumi produse de origine animală.

-mulţumire. În fiecare zi simt o mulţumire din adâncul sufletului pentru că eu nu fac rău intenţionat nici unei fiinţe, nu iau viaţa nimănui şi nu plătesc pe nimeni să taie bucăţi de carne din animalele care încă trăiesc sau sunt moarte, indiferent. Nu ucid, nu plătesc nici pe alţii. În abatoare peste 60% dintre animalele care sunt prelucrate pentru carne încă trăiesc când sunt tăiate bucăţi din ele. Sunt mulţumită că nu mai plătesc pentru aceste fapte oribile.

-dragoste. Dragostea nu o simţi atunci când te consideri fiinţa supremă şi ucizi tot ceea poţi. Dragostea o simţi şi o resimţi atunci când trăieşti şi îi laşi să trăiască pe toţi care au primit acest dar numit viaţă! Dragostea o simţi atunci când şi tu poţi să oferi dragoste pură, atunci când poţi să mângâi un animal fără să te gândeşti la friptură, când nu faci diferenţe între pisică, câine , vacă, găină, porc etc. Dragostea este un aspect care se simte şi nu se explică foarte uşor în cuvinte. Dragostea este atunci când trăieşti frumos, iubeşti cât poţi de mult şi cel mai important, nu faci rău. Nu iubesc şerpii dar nici nu le fac rău. Pot să mângâi un porc şi să ştiu că nu am gânduri ascunse despre friptură şi tocană. Condiţia umană poate deveni mult mai pură decât ne putem imagina dar acele stadii nu se ating decât cu gânduri curate şi sincere. Dragostea îţi hrăneşte fiecare celulă, te revigorează şi te duce pe căi pe care nu ai fost niciodată.

-corpul meu nu este un tomberon de cadavre. Acesta este efectiv un sentiment. La acest sentiment minunat şi extraordinar de plăcut pot ajunge doar veganii. De când nu mă mai îndop cu animale moarte, supă de cadavre, mortăciuni, ouă, lapte simt că am ajuns la condiţia umană. Adică nu mă obligă nimeni să mănânc animale moarte de cine ştie când, lapte de la femele din altă specie exploatate doar fiindcă noi suntem oameni dar nu umani, ouă de la găini care sunt transformate în aparate de făcut ouă. Eu consum hrană vegetală, hrană integrală, hrană pură, sigur mai „omor” câteodată un cartof şi îl prăjesc în ulei fierbinte, dar nu a ţipat încă nici un cartof pentru viaţa lui. Nici un omnivor nu o să simtă cel mai suprem aspect din viaţă: „corpul meu nu este un tomberon de cadavre”. Păcat să trăieşti fără să simţi acest sentiment.

-naturaleţea vieţii. Comparând viaţa mea de când sunt vegană cu cea dinainte am înţeles că ceea ce sunt în ultimii ani reprezintă de fapt aspectul natural şi normal al vieţii umane. Este natural să merg să culeg mere din pom dar nu este deloc natural să merg să cumpăr bucăţi de cadavre congelate din magazin. Omul se consideră fiinţa supremă care domină toate animalele fără excepţie. Dar lucrurile stau altfel iar omul omnivor nu are cum să înţeleagă. La acest nivel de înţelegere a vieţii, la această conştientizare, la modul de viaţă natural ajungi doar după ce nu mai consumi produse de origine animală. Acest aspect al vieţii nu poate fi explicat, trebuie simţit. Într-adevăr, înainte viaţa mea era un fals toxic, cum este viaţa tuturor consumatorilor de fripturi, pulpe de pui, ficăţei, carne tocată, brânzeturi etc. După ce eşti vegan totul este natural, plăcut, pur, simplu. Organismul nu mai simte povara toxinelor din carne, lactate, ouă iar din punct de vedere psihic şi spiritual ajungi pe calea cea bună, calea pe care viaţa omului este în forma ei naturală.

-claritatea. Când eşti vegan gândeşti mai clar, este una dintre frumuseţiile acestui stil de viaţă. Tâmpeniile pot fi ascultate de oamenii care nu au minte, bolnavii psihic care ridică consumul de carne în slăvi din punct de vedere nutritiv pot fi ascultaţi de oricine, ca vegan ajungi la nivelul în care nu mai asculţi toţi proştii. Ca vegan gândeşti clar, corpul tău nu este un tomberon de cadavre, mintea ta nu pune la cale masacre în fiecare zi, nu ucizi, nu faci rău. Practic gândeşti, dacă distrugi planeta unde o să trăieşti!? Ah, da, corect, ca omnivor te gândeşti doar la distrus: planeta, animalele, clima, natura, apa, iar animalele iar tot ceea ce contează este carnea în farfurie. Nu există claritate mentală, oamenii fac copii şi îi învaţă zilnic cum să aibă o viaţă de proastă calitate, sănătatea vine din consumul de lapte de vacă animale moarte. Energia vine din consumul de animale moarte! Ce om care gândeşte clar poate accepta aşa ceva ca fiind adevărat?  Claritatea vine după detoxifierea organismului şi detoxifierea de idei tâmpite înmagazinate de la cei plătiţi de industria cărnii, a laptelui şi mai ales farmaceutică.

-o viaţă plină. Când nu eram vegană viaţa mea era ca un gol pe care îl umpleam cu fripturi, mititei şi lapte cu cacao. Eram ceea ce mâncam. Dar am şi devenit ceea ce mănânc de atâţia ani. O să spuneţi ca aveţi o viaţă plină, mereu evenimente cu cărniţă pe grătar, totul trebuie să fie sărbătorit prin a ucide altă fiinţă, total nevinovată, dar nu aveţi termen de comparaţie astfel doar aveţi iluzia unei vieţi împlinite. De fapt este o viaţă goală umplută mereu cu mâncare toxică pentru organism şi suflet. Să faci în fiecare zi rău nu poate să îţi ofere o viaţă împlinită…

Se spune că nu este uşor sa devii vegan. Eu pot afirma că nu este uşor ci este foarte uşor. Iar pe lângă faptul că este foarte uşor este extraordinar de frumos!

Frumuseţiile vieţii vegane sunt : împăcarea, mulţumirea, dragostea, naturaleţea, „corpul meu nu este un tomberon de cadavre”, claritatea, împlinire. Toate acestea sunt la superlativ şi sunt pure.

Şi am avut parte de ambele stiluri de viaţă, din păcate.

Autor

Enikö Pal

O maşină cu deţinuţi, 30 de camioane cu sclavi în 200 de km

Eniko PalLasă un comentariu
stop sclavagismului

Specia umană a avut sclavi dintotdeauna. Tortura a reprezentat mereu o specialitate aparte practicată de către oameni asupra altor fiinţe, o „delicatese”.

În prezent, aparent, anumiţi oameni care încalcă anumite legi devin deţinuţi. Ştim cu toţii că închisorile reprezintă afaceri care rulează extrem de mulţi bani şi sunt instituţii care creează recidivişti.

Desigur nu trebuie să uităm că şi aceste instituţii sunt  conduse de oameni.

Oamenii au adorat dintotdeauna să aibă sclavi, fie ei de orice rasă, culoare, naţionalitate DAR mai ales specie.

Venind din vacanţă de la mare, pe 200 de kilometri de autostradă, am numărat o dubă cu deţinuţi (poate avea doar un deţinut) şi 30 de camioane pline până la refuz cu animale vii.

Este incredibil cât de nepăsători pot să fie oamenii! Cred că nepăsător este cel mai blând cuvânt pentru cei care mănâncă animale.

La fiecare camion care trecea spuneam: o sa devină ilegal! Trebuie să devină ilegal! Este obligatoriu să devină ilegal!

Am studiat mult comportamentul oamenilor atunci când este vorba de mâncare. Pe majoritatea îi interesează ca meniul lor să conţină obligatoriu carne şi lactate. Oamenii îşi doresc din tot sufletul şi cu tot stomacul şi cu toate celulele creierului concentrate pe un singur scop: să ucidă animale. Direct sau indirect. Important este că vor sclavi nevinovaţi care să ajungă într-un final, după o viaţă absolut mizeră, în burgherul lor cu vită sau în shaorma lor cu pui. Şi nu numai, opţiunile de meniuri pline de animale moarte sunt multe şi se întrec la nivel înalt în ceea ce priveşte toxicitatea.

