
Veganismul a devenit un mod de a trăi care funcţionează atât de natural încât parcă nici nu ar fi existat alt fel de alimentaţie în viaţa mea. Când eşti vegan de foarte mulţi ani, alimentaţia pe bază de produse de origine animală este doar un vis urât şi încerci să găseşti iertarea pentru ceea ce a fost cândva o friptură sau sarmale cu carne tocată. Pentru că acea friptură a fost o fiinţă.
1. Am simţit cum mă detoxific.
Eu când am început să fiu vegană chiar consumam vegetale eco, bio, organice. Consumam sucuri obţinute prin presare la rece din sfeclă, morcovi, varză, iarbă de grâu, frunze de ţelină sau pătrunjel şi multe altele. Consumam germeni de grâu şi vlăstari de broccoli, lucernă, ridichi, varză roşie, creson. Am încercat probabil toate „lactatele” raw vegane posibile. Dar nu spuneam nu nici la o ciorbă de pleurotus sau sarmale de post. Dar pur şi simplu simţeam detoxifierea la mod propriu. Parcă tot organismul, fiecare celulă, se curăţa de produsele de origine animală. Iar senzaţia aceea nu se poate uita şi nu poţi avea parte de ea doar dacă adopţi stilul de viaţă numit veganism. Faptul că renaşti prin veganism se explică şi din această perspectivă deoarece noi suntem o comunitate de celule vii. Trecerea la veganism este senzaţie divină pe care fiecare om ar trebui să o simtă.
2. Mi-am schimbat uimitor perspectiva asupra vieţii.
Acesta este un atu de care veganii au parte în mod special. Practic am realizat că singura viaţă care îmi aparţine este a mea. Iar atunci când realizezi acest lucru perspectiva asupra vieţii ți se schimbă în mod fantastic. Omul care a fost devine alt om. Ajungi la momentul când îţi pasă şi de musculiţa de oţet şi de animalele a căror carne se află pe rafturile magazinelor. Ajungi la momentul în care pur şi simplu îţi pasă cu adevărat de viaţă.
3. Devii schimbarea de care are nevoie lumea.
Vrem o lume mai bună, mai curată, mai puţin violentă, mai puţine războaie, mai puţină foamete, aer mai respirabil, mai puţine animale maltratate, sustenabilitate în ecologism etc. Dar nimeni nu face nimic pentru toate acestea. Oameni nu vor să accepte că toate acestea încep din farfuria lor. Ca vegană am realizat că se poate să fi mai bun prin alegeri simple şi practice. Şi dacă ar fi mai mulţi vegani lumea ar deveni un loc mai bun.
4. Am rămas doar cu prietenii cool.
Da, se spune că dacă devii vegan rămâi fără prieteni, dar nu este chiar aşa. De fapt rămâi cu prietenii adevăraţi şi care sunt cei mai cool. Cine te acceptă ca vegan, activist, sărit de pe fix, cu idei bine definite, foarte bine informat şi care îţi face capul calendar. Doar prietenii cool pot accepta asta. O să devii „veganul” în comunitatea de prieteni, dar este în regulă, poate să fie chiar fain. Şi apoi îţi faci mulţi prieteni cu care împărtăşeşti aceeaşi valori. De când sunt vegană mi-am făcut prieteni vegani absolut minunaţi. Şi nu mi-am făcut doar prieteni vegani, mi-am făcut prieteni din toate mediile sociale, persoane interesate de veganism ca stil de viaţă. De obicei eşti considerat „veganul malnutrit” care primeşte toate vegetale când merge în vizită la părinţi, bunici, prieteni sau la ţară. Şi nu am zis niciodată nu, deoarece aşa ajung să am provizii şi să nici nu supăr pe nimeni cu un refuz. Sigur că vreau murături eco, fasole bio, tot ce primesc. Ca să nu aud apoi că veganii nu sunt fiinţe sociale. Aud cazuri în care veganii sunt luaţi peste picior de către omnivorii. Nu a fost cazul meu, întotdeauna am ştiut că sunt pe partea cea bună şi nu trebuie să fiu jignită pentru asta, dacă să fi denumit extraterestru poate fi numită o jignire.
