Am obținut permisul de conducere pentru categoria A în epoca când era doar proba de poligon. Motocicleta pe care am făcut școala era un MZ de 125cc. Școala consta în ceva de genul: aici este poligonul, aici este motocicleta, garajul și cheile, te dai numărul de ore de la școală plus poți să te dai cât vrei dacă îi bagi benzină. Atâta am făcut poligonul că am ajuns sa îl fac cu ochii închiși. Dar nu era proba de oraș și nu luai pasageri. Erau alte vremuri, nu stătea nimeni să dedice timp pentru tine în mod special. Oricum experiența pe motor am dobândit-o mai târziu, între timp am condus TIR-uri și am pilotat avioane. Am ieșit cu motocicleta în oraș mare prima oară cu prietenul meu și m-am prins repede cum se merge. Am început să fac naveta la muncă cu motocicleta prin Brașov. Apoi am început să ieșim împreună ture mai lungi cu motocicletele. Să mergi în cuplu cu două motociclete în ture mai lungi este interesant și de acolo și ideea: la cât îmi spui ce și cum să fac, mai bine să te faci instructor. Și s-a făcut!
Acum vroiam să vă povestesc despre cea mai frumoasă tură cu motocicleta, o experiență pe care toți începătorii ar trebui să o aibă. Eu nu mai sunt începătoare dar în tura aceasta m-am alintat și m-am considerat începătoare. Ca să fiu alintată pe tot drumul că doar am fost cu trei instructori de la fabrica de fericire, adică de la Școala de șoferi Geo, instructorii de la categoria A.
Vineri după-amiaza am mers și eu câteva ore la poligonul moto unde face instructorat și prietenul meu. Colegul lui a spus că merge la Craiova să cumpere o motocicletă, merge cu George (șeful școlii Geo), merg cu 1 motor și se întorc cu două. Și la care le vine ideea: putem merge 3 și ne întoarcem 4… motoare 🙂 Zis și făcut, ajungem seara acasă, facem bagajul pe două zile, fiecare cu bagajele lui, pe mobra lui. Stabilim o oră decentă de plecare, 9 jumătate. Te trezești, faci exercițiile, mănânci un pic și eventual bei o cafea. Când plecăm în excursie beau cafea pe drum, acela este farmecul.
Dimineața eu adaug…să știți că eu nu merg tare. OK, nu merg nici încet, dar eu nu am parbriz și peste 100 km la oră nu mă simt confortabil. Și mi-am schimbat cauciucurile recent la Lola (motocicleta mea, un BMW F650 ST). Aveam cauciucuri mai degrabă de off-road și nu se așeza pe curbe. Acuma, cu aceste cauciucuri Michelin Road Classic îmi ador și mai mult motocicleta.
Am o pasiune fără limite pentru motocicletele mari, sunt topită dupa BMW-urile acelea mari, cu genți laterale mari și piloți cu echipament verde fosforescent 🙂 Pentru mine ar trebui să fabrice un mini BMW GS ca să îmi pot îndeplini visul de a pilota motocicleta viselor mele. Îmi iubesc motocicleta, o ador. Dar pot să îmi placă și alte motociclete. Să revenim la tura mea superbă. Mă alint că plec la o tura moto pe o rută superbă și o zi întreagă la dispoziție, tocmai de la Brasov la Craiova pe culoarul Rucăr-Bran. Chiar superb.
S-a stabilit că primul va merge Geo cu BMW-ul mare, apoi eu, iar ultimul să fie prietenul meu, el oricum era obișnuit să îmi țină spatele :). Adică eu să merg înaintea lui ca să nu mă piardă și să nu ne înghesuie șoferii care nu au răbdare după noi. :):) S-a mers absolut perfect, a fost exact în ritmul meu, nu încet dar nici tare, exact în ritmul unde mă simțeam eu perfect. Ne-am oprit să alimentăm, să bem apă, am dansat, am făcut poze, ne-am distrat și am avut o tura moto de vis. Ne-a udat ploaia înainte de Pitesti până la lenjeria intimă pentru că nu ne-am echipat cu costumele de ploaie (au stat uscate în bagaj). De la Pitesti a fost soare și ne-am uscat, mă tot ridicam să merg pe scărițe să mă usuc mai bine 🙂
Înainte de Craiova prietenul nostru și-a luat motocicleta și am mers în Craiova la cazare. Când ne-am cazat a încept o ploaie de parcă era sfarșitul lumii. A trecut și ne-am dus la o terasă frumoasă unde am întâlnit un bucătar super, gătea foarte bine, era comunicativ și glumeț. Mâncarea și berea au fost foarte bune.
Am cerut de la el inclusiv o rețetă excelentă: supă franțuzească de ceapă, rețetă pe care am să o scriu pe blog. Am râs, ne-am distrat, am băut bere foarte bună, este ok, eu sunt în elementul meu alături de oameni faini, oameni care știu de glumă, oameni inteligenți. Și mai apoi, sunt instructori la fabrica de fericire, ei fac oamenii fericiți, deoarece motociclismul înseamnă fericire.
A doua zi aveam deja micul dejun promis de seara, piure cu trufe și cafea bună. Am modificat un pic traseul de întoarcere și acuma aveam în spate două motociclete și doi instructori, deci aveam spatele super asigurat. Știu, poate o să spuneți că nu e nevoie, că doar am plecat în atâtea ture lungi și singură, în afara de naveta prin oraș. Dar vă spun sigur că este super fain să știi că mai ai motoare în spate care sigur rămân în spatele tău. Pentru începători este perfect.
Și când ești în formație de patru motociclete destul de mari, în față ai efectiv deschizător de drum, ai un BMW mare (din nou, le ador), iar pilotul este verde fosforescent și cu multă experiență, este o senzație de vis, adică acuma efectiv aș plăti pentru o tură din aceasta. Dar să fie cu oameni faini, așa cum am fost în tura de față. Iar în spate clar ai spatele asigurat, nu rămâi în urmă, iar când schimbi banda s-ar putea ca deja instructorul din spate să fie pe banda pe care urmeaza să schimbi. Chiar…fain. Poate ca începător nu îți dai seama dar efectiv este o experiență superbă.
Am iesit cu prietenul meu și el avea mai multă experiență, am iesit cu prieteni să mergem la întruniri moto în alte orașe, au fost experiențe interesante dar până la urmă unii mergeau mai tare, alții foarte tare, unii mai încet, ne despărțeam și ne reuneam undeva la o benzinărie ori o parcare pe marginea drumului. Și ajungeam până la urmă la destinație, pe rând.
Dar în tura aceasta, parcă a fost scoasă din documetarele acelea faine cu motociclete și oameni plecați la plimbare în jurul lumii. Bine, noi am fost doar până la Craiova în această tură. Dar la cât ne-a plouat, ne-a uscat, iar ne-a plouat iar ne-a uscat, parcă am fost în jurul lumii.
De data aceasta, având expriența de ploaie din ziua precedentă, când am văzut că se îngroașă gluma și în fața noastră se vedea ploaia, înainte de Pitesti ne-am echipat cu hainele de ploaie și ne-a plouat în Pitesti cu găleata. Apoi am prins un pic de soare apoi iar ne-a plouat până la Câmpulung unde ne-am oprit să mâncăm ceva. Iar de la Câmpulung, pe tot culoarul Rucăr Bran până la Brașov a fost soare și frumos. Aerul era curat după ploaie, iar tot peisajul se vedea perfect. De vis.
Și acuma să vă spun cum este, de ce nu sunt pozele cu peisajele mirifice. Pentru că atunci când pilotezi motocicleta și este o tură liniștită, frumoasă, fără nici o grabă, fără stres, o plimbare cu oameni faini și un drum absolut superb, efectiv trăiești acea călătorie și nu te mai oprești la poze. Savurezi fiecare viraj, fiecare linie dreaptă, fiecare priveliște mirifică, fiecare secundă din acel drum în care te simți perfect liniștit și în deplină siguranță. Și atunci trăiești la maxim fiecare secundă din acea călătorie. Iar la poze te oprești numai dacă efectiv vezi o parcare din timp și este și ok pentru motociclete.
Este drept ca nici nu sunt parcări multe sau prietenoase cu motoarele grele. Ce? Și motorul meu este greu. Este greu pentru mine, că eu sunt mică. Și încă visez la cel mai mare BMW GS. Nu îți ia nimeni dreptul să visezi. Dar dacă poți să îți îdeplinești visele, chiar merită. Și să faci afterschool cu oameni faini și experimentați, cu oameni dedicați, înțelegători și atât de liniștiți, chiar merită. Este un vis de realizat. Din păcate la școală orele sunt puține, iar cele de ieșit în trafic sunt infime. Iar apoi ar fi de preferat să ai experiențe frumoase și mai ales să mergi cât mai corect și în siguranță în trafic. All in all vroiam să vă povestesc despre tura mea moto superbă.
Deşi religia ar trebui să ne înveţe să fim mai buni, promovează de fapt obiceiuri sângeroase. Contrar doctrinei „Să nu ucizi”, de Paşti religia promovează uciderea unui animal atât de inocent, mielul.
În prejma Sărbătorilor Pascale presa este inundată de jale, oftică şi revoltă, că este scump kilogramul de miel.
Şi ce dacă?
În modul cel mai serios: şi ce dacă?
Sunt atât de mulţi oameni, femei, bărbaţi, copii, bătrâni, bogaţi, săraci, graşi, slabi, înalţi, scunzi, orice rasă, care pot trăi fără carnea de miel de Paşti!
Sunt atât de mulţi oameni frumoşi şi sănătoşi care nu consumă carne. Oameni care au un suflet frumos, respectă viaţa altor fiinţe, oameni care gândesc singuri, gândesc liberi! Nu mai sunt legaţi în „lanţuri” de tradiţii sângeroase, care culmea, promovează ceva bun şi frumos. Ca şi războiul, acei oameni spălaţi pe creier, merg să ucidă alţi oameni fiind convinşi că fac o faptă bună. La fel ca cei care ucid mieii pentru că este Paştele.
De ce mielul?
„Deşi sacrificiul şi ofranda au sensuri profund diferite, scopul ambelor acţiuni rămâne acela de comunicare cu Divinitatea. Întrucât omul profan nu poate comunica cu Divinul decât printr-un intermediar (victima sacrificată sau ofranda), o mare valoare spirituală este acordată naturii victimei ce urmează a fi ucisă. Acest mecanism este deosebit de evident mai ales în cazul alegerii mieilor cei puri şi nevinovaţi drept victime.”
Pe mine nu au reuşi să mă spele pe creier cu această explicaţie. Dacă Divinitatea îmi cere să ucid fiinţe pure, nevinovate şi fără apărare, eu refuz să comunic cu o astfel de Divinitate.
Şi dacă ucid un miel, Divinitatea o să îmi răspundă înapoi: bravo! Eşti un om bun.
Divinitatea vrea sânge nevinovat?
Eu cred că sunt mai aproape de Divinitate dacă nu ucid, dacă îmi ajut aproapele, dacă salvez animale, dacă salvez vieţii prin simplul aspect că nu consum carne, dacă respect planeta pe care trăiesc prin faptul că nu susţin industria fermelor de animale. Sunt prea multe aspecte negative pe care oamenii le consideră normale, sunt prea multe tradiţii care nu ar trebui să mai existe în secolul actual.
Religia promovează să nu ucizi dar totuşi promovează să ucizi. Nu este hotarâtă, aşa că le promovează pe ambele, făcând din oameni nişte marionete uşor de manipulat.
Şi oamenii funcţioneză la fel:
– miel, porc, vacă, găină, trebuie ucise şi mâncate.
-câine, pisică, acestea sunt scârboase de mâncat.
Omul egoist se crede centrul Universului, se crede suprem, se crede stăpân peste viaţa tuturor animalelor! Omul egoist consideră că a merge în piaţă şi a cumpăra o bucată de cadavru de miel este un lucru frumos, bun, etic şi fără de care nu poate sărbători Paştele.
„Cine nu mânâncă miel de Paşte, nu-i merge bine tot anul” spune o străveche zicere românească.
Ca şi tradiţiile, zicerile acestea străvechi nu se împacă bine cu ştiinţa. Dar nu promovează nici bunătatea.
Şi cât de bine îmi merge de când nu mai mănânc carne!
Şi cât de bine îmi merge de când nu mai iau viaţa altor fiinţe, şi NU, nici nu plătesc pe alţii să ucidă animale pentru mine!
Şi cât de bine îmi merge de când sunt oaia neagră, care nu merg cu turma!
Şi cât de bine îmi merge de când nu mai susţin industria fermelor de animale!
Şi cât de bine îmi merge de când am deschis ochii şi am realizat că: a ucide este greşit!
Drag cititor
Să îţi deschizi sufletul şi mintea, a mânca animale nu are cum să fie etic. Hrăniţi-vă cu vegetale, faceţi o detoxifiere a organismului, a sângelui şi a sufletului. Şi dacă mai urmaţi tradiţii sângeroase, să nu uitaţi de un detox al mentalului şi al mintalului.
Vă doresc un Paște fără violenţă şi fără egoism!
Lăsaţi mieii să trăiască! Şi evitaţi ouăle, au prea mult colesterol.
Autor: Enikö Pal
Susţinătoare a ideii că singura viaţa care ne aparţine este propria viaţă.
Autoarea ghidului pentru o viaţă mai împlinită „Ghidul bobocului Vegan”
Ambalajele bio, cum să ne păstrăm obiceiurile dar să fim mai prietenoşi cu planeta şi corpul nostru.
În momentul actual s-a ajuns la un nivel foarte mare al consumului de alimente şi produse ambalate.
Iar cel mai folosit material pentru ambalaje este plasticul. Plasticul este pretutindeni.
Plasticul e peste tot, pe fundul mărilor și oceanelor, pe malurile râurilor, în inima munților, în stomacul animalelor, în hrana noastră zilnică și în aerul pe care îl respirăm. Plasticul a devenit simbolul societăților de consum și una dintre cele mai grave amenințări la sănătatea planetei. Responsabilitatea este împărțită între marii producători, care își ambalează produsele în cantități uriașe și inutile de plastic, autoritățile, care nu prioritizează politici publice prietenoase cu mediul, și societatea civilă, care trebuie să își regândească obiceiurile de consum și să facă tranziția spre alternative sustenabile.(Greenpeace)
Criza poluării cu plastic este unul dintre cele mai vizibile simptome ale unor sisteme vulnerabile care pun în pericol, în fiecare zi, sănătatea noastră și a ecosistemelor în care trăim. Astăzi, corporațiile și guvernele sprijină un model economic bazat pe consumerism și produse de unică folosință, ignorând faptul că resursele planetei sunt finite, la fel si gropile de gunoi.