Oamenii nu se uită niciodată în meniu cu ideea: analizez ce p..a mea mănânc. La absolut fiecare masă ei servesc „mâncare de gunoi”, mâncare care ar trebui consumată de şacali, şacalii fiind sanitarii pădurilor, ei curăţă practic pădurea de mortăciuni. Aceeaşi fel de mortăciuni pe care le consumă oamenii de la grillurile aceelea scârboase, doar că neprăjite şi fără sare.

Iar la fiecare camion care trecea mă gândeam cum o să fie ucise acele animale, în ce torturi, ce fericiţi sunt oamenii că provoacă durere, chin , spaimă, crime. Oamenii sunt fericiţi să fie nepăsători şi….nepăsători la infinit. Şi cu bani în buzunar să dea bani altor oameni să ucidă animale pentru ei.

Acest lucru caracterizează pe oricine care mănâncă animale pe care nu le ucid cu propriile mâini.

Cât de fericite sunt fetele când se duc şi îşi cumpără friptură, niciuna nu ia o vită din camion, nu îi taie gâtul şi nu o tranşează. Pentru că…sunt nepăsătoare. Şi trebuie să înceteze o data să mai bea lapte. Poate aceea este cauza, nepăsării.

Sclavagismul este un act josnic, oribil, groaznic, urât! Toţi cei care consumă produse de origine animală susţin sclavagismul până la cea mai detaliată definiţie a lui.

Susţin pe absolut oricine, fără excepţii, să renunţe la consumul de animale pentru a afla adevărul: asta ne face cu adevărat umani, buni, frumoşi, blânzi.

Sclavagismul se opreşte cu fiecare om care face cea mai minunată schimbare din viaţa lui.

Burgerul meu nu mai este demult din animale.

Ştiai că: multe animale care sunt transportate vii ajung la destinaţie deja moarte. Au murit desigur chinuite, lovite, sufocate, au murit de sete, de căldură, călcate în picioare de către celelalte animale. Iar tu, consumatorule, eşti cel care le savurează carnea nocivă, plină de atât de multă energie negativă. Sau le alegeţi pe cele la care le-eu fost scoşi ochii până la destinaţie, să ajungă fericite în burgher.

Autor:

Enikö Pal

La mulţi ani, femeie! Eşti minunată!

Eniko PalLasă un comentariu

Ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii.

Din păcate încă multe femei au doar dreptul de a face copii şi a servi bărbatul.

Ceea ce trebuie să înţelegem este faptul că schimbarea începe mereu de la noi, de la propria persoană iar unite putem lupta pentru o lume mai bună pentru toate femeile.

De ziua ta, femeie, să te alinţi, dacă nu primeşti flori atunci cumpără un buchet de flori şi bucură-te de el, să iei o cină elegantă, să faci o baie fierbinte cu spumă, să bei un pahar de vin de calitate superioară cu sau fără alcool, precum acesta.

Să te iubeşti! Să te alinţi! Să te răsfeţi!

Ca să putem fi cât se poate de fericite, să avem puterea de a face din lumea aceasta un loc mai bun, să emanăm energie pozitivă trebuie să rămânem sănătoase.

Pentru ca noi să fim sănătoase trebuie să facem alegeri corecte în ceea ce priveşte alimentaţia.

O alimentaţie sănătoasă constă în hrană de origine vegetală, alimente integrale, alimente funcţionale şi superalimente.

Vă prezint o reţetă de smoothie reconfortant, energizant, de alintat papilele gustative, care îmi este dragă mie:

300 ml alternativă de lapte Harvest Moon

1 banană

1 linguriţă pulbere de Maca

1 linguriţă pudră raw de cacao Criollo

1 linguriţă sirop de yacon, sirop de curmale sau alt îndulcitor natural

La mulţi ani de ziua femeii!

Vă doresc o primăvară minunată şi sănătoasă în care să faceţi cea mai bună alegere din viaţa voastră: să vă hrăniţi sănătos cu vegetale. Primăvara aceasta să înfloriţi precum cea mai frumoasă floare!

Ce am mai mâncat bun. Natto

Eniko Pal

Bun găsit dragilor!

Astăzi vă prezint un aliment special, boabele de soia fermentate,  care în Japonia au denumirea de Natto.

Natto (pronunțat „nat-TOO”) sunt boabe de soia fermentate. Faimosul fel de mâncare este preparat prin înfășurarea boabelor de soia fierte în paie de orez și lăsarea acestora într-un loc călduros pentru a fermenta. Bacteriile naturale din paie, denumite bacillus subtilis sau bacillus natto, transformă boabele în natto în câteva zile. În prezent, natto este preparat în fabrici ce respectă condițiile de igienă și oamenii îl cumpără deseori gata făcut. Dar unele persoane continuă să îl prepare acasă.

Natto este plin de fibre, probiotice și proteine și, prin urmare, este foarte sănătos, dar textura ușor lipicioasă și cleioasă și mirosul și gustul puternic nu este tocmai plăcut europenilor.

Natto a fost descris pentru primat dată în secolul al XI-lea, dar a fost mâncat, probabil, încă din preistorie, pentru că boabele de soia și paiele de orez erau prezente în Japonia în acea perioadă.

Indiferent cât de nefamiliar poate fi gustul de natto pentru europeni, japonezii mănâncă natto de mici. La unele grădinițe și locuri de joacă, natto le este dat copiilor ca gustare.

Cum se prepară natto?

Boabe de soia mici uscate sunt înmuiate peste noapte în apă și apoi fierte sau gătite la abur – acest lucru durează între 3 și 9 ore. Cât sunt încă calde, boabele fierte sunt amestecate cu o bază de natto, care este sub formă de pudră, aceasta fiind dizolvată în apă. Acestea sunt apoi fermentate timp de 24 de ore la 40 °C într-un recipient steril acoperit cu tifon și un capac. După o altă noapte în frigider, natto poate fi mâncat.

Dacă natto este preparat în stil autentic, paiele de orez sunt mai întâi încălzite la 65 °C pentru a omorî toate bacteriile, cu excepția bacteriilor necesare. Boabele fierte sau gătite la abur sunt înfășurate în paie de orez și puse într-un loc călduros pentru cel puțin o noapte. Pentru a avea acel aspect tipic cleios, boabele fermentate sunt amestecate cu bețișoare.

În Japonia, oamenii nu se tem de gustul puternic al natto, dar încearcă să îl echilibreze cu alte arome puternice, precum muștar, wasabi sau ghimbir ras. Se poate combina şi cu sos de soia sau nucă măcinată.

Cum se mănâncă

În Japonia, unde natto este o chestiune de gust și fie îl iubești, fie îl urăști, garnitura este transformată într-o masă completă, în diferite moduri. De exemplu, natto cu orez japonez fiert și ceapă verde tocată este un fel de mâncare popular pentru micul dejun, acesta fiind deseori servit cu kimchi coreean pentru o experiență a gustului și mai intensă. Studenților le place să mănânce natto pe pâine prăjită. Adăugirile moderne în repertoriul mâncării natto sunt natto cu spaghete și natto tăiat mărunt în maki (sushi), sushi pe care desigur îl putem prepara în variante vegane sănătoase şi atât de prietenoase cu animalele şi planeta.

Să începem de la aspectul exterior, care nu e prea atractiv, apoi să mergem la textură, miros și în sfârșit gust. Deci, la prima vedere pare a fi doar niște boabe de soia, însă totul nu e atât de simplu- sunt boabe fermentate. Boabele de soia fermetează cu ajutorul bacteriilor natto. In natură ele se găsesc pe paiele uscate ale spicilor de orez, aşa fost și descoperite cu multe secole în urmă. Din paie de orez erau fabricate coșuri, tacâmuri chiar, și lăsând timp de două zile boabele fierte de soia în astfel de tacâmuri, s-a observat că structura lor se shimbase. Ei bine, au apărut niște fire, un aspect vâscos, lipicios. În timpul fermentării, proteinele şi glucidele pe care le conţin boabele de soia se descompun, dând preparatului natto un aspect cleios. Cleiul dintre boabe se poate întinde până la 6 metri!

 Astfel a luat naștere natto.  

