Acum aproximativ şase ani mă uitam la televizor la o emisiune de nutriţie. Serveam un ceai delicios cu mama mea şi ne uitam la o renumită promovatoare a veganismului în România. Din păcate ea a afirmat că raw veganii au în alimentaţia lor 70% crudităţi iar în rest, 30%, de toate. A specificat de toate ca fiind carne, ouă, lapte, lactate, peşte, toate produsele de origine animală.
Toată emisiune a afirmat o mulţime de tâmpenii, prostii şi minciuni. Şi încercam să înţeleg dacă pentru unii chiar numai şi absolut numai banii contează.
Din păcate pentru ea şi din fericire pentru mine, nu am putut suporta tot ceea ce spune şi am aruncat televizorul afară pe balcon înainte să se termine emisiunea, iar după ce mama mi-a spus că vezi că trebuie să mănânci şi un pic de carne, cel puţin peşte eu i-am adus la cunoştinţă decizia mea: am să scriu o carte!
Nu s-a întâmplat nimic instant dar ideea a rămas în mintea mea şi o analizam zilnic. Doar că nu era deloc uşor de realizat. Nu aveam prea multe cunoştinţe de redactare, scriam la tastatură destul de lent, nu scriam cu diacritice şi cel mai important nu aveam susţinerea necesară. Nu poţi să scrii o carte despre exact ceea ce simţi şi vezi în jurul tău fără să ai susţinere.
Apoi a apărut, adică reapărut, el în viaţa mea. Şi atunci când apare un EL potrivit în viaţa ta, ce se întâmplă? Vă spun eu ce se întâmplă: înveţi să scrii repede la tastatură şi cu diacritice 🙂
Şi publici o carte de aproape 500 de pagini mai repede de zeci de ori decât aş fi învăţat eu tot ceea ce deja el ştia în materie de redactare, editare şi desigur partea de promovare pe Internet. Cartea trebuia să fie un ghid de 30 de pagini, maxim; dar se pare că nu s-a încadrat în acest număr de pagini.
Perioada în care am scris cartea, 2 ani de zile, a fost extrem de interesantă, frumoasă, zbuciumată, cu multe bucurii dar şi cu dezamăgiri. Înţelegeam că am să încep o relaţie cu o persoană de miliarde, el devenind vegan din ziua din care am format un cuplu, iar surprizele pe care mi le făcea legate de veganism erau zilnice, dar pe lângă toate acestea să scrii şi o carte… era mai mult decât m-aș fi așteptat.
Şi pot să dau un sfat tuturor, prima carte nu este uşor de scris. Dar îmi doream din tot sufletul să o scriu.
Mergeam de la un editor la altul, făceam drumuri lungi prin ţară şi convorbiri telefonice care nu se mai terminau cu orele. Până la urmă am editat şi redactat cartea singuri, chiar dacă textul a fost la corectat de mai multe persoane, deoarece toţi vroiau să îmi schimbe opinia. Iar eu nu vroiam să scriu minciuni ca alţii care spun că raw veganii mănâncă chiar bine carne.
Ce mi-au spus toţi din propria experienţă, mai multă sau mai puţină, unii cu zeci de cărţi editate, să ştiu că prima carte nu o să fie perfectă. Nu are cum! Mai ales că eu pur şi simplu nu aveam experienţă la scris cărţi. Am acceptat acest aspect şi în sfârşit a ieşit din lumina tiparului la 1 Decembrie 2018, de centenar, Ghidul Bobocului Vegan.
Mulţumesc pentru minunatele experienţe oferite, lansări de carte în ţară şi în străinătate, sute de autografe scrise cu drag, apariţii la radio şi televiziune. Tot datorită cărţii am cunoscut mii şi mii de oameni minunaţi. Iar proiectele nu se încheie nicidecum aici, cartea va ajunge în sute de biblioteci, toată lumea trebuie să aibă acces la adevărul de dincolo de aparenţe.
Faptul că am scris o carte mi-a dat ocazia să întâlnesc oameni care la rândul lor mi-au recomandat titluri de cărţi care merită citite. Şi chiar a meritat să le citesc. Am aflat de ce oamenii nu devin vegani atât de uşor cum ar trebui şi ce se poate face în această privinţă. Şi dacă prima mea carte nu este perfectă înseamnă că următoarea va tinde mult mai mult spre perfecţiune.
La mulţi ani Ghidul Bobocului Vegan! deschizător de drumuri din ce în ce mai optimiste.
Enikö Pal
Enikö Pal 