În ultimii 30 de ani, produsele fabricate din plastic au crescut într-un număr foarte mare la nivel global, cu aproximativ 70%. Pungile de plastic, sticlele de tip PET și ambalajele de produse cuprind în prezent cel mai mare sector al fabricării de plastic, fiind considerate de unică folosință pentru majoritatea persoanelor. Gropile de gunoi nu pot gestiona deșeurile care sunt în creștere alertă de la an la an, iar acest lucru înseamnă că datoria de a susține mediul revine fiecărui individ și companie în parte.
Plasticul este peste tot
Chiar dacă există de aproximativ 70 de ani, în timp acesta a devenit prezent în orice lucru.
Autoritățile trebuie să prioritizeze politici publice care să îmbunătățească procesul de colectare selectivă, lucru care în Romania nu se întâmplă. De fapt în România se reciclează maxim 3% din deşeurile produse, astfel rămâne varianta ca noi, cetăţenii, să contribuim la combaterea poluării cu plastic printr-un comportament responsabil.
Să înţelegem descompunerea
Deșeurile organice, precum resturile alimentare, se descompun, biodegradează sau compostează odată ce sunt aruncate. Produsele din plastic, pe de altă parte, nu se descompun și nici nu se biodegradează sau compostează. Toate aceste trei procese depind în mare măsură de capacitatea organismelor microscopice, cum ar fi bacteriile, de a consuma și descompune deșeurile organice. Produsele din plastic sunt fabricate, de obicei, cu ingrediente chimice sintetice, cum ar fi polietilen tereftalat (PET), pe care organismele biodegradabile nu le pot consuma. Ca atare, materialele plastice nu pot fi degradate cu ușurință iar descompunere acestora nu va fi niciodată definitivă.
O parte din ambalajele folosite foarte mult sunt cele de unică folosinţă din domeniul alimentar, precum paharele pentru cafea, paharele pentru fresh-uri şi accesorii oferite lângă acestea, capace,paletine, paie, linguriţe.
Sectorul de catering oferă mâncarea în boluri, caserole, sosiere, cutii, farfurii. Accesoriile oferite la acestea sunt: linguriţe, furculiţe, cuţite, şerveţele.
Aceste ambalaje sunt de unică folosinţă, iar după utilizare vor zace în natură, în râuri, în oceane, pe munţi, pe câmpii, în păduri, în marginea oraşelor sau oriunde pe această planetă, sute şi sute de ani. În România deşeurile nu se reciclează iar plasticul nu este biodegradabil şi nici compostabil.
Alternativa
Una dintre alternative, atunci când suntem nevoiţi să folosim ambalaje de unică folosinţă, este să alegem variantele biodegradabile.
Biosector, o firmă de nivel mijlociu dar cu suflet mare, din Braşov livrează în toată ţara o gamă largă de ambalaje biodegradabile, compostabile, din plante.
Ambalajele sunt din următoarele ambalaje:
Carton provenit din lemn din păduri gestionate durabil
Fibre de trestie de zahăr
Frunze de palmier
PLA, acid polilactic – poliester biodegradabil obţinut din amidon de porumb sau trestie de zahăr
Hârtie, din silvicultură durabilă
Lemn de fag provenit din silvicultură sustenabilă
Lemn de bambus
Lemn de pin, din păduri gestionate durabil
Bioplastic CPLA, fără petrol, biodegradabil, compostabil
Celuloză, material din care sunt făcute pungi transparente
Amidon de porumb
Amidon de cartofi
Nitril, folosit pentru mănuşile de unică folosinţă biodegradabile
Hârtie reciclată
Biosector oferă şi o gamă de ambalaje reutilizabile, din materiale prietenoase cu sănătatea noastră.
Găsiţi aici sticle cu husă, termosuri pentru băuturi sau mâncare, cutii pentru prânz, vase, tăvi, căni, linguriţe, forme de tăiat biscuiţi, tocătoare, paie.
Materialele din care pot să fie produsele enumerate sunt: sticlă borosilicată, inox, bioplastic(amidon), alte resurse naturale.
Nu contează doar cu ce ne hrănim, contează şi în ce anume depozităm hrana şi din ce ambalaje o consumăm. Să fim prietenoşi atât cu organismul nostru cât şi cu planeta noastră dragă.
Dacă este Valentine`s Day atunci să fie iubire. Şi iubirea merită alintată cu ceva dulce, gustos şi neapărat sănătos.
Dacă eleganţa defineşte dulcele acestei zile, eu am ales un desert pe măsură: crème brûlée sau cremă de zahăr ars, fără zahăr şi fără ars.
Ingrediente cremă:
200 ml smântână de ovăz;
150 ml apă;
1 linguriţă agar agar;
3 linguri nectar de agave;
3 linguri pudră de mesquite;
Ingrediente glazură:
3 linguri nectar de agave;
1 lingură pudră de mesquite;
Se pune apa la fiert iar când fierbe se adaugă agar agar-ul şi se amestecă aproximativ 8-10 minute până obţinem o consistenţă gelatinoasă.
Se bate smântâna cu un tel sau cu mixer până se aerează puţin.
Masa gelatinoasă obţinută din agar-agar se amestecă cu smântâna de ovăz, pulberea de mesquite şi nectarul de agave şi se bate sau mixează până la omogenizare. Se toarnă crema în forme de silicon sau în vase mici de sufleu (ramekins) şi se pune la frigider 1-2 ore.
Pentru a obţine o glazură delicioasă cu aroma de caramel se amestecă nectarul de agave cu pudra de mesquite.
Pentru o notă crocantă se ornează şi cu bucăţele de nuci pecan sau nuci româneşti.
Cunoaştem noţiunea de post dintotdeauna dar noţiunea de veganism s-a făcut cunoscută în România de puţini ani.
În 14 ani de veganism am învăţat un lucru foarte util şi interesant, şi anume: că se poate! Şi că e al naibii de fain.
Cum am scris şi în cartea mea, Ghidul Bobocului Vegan, a deveni vegan nu presupune nici un pic de efort.
Efectiv poţi deveni vegan fără să faci nici un efort suplimentar în ceea ce priveşte cumpărăturile, gătitul sau orice aspect legat de viaţa socială.
Aceasta este o listă cu aspecte şi lucruri pe care eu le-am învăţat şi îmi doresc ca toţi oamenii să aibă parte de această oportunitate minunată numită veganism:
Am învăţat chiar din primele zile de veganism că nu este greu să mănânci vegan.
Nimic nu a fost mai simplu decât să elimin produsele de origine animală din alimentaţie. A fost atât de uşor, atât de simplu, atât de natural! Şi asta se întâmpla când nu prea găseai multe alimente vegetale care să semene cu cele de origine animală. Este un aspect care ajută mult în tranziţie. O tranziţie care la mine a durat o zi. Dar acum sunt atât de multe produse vegane încât aştept ziua în care produsele de origine animală o să se găsească foarte greu.
Am descoperit o lume pe care tu nu o vezi
Oamenii sunt manipulaţi şi spălaţi intens pe creier de mizerabilele industrii ale fermelor de animale, abatoarelor, fabricilor care produc alimente de origine animală.
Dar când scoţi capul din mizerie o să descoperi o altă lume. Realitatea din spatele produselor de origine animală este monstruoasă. Iar veganismul prezintă o lume în care nu eşti ucigaşul principal şi nu eşti nici un fel de ucigaş. Ca vegan efectiv nu mai faci rău animalelor, oamenilor, planetei. Cred că nici Universul nu ne mai suportă caracterul egoist de a lua vieţi ca apoi să ne destrăbălăm mâncând animale moarte şi îndopându-ne cu medicamente pentru colesterol.
Am învăţat ce este hrana
Toţi ştim ce este mâncarea, o bagi sub nas şi sub nici o formă nu trebuie să te gândeşti la consecinţele ingerării. Sub nici o formă nu trebuie să te gândeşti de unde provine, cum a ajuns în farfuria ta, ce aură are.
Mâncarea poate să fie orice gunoi sau animal ucis cu violenţă şi desigur maltratat toată viaţa. Aceasta este realitatea, nu cea din imaginaţia ta. Dar hrana, hrana pentru om este de origine vegetală. Şi simt acest lucru de atâţia ani. Poţi încerca! Veganismul este pentru toată lumea.
Am învăţat să iubesc
Dacă iubeşti animalele, nu le omori. Dacă iubeşti oamenii, nu le faci rău şi nu le găteşti mâncare din animale moarte, mâncare care îi îmbolnăveşte. Dacă iubeşti planeta, nu o distrugi prin alimentaţia ta care are o amprenta carbonică imensă. Şi dacă te iubeşti pe tine în primul rând, nu te otrăveşti cu mâncare de origine animală. Iar ca să oferi iubire şi pace trebuie să te iubeşti pe tine şi să fi împăcat cu tine însuţi în primul rând. Iar acest aspect se obţine când nu mai acumulezi în tine încărcătura toxică şi negativă din alimentele pe bază de animale ucise cu mai multă sau mai puţină violenţă. Sunt tot ucise, nu se sinucid de bună voie. Nu este greu de înţeles acest lucru.
Am învăţat o combinaţie interesantă
Am ajuns în mod natural să fiu o luptătoare dură dar în acelaşi timp să fiu şi foarte blândă.
Deşi par aspecte opuse, se explică foarte uşor. Oamenii fac prea multe nedreptăţi, provoacă prea multă durere cu prea multă nonşalanţă. Mă uit la oameni în magazine când cumpără carne. Ţin în mână nişte pungi ieftine cu bucăţi de animale, bucăţi care au o culoare horror, efectiv îţi provoacă o scârbă supremă. Cât de mult nu îi doare nicăieri de cât de multă suferinţă provoacă unor fiinţe nevinovate.
Şi atunci oamenii te provoacă să lupţi pentru dreptate şi până la urmă pentru o planetă pe care să mai putem trăi. Dar grătarul cu cadavre (cacofonie intenţionată) este mai important decât ziua de mâine.
Oamenii te fac să devii irascibil şi îţi cresc dorinţa pentru dreptate. Noroc cu animalele, care balansează şi îţi scot la iveală mai multă blândeţe decât îţi poţi imagina că încape într-o fiinţă umană.
Dar am întâlnit şi atât de mulţi oameni minunaţi de când sunt vegană încât sunt convinsă ca este cea mai bună alegere din viaţa mea. În ceea ce priveşte viaţa socială tu este VEGANUL şi rolul tău este să provoci oamenii la o schimbare bună în viaţa lor. Aşa cum poţi tu. O vei face şi involuntar, oricum.
Da, da şi din nou da! Veganismul este cel mai minunat lucru şi cel mai potrivit pentru oameni.
#Poţi să faci şi tu post. Este un început perfect.
Dăruieşte şi tu Ghidul Bobocului Vegan dacă crezi în cineva suficient de tare.
Se aşterne toamna, se aştern şi frunzele copacilor, pe poteci, în păduri, în oraşe. Orele de lumină sunt puţine, se lasă frigul. Ce este mai minunat în astfel de seri decât o cană imensă de ciocolată caldă vegană şi o carte minunată.
O carte minunată pe care am citit-o recent şi care merită citită efectiv de către toţi oamenii de pe această planetă este „Viaţa secretă a copacilor. Cum comunică, ce simt. Descoperirea unei lumi ascunse.” scrisă de Peter Wohlleben.
Am rămas fascinată să citesc în această carte că copacii comunică între ei. Nu doar că au grijă cu multă dragoste de puieţi, ci îngrijesc cu atenţie vecinii bolnavi sau bătrâni.
Copacii au senzaţii, sentimente, memorie. Dacă nu ştiaţi aceste lucruri chiar merită să citiţi această carte.
Copacii simt durerea şi pot chiar să facă insolaţie sau, pe măsură ce înaintează în vârstă, pot să le apară riduri. Anumiţi copaci, cum ar fi stejarii, comunică prin mesaje olfactive: atunci când un exemplar e atacat, emană substanţe prin care să îşi avertizeze semenii din imediata apropiere. Alţii produc în decurs de câteva minute seve amare, care alungă insectele.
Autorul afirmă ca atunci când şi-a început activitatea ca pădurar ştia despre viaţa secretă a copacilor cam tot atâta cât ştie un măcelar despre emoţiile animalelor. Dar el îşi dorea să fie ecologist încă de când era mic.
Ştiaţi că în păduri copacii sunt prieteni? Este incredibil cum se ajută unii pe alţii şi cum formează o comunitate, o pădure. O pădure nu se face cu un copac şi ei ştiu asta. Pentru a supravieţui ca şi pădure copacii îi ajută pe cei bătrâni, pe cei bolnavi, îi protejează pe cei mici, toţi copaci au un rol într-o pădure.
Ştim că limba este capacitate oamenilor de a comunica. Dar este atât de interesant să aflăm că şi copacii au o limbă şi comunică foarte mult între ei. Iar acest limbaj a fost studiat de către cercetători, care au rămas fascinaţi.
Pădurea este o lume, nu sunt doar copacii, sunt animalele mari şi animalele mici care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Copacii au nevoie de animalele mici, de bacterii, de lumea de sub pământ.
Sunt cazuri în care copacii cer ajutor. De exemplu, ulmii şi pinii cer ajutorul unor viespi mici ca să scape de paraziţi. Lumea animală înregistrează mesajele chimice ale copacilor.
Copacii au şi simţul gustului. Cine s-ar fi gândit.
Este extraordinar să citeşti în această carte cum copacii comunică atât de mult între ai încât uneori muţenia poate fi pusă pe seama unei boli.
Într-o pădure toţi copacii trebuie să supravieţuiască. Teoria evoluţiei spune că doar cei puternici trebuie să supravieţuiască. La această afirmaţie copacii ar clătina dezaprobator din cap, respectiv coroană. Chiar şi copacii puternici se îmbolnăvesc de câteva ori de-a lungul vieţii. Uneori copacii îi mai alimentează cu substanţe nutritive pe cei bătrâni şi căzuţi la pământ.
Un capitol foarte interesant a fost să aflu cum se reproduc copacii şi cum îşi planifică acest aspect al vieţii. Fiecare specie de copac îşi planifică diferit reproducerea şi au dezvoltat strategii.
Ceea ce poate nu am precizat este că vorbim despre copacii din pădurile în care omul nu a intervenit. Vorbim despre pădurile seculare, în care copacii se comportă cum ştiu ei mai natural.
Copacii trăiesc într-un echilibru interior. Ei trebuie să îşi planifice resursele, apa, soarele, resurse pentru eventuale atacuri, resurse pentru creştere, pentru înflorire, resurse pentru iarnă. Practic au o viaţă pe care trebuie să şi-o planifice cât mai bine. Părinţii îşi îngrijesc puieţii până la momentul potrivit când sunt pregătiţi să facă faţă vieţii fără să mai fie sub coroana părinţilor.