În prezent, natto se produce în cantităţi mari în fabrici automatizate. Aici, peste boabele de soia trecute prin abur se pulverizează o cantitate de Bacillus natto prestabilită. O maşină pune apoi boabele în recipiente mici, iar cu ajutorul unei benzi transportoare sunt duse la locul de stocare, unde la temperatura şi umiditatea prestabilite boabele vor fermenta şi se vor matura. După ambalare, natto e pregătit să ajungă pe piaţă.

Natto are un miros specific, care pentru unii este respingător. Totuşi, boabele cleioase sunt foarte nutritive. În timpul fermentaţiei, se produc vitaminele B2 şi K şi minerale precum fierul, calciul şi potasiul. Mai mult, natto conţine enzime ce ajută la digestie. În acest produs s-a găsit şi nattokinază, o enzimă ce dezintegrează cheagurile de sânge.

Cleiului format între boabele din natto i se pot da şi alte întrebuinţări. De exemplu, din acesta se obţin fibre sintetice, plastic biodegradabil şi răşină, care reţine apa.

Procesul de fermentare generează căldură, precum şi anumite substanţe care distrug unele bacterii. Prin urmare, când e preparat în mod corespunzător, natto se poate păstra mai mult timp. În cadrul unui experiment, bacilii natto au fost cultivaţi împreună cu tulpina enteropatogenă Escherichia coli O157, despre care se cunoaşte că poate cauza intoxicaţii alimentare fatale. Microorganismele E. coli O157 au murit. Totuşi, se recomandă ca natto să se păstreze la frigider şi să se consume într-o săptămână, deoarece, treptat, îşi schimbă gustul. Dacă se ţin la fermentat prea mult, boabele de soia se descompun complet şi încep să emane un miros înţepător ca de amoniac.

Pe măsură ce valoarea nutritivă a produsului natto devine mai cunoscută, popularitatea lui creşte. De fapt, în prezent se găseşte pe piaţă şi natto fără miros, spre încântarea celor ce-l evitau din această cauză. Aşadar, trebuie neapărat să gustaţi natto. Veţi descoperi şi voi boabele de soia fermentate, cu aspect cleios ale Japoniei!

Notă: Atenţie celor care trebuie să evite vitamina K, care poate interacţiona cu medicamente.

Natto este extrem de bogat în vitamina K2 care are un rol important in biogeneza mitocondriala, activeaza celulele de semnalizare, neuro si cardioprotectiv.

Consumam destula vitamina K din plantele verzi dar organizmul uman nu il converteşte in vitamina K2 ca şi la animale.De aceea trebuie să aducem un aport suplimentar.

Beneficii Natto:

-Departamentul de Sănătate publică a raportat că Natto conţine de 100 de ori mai multă vitamina K2 decât brânza, mai presus de atât nu vine la pachet cu nici unul dintre efectele negative ale brânzei de origine animală în organismul uman.

Natto este benefic  în:

– boala beriberi

– cancer

– boli de inimă

-tensiune arterială ridicată

-atac cerebral

-dureri în piept

-tromboze

-vene îngroşate

-ateroscleroză

-hemoroizi

-vene varicoase

-circulaţie slabă

-boli ale arterelor

-sindrom de oboseală cronică

-endometrioză

-infertilitate

-dureri

-crampe musculare

-fibrom uterin

-fibromialgie

Natto conţine nattokinază. Nattokinaza are beneficii în:

 -reducerea riscului formarii trombilor la nivel cardiovascular, pulmonar, cerebral, renal, hepatic, ocular (îmbunătăţeşte fluxul si fluiditatea sangvină, reglează procesele de coagulare sangvină): reducerea agregării trombocitelor, reducerea acumulării de fibrina în sistemul circulator prin activarea plasminogenului şi a plasminei, menţinerea tensiunii arteriale normale (relaxează peretele vascular), reducerea îngroşării şi rigidizării peretelui vascular arterial si venos, reducerea progresiei plăcii de colesterol

-refacerea ţesuturilor (cerebrale, digestive, articulare, uro-genitale, pulmonare, ORL, vasculare) după traumatisme sau intervenţii chirurgicale: creşterea drenării fluidelor acumulate in jurul plăgii, descompunerea proteinelor periculoase (de ex.: exces de mucus, fibrinogen, fibrina, cheaguri de sânge, plăci de colesterol, ţesuturi cicatriciale, proteine care cauzează umflarea şi durerea articulaţiilor, alte proteine proinflamatoare) lăsând toate structurile sănătoase

-reducerea durerii cauzata de leziuni: scăderea eliberării bradikininei (amina implicata în apariţia durerii prin mecanism local)

-reducerea tulburărilor din sfera ORL şi pulmonara: dizolvarea biofilmului creat de microorganisme cu rol de protecţie, reducerea vâscozităţii mucusului de la nivelul căilor aeriene şi a sinusurilor, fără a produce uscarea mucoaselor, favorizarea eliminării mucusului din bronhii şi reducerea manifestărilor de la nivelul acestora

-reducerea acumulărilor cerebrale de amiloid şi a ţesuturilor cicatriciale: reducerea şi dizolvarea acumulărilor de fibrină şi alte ţesuturi moarte sau deteriorate fără afectarea ţesuturilor vii

Funcțiile Nattokinasei includ degradarea directă a fibrinei (componenta principală a trombilor), activarea pro-urokinazei (precursorul urokinazei care este o enzimă trombolitică în organism) și creșterea cantității de activator al plasminogenului tisular (t-PA) care produce un trombolitic, enzimă plasmină. În plus, cercetările recente au arătat că Nattokinasa are o funcție de degradare a inhibitorului activatorului plasminogenului, PAI-1 și de reducere a timpului de liză a euglobulinei și, prin urmare, are o funcție de îmbunătățire a activității trombolitice. Mai mult, a fost confirmată și reducerea tensiunii arteriale.

Concluzie:

Ştiam despre Natto, la prima încercare nu o să spun că a fost atât de bun încât am mâncat toată cutia, dar după ce am studiat mai multe despre natto, am terminat cutia şi am mai comandat.

Categoria de persoane care se încadrează să consume acest produs: cei neînfricaţi.

–

Eniko Pal legume si vegetale

Diabetul, prevenţie şi vindecare

Eniko Pal
Enikö Pal, nutriționist și autor „Ghidul bobocului Vegan”

Omul este format din miliarde de celule. Dacă studiezi viaţa celulelor din care suntem formaţi vei începe să îţi respecţi corpul şi vei avea mai mare grijă cu ce te hrăneşti.

Avem celula, în celulă trebuie să ajungă glucoză (zahăr) ca să avem energie; pentru ca în celulele noastre, mai ales în cele din muşchi şi ficat, să ajungă glucoză, ele au nevoie de o „cheie”. Cheia este insulina, un hormon produs de pancreas, care prin sânge ajunge la celule. Insulina trebuie să deschidă anumiţi receptori ai celulei ca să permită  glucozei să ajungă acolo unde este nevoie de ea. Dar celulele fiind pline de grăsimi, ca şi arterele, nu vor permite insulinei să deschidă „portiţele”(receptorii) pentru glucoză.

Prima cauză sunt desigur toate produsele de origine animală, dar nu sunt excluse nici grăsimile vegetale, precum uleiurile rafinate, dublu rafinate, virgine şi extra virgine.

Se spune că toţi vom face diabet şi că aşa este normal!

Desigur, cu alimentaţia actuală a omenirii, toţi vom ajunge diabeticii. Deoarece nu-i aşa, noi veganii, suntem atât de insignificanţi, încât nici nu contează că nu ne încadrăm în acei „toţi”.

Am văzut efectele diabetului. 10 ani am stat în aceeaşi casă cu un diabetic. Am văzut cum s-a declanşat diabetul, cum a evoluat, ce atitudine are un diabetic şi cum se termină viaţa unui diabetic care nu acceptă să îşi schimbe alimentaţia. Practic finalul.

Atitudinea tipică a unui diabetic este: diabetul nu se vindecă, PUNCT. Iar ceea ce spune medicul este corect, deoarece este medic. Medicul îţi spune să mănânci carne, lactate şi ouă. 