5. Legătura cu mâncarea a devenit una magică.
Se spune că trebuie să mănânci ca să trăieşti, nu să trăieşti ca să mănânci. De când sunt vegană am încercat toate nebuniile posibile în ceea ce priveşte mâncarea. Am cumpărat tot ceea ce a fost posibil să cumpăr. Am studiat alimentele şi apoi am făcut tot posibilul să le găsesc ca să le am în farfurie. Dacă le povestesc prietenilor, familiei, cunoştinţelor, bucătarilor pe care îi cunosc, tuturor despre alimentele ce le am în cămara tip depozit, lor le sunt complet necunoscute. Am încercat toate alimentele despre care am scris în cartea mea. Alimentaţia omnivoră te limitează extraordinar de mult în ceea ce priveşte mâncarea minunată pe care această planetă o poate oferi oamenilor. Incredibil cum avem încă milioane de vegetale comestibile, iar majoritatea oamenilor consumă câteva animale şi doar câteva soiuri de vegetale.
6. Nu îmi este dor de mâncarea de origine animală.
Prima întrebare a omnivorilor este dacă chiar nu mai poftesc nimic din ceea ce am mâncat înainte. Nu aş putea să mai mănânc nimic de origine animală. Nu ştiu cum am putut să mănânc animale sau ceva ce iese dintr-un animal pentru a se reproduce sau a hrăni progenitura (a se înțelege lapte, asta dacă nu îți sună cunoscut. Lichidul util progeniturii este laptele.). Nu poftesc sub nici o formă nimic din ceea ce am mâncat înainte şi nu îmi solicită nici un efort acest fapt. Am fost păcălită să gust dintr-o prăjitură care trebuia să fie de post. Am vomat de 20 de ori cel puţin ca apoi să le spun să nu mă mai păcălească deoarece organismul meu nu mai acceptă produsele de origine animală. Nu mă topesc după a replica mâncarea de origine animală, dacă ceva are gust prea asemănător cu carnea de obicei nu îmi face plăcere să îl mănânc deoarece sunt vegană cu principii. Acest lucru înseamnă că nu am o dietă pe bază de plante şi în rest nu dau doi bani pe ceea ce se întâmplă în lume. Vreau să îmi fie foarte clar când mănânc că ceea ce consum nu îmi aduce aminte de produsele din carne sau lapte. Vreau să mă bucur de gustul de vegetale fără să imite carnea. Poate funcţionează la adepţii de carne dar nu la mine.
7. Am făcut economii.
Am mai spart mitul că alimentaţia vegană este scumpă. Alimentaţia de lux este scumpă, fie ea vegană sau omnivoră, dar alimentaţia pe bază de vegetale nu este scumpă. Nu este sub nici o formă mai scumpă decât o alimentaţie omnivoră. Deşi mi-am cumpărat tot ceea ce nici nu am visat în primii 18 ani de viaţă în materie de alimente, tot am făcut economii. Faptul că ulterior am investit banii în accesorii pentru motocicletă, nu se pune. Mâncarea pe bază de produse de origine animală nu este ieftină, mai ales dacă nu punem pe masă cele mai ieftine variante care, offf, au proteină din alte vegetale. Am mâncat vegetale de pe tot globul, sub toate formele, am mâncat alimente de care majoritatea oamenilor nici nu au auzit vreodată. Am căutat toate plantele ce cresc la noi în ţară şi au valori nutriţionale extraordinare. Am cultivat în propria grădină toate plantele care cresc în România şi nu numai. Nu mă pasionează gătitul în mod special dar asta nu m-a oprit nici măcar de la nebunia de a încerca reţete moleculare. Veganismul deschide cele mai largi şi minunate orizonuri în ceea ce priveşte gastronomia. Şi interesant, nu îţi goleşte portofelul. Poţi ţine post? Veganismul este floare la ureche.
8. Studiez mult.
Studiatul îţi menţine creierul activ. Mulţi oameni după un timp renunţă la a mai urma vreo şcoală şi cel mai trist este că renunţă şi la a citi. Şi nu este vorba doar despre citit, dar oamenii îşi pierd curiozitatea, nu îi mai atrage nimic, nu studiază, este drumul sigur spre delăsare. Mă interesează să fiu la curent cu tot ceea ce ţine de noutăţi despre cum să schimbăm lumea, despre activism pentru animale, activism pentru ecologism, despre sănătate şi alimente. Dar din aceste subiecte se nasc alte subiecte, stil de viaţă, natură, oameni, animale, locuri, fapte, mâncare, ştiinţă, maşini, tehnologie, istorie, anatomie, originea omenirii, multe lucruri. Am început să studiez despre veganism iar studiul a început să facă parte din stilul de viaţă. Şi chiar vreau să fiu la curent cu toate documentarele care arată cât de toxică este carnea pentru organismul uman deoarece trebuie să am replicile foarte clare şi dovedite ştiinţific pentru cei care au dubii asupra alimentaţiei. Şi când vrei să convingi oamenii să devină vegani trebuie să aduci argumente clare.