Copăceii aceia mici şi fragezi care cresc greu sub copaci falnici, aceia sunt puieţii care ar trebui să fie pădurea de mâine. Desigur în pădurile seculare şi sălbatice, unde omul nu se amestecă în viaţa copacilor.
Când vorbim de viaţa unui copac vorbim de sute şi sute de ani, un puiet ca să ajungă la maturitate şi apoi la bătrâneţe trebuie să stea sub protecţia părinţilor, să fie educat şi uneori chiar certat dacă nu este cuminte. Este foarte interesant să citeşti despre comportamentul copacilor.
Pentru copaci setea este mai greu de îndurat decât foamea. Copacii îşi pot linişti imediat foamea prin fotosinteză, dar cum rămâne cu setea? Un fag matur poate pompa zilnic în crengi şi frunze peste 500 de litri de apă, atâta timp cât are de unde să extragă din adâncuri. Apa trebui bine drămuită.
Există o şcoală a copacilor iar profesoara foarte severă este însuşi natura. Copacii trebuie să ştie câtă apă consumă şi când. Copacii nu ar trebui să acumuleze apă iarna. Unii arborii învaţă asta din propria experienţă. Procesele de învăţare sunt de multe ori dureroase.
Un alt proces de învăţare îl reprezintă propria stabilitate. Copacii nu îşi complică viaţa decât dacă sunt obligaţi.
Pe la jumătatea cărţii îţi dai seama că şi copacii sunt ca oamenii, mai puţin prin faptul că ei stau într-un singur loc toată viaţa.
Pentru supravieţuire copacii s-au aliat cu ciupercile. Ciupercile acelea care sunt fiinţe ciudate. Ciupercile îi ajută dar cer în schimb zahăr. Copacii cer ajutorul păsărilor ca să îi scape de gândaci şi larve, apoi păsările vor locaş în trunchiul copacului. Copacul trebuie să analizeze şi să aleagă răul mai mic.
Mereu vroiam să aflu cum mănâncă copacii şi cum beau apă. Acum am aflat. Este vorba despre fenomenele capilare şi despre transpiraţie. Instalaţiile de apă din foioase măsoară diametru de 0.5 m iar cele din foioase de 0.2 mm. La copaci înalţi de 100 de metri trebuie să intervină şi transpiraţia prin frunze sau ace.
Copacii îşi arată vârsta. La oameni pielea este o barieră care ne protejează interiorul, blochează germenii bolilor, reacţionează la atingeri. Odată cu trecerea timpului această construcţie complicată devine tot mai flască, se instalează ridurile şi liniile de expresie. La copaci diferenţa majoră este de natură semantică: epiderma fagilor, a stejarilor, a molizilor şi a celorlalţi copaci se numeşte scoarţă. Pentru copac o gaură în scoarţă este aproape la fel de neplăcută ca o rană în piele pentru noi. Oare cât de în regula este să tăiem cu briceagul în scoarţa copacului iniţiale de diverse nume care adunate sunt egale cu love. Ce vină au copacii? Copacii, ca şi oamenii, îşi înnoiesc permanent pielea, în timp ce pierd cantităţi enorme de pieliţe. Astfel pot creşte în diametru fără ca scoarţa lor să crape.
Copacii trebuie să se adapteze şi să supravieţuiască. Un fag poate ajunge şi la vârsta de 1000 de ani. Iar în atâţi ani are de trecut prin multe. Fiecare specie de copac luptă pentru supravieţuire şi un loc unde să trăiască. Cercetătorii care au studiat molizii seculari din regiunea suedeză Dalarna au descoperit o rădăcină de molid verificată cu metoda C14, care avea vârsta de 9550 de ani.
Aspiratorul de CO2
Copacii absorb prin fotosinteză dioxid de carbon, pe care îl folosesc pentru a se dezvolta. Pădurea este, în realitate, un imens aspirator de dioxid de carbon, care filtrează şi depozitează încontinuu acest element. Aflăm că inclusiv algele din ocean filtrează dioxid de carbon. Şi mai aflăm cât de legat este uscatul de apă, pădurile de plancton.
Capitolul despre hibernarea copacilor este uimitor. De ce frunzele copacilor devin colorate toamna, de ce le cad frunzele? Cel mai important, când renunţă copacii la frunze şi când se pun la hibernat?
La copaci există conceptul de odihnă, la fel ca şi la oameni. Copacii care trăiesc lângă felinare devin bolnavi datorită lipsei de odihnă noaptea. Pentru hibernare, vara şi la începutul toamnei copacii asimilează resurse. Însă, pentru că nu se pot îngrăşa, suprasaturează ţesuturile cu hrană.
Fiecare specie de copac se pregăteşte diferit pentru iarnă. Interesant este faptul că copacii ştiu când vine iarna, ştiu când se scurtează ziua. Aflăm că nu se lasă păcăliţi de faptul că ar putea fi destul de cald, ei sesizează când scad orele de lumină.
Copiii străzii
Atât la propriu cât şi la figurat. Cercetătorii ne explică de copacii plantaţi pe lângă străzi şi alei sunt efectiv copiii străzii şi se comportă ca atare. Dacă oameni ar ştii cum respiră rădăcinile copacilor şi câte sute de metri pătraţi au nevoie ca să se extindă ar înţelege de ce mulţi copaci se usucă când au rădăcinile sub betoanele din jungla urbană.
Copacii crescuţi şi plantaţi de către oameni sunt privilegiaţi, au soare, au apă, au lumină. Dar toate vin şi cu sacrificii, aceşti copaci nu trec prin grădiniţa copacilor, nu sunt crescuţi şi educaţi de părinţi. Nici un „las-o mai încet”sau „aşteaptă întâi 200 de ani”din partea părinţilor. Ei nu ştiu cum să îşi folosească raţional resursele. Vor creşte repede dar vor fi slabi. Apoi vor avea de cele mai multe ori beton peste rădăcini sau pământul va fi extrem de bătătorit. Rădăcinile nu vor putea respira iar de acolo începe moartea copacului.
Copacii din oraşe sunt copiii pădurii abandonaţi pe străzi. Uneori la propriu, fiindcă unii dintre ei îşi duc traiul pe marginea străzii. Tot în acest capitol aflăm, dureros, cât de mult au nevoie rădăcinile copacilor din oraşe de aer, ca să respire, şi cât de departe ajung pentru a-şi salva viaţa. Dar noi îi ucidem, îi îngropăm în betoane. Rădăcinile copacilor au nevoie de solul pufos şi aerisit din pădure, plin de animăluţe care îi ajută să trăiască în comuniune cu natura. Copiii străzi nu au parte de atmosfera pădurii, unde ar fi avut familie, prieteni. Copacii din oraşe sunt trişti şi traumatizaţi.
Ştiinţa dovedeşte iar oamenii confirmă, omul se simte cel mai bine când se plimbă prin pădurile seculare. Nu ne simţim la fel de bine când ne plimbăm prin păduri plantate de om. Liniştea supremă se află în pădurile seculare, în care omul nu a intervenit. Copacii sunt în elementul lor şi ne oferă cele mai frumoase simţiri.
Ce simţim în pădure
Pădurile se deosebesc semnificativ, în funcţie de speciile de copaci care le populează. Pădurile de conifere diminuează mult numărul de germeni din aer, o adevărată mană cerească pentru cei cu alergii.
Molizii şi pinii sunt mereu ameninţaţi de moarte prin deshidratare în pădurile plantate de om. Prin coroane se propagă mesaje olfactive alarmante, copacii „strigă” după ajutor şi îşi activează întregul sistem de apărare. Toate acestea le inspirăm cu fiecare gură de aer. În pădurile seculare copacii s-au organizat atât de bine încât nu au aceste probleme. Iar în aceste păduri oamenii pot inspira liniştea deplină. Păduri seculare sunt de exemplu cele de stejar. O cercetare ştiinţifică arată cum tensiunea drumeţilor prin pădure creşte în pădurile de conifere şi scade în cele de stejar. Suntem îndemnaţi să facem singuri acest test. Arborii comunică cu noi. Cocktailul lingvistic al copacilor care pluteşte prin aer constituie unul dintre motivele pentru care ne simţim bine în pădurile virgine. Drumeţii care vizitează pădurile seculare povestesc cum le creşte inima şi se simt acolo ca acasă.
Spre finalul cărţii aflăm de ce pădurea este verde. Majoritatea oamenilor o să afle că ceea ce cred ei nu este deloc aşa. Este vorba de lungimile de undă reflectate de pădure şi percepute de ochiul uman.
Redaţi libertăţii
Vom avea oare în viitor păduri virgine sau şi copaci vor rămâne sclavii oamenilor pentru totdeauna? Sclavi pe care oamenii îi vor distruge precum fac cu toate animalele.
Din fericire în ultimii ani suntem tot mai dispuşi să recunoaştem capacitatea emoţională şi drepturile colegilor noştri din lumea animală. Tot mai mulţi oameni renunţă la consumul de carne.
DAR oare putem ajunge la capacitatea de a nu mai masacra pădurile?
Cercetătorii din California au studiat muştele de fructe şi au descoperit că aceste fiinţe minuscule au capacitatea de a visa. Autorul scrie că majoritatea oamenilor nu au ajuns la capacitatea de a le fi milă de muştele de fructe. Iar între muştele de fructe şi copaci stă un obstacol mintal uriaş. Iar la conexiunea deplină cu pădurea nu se ajunge atât de uşor.
Nota mea.
Eu cred că la conexiunea cu pădurea se ajunge cu o minte şi un suflet deschis. Vara acesta beam un suc dintr-un pahar şi am văzut o musculiţă mică în el, noi îi spunem musculiţă de oţet. Instinctiv am vrut să salvez musculiţa de la înec şi am ajuns să arunc sucul doar ca să nu se înece musculiţa aceea atât de mică şi firavă. Iar când am citit ultimul capitol din cartea acesta mi-am dat seama că da, sunt oameni care au capacitatea de a le fi milă de o musculiţă de fructe.
Acum câţiva ani am fost la o remarcare de trasee turistice în Munţii Lotrului, alături de mai mulţi voluntari.
Prima seară pe munte, la cină, oamenii au mâncat desigur carne. Problema era cu unii care avea la ei 7 feluri de carne şi preparate din carne şi se tot lăudau cât sunt de ecologişti.
A doua zi când am coborât pe traseu am dat de un masacru. O poiană defrişată în care mii de brazi erau efectiv aşezaţi grămezi infinite. Un om care trecea pe acolo cu trei oi a spus ca primarul primeşte foarte mulţi bani de la Uniunea Europeana pentru întreţinerea păşunii. Şi primarul nici măcar nu avea animale. Era ca pe frontul de război iar prima mea afirmaţie a fost: crimă! Şi pentru mine crimă a rămas.
Iar de acolo consumatorii de carne în exces au început războiul: cum pot să spun aşa ceva, aceea pădure este normal să fie defrişată pentru păşune etc. Au spus atâtea tâmpenii încât aproape ne-am bătut.
Nu am mers mult timp la voluntariat ca să nu îi văd pe ecologiştii care consumă doar carne şi spun că este bine să fie tăiaţi copacii de pe munte.
După atâţia ani, citind această carte, îmi dau seama că am avut perfectă dreptate. Oamenii ucid în exces, îşi ucid semenii, ucid animalele, ucid copacii, ucid natura, ucid planeta. Oamenii nu au capacitatea să înţeleagă că animalele simt durerea, de ce ar înţelege în următorul secol de ce nu trebuie să distrugem copacii….
Noi avem nevoie de natură, nu natura are nevoie de noi! Noi avem nevoie de animale ca să ne facă mai umani, animalele s-ar descurca foarte bine şi fără oamenii care le chinuie şi le ucid non stop. În cartea Ghidul bobocului vegan explic şi eu de ce suntem fiinţe spirituale, de ce suntem afectaţi în mod direct de ceea ce mâncăm şi de ce ne simţim atât de bine în natură.
Vegetalele colorate sunt atât de sănătoase dar verdele! Verdele este aparte, verdele înseamnă clorofilă! Alimentele noastre ar trebui să fie cât mai colorate iar verdele ar trebui să fie în fiecare zi în meniu.
Clorofila
Clorofila este un pigment verde prezent în plante care ajută la facilitarea absorbției de lumină de la soare. Are capacitatea de a transforma această energie luminoasă într-o formă utilizabilă pentru plante.
Cel mai interesant fapt despre clorofilă este că structura sa moleculară este similară cu cea a hemoglobinei, care este o parte de bază a sângelui uman. Singura excepție este atomul lor central care este fier pentru hemoglobină și magneziu pentru clorofilă. Datorita acestei calităţi aparte, clorofila lichidă are aceeași funcție în organism ca și hemoglobina (hemoglobina se găseşte în globulele roşii şi are rolul de a fixa oxigenul din aer la nivelul plămânilor şi de a-l transporta în tot organismul, la celule). Clorofila este de asemenea o sursă de vitamine, cum ar fi vitamina A, C, E, K, betacaroten şi este bogată în antioxidanți, minerale vitale precum magneziu, fier, potasiu, calciu.
Beneficiile pentru sănătate ale clorofilei includ capacitatea sa de a crește numărul celulelor roșii din sânge, de a preveni cancerul şi a încetini procesul de îmbătrânire.
Beneficii oferite de consumul de clorofilă:
Crește numărul celulelor roșii din sânge.
Clorofila ajută la restaurarea și completarea celulelor roșii din sânge. Funcționează la nivel molecular și celular și are capacitatea de a ne regenera corpul. Este bogată în enzime vii care ajută la curățarea sângelui și îmbunătățește capacitatea sa de a transporta mai mult oxigen. Este un constructor de sânge și este, de asemenea, eficient împotriva anemiei care este cauzată de un deficit de globule roșii în organism.
Previne apariţia cancerul
Un studiu american sugerează că clorofila este eficientă împotriva cancerului de colon și stimulează inducerea apoptozei( în timpul apoptozei, o celulă declanșează un proces din interior care îi va permite să se sinucidă).
Oferă protecție împotriva unei game largi de agenți cancerigeni prezenți în aer, carne gătită, lactate de origine animală și mâncare rafinată. Studiile evidenţiază faptul că clorofila ajută la limitarea absorbției gastrointestinale a toxinelor.
Ajută în tratamentul artritei
Într-un studiu inclus în Journal of Inflammation Research, proprietățile antiinflamatorii ale clorofilei se dovedesc a fi benefice pentru artrită. Clorofila și derivații săi interferează cu creșterea inflamației induse de bacterii. Această natură protectoare a clorofilei o face un ingredient puternic în prepararea suplimentelor pentru tratarea afecțiunilor dureroase, cum ar fi fibromialgia și artrita.