Dar ceea ce ţi nu ţi se spune, este că şi medicii sunt oameni. Şi medicii pot greşi. În acelaşi timp, industria farmaceutică nu are nici un interes să producă medicamente care să vindece complet boala, este un business ca oricare altul, iar profitul vine din fidelizarea clientului. De aceea este mai profitabil ca un om să rămână bolnav o perioadă cât mai lungă de timp, decât să fie tratat imediat. Iar medicii îţi oferă în cel mai bun caz, cel mai bun medicament de pe piaţă… însă se poate mai bine de atât.

Revin la ideea că şi medicii sunt oameni, nu le cunosc nici ei pe toate. Tu ştii tot ce există în domeniul în care lucrezi? Tu ai idee de tot ce se întâmplă în compania/firma în care lucrezi? La fel se întâmplă şi cu medicii, sunt specialişti sau mai bine spus cunosc lucruri dintr-un domeniu foarte mic, mulţi nu au dorinţa şi disponibilitatea de a se perfecţiona prin studii periodice şi cursuri de specialitate.

Am discutat cu medici diabetologi care nu ştiau nimic despre nutriţie. Ei prescriu doar reţetele clasice. Sunt atât de mulţi bani în acest joc încât pare ireal. Medicina este o afacere care merge din ce în ce mai bine. Oamenii cred în medic, dar pe termen lung nimeni nu are interesul să vindece pacientul. Desigur, tot respectul pentru anumiţi chirurgi.

Viaţa unui diabetic este foarte grea, dar nici viaţa celor din jurul diabeticilor nu este uşoară. Noi vedem că se pot face schimbări, că sunt soluţii. Diabeticul vede lucrurile din altă perspectivă. Nu este uşor nici psihic, nici fizic, să accepţi un asemenea diagnostic, iar medicul precizează clar: PE VIAŢĂ.

Majoritatea diabeticilor încearcă să găsească scuze pentru diagnosticul lor: genetic, destin, stres. Orice, doar să nu îşi asume schimbări în alimentaţie, doar să nu îşi asume greşelile alimentare de până atunci. Medicul îndoctrinează diabeticul cu idei greşite tocmai pentru ca acesta să rămână dependent de pastile sau insulină. Majoritatea medicilor diabetologi îţi spun să nu mănânci zahăr, fructe şi pâine. Prea multă informaţie, mă depăşeşte. Iar meniul este format din produse de origine animală. Pacientul trebuie să supravieţuiască, nici să se facă bine, nici să moară. Iar de supravieţuire se ocupă pacientul însuşi. Treaba medicului: parafă pe reţetă şi comision.

Suntem pe cont propriu!

Doar cei care studiază şi fac alegeri corecte vor scăpa de multe afecţiuni provocate de industria alimentară. Suntem îndoctrinaţi cu reclame nocive, toxice, nesimţite. Cât de mult pot să urăsc reclamele mizerabile precum cele cu lactate. Le recomandă non-stop copiilor, viitori clienţi fideli ai sistemului medical.  Mereu ni se recomandă alimente care ne fac rău pe moment şi pe termen lung. Alimente care ne fac un pacient sigur cu diabet, alimente de la care dezvoltăm boli neurologice, alimente care ne transformă în oameni alergici la toate cele.

O să spuneţi că oamenii mereu aşa au mâncat şi a fost bine. Greşit. Oamenii nu au mâncat dintotdeauna ceea ce mâncăm acum, oamenii au dus un alt stil de viaţă. Şi de ceva timp încoace, ceva zeci de ani, oamenii sunt bolnavi. Şi tot mai bolnavi. Da, şi oamenii de la ţară, care mănâncă carne şi lactate din producţie proprie, au diabet, boli de inimă, implanturi de stent, arterele colmatate cu colesterol, dureri de oase, artrită, osteoporoză, obezitate, boli neurologice etc. De ce? Pentru că şi ei fac parte din specia umană, specie a cărei hrană naturală nu constă din produse de origine animală ci doar din vegetale.

Se spune că diabetul este boala omului bogat. Cu secole în urmă s-a observat că aveau diabet doar oamenii bogaţi ai unei societăţi deoarece ei îşi permiteau să consume multe produse de origine animală.  Nu trebuia multă ştiinţă ca să realizezi, secole mai târziu, că au făcut o alegere greşită. Acum nu trebuie să fi bogat să faci alegeri greşite. Cel puţin în România. Nici să nu vorbim de ţări precum Statele Unite.

Grija omului care nu studiază nimic legat de nutriţie este cum să pună la fiecare masă carne şi lactate.  Această grijă, cu rezultatul pus în aplicare, asigură omului un viitor cu diabet, parkinson, alzheimer, colon iritabil, organe învelite în grăsime (chiar dacă eşti slab), hipertensiune, colesterol mărit, afecţiuni ale ochilor (retinopatia diabetică), afecţiuni ale vaselor de sânge(angiopatie), nefropatie, neuropatie, tulburări de dinamică sexuală, iar lista poate continua foarte mult.

Nu există cultura de a merge la nutriţionist.

În acelaşi timp există o cultură puternică de a merge la medic şi de a crede în cuvântul lui ca în cuvântul lui Dumnezeu. Nu există cultura de a merge la nutriţionist, dacă se poate chiar la un nutriţionist bun. Eu am fost la nutriţionist şi am fost suficient de nemulţumită încât apoi am studiat şi am devenit eu însămi nutriţionist şi fitoterapeut.

Oamenii spun că mâncarea trebuie pusă pe masă şi atât. Carne, lactate, ouă. Asta ştim, asta facem, iar rezultatele sunt pe măsură. Doar trebuie să ne uităm în jurul nostru. Oamenii sunt bolnavi începând de la naştere.

Absolut tot ceea ce mâncăm fie ne oferă energie şi viaţă, fie ne oferă boală şi moarte, iar ceva mort, precum carnea, ne va oferi doar boală.

Insulina, acea cheiţă care trebuie să deschidă receptorii din celulă pentru a permite glucozei să ajungă unde este nevoie, pentru a oferi energie, nu o să reuşească acest lucru la o celulă plină de grăsime.

Primii paşi pentru a schimba cursul diabetului:

  • Schimbarea gândirii clasice, deschiderea către nou, renunţarea la îndoctrinările greşite.
  • Schimbarea alimentaţiei.
  • Detoxifiere celulară.
  • Planificarea unor meniuri care sunt îmbinate atent cu scăderea medicamentaţiei.
  • Exerciţiile fizice, fie ele mai uşoare sau mai grele, trebuie să facă parte din viaţa zilnică.
  • Superalimentele, precum pulberile, se administrează la început cu monitorizarea atentă a glicemiei.

Sunt atâţia oameni care au schimbat cursul diabetului în viaţa lor, sunt oameni care şi-au vindecat această afecţiune. Doar trebuie să îi ascultăm, să citim ceea ce ne transmit. Să vorbim cu ei. Este necesar să ne schimbăm alimentaţia.

Am ascultat ceea ce au spus medicii care îşi tratează pacienţii de diabet, am studiat ceea ce au făcut cei care au schimbat cursul acestei afecţiuni. Nu sunt diabetică, afecţiunile ce le-am avut de la alimentaţia clasică le-am tratat , spre uimirea medicilor. Aplicând tot ceea ce am studiat şi mă simt extraordinar.

Pentru a schimba cursul diabetului adoptaţi o alimentaţie vegană cu un aport cât mai mic de grăsimi rafinate. Cel mai indicat este într-adevăr să consultaţi un nutriţionist. La fel de indicat este să spunem şi medicului că vrem să scădem volumul de medicamente şi de insulină administrate prin schimbarea alimentaţiei. Medicul desigur nu o să fie de acord dar trebuie înştiinţat.

Lista superalimentelor care sunt şi suplimente pentru diabetici este foarte lungă. Din această listă precizez pulberea de moringa

https://www.crudsisanatos.bio/produs/moringa-pudra-organica/

 şi plasma Quinton

https://www.crudsisanatos.bio/produs/plasma-quinton-hipertonic/

Sănătatea este dreptul nostru dar şi responsabilitatea noastră. A ne schimba alimentaţia înseamnă alegerea între sănătate şi boală.