9. Am slăbit şi mi-am păstrat greutatea fără eforturi
Avem tendinţa de a pune vina pe genetică, de aceea sunt gras sau slab, de aceea nu am realizări, de aceea nu sunt fericită, de aceea nu pot să alerg la maraton etc. Genetica îşi pune amprenta dar nu în toate cazurile atât de mult pe cât o găsim noi ca scuză. Când am devenit vegană eram şoferiţă de camion pe curse lungi, curse între care încercam să îmi fac şi orele de zbor pentru licenţa de pilot pe avion. Nu făceam mişcare multă deşi energie aveam, fiind pasionată de sport, astfel aveam forme mai rotunde, dar nu imense. După ce am încheiat sezonul de zbor cu avionul şi maratonul de grătare, am devenit vegană. Da, am devenit vegană deşi eram consumatoare de carne fără restricţii gen grătar de două ori pe an. Maxim un an de zile a fost nevoie ca să ajung la o greutate acceptabilă care mai avea nevoie doar de muşchi lucraţi, greutate pe care o păstrez de atunci.
10. Nu am spus că veganismul îţi oferă tot! Dar îţi oferă atât de multe.
Veganismul nu este un sacrificiu! Poate postul este un sacrificiu, că abia aştepţi să treacă de miezul nopţii ca să spargi frigiderul şi să haleşti toată carnea şi brânza. Aşa îmi povestea bunica mea, a ţinut toate posturile, fără excepţie, dar că este greu şi abia aştepta miezul nopţii ca să mănânce carne. Veganismul este o plăcere, un deliciu, satisfacţie, este uşor, frumos, minunat, este un stil de viaţă care te defineşte, nu te chinuie nimic, nici o dorinţă culinară faţă de care să ai reţineri. Veganismul mi-a oferit liniştea sufletească, nu sunt eu religioasă, dar nici nu aş vrea să trec prin sacrificiile postului. Veganismul mi-a oferit stabilitatea emoţiilor. Toţi închideţi ochii când vedeţi animale chinuite. Eu nu închid ochii la suferinţa altor fiinţe. Trăiesc ca toţi ceilalţi oameni doar că la alt nivel spiritual. Şi numai veganii ştiu ce înseamnă să urci la acel nivel spiritual în care nu numai că ştii că nu este nevoie de violenţă ca să mănânci dar vrei să schimbi şi lumea. Cum se spune, veganismul nu este o religie, nu aştepţi să pice nimic din cer, trebuie să trăieşti, să munceşti, să studiezi, să fi activ.
11. Am scris o carte!
Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc dar din păcate a trebuit să muncesc mult, iar timpul pentru citit era extrem de puţin. Visam să devin IT-istă, să scriu repede la tastatură, să lucrez la birou. Nu s-au îndeplinit toate dar s-au întâmplat altele, care nu erau în plan. De exemplu: am găsit partenerul perfect, mai perfect decât plănuiam, am învățat să scriu repede la tastatură, cu diacritice şi am scris o carte. O carte despre veganism. Ce legătură are să scrii o carte cu veganismul? Nu pot să spun că se aplică în mod general, dar eu am scris o carte de când sunt vegană. O dorinţă, o plăcere, o scânteie, o muncă de echipă, mult timp liber dedicat cărţii şi toate alimentate de flacăra binelui, de energia spirituală a veganismului, de energia dată de superalimente şi de puterea dată de iubire. Şi spun acest lucru deoarece această carte va ajunge în multe locuri unde oamenii vor avea acces să o citească şi să îşi i-a notiţe despre alimente.
Nota bene
Dacă toată lumea are dreptul la o viaţă de calitate atunci toţi oamenii au dreptul la împlinire spirituală, împlinire care are loc mai ales după adoptarea unui stil de viaţă vegan.
Enikö Pal