Îmbunătățirea imunităţii
Consumul de clorofilă ajută la întărirea pereților celulari și a sistemului imunitar general al organismului. Bacteriile anaerobe, care promovează dezvoltarea bolilor, nu pot supraviețui în mediul alcalin pe care îl oferă consumul de clorofilă organismului.
În același timp clorofila creşte capacitatea sângelui de a se oxigena, fapt care încurajează capacitatea organismului de a lupta împotriva bolilor, de a crește nivelul de energie și de a accelera procesul de vindecare.
Detoxifierea organismului
Datorită consumului de clorofilă există o abundență de oxigen și un flux sănătos de sânge în organism. Clorofila formează complexe cu mutageni și are capacitatea de a lega și îndepărta substanțele chimice toxice și metalele grele, cum ar fi mercurul. De asemenea, este eficient în reducerea efectelor dăunătoare ale radiațiilor și ajută la eliminarea pesticidelor și a depozitelor de medicamente din organism.
Întârzie procesul de îmbătrânire
Clorofila ajută la combaterea efectelor îmbătrânirii și sprijină menținerea țesuturilor sănătoase datorită conţinutului mare de antioxidanţi. De asemenea stimulează enzimele anti-îmbătrânire și încurajează pielea sănătoasă și tânără. Vitamina K prezentă curăță și întinerește glandele suprarenale și îmbunătățește funcțiile suprarenale din organism.
Susţine sănătatea digestivă
Clorofila promovează digestia sănătoasă prin menținerea florei intestinale și stimularea mișcărilor intestinale. Acționează ca un medicament natural pentru tractul intestinal și ajută la reînnoirea țesuturilor intestinale rănite.
Dietele care au deficit de vegetale verzi şi includ consumul de carne prezintă un risc crescut de tulburări ale colonului, fără excepţii aceste tulburări vor apărea mai devreme sau mai târziu.
Conform cercetărilor, clorofila facilitează curățarea colonului prin inhibarea citotoxicității, este eficientă în constipație și atenuează disconfortul cauzat de gaze.
Proprietăți antimicrobiene
Studiile recente au arătat efectul de vindecare al soluției pe bază de clorofilă alcalină în combaterea afecțiunii numite Candida albicans. Aceasta este o infecție cauzată de creșterea excesivă a unui tip de drojdie numită candida deja prezentă în cantități mici în corpul uman.
Combate respirația urât mirositoare
Clorofila este recunoscută pentru proprietățile sale de dezodorizare. Este un remediu eficient pentru combaterea respirației urât mirositoare și este utilizată în soluții de gură. Consumul de clorofilă are o acțiune dublă prin eliminarea mirosului din gură și gât și stimulează, de asemenea, sănătatea digestivă prin curățarea colonului și a sângelui. O sănătate digestivă şubredă este una dintre principalele cauze ale respirației urât mirositoare.
Efectul de dezodorizare al clorofilei este de asemenea eficient în cazul rănilor.
Clorofila se administrează pe cale orală pacienților care suferă de colostomii(tehnica chirurgicală prin care una din porțiunile colonului este exteriorizată la nivelul peretelui abdominal) și tulburări metabolice, cum ar fi trimethylaminuria( sindromul mirosului de peşte), pentru a reduce mirosul fecal și urinar.
Proprietăți antioxidante
Un studiu publicat in Journal of Food Science afirma că clorofila are o capacitate antioxidantă foarte puternică. Aceștia contribuie la neutralizarea moleculelor dăunătoare și la protejarea împotriva dezvoltării diferitelor boli și daune cauzate ca urmare a stresului oxidativ pentru care sunt responsabili radicalii liberi.
Previne insomnia
Clorofila are un efect calmant asupra nervilor și ajută la reducerea simptomelor de insomnie, iritabilitate nervoasă și oboseală generală a corpului.
Creşte viteza de vindecare
Studiile au arătat că utilizarea locală a soluțiilor de clorofilă este eficientă în tratarea rănilor și arsurilor expuse. Clorofila ajută la reducerea inflamației locale, întărește țesuturile organismului, ajută la uciderea germenilor și îmbunătățește rezistența celulelor la infecții. Terapia cu clorofilă este destul de eficientă în tratamentul ulcerelor cronice de varice ale piciorului.
Raportul acid-alcalin
Consumul de alimente bogate în clorofilă ajută la echilibrarea raportului acid-alcalin în organism. Magneziul prezent în clorofilă este un mineral foarte alcalin.
Tratamentul anemiei
Clorofila conţine vitamina K, care este vitală pentru coagularea normală a sângelui. Vitamina K este utilizată pentru tratamentul sângerărilor nazale și este prescrisă pentru femeile care suferă de anemie și hemoragie menstruală gravă. Clorofila conţine şi fier uşor asimilabil.
Previne formarea pietrelor la rinichi
Vitamina K prezentă în clorofilă formează compuși esențiali în urină și ajută la reducerea creșterii cristalelor de oxalat de calciu.
Echilibrează hormonii
Este benefică pentru menținerea echilibrului hormonal sexual atât la bărbați, cât și la femei.
Tratamentul pancreatitei
Clorofila este administrată intravenos de către personalul medical în tratamentul pancreatitei cronice.
Potrivit cercetărilor efectuate în această privință, aceasta ajută la ameliorarea febrei și la ameliorarea durerii abdominale și disconfortului cauzat de pancreatită, fără a provoca reacții adverse.
Susţine sănătatea orală
Clorofila ajută la tratarea problemelor dentare, cum ar fi piroorhea( boală gingivală), ajută la vindecarea simptomelor infecțiilor orale și calmarea gingiilor inflamate.
Clorofila este, de asemenea, benefic în tratarea obezității, diabetului, gastritei, hemoroizilor, astmului și afecțiunilor pielii, cum ar fi eczemele.
Consumul profilactic de clorofilă evită, de asemenea, efectele adverse ale intervenției chirurgicale și este recomandat să fie administrată înainte și după.
Utilizare culinară
Pe lângă consumul regulat, clorofila și clorofilina derivată din ea servesc ca aditiv alimentar și sunt utilizate pentru a furniza culoarea verde unei varietăți de alimente și băuturi.
Are un număr E înregistrat E141(extras din urzică, lucernă sau iarbă) și este cunoscut ca verde natural 3.
Surse naturale de clorofilă
Nu este foarte dificil să includem clorofila în dieta zilnică. Toate plantele verzi sunt bogate în clorofilă.
Consumul de legume, cum ar fi rucola, iarba de grâu, praz, legume cu frunze verzi, cum ar fi pătrunjelul, varza kale, spanacul, salată oferă organismului clorofilă.
Rafinarea alimentelor distruge conținutul de clorofilă și magneziu.
Consumând legumele crude sau la abur sunt cele mai bune metode pentru a obține un beneficiu maxim.
În raftul meu cu suplimente bogate în clorofilă se află o mulţime de produse minunate dintre care vă prezint:
1.Pudra din iarbă de grâu
Pulberea din iarbă de grâu este ideală pentru persoanele care doresc să consume suc din iarbă de grâu, dar nu au posibilitatea de a o crește și stoarce prin metode care să nu ducă la pierderea substanțelor nutritive. Conține o cantitate impresionantă de clorofilă (70%), ce prezintă o similaritate structurală asemănătoare cu molecula de hemoglobină, fiind recunoscută pentru beneficiile aduse în tratarea bolilor de sânge cum ar fi talasemia și mielotoxicitatea la pacienții cu cancer supuși chimioterapiei. Cu un istoric de peste 5000 de ani, beneficiile acestui superaliment au căpătat o importanță din ce în ce mai adâncă, efectele sale fiind recunoscute pe scară largă. De la uzul extern până la cel intern, iarba de grâu poate fi aliatul tău de nădejde în menținerea unei balanțe sănătoase a organsimului sau în vindecarea acestuia.
2.Pudra din orz
Conţine vitaminele A – de 250 de ori mai multă decât salata verde, B1 (tiamină), B2 (riboflavină), B3 (niacină), B5 (acid pantotenic), B6 (piridoxină), B12 (cobalamină), C – de 7 ori mai multă decât portocalele, E și P; calciu, mangan, magneziu, molibden, zinc, cupru, potasiu – de 25 de ori mai mult decât bananele. Are un conţinut semnificativ de clorofilă.
3.Chlorella
Considerată cea mai verde existenţă de pe Pământ, chlorella este o algă verde unicelulară, microscopică, ce conţine o cantitate uriaşă de clorofilă (una dintre substanțele importante în „întinerirea” sângelui și detoxifierea ficatului și a intestinelor), dar şi alte principii active, care fac din ea un supliment extraordinar de puternic, pe care merită să-l cunoaştem şi să-l introducem în dieta zilnică.
4.Spirulina
Această microalgă de culoare verde-albăstrui datorată celor doi pigmenți din structura sa celulară – clorofila, respectiv ficocianina, este originară din lacurile calde ale Africii și Americii Centrale și de Sud. Mai puţin cunoscută de publicul larg sub denumirea botanică de Arthrospira platensis, spirulina crește în prezent și pe suprafețe întinse special amenajate. Cu un conținut nutrițional uimitor (mai multe proteine decât carnea, peștele și soia, mai mult betacaroten decat orice alt aliment, toți cei 8 aminoacizi esențiali, vitamine, minerale și grăsimi sănătoase Omega-3 și Omega-6 într-o balanță excelentă de 1,5:1), spirulina este considerată a fi cea mai nutritivă algă dintre cele peste 30.000 de specii care există. UNESCO a denumit-o alimentul ideal și cel mai complet de pe planetă, în timp ce Organizația Mondială a sănătății a clasificat-o drept cel mai bun aliment al secolului XXI.
5.Alfa Alfa(lucerna)
Este un produs natural instant, cea mai bogata sursa de SOD (superoxid dismutaza). Este o pulbere bogata in vitamine, minerale, antioxidanti, enzime si clorofila, un aliment aproape complet.
6.Moringa
Fiecare gram din Moringa conține: 15 x Calciu conținut de lapte, 4 x Vitamina A conținuta de morcovi, 3 x Potasiu conținut de banane, 4 x Clorofilă conținută de iarba de grâu, 7 x Proteină conținută de iaurt, 3 x Fier conținut de spanac. Frunzele uscate de moringa conţin de 2.500 de ori mai mulţi aminoacizi decât ceaiul verde.
7.Matcha
Matcha este un tip de ceai verde cu proprietăți antioxidante incredibile. Acesta este făcut din frunze întregi de ceai verde care au fost aburite, uscate, apoi măcinate într-o pulbere fină. Diferența dintre matcha și ceaiurile verzi este că pentru a face matcha se macină întreaga frunză, iar noi putem beneficia de toți nutrienții acesteia, care de altfel nu s-ar fi dizolvat integral în apă într-un ceai normal. Pentru a produce ceaiul verde matcha, frunzele sunt acoperite și ferite de lumina soarelui cu 20-30 de zile înainte de recoltare. Protejarea frunzelor de lumina directă a soarelui stimulează producerea de aminoacizi și mărește nivelele de clorofilă, redându-i culoarea vibrantă de verde crud.
Încerc să consum vegetale cât mai proaspete, cât mai crude, cât mai ecologice.
Atunci când nu am surse constante de vegetale proaspete şi ecologice întotdeauna şi fără excepţii am pe raftul meu de superalimente surse de clorofilă.
O mare parte dintre superalimente le poţi găsi aici:
Omul este ceea ce mănâncă şi devine ceea ce gândeşte
Sunt vegană de 14 ani iar înainte am consumat toate produsele de origine animală şi am avut un stil de viaţă omnivor. Din păcate am fost crescută cu produse de origine animală iar datorită acestui aspect am termen de comparaţie între cele doua stiluri de viaţă: vegan şi omnivor.
Frumuseţiile şi mulţumirea care îţi sunt oferite de veganism nu vor fi niciodată simţite de către cei care consumă produse de origine animală.
Veganismul nu este o modă, un fanatism sau ceva excentric. Veganismul reprezintă doar natura umană în propriul ei element.
Ce simt eu de când sunt vegană şi nu am simţit înainte:
-împăcare. Dar este o împăcare specială, o împăcare la superlativ. Deschid ochii în fiecare dimineaţă şi sunt împăcată cu mine însumi că nu am ucis pe nimeni, nici o fiinţă. Singura viaţă care îmi aparţine este a mea şi doar a mea. Această împăcare, atât de pură şi sinceră, poţi să o ai doar când nu mai consumi produse de origine animală.
-mulţumire. În fiecare zi simt o mulţumire din adâncul sufletului pentru că eu nu fac rău intenţionat nici unei fiinţe, nu iau viaţa nimănui şi nu plătesc pe nimeni să taie bucăţi de carne din animalele care încă trăiesc sau sunt moarte, indiferent. Nu ucid, nu plătesc nici pe alţii. În abatoare peste 60% dintre animalele care sunt prelucrate pentru carne încă trăiesc când sunt tăiate bucăţi din ele. Sunt mulţumită că nu mai plătesc pentru aceste fapte oribile.
-dragoste. Dragostea nu o simţi atunci când te consideri fiinţa supremă şi ucizi tot ceea poţi. Dragostea o simţi şi o resimţi atunci când trăieşti şi îi laşi să trăiască pe toţi care au primit acest dar numit viaţă! Dragostea o simţi atunci când şi tu poţi să oferi dragoste pură, atunci când poţi să mângâi un animal fără să te gândeşti la friptură, când nu faci diferenţe între pisică, câine , vacă, găină, porc etc. Dragostea este un aspect care se simte şi nu se explică foarte uşor în cuvinte. Dragostea este atunci când trăieşti frumos, iubeşti cât poţi de mult şi cel mai important, nu faci rău. Nu iubesc şerpii dar nici nu le fac rău. Pot să mângâi un porc şi să ştiu că nu am gânduri ascunse despre friptură şi tocană. Condiţia umană poate deveni mult mai pură decât ne putem imagina dar acele stadii nu se ating decât cu gânduri curate şi sincere. Dragostea îţi hrăneşte fiecare celulă, te revigorează şi te duce pe căi pe care nu ai fost niciodată.
-corpul meu nu este un tomberon de cadavre. Acesta este efectiv un sentiment. La acest sentiment minunat şi extraordinar de plăcut pot ajunge doar veganii. De când nu mă mai îndop cu animale moarte, supă de cadavre, mortăciuni, ouă, lapte simt că am ajuns la condiţia umană. Adică nu mă obligă nimeni să mănânc animale moarte de cine ştie când, lapte de la femele din altă specie exploatate doar fiindcă noi suntem oameni dar nu umani, ouă de la găini care sunt transformate în aparate de făcut ouă. Eu consum hrană vegetală, hrană integrală, hrană pură, sigur mai „omor” câteodată un cartof şi îl prăjesc în ulei fierbinte, dar nu a ţipat încă nici un cartof pentru viaţa lui. Nici un omnivor nu o să simtă cel mai suprem aspect din viaţă: „corpul meu nu este un tomberon de cadavre”. Păcat să trăieşti fără să simţi acest sentiment.