Mai multe articole pe www.enikopal.com

https://www.facebook.com/GhidulBoboculuiVegan

10 motive să consumi spirulină

Eniko Pal
fermă de spirulină Hawaii

Spirulina este o microalgă de culoare verde-albăstrie, una dintre cele mai vechi forme de viaţă de pe Pământ, care a ajutat la producerea oxigenului timp de milioane de ani, astfel încât alte forme de viaţă să poată apărea. Caracterizată ca fiind un „superaliment“, spirulina este atât de bogată în nutrienţi încât o dietă bazată pe apă şi pe alga spirulină poate să susţină buna funcţionare a organismului pentru o perioadă îndelungată.

La început, spirulina se găsea în lacurile alcaline calde din Africa, America Centrală şi America de Sud, fiind consumată inclusiv de către azteci, care i-au confirmat siguranţa alimentară şi efectele benefice asupra organismului timp de secole. Consumul de spirulină a trecut cea mai importantă probă şi anume proba timpului. Spirulina a devenit populară după ce NASA a propus să fie crescută în spaţiu pentru consumul de către astronauţi. Spirulina este considerată una dintre cele mai nutritive alimente de pe planetă.

 Numele provine de la forma spiralată a algei, fiind specifică lacurilor cu apă dulce, deşi poate să fie întâlnită şi în izvoarele cu apă sărată. Odată recoltată, spirulina este transformată într-o pastă densă, apoi este lăsată se se întărească, după care este pisată.

Printre beneficiile spirulinei se numară:

  • are putere  antioxidantă mare
  • scade nivelul colesterolului LDL şi al trigliceridelor
  • are proprietăţi anti-cancer
  • poate să scadă tensiunea
  • îmbunătăţeşte starea în cazul alergiilor şi în rinite
  • benefică în anemie
  • creşte rezistenţa musculară
  • poate să îmbunătăţească controlul asupra glicemiei, ceea ce nu se aplică doar diabeticilor
  • creşte capacitatea sistemului imnunitar
  • susţine sănătatea celulelor
  • reprezintă o bună sursă de energie şi nutrienţi uşor asimilabili
  • benefică în malnutriţie
  • extrem de benefică în sănătatea ochilor

Cele zece motive să consumi spirulină poţi să le alegi din lista de mai sus şi alături de o alimentaţie bazată pe hrană vegetală integrală, vei simţi efectele minunate.

Spirulina este un superaliment cu o diversitate şi densitate foarte ridicată de nutrienţi precum: vitamina A echivalentă în betacaroten, luteină şi zeaxantină,B1,B2,B3, K1,K2,o cantitate mare de fier, iod,cupru, magneziu, potasiu,calciu, carotenoizi, ficocianină(pigment albastru), GLA, SOD, proteine complete care conţin toţi aminoacizi esenţiali şi non-esenţiali.

Asigurarea mea de sănătate este verde!

Ceea ce determină calitatea şi cantitatea acestor nutrienţi este determinată de provenienţa spirulinei, unde anume este cultivată, calitatea apei, calitatea aerului, în ce mod este crescută, cum este recoltată, cum este prelucrată.

Spirulina are un renume ca şi superaliment dar trebuie să luăm în considerare că atunci când ea a fost descoperită şi a început să fie consumată, creştea în cele mai curate ape şi în mediul sălbatic.

Şi trebuie să luăm în considerare şi ca pulberea pe care ajungem să o consumăm să nu conţină metale grele(mercur, arsenic), alte toxine, bacterii. Astfel suntem nevoiţi să studiem şi să analizăm sursa plantelor pe care le cumpărăm.

Pentru potenţialul maxim al spirulinei, pentru o sursă curată, pentru ca organismul meu să primească nutrienţi de calitate superioară, am ales spirulina de Hawaii. Am încercat însă mai multe variante. Şi încă aştept varianta românească de spirulină.

Alege sa fii cea mai bună variantă a ta, alege sa fii vegan!

Autor: Enikö Pal

nutriţionist vegan, fitoterapeut

O sursă de minerale-plasma Quinton

Eniko Pal

Plasma de Quinton este un supliment nutriţional lichid, extras de la adâncimea de 30 de metri dintr-o zona oceanică caracterizată de vortexuri de fitoplancton şi zooplancton, după un protocol științific stabilit de savantul francez René Quinton acum 120 de ani.

Este dublu micro-filtrat la rece, în conformitate cu Farmacopeea Europeană, fără nici un aditiv, complet natural. Are o acțiune ponderală si infinitezimală unică, graţie celor 78 de elemente conținute, cu o biodisponibilitate naturală de 100% la nivel intestinal şi celular. Permite o rehidratare eficientă la nivel celular şi este un modulator imunitar natural.

René Quinton, biolog şi fiziolog francez, cercetător renumit al apei marine, afirma: „apa de mare tinde să-şi păstreze propria activitate biologică şi moleculară de echilibru.”  Acesta a sesizat asemănarea dintre mediul marin și compoziția plasmei sangvine, din care deduce toată cronologia evoluției speciilor, începând cu viața marină, apoi terestră și aeriană, pentru a încheia cu consecințele terapeutice care decurg în mod inevitabil din acest lucru. În acest scop, a creat în toată Franța celebrele sale ”dispensere marine”.

Plasma Quinton conţine toate mineralele necesare pentru buna funcţionare şi regenerarea celulelor noastre, iar datorită biodisponibilităţii ionice a elementelor sale constitutive, reuşeşte să redea sistemului celular echilibrul şi vitalitatea. De cele mai multe ori, cantitatea de energie necesară pentru absorbţia, asimilarea şi eliminarea unui produs nutritiv este mai mare decât energia obţinută din produsul în sine. Cele mai multe suplimente alimentare au un procent scăzut de absorbţie, lăsând organismului sarcina de a elimina elementele neasimilate, sarcină care ulterior cauzează deshidratare, acidifiază interiorul corpului (intestinul, ficatul şi rinichii) şi ne oboseşte.

Plasma Quinton are o acțiune ponderală si infinitezimală unică, gratie celor 78 de elemente conținute, cu o biodisponibilitate naturală de 100% la nivel intestinal şi celular, este absorbită de intestin prin difuzie pasivă. Deoarece materialul organic şi mineral a fost digerat în prealabil de către zooplancton, el nu necesită o digestie activă, căci are deja cuplajul de aminoacizi necesar traversării barierei hemato-encefalice.

Similitudinile între sânge şi apa de mare/ocean permit o regenerare celulară completă şi induc o stare de vitalitate şi echilibru. Plasma Quinton este un supliment alimentar integral si bio-disponibil, care acoperă toate carenţele de minerale ale organismului, fără să lase în urmă niciun element rezidual.

11 lucruri care mi s-au întâmplat de când sunt vegană

Eniko PalLasă un comentariu

Veganismul a devenit un mod de a trăi care funcţionează atât de natural încât parcă nici nu ar fi existat alt fel de alimentaţie în viaţa mea. Când eşti vegan de foarte mulţi ani, alimentaţia pe bază de produse de origine animală este doar un vis urât şi încerci să găseşti iertarea pentru ceea ce a fost cândva o friptură sau sarmale cu carne tocată. Pentru că acea friptură a fost o fiinţă.

1. Am simţit cum mă detoxific.

Eu când am început să fiu vegană chiar consumam vegetale eco, bio, organice. Consumam sucuri obţinute prin presare la rece din sfeclă, morcovi, varză, iarbă de grâu, frunze de ţelină sau pătrunjel şi multe altele. Consumam germeni de grâu şi vlăstari de broccoli, lucernă, ridichi, varză roşie, creson. Am încercat probabil toate „lactatele” raw vegane posibile. Dar nu spuneam nu nici la o ciorbă de pleurotus sau sarmale de post. Dar pur şi simplu simţeam detoxifierea la mod propriu. Parcă tot organismul, fiecare celulă, se curăţa de produsele de origine animală. Iar senzaţia aceea nu se poate uita şi nu poţi avea parte de ea doar dacă adopţi stilul de viaţă numit veganism. Faptul că renaşti prin veganism se explică şi din această perspectivă deoarece noi suntem o comunitate de celule vii. Trecerea la veganism este senzaţie divină pe care fiecare om ar trebui să o simtă.

2. Mi-am schimbat uimitor perspectiva asupra vieţii.

Acesta este un atu de care veganii au parte în mod special. Practic am realizat că singura viaţă care îmi aparţine este a mea. Iar atunci când realizezi acest lucru perspectiva asupra vieţii ți se schimbă în mod fantastic. Omul care a fost devine alt om. Ajungi la momentul când îţi pasă şi de musculiţa de oţet şi de animalele a căror carne se află pe rafturile magazinelor. Ajungi la momentul în care pur şi simplu îţi pasă cu adevărat de viaţă.

3. Devii schimbarea de care are nevoie lumea.

Vrem o lume mai bună, mai curată, mai puţin violentă, mai puţine războaie, mai puţină foamete, aer mai respirabil, mai puţine animale maltratate, sustenabilitate în ecologism etc. Dar nimeni nu face nimic pentru toate acestea. Oameni nu vor să accepte că toate acestea încep din farfuria lor. Ca vegană am realizat că se poate să fi mai bun prin alegeri simple şi practice. Şi dacă ar fi mai mulţi vegani lumea ar deveni un loc mai bun.

4. Am rămas doar cu prietenii cool.

Da, se spune că dacă devii vegan rămâi fără prieteni, dar nu este chiar aşa. De fapt rămâi cu prietenii adevăraţi şi care sunt cei mai cool. Cine te acceptă ca vegan, activist, sărit de pe fix, cu idei bine definite, foarte bine informat şi care îţi face capul calendar. Doar prietenii cool pot accepta asta. O să devii „veganul” în comunitatea de prieteni, dar este în regulă, poate să fie chiar fain. Şi apoi îţi faci mulţi prieteni cu care împărtăşeşti aceeaşi valori. De când sunt vegană mi-am făcut prieteni vegani absolut minunaţi. Şi nu mi-am făcut doar prieteni vegani, mi-am făcut prieteni din toate mediile sociale, persoane interesate de veganism ca stil de viaţă. De obicei eşti considerat „veganul malnutrit” care primeşte toate vegetale când merge în vizită la părinţi, bunici, prieteni sau la ţară. Şi nu am zis niciodată nu, deoarece aşa ajung să am provizii şi să nici nu supăr pe nimeni cu un refuz. Sigur că vreau murături eco, fasole bio, tot ce primesc. Ca să nu aud apoi că veganii nu sunt fiinţe sociale. Aud cazuri în care veganii sunt luaţi peste picior de către omnivorii. Nu a fost cazul meu, întotdeauna am ştiut că sunt pe partea cea bună şi nu trebuie să fiu jignită pentru asta, dacă să fi denumit extraterestru poate fi numită o jignire.

5. Legătura cu mâncarea a devenit una magică.

Se spune că trebuie să mănânci ca să trăieşti, nu să trăieşti ca să mănânci. De când sunt vegană am încercat toate nebuniile posibile în ceea ce priveşte mâncarea. Am cumpărat tot ceea ce a fost posibil să cumpăr. Am studiat alimentele şi apoi am făcut tot posibilul să le găsesc ca să le am în farfurie. Dacă le povestesc prietenilor, familiei, cunoştinţelor, bucătarilor pe care îi cunosc, tuturor despre alimentele ce le am în cămara tip depozit, lor le sunt complet necunoscute. Am încercat toate alimentele despre care am scris în cartea mea. Alimentaţia omnivoră te limitează extraordinar de mult în ceea ce priveşte mâncarea minunată pe care această planetă o poate oferi oamenilor. Incredibil cum avem încă milioane de vegetale comestibile, iar majoritatea oamenilor consumă câteva animale şi doar câteva soiuri de vegetale.

6. Nu îmi este dor de mâncarea de origine animală.

Prima întrebare a omnivorilor este dacă chiar nu mai poftesc nimic din ceea ce am mâncat înainte. Nu aş putea să mai mănânc nimic de origine animală. Nu ştiu cum am putut să mănânc animale sau ceva ce iese dintr-un animal pentru a se reproduce sau a hrăni progenitura (a se înțelege lapte, asta dacă nu îți sună cunoscut. Lichidul util progeniturii este laptele.). Nu poftesc sub nici o formă nimic din ceea ce am mâncat înainte şi nu îmi solicită nici un efort acest fapt. Am fost păcălită să gust dintr-o prăjitură care trebuia să fie de post. Am vomat de 20 de ori cel puţin ca apoi să le spun să nu mă mai păcălească deoarece organismul meu nu mai acceptă produsele de origine animală. Nu mă topesc după a replica mâncarea de origine animală, dacă ceva are gust prea asemănător cu carnea de obicei nu îmi face plăcere să îl mănânc deoarece sunt vegană cu principii. Acest lucru înseamnă că nu am o dietă pe bază de plante şi în rest nu dau doi bani pe ceea ce se întâmplă în lume. Vreau să îmi fie foarte clar când mănânc că ceea ce consum nu îmi aduce aminte de produsele din carne sau lapte. Vreau să mă bucur de gustul de vegetale fără să imite carnea. Poate funcţionează la adepţii de carne dar nu la mine.

7. Am făcut economii.

Am mai spart mitul că alimentaţia vegană este scumpă. Alimentaţia de lux este scumpă, fie ea vegană sau omnivoră, dar alimentaţia pe bază de vegetale nu este scumpă. Nu este sub nici o formă mai scumpă decât o alimentaţie omnivoră. Deşi mi-am cumpărat tot ceea ce nici nu am visat în primii 18 ani de viaţă în materie de alimente, tot am făcut economii. Faptul că ulterior am investit banii în accesorii pentru motocicletă, nu se pune. Mâncarea pe bază de produse de origine animală nu este ieftină, mai ales dacă nu punem pe masă cele mai ieftine variante care, offf,  au proteină din alte vegetale. Am mâncat vegetale de pe tot globul, sub toate formele, am mâncat alimente de care majoritatea oamenilor nici nu au auzit vreodată. Am căutat toate plantele ce cresc la noi în ţară şi au valori nutriţionale extraordinare. Am cultivat în propria grădină toate plantele care cresc în România şi nu numai. Nu mă pasionează gătitul în mod special dar asta nu m-a oprit nici măcar de la nebunia de a încerca reţete moleculare. Veganismul deschide cele mai largi şi minunate orizonuri în ceea ce priveşte gastronomia. Şi interesant, nu îţi goleşte portofelul. Poţi ţine post? Veganismul este floare la ureche.

8. Studiez mult.

Studiatul îţi menţine creierul activ. Mulţi oameni după un timp renunţă la a mai urma vreo şcoală şi cel mai trist este că renunţă şi la a citi. Şi nu este vorba doar despre citit, dar oamenii îşi pierd curiozitatea, nu îi mai atrage nimic, nu studiază, este drumul sigur spre delăsare. Mă interesează să fiu la curent cu tot ceea ce ţine de noutăţi despre cum să schimbăm lumea, despre activism pentru animale, activism pentru ecologism, despre sănătate şi alimente. Dar din aceste subiecte se nasc alte subiecte, stil de viaţă, natură, oameni, animale, locuri, fapte, mâncare, ştiinţă, maşini, tehnologie, istorie, anatomie, originea omenirii, multe lucruri. Am început să studiez despre veganism iar studiul a început să facă parte din stilul de viaţă. Şi chiar vreau să fiu la curent cu toate documentarele care arată cât de toxică este carnea pentru organismul uman deoarece trebuie să am replicile foarte clare şi dovedite ştiinţific pentru cei care au dubii asupra alimentaţiei. Şi când vrei să convingi oamenii să devină vegani trebuie să aduci argumente clare.

9. Am slăbit şi mi-am păstrat greutatea fără eforturi

Avem tendinţa de a pune vina pe genetică, de aceea sunt gras sau slab, de aceea nu am realizări, de aceea nu sunt fericită, de aceea nu pot să alerg la maraton etc. Genetica îşi pune amprenta dar nu în toate cazurile atât de mult pe cât o găsim noi ca scuză. Când am devenit vegană eram şoferiţă de camion pe curse lungi, curse între care încercam să îmi fac şi orele de zbor pentru licenţa de pilot pe avion. Nu făceam mişcare multă deşi energie aveam, fiind pasionată de sport, astfel aveam forme mai rotunde, dar nu imense. După ce am încheiat sezonul de zbor cu avionul şi maratonul de grătare, am devenit vegană. Da, am devenit vegană deşi eram consumatoare de carne fără restricţii gen grătar de două ori pe an. Maxim un an de zile a fost nevoie ca să ajung la o greutate acceptabilă care mai avea nevoie doar de muşchi lucraţi, greutate pe care o păstrez de atunci.