-naturaleţea vieţii. Comparând viaţa mea de când sunt vegană cu cea dinainte am înţeles că ceea ce sunt în ultimii ani reprezintă de fapt aspectul natural şi normal al vieţii umane. Este natural să merg să culeg mere din pom dar nu este deloc natural să merg să cumpăr bucăţi de cadavre congelate din magazin. Omul se consideră fiinţa supremă care domină toate animalele fără excepţie. Dar lucrurile stau altfel iar omul omnivor nu are cum să înţeleagă. La acest nivel de înţelegere a vieţii, la această conştientizare, la modul de viaţă natural ajungi doar după ce nu mai consumi produse de origine animală. Acest aspect al vieţii nu poate fi explicat, trebuie simţit. Într-adevăr, înainte viaţa mea era un fals toxic, cum este viaţa tuturor consumatorilor de fripturi, pulpe de pui, ficăţei, carne tocată, brânzeturi etc. După ce eşti vegan totul este natural, plăcut, pur, simplu. Organismul nu mai simte povara toxinelor din carne, lactate, ouă iar din punct de vedere psihic şi spiritual ajungi pe calea cea bună, calea pe care viaţa omului este în forma ei naturală.
-claritatea. Când eşti vegan gândeşti mai clar, este una dintre frumuseţiile acestui stil de viaţă. Tâmpeniile pot fi ascultate de oamenii care nu au minte, bolnavii psihic care ridică consumul de carne în slăvi din punct de vedere nutritiv pot fi ascultaţi de oricine, ca vegan ajungi la nivelul în care nu mai asculţi toţi proştii. Ca vegan gândeşti clar, corpul tău nu este un tomberon de cadavre, mintea ta nu pune la cale masacre în fiecare zi, nu ucizi, nu faci rău. Practic gândeşti, dacă distrugi planeta unde o să trăieşti!? Ah, da, corect, ca omnivor te gândeşti doar la distrus: planeta, animalele, clima, natura, apa, iar animalele iar tot ceea ce contează este carnea în farfurie. Nu există claritate mentală, oamenii fac copii şi îi învaţă zilnic cum să aibă o viaţă de proastă calitate, sănătatea vine din consumul de lapte de vacă animale moarte. Energia vine din consumul de animale moarte! Ce om care gândeşte clar poate accepta aşa ceva ca fiind adevărat? Claritatea vine după detoxifierea organismului şi detoxifierea de idei tâmpite înmagazinate de la cei plătiţi de industria cărnii, a laptelui şi mai ales farmaceutică.
-o viaţă plină. Când nu eram vegană viaţa mea era ca un gol pe care îl umpleam cu fripturi, mititei şi lapte cu cacao. Eram ceea ce mâncam. Dar am şi devenit ceea ce mănânc de atâţia ani. O să spuneţi ca aveţi o viaţă plină, mereu evenimente cu cărniţă pe grătar, totul trebuie să fie sărbătorit prin a ucide altă fiinţă, total nevinovată, dar nu aveţi termen de comparaţie astfel doar aveţi iluzia unei vieţi împlinite. De fapt este o viaţă goală umplută mereu cu mâncare toxică pentru organism şi suflet. Să faci în fiecare zi rău nu poate să îţi ofere o viaţă împlinită…
Se spune că nu este uşor sa devii vegan. Eu pot afirma că nu este uşor ci este foarte uşor. Iar pe lângă faptul că este foarte uşor este extraordinar de frumos!
Frumuseţiile vieţii vegane sunt : împăcarea, mulţumirea, dragostea, naturaleţea, „corpul meu nu este un tomberon de cadavre”, claritatea, împlinire. Toate acestea sunt la superlativ şi sunt pure.
Şi am avut parte de ambele stiluri de viaţă, din păcate.
Imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a se apăra de virusuri, bacterii şi paraziţi. Sistemul imunitar reuneşte organe, molecule si anticorpi care oferă protecţie împotriva agresorilor. Pe lângă aceste aspecte, imunitatea poate memora antigenul pentru a putea reacţiona rapid data următoare când îl va întâlni.
Cum să îţi ajuţi sistemul imunitar
Dormi suficient – un organism odihnit este mai puternic. Aloca zilnic 7-8 ore de somn in timpul noptii.
Ţine stresul sub control – stresul scade imunitatea.
Efectueaza activităţi fizice regulate – activitatea fizica moderată şi sportul ajută la întărirea sistemului imunitar.
Evitaţi persoanele care sunt foarte bolnave deoarece anumite afecţiuni sunt contagioase şi se transmit extrem de uşor.
Renunţă la fumat şi la cafea sau cel puţin redu consumul acestora.
Consumă alcool cu moderaţie, de preferat să reduci cât mai mult consumul de alcool – consumul de alcool epuizează sistemul imunitar. Alcoolul este perceput de organismul uman ca fiind otravă iar sistemul imunitar reacţionează ca atare.
Diminuează consumul de zahăr – consumul de zahăr(otravă albă) slăbeşte sistemul imunitar.
Consumă cel puţin 1.5 l de apă zilnic – hidratarea este esenţială în buna funcţionare a organismului.
Spală-te pe mâini – este cel mai eficient mod de a ne feri de viruşi şi bacterii.
Dieta
Adoptă o dietă echilibrată pe bază de vegetale. Produsele de origine animală ne suprasolicită sistemul digestiv, ne epuizează organismul şi ne distrug sistemul imunitar. Toxinele din produsele de origine animală ne iau puterea sistemului imunitar şi ne fac vulnerabili până şi la cea mai banală gripă.
Consumă alimente bogate în vitamina C , esenţială pentru buna funcţionare a sistemului imunitar.
Desigur, doar vitamina C nu este suficientă pentru a asigura nutrienţii necesari pentru celule dar mai ales pentru sistemul imunitar. Pe raftul meu de imunitate se află o gamă mai diversificată de superalimente dintre care vă prezint o mică parte.
Alimente şi superalimente care ajută şi întreţin sistemul imunitar
Astragalus
Considerată acum drept una dintre cele mai valoroase plante medicinale din lume, astragalusul a fost folosit de mii de ani în medicina chineză, ca tonic general. Celebritatea astragalusului constă în faptul că este, alături de chlorella, un foarte puternic stimulator de telomeraze, având efecte reîntineritoare. Telomerazele sunt enzimele care controlează telomerii iar aceștia din urmă sunt regiuni de ADN situate la capatul cromozomilor, regiuni ce au rolul de a proteja materialul genetic al celulei. Cercetătorii au descoperit că există o legatură între micșorarea lungimii telomerilor și procesul îmbătrânirii și al apariției bolilor.
Reglează glucoza din sânge și previne diabetul, prin creșterea sensibilității receptorilor celulari insulinici și îmbunătățirea microcirculației în stări hiperglicemice. Are proprietăți anti-cancerigene și de reducere a efectelor secundare ale chimioterapiei. Poate îmbunătăți funcția rinichilor prin creșterea cantității de hemoglobină în celulele roșii și scăderea proteinuriei (excreția proteinelor în urină). Susține producerea de celule stem în măduvă, în țesutul limfatic și diferențierea lor în celulele active ale sistemului imunitar.
Ciupercile Shiitake (Letinula edodes) au crescut în sălbăticie din timpuri preistorice, fiind folosite în medicina chineză de peste 6.000 ani.
Echilibrează sistemul imunitar prin activarea celulelor dendritice cu rol important în reducerea multiplicării celulelor anormale și a virusurilor. Ajută celulele macrofage să lupte împotriva celulelor cancerigene. Ciupercile Shiitake au capacitatea de a lupta contra unor virusuri foarte rezistente, cum ar fi HIV, Hepatita B sau C, îmbunătăţesc metabolismului proteic și al acizilor nucleici în ficat prin detoxifiere și stimularea producției de interferon. Pulberea de Shiitake crește sensibilitatea receptorilor celulari la insulină, susținând funcția insulino-secretorie a pancreasului.
Determină stimularea imunității prin creșterea fagocitozei şi reduce acțiunea microorganismelor nocive și scade recurența acestora prin stimularea acțiunii leucocitelor și a macrofagelor.
Are acțiune antiinfecțioasă și pe mai multe tulpini virale, printre care Streptococcus Aureus, Streptococcus mutans, rinovirus și virusul Dengue.
Desigur are şi o mulţime de alte efecte benefice despre care puteţi citi aici.
Amla este o pudră ce se obţine din fructul arborelui Emblica Officinalis. Fructul de amla, cunoscut și sub numele de coacăz indian, este un fruct comestibil extrem de bogat în vitamina C. Conţine de 20 de ori mai multă vitamina C decât o portocală. Chiar şi atunci când este uscat, conţine taninuri care previn pierderea de vitamina C. Vitamina C este un antioxidant care luptă împotriva radicalilor liberi ce provoacă multe boli cronice, cum ar fi artrita, hipertensiunea arterială, probleme asociate cu inima, Alzheimer şi cancer. Vitamina C este, de asemenea, necesară pentru apărarea naturală a organismului nostru şi declanşarea mecanismelor de vindecare. Nu doar fructul, ci și toate celelalte părţi ale plantei sunt folosite pe scara largă în medicina ayurvedică.
Pulbere de Amla găsiţi aici. Citiţi şi despre Triphala.
Spirulina
Spirulina conţine vitaminele A, B1 (tiamină), B2 (riboflavină), B3 (niacină), B5 (acid pantotenic), B12 (colină), D, E, K; calciu, fier (219% din DZR la 100g produs), magneziu (55% din DZR la 100g produs), mangan (90% din DZR la 100g produs), fosfor, potasiu, sodiu, zinc, antioxidanți (clorofilă, ficocianină, acid gama-linoleic, tocoferol). În spirulină regăsim toți aminoacizii esențiali plus încă 10 neesențiali,
enzime cu specific antioxidant (superoxid dismutază, glutation reductază, catalază), acizi nucleici ARN şi ADN, până la 77% reziduu uscat proteic, polizaharide și grăsimi esențiale.
Spirulina protejează organismul de stresul oxidativ atât la nivelul ADN-ului, cât și la nivel celular, fiind o sursă bogată de antioxidanți, protejează celulele organismului şi le pregătește pentru lupta cu diverşi factori alergeni, stimulând capacitatea naturală de apărare a organismului.
Consumul de spirulină ajută şi la diminuarea problemelor provocate de diabetul de tip 2, scăzând nivelul de zahăr din sânge.
Spirulină se găseşte sub formă de tablete, capsule sau pulbere. Vizitaţi aici.
Notă autor
Ne putem bucura de efectele benefice ale plantelor cu atât mai mult cu cât diminuăm consumul de toxine. Dacă avem o alimentaţie echilibrată, ne respectăm organismul şi învăţăm cum funcţionează corpul uman, putem să ne bucurăm de viaţă şi de beneficiile minunate ale plantelor.
Specia umană a avut sclavi dintotdeauna. Tortura a reprezentat mereu o specialitate aparte practicată de către oameni asupra altor fiinţe, o „delicatese”.
În prezent, aparent, anumiţi oameni care încalcă anumite legi devin deţinuţi. Ştim cu toţii că închisorile reprezintă afaceri care rulează extrem de mulţi bani şi sunt instituţii care creează recidivişti.
Desigur nu trebuie să uităm că şi aceste instituţii sunt conduse de oameni.
Oamenii au adorat dintotdeauna să aibă sclavi, fie ei de orice rasă, culoare, naţionalitate DAR mai ales specie.
Venind din vacanţă de la mare, pe 200 de kilometri de autostradă, am numărat o dubă cu deţinuţi (poate avea doar un deţinut) şi 30 de camioane pline până la refuz cu animale vii.
Este incredibil cât de nepăsători pot să fie oamenii! Cred că nepăsător este cel mai blând cuvânt pentru cei care mănâncă animale.
La fiecare camion care trecea spuneam: o sa devină ilegal! Trebuie să devină ilegal! Este obligatoriu să devină ilegal!
Am studiat mult comportamentul oamenilor atunci când este vorba de mâncare. Pe majoritatea îi interesează ca meniul lor să conţină obligatoriu carne şi lactate. Oamenii îşi doresc din tot sufletul şi cu tot stomacul şi cu toate celulele creierului concentrate pe un singur scop: să ucidă animale. Direct sau indirect. Important este că vor sclavi nevinovaţi care să ajungă într-un final, după o viaţă absolut mizeră, în burgherul lor cu vită sau în shaorma lor cu pui. Şi nu numai, opţiunile de meniuri pline de animale moarte sunt multe şi se întrec la nivel înalt în ceea ce priveşte toxicitatea.
Oamenii nu se uită niciodată în meniu cu ideea: analizez ce p..a mea mănânc. La absolut fiecare masă ei servesc „mâncare de gunoi”, mâncare care ar trebui consumată de şacali, şacalii fiind sanitarii pădurilor, ei curăţă practic pădurea de mortăciuni. Aceeaşi fel de mortăciuni pe care le consumă oamenii de la grillurile aceelea scârboase, doar că neprăjite şi fără sare.
Iar la fiecare camion care trecea mă gândeam cum o să fie ucise acele animale, în ce torturi, ce fericiţi sunt oamenii că provoacă durere, chin , spaimă, crime. Oamenii sunt fericiţi să fie nepăsători şi….nepăsători la infinit. Şi cu bani în buzunar să dea bani altor oameni să ucidă animale pentru ei.
Acest lucru caracterizează pe oricine care mănâncă animale pe care nu le ucid cu propriile mâini.
Cât de fericite sunt fetele când se duc şi îşi cumpără friptură, niciuna nu ia o vită din camion, nu îi taie gâtul şi nu o tranşează. Pentru că…sunt nepăsătoare. Şi trebuie să înceteze o data să mai bea lapte. Poate aceea este cauza, nepăsării.
Sclavagismul este un act josnic, oribil, groaznic, urât! Toţi cei care consumă produse de origine animală susţin sclavagismul până la cea mai detaliată definiţie a lui.
Susţin pe absolut oricine, fără excepţii, să renunţe la consumul de animale pentru a afla adevărul: asta ne face cu adevărat umani, buni, frumoşi, blânzi.
Sclavagismul se opreşte cu fiecare om care face cea mai minunată schimbare din viaţa lui.
Burgerul meu nu mai este demult din animale.
Ştiai că: multe animale care sunt transportate vii ajung la destinaţie deja moarte. Au murit desigur chinuite, lovite, sufocate, au murit de sete, de căldură, călcate în picioare de către celelalte animale. Iar tu, consumatorule, eşti cel care le savurează carnea nocivă, plină de atât de multă energie negativă. Sau le alegeţi pe cele la care le-eu fost scoşi ochii până la destinaţie, să ajungă fericite în burgher.
Eu consum cafea, unii sunt pro alţii sunt contra consumului de cafea. Important este faptul că beau cafea de foarte bună calitate, certificată ecologic, infuzată cu dublu extract de ciuperci medicinale, fie reishi(ganoderma), chaga sau hericium(lion`s mane). Ambalajul cafelei trebuie să aibă valvă de aerisire. Valva de aerisire permite cafelei prăjite, care eliberează gaze o perioadă de câteva săptămâni după prăjire, să le elimine prin această valvă.
Vara prefer să beau puţină cafea dar ca să mă bucur de aroma ei minunată şi ca să mă simt bine din punct de vedere spiritual am ales să consum şi cafea din lupin.
În comparație cu multe alte produse de înlocuire a cafelei, Cafeaua de Lupin BioGourmet impresionează prin spectrul său bogat și armonios de arome. Este produsă din semințe de lupin dulce, care se numesc fasole de lup sau smochin și pot avea o mare varietate de culori.
Gustul rotund și catifelat al BioGourmet Lupin Coffee este însoțit de arome puternice prăjite și note nobile amare: o alternativă de cafea fără cofeină și o experiență gustativă complet nouă.
Este un produs pur natural, care este fabricat la fața locului de către producător, ErdmannHAUSER. Boabele sunt prelucrate exclusiv în loturi mici în prăjitorul cu tambur. După prăjire, semințele sunt măcinate fin și ambalate ermetic.
Cafeaua din lupin se prepară clasic la filtru de cafea, french press, espresor automat. În cazul preparării la espressor manual este important să nu fie presată foarte tare cafeaua în portfiltru.
Mie îmi place cel mai mult varianta preparată la filtru.
Dacă vă place pur şi simplu aroma de cafea dar nu doriţi să faceţi exces de cofeină, dacă doriţi chiar o cafea de seară, Bio Gourmet Lupin Coffee este alegerea ideală, o alternativă la cafeaua clasică şi o variantă fără gluten la cafeaua din cereale.
Stresul nervos puternic ar poate să fie un declanșator al dezvoltării diabetului. Au fost efectuate studii care au arătat că în perioada de criză socio-economică numărul de noi diabetici a crescut brusc. Oamenii au pierdut afaceri, au rămas fără muncă și bani, au suferit un stres imens. În alte cazuri s-a dovedit că boala s-a dezvoltat după moartea unei persoane dragi, un incendiu în casă sau alte situații stresante severe.
O alta cauză dovedită a declanşării diabetului este alimentaţia nesănătoasă pe termen lung. Laptele de origine animală, carnea şi orice preparat din carne, oul, brânzeturile sunt alimente nesănătoase prezente în fiecare zi în alimentaţia oamenilor care nu sunt interesaţi de efectele pe termen lung ale alimentelor ce le consumă. Celulele ajung sa fie umplute cu grăsimi iar insulina nu mai mai poate pătrunde prin membrana celulară în celulă. Glucidele nu vor mai fi metabolizate corespunzător.
Stresul si diabetul
Anxietatea determină creierul să elibereze cortizol din glandele suprarenale.
Următoarea etapă este producția de zahăr din sânge (glicogeneză), ceea ce duce la creșterea glicemiei serice (hiperglicemie). În această condiție, resursele energetice ale organismului sunt eliberate și, în mod normal, sunt utilizate pentru o îmbunătățire a activității musculare.
Este firesc pentru noi să experimentăm stresul când ne confruntăm cu situații critice – aceasta este o modalitate rațională de a folosi rezervele organismului. Dar dacă anxietatea și neliniștea te cuprind zilnic sau de mai multe ori pe zi, acest aspect va avea consecinţe.
Nivelul de zahăr crește constant, ceea ce implică eliberarea insulinei în cantități excesive (hiperinsulinemie). După aceea organismul returnează glucoza înapoi în celule. Insulina hormonală trimite organismului un semnal pentru stocarea grăsimilor. Acțiunea acestui mecanism se poate aminti sub denumirea de „acaparare a stresului”. De fapt, de multe ori problemele psihologice stau la baza multor simptome și boli.
Evident, cel mai bun mod este să aveți grijă atât de bunăstarea psihologică, cât și de cea fizică prin alimentaţie şi sport. Alimentaţia, somnul (lipsa) și stresul (în exces) sunt principalii factori care ne afectează sănătatea.
Cum gestionăm glicemia
Un prim factor pentru a normaliza glicemia (principalul aspect în tratamentul diabetului): trebuie să mâncați corect, să țineți o evidență a carbohidraților, să îi distribuiți pentru șase mese. În general, trebuie să vă schimbați stilul de viață.
Al doilea factor, fără de care este imposibil de tratat eficient, este controlul glicemiei. Dacă indicatorii de glucoză sunt ca la o persoană sănătoasă (70mg-100mg/dl pe stomacul gol și nu mai mult de 140mg/dl la două ore după masă), complicațiile nu se vor dezvolta. Mai mult: diabetul în acest caz devine nu o boală, ci un stil de viață.
Studii recente arată că la un pacient la clinică, înainte de operație, glicemia poate crește până la peste 200mg/dl. Pacienții care sunt supuși la fluctuații constante ale zahărului au un risc de trei ori de a dezvolta complicații grave. Deoarece fluctuațiile bruște și violente pot perturba metabolismul țesutului. Stresul sanguin scade semnificativ după starea de stres, dar uneori apar daune ireversibile pentru organe.
Un diabetic tipic 2 are o combinație între rezistența la insulină și disfuncția celulelor beta. Un rol semnificativ în dezvoltarea hiperglicemiei acute îl au catecolaminele, cortizolul, hormonul de creștere și mai multe citokine. Interacțiunea lor duce la producerea excesivă de glucoză în ficat și, adesea, la o rezistență temporară la insulină. Un studiu recent arată, de asemenea, că predispoziția ereditară joacă un rol important în dezvoltarea hiperglicemiei induse de stres. Mutația în regiunea promotor a proteinei mitocondriale UCP2 este strâns asociată cu nivelurile ridicate de zahăr.
Stresul cronic
Stresul face parte din viața de zi cu zi și este într-o oarecare măsură utilă pentru îmbunătățirea activității fizice și mentale. Într-o situație acută de stres, de exemplu, hormonii sunt eliberați înainte de un examen, interviu sau alte situații dificile. Ca urmare, îmbunătățește temporar răspunsul imun, crește concentrațiile de glucoză și crește secreția diferiților hormoni – adrenalină, norepinefrină și cortizol. Hiperglicemia apare doar pe termen scurt și oferă un efect stimulator temporar.
Când organismul resimte din când în când stres acut, are un efect pozitiv asupra sănătății. Astfel de situații stresante durează de obicei de la câteva minute la câteva ore și reprezintă un răspuns normal la probleme psihice sau fizice. Cu toate acestea, dacă organismul nu este în măsură să se recupereze activ în perioadele de repaus, riscul de hiperglicemie severă și greu de controlat este crescut.
Cu stresul cronic, organismul este într-o pregătire constantă, ceea ce afectează negativ metabolismul hormonal și contribuie la dezvoltarea diferitelor boli. Sarcina constantă de stres face ca reacțiile de mai sus în corp să funcționeze fără probleme. Acțiunea constantă a cortizolului nu numai că crește secreția de insulină, dar reduce și fluxul de sânge la toate organele, crește tensiunea arterială pentru o lungă perioadă de timp și inhibă răspunsul imun celular. În plus, nivelurile ridicate de cortizol contribuie la formarea tumorilor și, prin urmare, sunt asociate cu un risc de cancer.
Prevenirea hiperglicemiei stresante
Crizele hiperglicemice datorate experienței emoționale și complicațiilor asociate (infarct miocardic) pot fi prevenite printr-un stil de viață sănătos, alimentaţie, sport, accentul pus pe sănătatea psiho-emoţională. Dacă glicemia crește brusc, este necesar să acționați conform algoritmului de tratament elaborat de medic.
Ce este starea de stres?
În termeni științifici, stresul este starea emoțională manifestată atunci când simțim că nu putem suporta presiunea. Se știe că sub stres, organismul reacționează suficient de rapid la eliberarea hormonilor, care oferă accesul celulelor la energia stocată – glucoză și grăsimi, ca urmare a reducerii pericolului pentru organism. O astfel de afecțiune ar trebui considerată o reacție fiziologică instinctivă la presupuse amenințări. În timp, stresul fizic sau psihic poate afecta negativ starea mentală, determinând dezvoltarea depresiei sau a altor probleme de sănătate mintală.
Cum afectează stresul diabetul
La persoanele cu diabet, organismul nu răspunde la insulină, un hormon care elimină zahărul din sânge și ajută glucoza să intre în celule, unde poate fi folosit sau depozitat pentru energie. Gestionarea diabetului cu exerciții fizice, alimentație și medicamente menține glicemia sub control, dar stresul poate provoca creșterea glicemiei.
Stresul este răspunsul normal al corpului dumneavoastră la pericol. Când simțiți stres, corpul dvs. reacționează, oferind o încărcare rapidă de energie din zahăr, ceea ce vă permite să „luptați” și să ieșiți din pericol. Glicemia fiecărei persoane crește atunci când este sub stres, dar dacă aveți diabet zaharat, este mai dificil pentru organismul dvs. să normalizeze glicemia.
Stresul nu este atât de rău pentru organism. Puțin stres vă poate ajuta să folosiți energie și să vă îmbunătățiți intervalul de atenție. Dar prea mult stres și diabet pot fi o combinație proastă. Acesta este motivul pentru care managementul stresului este o parte importantă a managementului diabetului.
Diabet zaharat
Dacă aveți diabet, primul pas în gestionarea stresului este să nu lăsați stresul să vă distragă atenția de la propria persoană. Continuați să vă verificați glicemia, țineți pasul cu diabetul și vizitați un medic care ţine pasul cu noutăţile zilnice din lumea medicală şi medicina alternativă. Trebuie să identificați sursa de stres, astfel încât să puteți începe să le abordați într-un mod pozitiv.
Iată câteva sugestii:
Antrenează-te mai mult. Creșterea cantității de exerciții pe care le obțineți este o modalitate excelentă de a arde stresul. Exercițiile fizice vă pot ajuta, de asemenea, să atingeți sau să mențineți o greutate sănătoasă și să vă gestionați glicemia. Dacă sunteți capabili, încercați să vă ridicați antrenamentele la minim 30 de minute pe zi.
Mănâncă bine. Menținerea nutriției corespunzătoare este esenţială şi vitală să vă controlați glicemia. Trebuie să vă asigurați că mâncați alimente potrivite, astfel încât să aveți energie pentru a combate stresul.
Îmbunătățește-ți stilul de viaţă. Încercați să înlocuiți gândurile negative cu gândurile pozitive, reducând astfel declanșatorii de stres. Învață să îți gestionezi timpul și să faci din tine o prioritate.
Aflați tehnici de gestionare a stresului. Exercițiile de respirație, meditații și relaxare sunt metode pe care oamenii le-au găsit pentru a face față stresului. Practicați activități anti-stres care funcționează pentru dvs.
Obțineți sprijin. A avea o boală cronică precum diabetul este stresul în sine. Vorbeşte cu prietenii si familia despre sentimentele tale.
Diabetul zaharat necesită atenție constantă. Una dintre cele mai bune chei pentru gestionarea stresului cu diabet este educația. Cu cât știți mai multe despre diabet și modul în care stresul vă afectează glicemia, cu atât veți menține atât stresul, cât și diabetul.
În procesul de metabolizare a carbohidraților, sunt implicate multe elemente ale sistemului corpului. Acestea includ sistemul nervos simpatic (SONS), pancreasul, hipofiza, glandele suprarenale, hipotalamusul. Există o reglare a metabolismului glucidelor, în care toate organele primesc un nivel optim de energie.
În stare de stres, hormonii produși de glandele suprarenale sunt adrenalina, cortizol, norepinefrina. Cortizolul accelerează producția de glucoză de către ficat și încetinește absorbția țesutului. Sub stres, cantitatea crește semnificativ.
O cantitate normală de cortizol ajută la menținerea tensiunii arteriale normale, promovează vindecarea rănilor și reglează sistemul imunitar. Eliberarea prelungită a acestuia în exces afectează negativ organismul. Zahărul și presiunea cresc, masa musculară scade, are loc şi perturbarea glandei tiroide.
Adrenalina, la rândul său, accelerează descompunerea glicogenului iar norepinefrina a grăsimii. Sub stres, toate procesele de formare a glucozei în ficat sunt accelerate. Defalcarea glicogenului este, de asemenea, accelerată, nivelul insulinei crește. Sub influența stresului, radicalii liberi distrug receptorii hormonali și, ca urmare, procesele metabolice nu reușesc să funcţioneze optim.
Insulina și adrenalina sunt hormoni cu efect opus. Sub influența primului, glucoza este transformată în glicogen. La rândul său, se acumulează în ficat. Sub influența celui de-al doilea hormon, glicogenul este descompus și transformat în glucoză. Cu alte cuvinte, adrenalina perturbă insulina.
Punctul cheie în dezvoltarea diabetului insulino-dependent este moartea celulelor insulare pancreatice. Un rol important îl joacă predispoziția ereditară şi alimentaţia nesănătoasă din generaţie în generaţie.
Stresul pe termen lung afectează nu numai nivelul glicemiei. De asemenea, se dezvoltă boli gastro-intestinale (ulcere, gastrită), angină pectorală, hipertensiune arterială și o serie de boli autoimune. Cercetările oamenilor de știință dovedesc conexiunea emoțiilor negative cu formarea tumorilor.
O modalitate eficientă de a neutraliza hormonii stresului este activitatea fizică. Acest lucru se datorează faptului că cortizolul și adrenalina sunt produse de organism special pentru aceste scopuri. Sarcinile nu trebuie să fie debilitante. Suficient de mers într-un ritm moderat timp de 45 de minute. În acest timp, hormonii vor reveni la normal.
Există, de asemenea, alte abordări pentru calmarea stresului. Una din tactica comportamentului este eliberarea emoțiilor. Un pacient cu diabet trebuie să ducă un stil de viață activ, să evite pasivitatea și disperarea. Aproape toate tipurile de activitate fizică reduc glicemia și, în același timp, reduc stresul, ajută la depășirea stresului.
Procedurile fizioterapeutice sunt utilizate pentru ameliorarea stresului. Cele mai populare sunt curenții pulsativi, acupunctura, dușul circular. Acestea ajută la reducerea producției de cortizol, adrenalină, norepinefrină.