10. Nu am spus că veganismul îţi oferă tot! Dar îţi oferă atât de multe.

Veganismul nu este un sacrificiu! Poate postul este un sacrificiu, că abia aştepţi să treacă de miezul nopţii ca să spargi frigiderul şi să haleşti toată carnea şi brânza. Aşa îmi povestea bunica mea, a ţinut toate posturile, fără excepţie, dar că este greu şi abia aştepta miezul nopţii ca să mănânce carne. Veganismul este o plăcere, un deliciu, satisfacţie, este uşor, frumos, minunat, este un stil de viaţă care te defineşte, nu te chinuie nimic, nici o dorinţă culinară faţă de care să ai reţineri. Veganismul mi-a oferit liniştea sufletească, nu sunt eu religioasă, dar nici nu aş vrea să trec prin sacrificiile postului. Veganismul mi-a oferit stabilitatea emoţiilor. Toţi închideţi ochii când vedeţi animale chinuite. Eu nu închid ochii la suferinţa altor fiinţe. Trăiesc ca toţi ceilalţi oameni doar că la alt nivel spiritual. Şi numai veganii ştiu ce înseamnă să urci la acel nivel spiritual în care nu numai că ştii că nu este nevoie de violenţă ca să mănânci dar vrei să schimbi şi lumea. Cum se spune, veganismul nu este o religie, nu aştepţi să pice nimic din cer, trebuie să trăieşti, să munceşti, să studiezi, să fi activ.

11. Am scris o carte!

 Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc dar din păcate a trebuit să muncesc mult, iar timpul pentru citit era extrem de puţin. Visam să devin IT-istă, să scriu repede la tastatură, să lucrez la birou. Nu s-au îndeplinit toate dar s-au întâmplat altele, care nu erau în plan. De exemplu: am găsit partenerul perfect, mai perfect decât plănuiam, am învățat să scriu repede la tastatură, cu diacritice şi am scris o carte. O carte despre veganism. Ce legătură are să scrii o carte cu veganismul? Nu pot să spun că se aplică în mod general, dar eu am scris o carte de când sunt vegană. O dorinţă, o plăcere, o scânteie, o muncă de echipă, mult timp liber dedicat cărţii şi toate alimentate de flacăra binelui, de energia spirituală a veganismului, de energia dată de superalimente şi de puterea dată de iubire. Şi spun acest lucru deoarece această carte va ajunge în multe locuri unde oamenii vor avea acces să o citească şi să îşi i-a notiţe despre alimente.

Nota bene

Dacă toată lumea are dreptul la o viaţă de calitate atunci toţi oamenii au dreptul la împlinire spirituală, împlinire care are loc mai ales după adoptarea unui stil de viaţă vegan.

Enikö Pal

Costul unei alimentaţii vegane

Eniko Pal
Ce găsești pe dealurile din jurul casei: coarne

De când sunt vegană am auzit atât de multe mituri câte nu au auzit un miliard de omnivori într-o viaţă.

În principiu fiecare mit îşi merită propriu articol, iar astăzi voi scrie despre o scuză destul de comună pentru a continua consumul produselor de origine animală.

MIT: veganismul este scump.

Primul lucru pe care îl afectează alimentaţia este bugetul. Deoarece după aer şi apă următoarea necesitate este hrana. Şi costă. Aceasta este o ordine generală a necesităţilor fiziologice, unii pot pune pe alt loc sexul, motocicleta, adăpostul, transportul, zborul, totul este discutabil. Dar oare le clasifică cineva înaintea mâncării?

Astăzi vorbim despre mâncare, mâncare pe care în general trebuie să o cumpărăm. Vorbim acum despre oamenii obişnuiţi care au mâncare şi acasă, nu mănâncă doar în oraş şi nu au bucătar şi servitori.

În cazul acesta putem face foarte multe greşeli deoarece majoritatea mâncăm din instinct sau din amintiri din copilărie.

Cumpărăturile din instinct, atunci când ai zero cunoştinţe despre nutriţie, este atunci când cumperi toate mizeriile din magazin fără să gândeşti ce naiba sunt unele chestii. Deoarece nu poţi citi ingredientele, ţi se rupe limba în cinci. Oricum corpul tău este un tomberon pentru chimicale de sinteză deci dă-i să sune, umple căruciorul, otrăveşte-te şi otrăveşte-ţi şi copii.

Cumpărăturile din amintiri sunt acelea în care eşti prezent la raionul de morgă la fiecare sesiune de cumpărături, apoi mai cumperi şi multe mizerii care le-ai mâncat dintotdeauna. Nu contează că eşti bolnav terminat, chestiile acelea indigeste şi naşpa sunt tradiţionale, carne să fie, brânză şi ouă… trebuie consumate pentru proteine, calciu şi colesterol. Doar produsele de origine animală conţin colesterol. Ești sigur de asta?

În România sunt patru posturi mari şi late şi alte posturi mai scurte. În perioadele de post găsim mâncare vegană la preţuri foarte bune doar trebuie să citim totuşi etichetele foarte atent. Eu citesc etichetele si la produsele vegane.

Mâncarea vegană este mai ieftină decât cea pe bază de produse de origine animală sau maxim este la acelaşi preţ. Desigur, chestiile şmechere vor fi scumpe indiferent dacă sunt vegane sau non vegane.

Ceea ce costă scump este mâncarea organică, ecologică cum vreţi să îi spuneţi. Dar acea mâncare ECO este scumpă indiferent dacă este din vegetale sau cadavre ECO.

Cătină eco, direct de la sursă. Însă din comoditate câți merg să o culeagă?

Eu încă mă întreb: ce credeţi că este scump în mâncarea vegană cu excepţia alimentelor de fiţe?

Făcând o comparaţie cu un cuplu omnivor obişnuit am realizat că noi cheltuim cu până la cinci ori mai puţin pe mâncare, iar din casa noastră nu lipsesc niciodată zeci şi zeci de superalimente, seminţe, sâmburi, pulberi, fructe şi legume uscate, nucifere, alimente integrale, cereale, pseudo cereale, alge, toate condimentele din Romania şi multe condimente de pe întreg globul. Mii şi mii de ceaiuri, seminţe pentru germinat, lucernă, broccoli, schinduf, foarte multe. Congelatoarele sunt pline, cătină strânsă din mijlocul naturii sau pizza vegană de la Lidl. Nu suntem extremişti, suntem oameni obişnuiţi care evită să producă suferinţă chiar şi unei musculiţe de oţet. În ceea ce privește pizza, o pizza în oraș te costă de multe ori peste 20 lei, iar o pizza făcută în casă tot pe acolo. Revenind la cea din supermarket, o pizza semi-preparată poate fi 10-15 lei, iar o pizza vegană este 6 lei în Lidl sau vegetariană intre 8-13 lei. Deci trage tu concluzia cât de scump este să consumi mâncare vegană.

Mai scăpăm şi la chestii rafinate din market, nu sunt mândră de asta, dar nici nu mă simt vinovată deoarece aceste alimente au un procentaj foarte mic în alimentaţia noastră. Şi sunt vegane! Pot să mănânc ceva vegan dar rafinat, pasteurizat sau care conţine E-uri vegane. Pot să condamn nişte cartofi nevinovaţi la moarte şi să îi prăjesc în ulei fierbinte apoi să le adaug un sos de usturoi preparat acasă sau cumpărat şi să pregătesc un bol imens de salată cu seminţe şi fulgi de drojdie inactivă sau poate minunatul iaurt simplu de la Take it Veggie. Şi după toate acestea pur şi simplu să nu mă simt vinovată.

Nu înseamnă ca apoi nu îmi răsplătesc organismul cu pulberi pline de clorofilă şi nutrienţi valoroşi. Pulberi pe care din nou le găsim la preţuri foarte acceptabile pentru un salariu mediu. Pulberi din iarbă de grâu, orz, ovăz, spirulină şi multe altele de care organismul se bucură enorm, trecând peste plăcerea vizuală, psihică, fizică pentru cartofii prăjiţi.

Veganismul începe prin eliminarea produselor de origine animală din alimentaţie şi în acelaşi timp din casă. Şi uite aşa o să începi să găteşti vegan, iar în marketuri găseşti orice în varianta vegană, de post, unele cu aceeaşi tonă de chimicale de sinteză dar fără lapte, ouă, grăsimi animale, etc.