Este important să nu vă concentrați asupra problemei ci a sentimentelor voastre. Dacă situația nu poate fi schimbată, trebuie să vă orientați atenția către ceva pozitiv sau ceva care provoacă emoții plăcute. De asemenea, este necesar să selectați literatură și filme care nu creează tensiune și emoție negativă. Merită să renunțaţi la știri și la alte emisiuni de televiziune stresante. Este mai bine să vă petreceţi timpul liber cu spectacole de comedie, comedii, cărți interesante, în preajma animalelor.
Tratează diabetul
Una dintre cele mai importante condiții pentru sănătatea umană este nivelul glicemiei în limite normale. Mâncarea este singurul furnizor de glucoză din organism. Sângele îl transportă prin toate sistemele.
Glucoza este un element cheie în procesul de saturare a celulelor cu energie, atât la bărbați, cât și la femei. Cu toate acestea, celulele umane nu pot metaboliza zahărul necesar fără insulină, un hormon produs de pancreas.
Standarde general acceptate
Glicemia este aceeași pentru toți oamenii, atât bărbații, cât și femeile. Cu toate acestea, la femeile gravide, norma este oarecum diferită.
Motive pentru creşterea glicemiei:
consumul de alimente cu o mulțime de carbohidrați simpli;
activitate fizică slabă sau absență completă a acesteia;
consumul de cantități excesive de băuturi alcoolice;
stresul și tulburările sistemului nervos.
sindromul premenstrual este, de asemenea, pe lista cauzelor de glucoză ridicată în organism.
Controlul stresului
Nu este realist să prevenim complet șocurile emoționale. Dar minimizarea stresului, eliminând astfel factorul declanșator în formarea diabetului, este în întregime posibilă. Metodele de calmare a stresului includ tehnici fiziologice și psihologice. Menținerea unui mod activ de viață, a activității fizice sănătoase, capacitatea de a face față emoțiilor și a le „elibera”, în loc să le acumuleze, ajută la combaterea factorilor impactului negativ al situațiilor stresante.
Orice formă de activitate fizică ajută să facă față stresului într-un mod mai eficient. Pentru persoanele care au deja diabet și cei care au un risc ridicat de premise pentru dezvoltarea bolii, este important să menținem un ritm de viață sănătos și să cultivăm o perspectivă optimistă asupra lumii. O astfel de poziție în viață va ajuta diabeticii să netezească peste simptomele negative ale bolii și să minimizeze probabilitatea de complicații. Pentru cei cu risc, acest lucru va ajuta la prevenirea apariției bolii. În orice caz, un astfel de stil de viață va fi util oricărei persoane care are legătură conștientă cu sănătatea lor.
Motive pentru o creștere semnificativă a glucozei
Cauzele pot fi de natură patologică și fiziologică.
Fiziologie
Eliberarea în sânge a unor cantități mari de glucoză poate apărea în următoarele cazuri:
– În timpul pregătirii fizice și a muncii grele;
– Când se consumă alimente bogate în carbohidrați simpli;
– În timpul unei activități mentale îndelungate;
– Din cauza malnutriției;
– Stresul sever, frică;
În același timp, fenomenul nu prezintă un pericol mare pentru o persoană, iar atunci când cauza în sine este eliminată, cantitatea de zahăr este normalizată fără mijloace auxiliare.
Cauze patologice (cu excepția diabetului)
Glicemia crescută se poate datora tulburărilor din organism care necesită tratament. Printre cele mai frecvente:
– Durere șoc, durere severă;
– Un atac de epilepsie;
– Infecţii
– Dereglări hormonale;
– Leziuni traumatice ale pielii, mușchilor și oaselor;
– Leziuni ale creierului;
– Boli de ficat
– Accident vascular cerebral, atac de cord.
– Prediabet
Dezvoltarea diabetului începe întotdeauna cu așa-numita stare prediabetică, caracterizată prin hiperglicemie și metabolizarea carbohidraților afectată.
Chiar dacă regimul este respectat pe deplin, un fenomen negativ asupra controlului glicemiei poate apărea și din mai multe alte motive:
– Lipsa activității fizice;
– Apariția altor patologii și infecții;
– Boala pancreatică;
– Depresia și stresul;
– Postul sau supraalimentarea;
– Obiceiuri proaste;
– Administrare de medicamente;
– Tulburări ale ficatului.
După tipul de expunere, medicamentele auxiliare pentru controlul glicemiei pot fi împărțite în trei grupe de actiune:
Stimularea producției de insulină
Îmbunătățirea sensibilității la hormon
Care inhibă zahărul
Doar un medic calificat poate selecta medicamente, deoarece atunci când sunt luate împreună și cu încălcarea dozelor, acestea pot provoca hipoglicemie. În plus, au propriile efecte secundare.
Dacă hiperglicemia este o consecință a dezvoltării altor patologii însoțitoare în organism, acestea necesită, de asemenea, un anumit tratament.
Metode populare
Un efect terapeutic bun poate avea rețete din medicina alternativa. Cu toate acestea, ele trebuie selectate cu mare atenție. De asemenea, este important ca utilizarea lor să fie aprobată de medicul curant.
Sunt cunoscute multe mijloace eficiente și sigure.
Frunza de dafin: pentru fiecare zece foi, pregătiți 250 de mililitri de apă clocotită, închideți amestecul cu un capac pentru o zi. Luați 50 de mililitri de perfuzie de patru ori pe zi înainte de masă.
Turmeric (curcuma): amestecați o lingură de condiment cu un pahar cu apă caldă. Se bea acest amestec de două ori pe zi: dimineața și seara. Băutura numită turmeric latte este o variantă delicioasă de suplimentare cu turmeric şi poate înlocui chiar şi cafeaua.
Diabeticii se vindecă mai greu
Stresul nervos are un efect negativ asupra mai multor factori concomitenți, de exemplu, scade dramatic imunitatea. Sub stres, organismul își mobilizează toate funcțiile, reducând diverși factori secundari, ca să spunem așa, se concentrează asupra principalului lucru, deoarece bunăstarea și chiar viața pot depinde de acest lucru.
Sub stres, eliberarea de insulină, activitatea tractului digestiv, comportamentul sexual și alimentația sunt suprimate. Datorită funcției anabolice a insulinei, stimularea sistemului nervos simpatic inhibă secreția de insulină, în timp ce glandele parasimpatice stimulează secreția de insulină.
Prin urmare, atunci când corpul nostru intră într-o stare de stres, există pe de o parte o inhibare reflexă a secreției de insulină bazală și o creștere a eliberării de zaharuri din depozit, pe de altă parte – rezultatul este dezvoltarea unei stări hiperglicemice și deficiență de insulină.
În mod natural, inhibitorii secreției de insulină sunt substanțe care sunt activate de sistemul simpatic: somatostatină, hormoni hipofizari (ACTH, GR, TSH, prolactină, vasopresină), cortizol, tiroxină, prostaglandine, adrenalină, norepinefrină, serotonină.
Cortizolul inhibă de asemenea enzimele gluconeogenezei, îmbunătățește acțiunea adrenalinei și glucagonului asupra ficatului și stimulează proteoliza musculară. În general, nivelul insulinei circulante scade, iar efectele sale anabolice se pierd, ceea ce duce la creșterea lipolizei, producția de glucoză datorată oxidării grăsimilor și dependenței producției de glucoză de aminoacizi.
Pancreasul eliberează glucagon, care favorizează descompunerea glicogenului în glucoză în ficat. Stresul regulat scade sensibilitatea la insulină. Sub stres, energia este eliberată în fluxul sanguin și, prin urmare, calea de stocare a energiei este închisă.
Aceasta înseamnă că celulele închid porțile pentru a primi energie și, în consecință, crește rezistența la insulină. De asemenea, din moment ce stresul cronic crește glicemia și provoacă hiperinsulinemie și, în final, duce la rezistența la insulină și scade sensibilitatea la insulină.
Important: gândiți-vă la asta. Când ești stresat, vrei să mănânci ceva gras, bogat în calorii. De asemenea, este puțin probabil să mergeți la o plimbare lungă atunci când sunteți plin de probleme urgente, termenul limită se apropie, etc.
Cortizolul
Cortizolul este o armă cu două tăișuri. Eliberarea excesivă sau prelungită a acestui hormon supără echilibrul în organism.
Un nivel normal de cortizol ajută la vindecarea rănilor, la reducerea inflamațiilor și a reacțiilor alergice, dar depășirea unui nivel normal de cortizol va provoca efectul opus. Nivelurile cronice crescute de cortizol, din cauza stresului psihologic și / sau fiziologic, sunt o chestiune complet diferită și dăunătoare necondiționat sănătății.
Consecințele excesului de cortizol în sistemul nostru sunt hipertensiunea arterială, scăderea țesutului muscular, scăderea densității osoase, hiperglicemie, creșterea grăsimii abdominale, scăderea imunității și funcția tiroidiană suprimată.
În primele etape ale stresului sau în timpul stresului acut, eliberarea de TSH (hormonul care eliberează tirotropina hipotalamusului) crește, ceea ce duce la o creștere a TSH a glandei hipofizare și la o creștere a activității tiroidiene. În cazul stresului prelungit, activitatea acestui sistem este suprimată de o creștere prelungită a nivelului de glucocorticoizi.
Acest lucru poate duce la mari probleme, cum ar fi colesterolul ridicat, diabetul, atacul de cord și accidentul vascular cerebral. Tot ceea ce provoacă o creștere cronică a cortizolului provoacă boli cronice.
Cortizolul este cunoscut că crește pofta de mâncare și poate stimula poftele pentru alimentele zaharoase și grase. Totuși, pe măsură ce glanda suprarenală este epuizată din cauza stresului cronic, nivelul glicemiei poate scădea sub normal. În încercarea de a face față acestei reduceri a zahărului, o persoană poate dezvolta pofta de ceva care crește rapid glicemia. Foarte des, persoanele stresate pot mânca necontrolat.
Dacă stresul a progresat în stadiul cronic, supraalimentarea constantă duce la supraponderale și la hiperinsulinemie și rezistență la insulină.
Drept urmare, o cantitate semnificativ mai mare decât cea obișnuită de insulină intră în fluxul sanguin. Pancreasul care a secretat o astfel de cantitate de insulină este într-o stare de „șoc”. În prezența altor factori de risc, acest lucru poate fi suficient pentru dezvoltarea diabetului.
Psihologia stresului
Libertatea emoțională, capacitatea de a vă arunca, a-ți oferi emoțiile în lumea exterioară și a nu le acumula în tine este principalul element al luptei psihologice împotriva stresului.
Când spun că unii oameni mănâncă mai puțin în timpul stresului, în timp ce alții mănâncă mai mult decât de obicei, concluzia sugerează: „În timpul stresului foarte sever asociat cu o amenințare la viață, când o persoană se pregătește pentru șocuri extreme, dureri severe etc., nevoia de hrană dispare.
Corpul, chiar dacă îi este foarte foame, trece la sarcina mai importantă – „salvați!” . Este inutil să convingi un soldat să mănânce înainte de luptă. În schimb, stresul moderat, care nu este asociat cu o amenințare la adresa vieții, dar constant, contribuie la glutonie. Lucrurile încep să se lege.
În condiții de stres, este posibil să nu aveți grijă să monitorizați actualitatea nutriției și a injecțiilor de insulină. Poate că mănânci alte alimente pentru că ești suprasolicitat și nu găsești timp pentru a-ți pregăti preparatele obișnuite. Unii consumă mai multe zaharuri și alcool pentru a avea puterea de a supraviețui perioadelor de stres.
În vremurile noastre majoritatea factorilor sunt considerați stresanți: stres la muncă, un vecin neplăcut, trafic periculos pe drumuri, stresul generează eliberare de glucide. Prin urmare, zahărul suplimentar eliberat de răspunsul la stres rămâne neutilizat.
Stresul face parte din viața de zi cu zi a fiecărei persoane. Chiar și evenimente plăcute, cum ar fi promoțiile, găsirea unei locuinţe de închiriat, revolta faţă de o lume necinstită pot fi stresante. De fapt, a trăi înseamnă a fi stresat. Dar ceea ce determină cu adevărat nivelul nostru de stres este modul în care reacționăm la schimbările și încercările vieții.
Factorii de stres sunt de obicei evenimente externe, deși uneori propriile noastre gânduri pot fi provocatoare de stres; în ceea ce privește stresul în sine, este întotdeauna un eveniment intern.
Efecte ale stresului
Hormonii de stres cresc glicemia
De ce reducerea stresului scade nivelul de zahăr? Mai mulți factori acționează aici. În primul rând, atunci când sunteți încordat, organismul produce hormoni de stres, cum ar fi cortizolul, pentru a vă ajuta să răspundeți la pericol. Acești hormoni cresc ritmul cardiac și respirația și, de asemenea, direcționează glucoza către sânge pentru a da energia necesară mușchilor. Rezultatul este o creștere a glicemiei.
Stresul promovează rezistența la insulină
Diabetul în sine este deja neplăcut, dar hormonii de stres îngreunează pancreasul să facă insulină, care este necesară pentru eliminarea glucozei din sânge. Unii dintre acești hormoni contribuie, de asemenea, la rezistența la insulină.
Stresul duce la creșterea în greutate
Motivul principal pentru a face față stresului cronic este că cortizolul crește pofta de mâncare. Dacă este mai simplu, stresul te face să mănânci mai mult. Stresul stimulează, de asemenea, celulele din stomac să acumuleze grăsime. Anume, excesul de grăsime din această zonă crește riscul unui atac de cord.
Practicând regulat metode de relaxare, veți scădea nivelul hormonilor de stres și puteți opri această conexiune. De asemenea, vă va ajuta să finalizați sarcinile legate de controlul nutriției și de exerciții fizice. Când ești stresat, vrei să mănânci ceva gras, bogat în calorii. De asemenea, este puțin probabil să mergeți la o plimbare lungă atunci când sunteți plin de probleme urgente, termenul limită se apropie, etc. Când înveți să te relaxezi, poți face pasul înapoi și să vezi întreaga imagine și să-ți dai seama de adevăratele tale priorități, inclusiv asistența medicală la nevoie.
În plus, controlul stresului ajută la evitarea problemelor emoționale asociate cu un control slab al glicemiei, inclusiv depresia și frica.
Alimente care ajută la gestionarea stresului
Acestea vor alina anxietatea și vor reduce conținutul cortizolului (hormonul de stres din sânge). Mulți oameni cred că stresul este o scuză pentru o vreme pentru a uita de alimentația sănătoasă. Dar data viitoare când rămâneți încântați înainte de examenul viitoare sau o întâlnire importantă la locul de muncă cu o bucată de tort, nu uitați că mâncarea „de gunoi”(foarte nesănătoasă) nu vă va ajuta să faceți față tensiunii nervoase.