Mure eco – foarte bune, doar să nu te întâlnești cu ursul când le culegi 🙂

Am făcut un experiment şi am văzut că pot să pregătesc două porţii mari, gustoase şi sănătoase de mâncare vegană chiar cu 4-5 lei. În câteva minute. Fără cadavre, fără lapte, fără ouă, fără mizerii, fără otravă.

În schimb dacă insişti la un buget cât se poate de redus trebuie să fii la locul potrivit la momentul potrivit, să ştii să vânezi promoţii şi reduceri. Ceea ce poate să fie destul de interesant şi cu rezultate uimitoare.

Firmele cu produse de renume au înţeles că trebuie să includă in gamele lor şi produse de post, pentru vegani sau religioşi. Astfel dacă ne plac anumite produse de când ne ştim, acum le găsim în varianta vegană exact la acelaşi preţ cu cele cu lăptic şi ovulaţie de găină. Şi uite aşa dovedim că veganismul nu este sub nici o formă mai scump decât alimentaţia clasică. Exemplele pot continua nelimitat, la fel se aplică la conserve, mezeluri, brânzeturi.

Problema oamenilor care afirmă că veganismul este scump este că au o boală care se numeşte reticenţă la gândire şi mai ales la schimbări. Faci o ciorbă excelentă de legume şi apoi arunci în ea o bucată de chestie moartă de cine ştie când. Dacă nu adăugai cadavrul , ciorba era vegană. Şi era mai ieftină, mai sănătoasă, mai prietenoasă cu mediul, mai digerabilă, iar farfuria ta se transforma din violenţă în pace. Este o diferenţă mare! Este o diferenţă pentru tine, pentru oamenii din jurul tău, pentru oamenii din întreaga lume , pentru animale, pentru natură, pentru planetă. Te-ai gândit vreodată să faci cumpărături alimentare la acelaşi buget sau mai mic şi să faci o diferenţă imensă în lume? Să conteze atât de mult să nu adaugi şi cadavrul în oală sau tigaie. Știai că într-un burger de vită pot fi părți de la peste o sută de vite? Acesta este realitatea dovedită prin analize ADN dintr-un singur burger.

Mâncarea vegană care este asemănătoare cu cea de origine animală are cam acelaşi preţ cu cea animală. Nu văd nici o scuză să se încheie tâmpenia şi mizeria consumului de animale şi ca specie umană să consumăm doar produse vegetale. Inclusiv cei care sunt sclavii gustului de burger, mezeluri, friptură, pot face asta. Bun venit în lumea alimentelor vegane dubioase, care dacă eşti vegan şi le consumi, întrebi de mai multe ori dacă produsul este vegan, dacă sigur nu este o confuzie şi produsul este din carne. Ca vegan aduce un sentiment de nelinişte dacă nu vezi clar că produsul este vegan. Ca omnivor aceste produse fac oamenii să înţeleagă că nu este nevoie să ucidem ca să ne continuăm ideea greşită a alimentaţiei cu carne. Eu cred în aceste alimente! Cred că ajută mulţi oameni dependenţi ai gustului, texturii şi tradiţiei, să îşi învingă dependenţa pe care eu personal nu o pot înţelege.

Ca om cu buget mediu sau sub mediu poţi avea o alimentaţie vegană obişnuită. Exceptând creaturile acelea cu două picioare care mănâncă doar produse de origine animală, majoritatea oamenilor au prostul obicei să strice orice bunătate din vegetale cu o bucată de animal, uneori mort, alteori viu, cu nişte lapte, smântână sau ovulaţie de găină. Dacă nu le ai în casă instant vei găti vegan şi bun şi gustos. Şi ieftin. O să spuneţi: cărniţa este ieftină şi bună. Dacă aţi ştii voi de unde este carnea ieftină v-ar cam ieşi ochii din cap şi inima din piept şi aţi înţelege că omul este o creatură oribilă când nu îşi asumă să vadă de unde vine carnea la raft.

Pe termen scurt mâncarea vegană este soluţia pentru cei cu buget redus, studenţi, copii care nu au părinţi bogătaşi, pentru oamenii de rând, pentru familii, pentru cei care au un loc de muncă obişnuit în România. Cine nu a mâncat niciodată zacuscă? Ups… este vegană. Sau o mâncare de fasole de post cu gust de mai vreau. Mâncarea din vegetale este extraordinară! Este minunată!

Pe termen lung veganismul înseamnă dreptul o la viaţă de calitate. Cei care sunt mari consumatori de produse de origine animală sunt condamnaţi la boli de nutriţie, la gută, boli de inimă, colesterol şi trigliceride mărite, iar suplimentele şi medicamentele sunt scumpe. Astfel o mare parte din venituri se duc pe medicamente şi suplimente.

Nu mai bine arunc din casa mea şi din viaţa mea alimentele care nu sunt hrană pentru mine şi de banii aceia merg în vacanţă. Pot mânca cu sufletul împăcat o ciorbă de legume, o salată cu germeni de schinduf şi grâu, un iaurt de soia, o felie de pâine cu ciocolată tartinabilă vegană, sau să merg până la Berlin să mănânc wurşti berlinezi vegani deoarece sunt extrem de gustoşi. Sau să dai o fugă cu motocicleta până în Ungaria să mănânci un Magnum vegan? Avem şi produsele noastre în România chiar gustoase şi care sunt exportate în multe ţări din lume, dar trebuie hrănit şi spiritul de aventură.

Să faci şi tu cel mai bun lucru din toată viaţa ta, devin-o vegan.

Nu ştii cum? Citeşte cartea ”Ghidul bobocului vegan”, intră pe grupuri de facebook care includ subiecte despre alimentaţie şi cumpărături vegane în România. Întreabă un vegan.

Enikö Pal

La mulţi ani pentru o lume mai bună!

Eniko Pal

Pe 1 Noiembrie sărbătorim ziua mondială a veganismului. Această dată a fost stabilită de către Louise Wallis în 1994  ca o formă de comemorare a cincizeci de aniversări a Societăţii Vegane. Societatea Vegană fiind înfiinţată în 1944. În timp, s-au pierdut înregistrările care marcau exact data înfiinţării acestei societăți, așadar a fost aleasă data 1 Noiembrie pentru comemorarea acesteia deoarece coincide în multe religii cu sărbători menite aducerii aminte a celor trecuți în neființă; cum ar fi Ziua Morţilor, Halloween, Samhain, Dias de los muertos, etc.

Termenul vegetarian a fost folosit încă din 1839 şi definea o alimentaţie pe bază de vegetale. Mai târziu termenul VEGAN a fost definit de către Donald Watson, avocat pentru drepturile animalelor şi fondator al Societăţii Vegane, ca vegetarian care nu consuma produsele lactate.

Astăzi veganismul defineşte persoanele care nu consumă deloc produse de origine animală, nu folosesc produse care includ în lanţul de producţie suferinţa animalelor, nu folosesc produse testate sau obţinute din animale. Mai mult de atât, mulţi vegani sunt ecologişti, au grijă ca acţiunile lor să fie prietenoase cu mediul înconjurător, practică activismul pentru animale, ajută animalele din punct de vedere practic, nu doar teoretic.

Sunt foarte multe lucruri minunate pe care le fac veganii dar oamenii nu le văd. Deoarece ei nu vor să vadă multe lucruri si fapte.

Într-o lume în care violenţa, durerea, suferinţa, chinul, foametea, războiul, ura, răutatea, vărsarea de sânge, moartea în chinuri groaznice, groaza și boala sunt considerate o normalitate şi o necesitate. În această lume, noi, veganii, am ales să fim cinstiţi, am ales să mergem separat de turma care se îndreaptă pe un drum ce duce la degradare și o viață plină de chin și boli.

Noi am ales să facem din lumea aceasta un loc mai bun. Cu paşi mici dar siguri.

Şi nu, nu mă laud, dar din tot sufletul spun LA MULŢI ANI de Ziua Mondială a Veganismului! În fiecare zi sunt fericită pentru alegerea mea. Veganismul te face un om minunat.

La mulţi ani tuturor veganilor!

Sunteţi minunaţi!

Enikö Pal