Alimente care vă vor oferi un nivel stabil de zahăr în sânge, vor reduce anxietatea și vor crește conținutul de dopamină – un hormon care provoacă o senzație de plăcere, sunt:
Ciocolata amară
Ciocolata neagră se crede că poate să scadă nivelurile de cortizol, hormonul stresului. În același timp, crește conținutul de serotonină. Dar este important să ne amintim că nu orice tip de ciocolată are astfel de proprietăți miraculoase. Dacă doriți să obțineți beneficiul maxim, alegeți ciocolata fără aditivi și cu o cantitate minimă de zahăr.
Dacă aveți un termen limită sau negocieri importante, pregătiți o salată. Acidul folic din legume ameliorează simptomele depresiei și calmează organismul. Cert este că favorizează formarea dopaminei, un hormon care este direct responsabil de emoții. Broccoli, sparanghel și varza de Bruxelles sunt cele mai bogate în această substanță.
Afine
Toată lumea știe că afine sunt esențiale pentru ochi. Dar acest lucru nu se termină cu proprietățile sale utile. Această boabă este bogată în antioxidanți care protejează celulele de efectele nocive ale radicalilor liberi care provoacă îmbătrânirea prematură. Prin urmare, afinele consolidează sistemul imunitar, iar un corp sănătos face față stresului mult mai bine.
Superalimente care sunt şi suplimente pentru diabetici:
Mormondica charantia*castravete amar
Schinduf *stimuleaza secretia de insulina
Scortişoară
Vitamina C naturală
Aloe vera, suc şi pulbere
Pulbere de Amla
Pulbere de Moringa*controleaza nivelul zahărului din sânge şi poate vindeca diabetul de tip 2
Cuişoare, inclusiv ulei de uz intern în caz că îl suportaţi
Garcinia Cambogia
Silimarina din Armurariu*scade rezistenţa la insulina
Gymnema Sylvestre*supranumita şi sugar destroyer, scade nivelul zahărului , creşte nivelul secreţiei de insulina
Ghimbir
Ceai verde
Magneziu
Ce nu mai mâncăm
De fapt cheia succesului în multe tratamente este în ceea ce scoatem din alimentaţie.
Lapte de origine animală, unul din factorii care cauzează diabet şi un aliment principal care menţine haosul glicemiei în diabet. Laptele este lichid matern destinat puilor până la înţărcare. Laptele altor specii cauzează oamenilor ravagii hormonale. Diabetul se poate declanşa cu uşurinţă şi datorită dereglărilor unor hormoni.
Lactate de origine animală, concentrat din lapte animal,” bombe” de colesterol, alergeni, cazeina, lactoza, etc. Un principal factor inflamator şi o cauză sigură a menţinerii diabetului în forme agresive.
Carne. Carnea se va înlocui cu orice altceva iar organismul va fi eliberat de povara de a digera ceva mort din punct de vedere nutriţional şi care ne seacă de energie.
Grăsimi de origine animală şi grăsimi rafinate, inclusiv de origine vegetală. Aceste grăsimi sunt depozitate în celule, celulele umplute cu grăsimi nu mai sunt disponibile să primească rapid insulină.
Primul motiv pe care îl găsesc oamenii ca scuză să nu renunţe la consumul de produse de origine animală este faptul că nu vor avea surse de proteine.
Mereu am afirmat şi am susţinut că plantele au suficiente proteine inclusiv pentru a construi şi a menţine masa musculară a unui culturist de performanţă.
Recent am pregătit un meniu pentru o persoană cu probleme renale, inclusiv cu pietre la rinichi şi am realizat că plantele au proteine atât de multe încât avem nevoie de o cantitate chiar mică pentru a ne asigura aportul de proteine.
În bolile renale se urmează o dietă hipoproteică. Medicii cărora le pasă de pacienţi recomandă încetarea imediată a consumului de carne, lapte, lactate, ouă. Mulţi ar spune că este simplu, se urmează o dietă vegană. Dar vegetalele au proteine din plin.
Proteinele din vegetale sunt uşor de digerat, nu au reziduuri toxice precum cele de origine animală, sunt de calitate superioară, nu suprasolicită organismul. Din păcate când se ajunge la probleme renale, nici acest tip de proteine nu este bine tolerat de rinichi.
Ce sunt proteinele şi cum funcţioneză acestea
Proteinele sunt cărămizile cu care este construit corpul uman.
„Dacă ar exista o fabrică şi proteinele ar fi muncitorii din ea, atunci acei muncitori ar executa toată munca la liniile de producţie, după care ar reconstrui toată fabrica şi, la sfârşit, pe ei înşişi.”
Proteinele sunt compuse din AMINOACIZI.
Exista 20 de aminoacizi diferiţi care pot forma o proteină, 9 dintre aceştia nu pot fi sintetizaţi de organismul uman. Există animale care îşi pot sintetiza toţi aminoacizii.
Aminoacizii pot fi:
Esenţiali– este necesar să fie obţinuţi din alimentaţie. Corpul nostru nu îi poate sintetiza.
Condiţionat esentiali – corpul îl pot produce întotdeauna în cantităţi suficiente, mai ales atunci când există stres constant, când suntem bolnavi, existenţa stresului catabolic sau efectuarea de antrenamente intense.
Neesenţiali– corpul ii poate produce singur în cantităţi suficiente.
Aminoacizi esentiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilallanina, treonina, triptofan, valina.In cazul copiilor histidina şi arginina sunt consideraţi tot esenţiali.
Aminoacizii condiţional esenţiali sunt: arginina, cisteina, glutamina, glicina, prolina și tirozina.
Aminoacizii neesenţiali sunt: alanina, asparagina, acidul aspartic, acidul L-glutamic și serina.
In timpul procesului de digestie, corpul separa proteinele pe care le ingerăm în aminoacizi separaţi, care contribuie apoi la plasma pool of aminoacids depozitul de aminoacizi din plasma (plasma pool of amino acids), aminoacizi care sunt disponibili şi circula împreună cu sângele. Acest depozit de aminoacizi este reînnoit încontinuu.
Trebuie să înţelegem că alimentaţia noastră nu trebuie să fie formată doar din proteine. Din păcate omnivorii şi mai ales carniştii sunt îndoctrinaţi cu ideea că absolut tot ceea ce mâncăm trebuie să fie bogat în proteine. Tot din acest motiv cu toţii ajung să dezvolte boli renale, inclusiv sportivii care îşi construiesc singuri meniuri cu un conţinut imens de proteine; mai grav fiind dacă au un nutriţionist care le indică un astfel de meniu.
Extrem de mulţi oameni consumă proteine de calitate nociv de proastă. Oamenii consideră carnea prăjită în ulei, mezelurile sau veşnicele aşa zise grătare( deja sunt considerate un fel de mâncare tradiţională) sursă de proteine. Dar toate acestea sunt surse de toxine care ne otrăvesc organismul şi ne distrug rinichii.
Sigur, funcţionam optim când avem un aport potrivit de proteine. Dar cât este acest aport şi din ce surse?
În lumea modernă nu există deficit de proteine, există clar exces de proteine!
Deficitul de proteine mai este cunoscut doar în ţările din lumea a treia, în tările foarte sărace în care oamenii MOR de foame la propriu!
În restul lumii oamenii consumă în exces proteine iar bolile datorate acestui stil de alimentaţie sunt pe măsură, adică groaznice, dureroase şi costisitoare.
Practic oamenii mănâncă mult şi prost şi le place.
Proteine complete şi incomplete
Organismul uman nu are nevoie de toţi cei 9 aminoacizi esenţiali la fiecare masa.
O alimentaţie pe diversificată pe bază de vegetale poate asigura toţi aminoacizii esenţiali fără efectele dăunătoare ale proteinei din animale moarte sau din laptele acestora.
Ceea ce nu ştiu oamenii şi mulţi nu vor nici să înveţe şi nici să accepte: toate vegetalele au proteine.
Şi toate persoanele care consumă produse din carne şi lactate zilnic, vor avea în faţă mai devreme sau mai târziu această indicaţie medicală: meniu hipoproteic.
Şi atunci vă provoc!
O să vă demonstreze până şi Universul că o să fie greu de constituit un astfel de meniu deoarece vegetalele au proteine.
Dacă toată viaţa am consuma proteine din vegetale, aceste proteine nu ne-ar provoca boli renale, pietre, etc. Dar niciodată nu o să afirm la fel despre proteinele de origine animală!
Scopul acestui articol este de a oferi informaţii cât mai complete şi actualizate despre Maca .
Maca(Lepidium meyenni Walpers) este o plantă care își are originea în Anzii peruvieni și crește la altitudini de 3500 m și peste. Acest lucru o face să fie planta cultivată la cele mai mari înălţimi. Planta Maca crește în soluri stâncoase, care nu sunt ospitaliere pentru majoritatea altor vegetații şi prosperă în condiții climatice extreme, cum ar fi înghețul, lumina soarelui intensă și vânturile puternice. Planta Maca produce frunze, precum și o rădăcină mică, de dimensiunea unei ridichi. Este rădăcina care a fost prețuită de mii de ani datorită capacității sale medicinale de a crește în mod natural energia, rezistența și fertilitatea pentru toți oamenii și animalele care o mănâncă. Fără îndoială, rădăcina Maca a făcut posibilă o viață durabilă în munții foarte înalți pentru multe generații de indigeni.
Istoria Maca
Istoria vechii plante Maca datează din anii 1500. A fost folosită de secole în Anzi pentru nutriție și pentru a spori fertilitatea atât a oamenilor, cât și a animalelor. Maca a fost probabil domesticită între 1300 și 2000 de ani în urmă în San Blas, Junin (actualul Peru) de către fermierii incaşi. Prima relatare scrisă a rădăcinii provine de la Cieza de Leon (1553). În 1653, preotul spaniol Cobo s-a referit la utilizarea rădăcinii pentru fertilitate și ca stimulent. În Anzii centrali, Maca continuă să fie utilizată ca sursă zilnică de hrană după ce a fost uscată, aproximativ 20 de grame pe zi.
Maca este nutritivă.
Maca este o adevărată putere nutrițională. Conținutul nutrițional al rădăcinilor de maca uscate constă din 13-16% proteine, 8,5% fibre, 19 aminoacizi esențiali, vitaminele A, B1, B2, B3, C și D, minerale precum fier, magneziu, cupru, zinc, sodiu, potasiu, calciu, mai mulți glucozinolați, 20 de acizi grași liberi și compuși unici numiți macaene și macamide. Dincolo de aceasta, Maca este unul dintre puținele alimente considerate a fi un „adaptogen” sau un aliment care crește energia forței de viață în general.
Cum funcționează Maca
Cercetările au arătat că Maca funcționează pentru a stimula funcționarea fizică generală a corpului, precum și pentru a îmbunătăţi starea de spirit.
Maca este considerată a fi foarte benefică pentru echilibrarea hormonilor, îmbunătățirea funcției endocrine și tiroidiene și chiar îmbunătățirea sistemului imunitar. Aceste beneficii sunt cel mai probabil legate de conținutul său ridicat de aminoacizi. Hormonii sunt construiți din aminoacizi și colesterol.
Maca este adaptogenă, creşte rezistenţa organismului la boli şi îmbunătăţeşte sănătatea emoţională.
Aceste efecte fac din Maca un superaliment care, în multe cazuri, poate echilibra și întineri glandele suprarenale copleșite, obosite și alte aspecte ale sistemului hormonal. În timp, utilizarea pudrei de maca poate duce la mai multe beneficii, inclusiv energie mai mare, rezistență, starea de spirit îmbunătățită și capacitatea de a face față stresului.
Maca ca Adaptogen
Adaptogenii sunt substanțe care cresc starea de rezistență a corpului fizic la boli prin îmbunătățirea sănătății fiziologice și a sănătății emoționale. Aceste efecte fac din Maca un superaliment pe bază largă, care în multe cazuri este capabil să echilibreze și să întinerească glandele suprarenale copleșite, obosite și alte aspecte ale sistemului hormonal. În timp, utilizarea pudrei de Maca poate duce la mai multe beneficii, inclusiv energie mai mare, rezistență, starea de spirit îmbunătățită și capacitatea de a face față stresului.
Dozare Maca
Una dintre cele mai frecvente întrebări primite de la clienții și cititorii noștri este despre cât de multă Maca să consume. Există o mare varietate de informații disponibile și nu toate sunt exacte. De aceea am scris acest articol. Deci, care este doza corectă de Maca? Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să ne uităm la diferitele tipuri de maca disponibile.
Cum se folosește Maca
Cel mai eficient mod de a lua pudră de Maca este să-l amestecați în apă sau într-un suc de fructe simplu și să-l luați pe stomacul gol cu 10-15 minute înainte de a lua micul dejun. Consumul de Maca pe stomacul gol îi permite să se absoarbă puțin mai repede și mai bine. Pentru majoritatea oamenilor este de asemenea bine să amestecați pudră de maca în piureuri și alte băuturi, precum și în unele feluri de mâncare.
Multe studii de cercetare oferă dovezi ale beneficiilor oferite de Maca. Peste 400 de studii despre Maca (Lepidium meyenii) sunt indexate numai pe PubMed, Biblioteca Națională de Medicină. Au fost publicate și alte cercetări despre maca – în special în Peru, de unde provine maca. Vă rugăm să consultați pagina noastră de cercetare Maca pentru detalii.
De unde vine cu adevărat Maca
Pe baza înregistrărilor istorice și arheologice disponibile, consensul este că Maca își are originea în Anzii înalți ai Peru, în jurul provinciei Junin. La fel ca mulți alți tuberculi și rădăcini, această legumă cruciferă a crescut nativ și sălbatic în munții înalți din jurul lacului Chinchaycocha (alias lacul Junin). Prezența acestui lac foarte mare (529,88 km pătraţi) este importantă deoarece creează un microclimat care generează mai multe precipitații anuale, permițând plantelor native să crească ușor. Oamenii de știință postulează că primii coloniști umani din zonă, Pumpush, au descoperit că rădăcinile Maca sunt o sursă bună de hrană încă de acum 10.000 de ani. Și cercetătorii arheologici au descoperit rădăcinile antice într-o peșteră la câțiva kilometri la est de lac și le datează din această eră. Ei sugerează acest lucru ca dovadă că rădăcinile sălbatice de Maca au fost adunate și utilizate ca sursă principală de hrană în acest timp. Aceasta este cu siguranță cea mai veche dovadă pe care o avem despre utilizarea Maca și își plasează originea în mod clar într-o regiune la nord-est de orașul modern Junin, într-o regiune numită Ondores. Mai mulți localnici confirmă, de asemenea, că, în tradiția lor orală, Ondores este considerat „locul nașterii” plantei Maca.
Poate Maca să fie crescută Maca în afara Anzilor?
Abia în 1843 Maca a fost clasificată și catalogată oficial. Cercetătorul german Wilhelm Gerhard Walpers a colectat probe timpurii ale plantei pe care în cele din urmă le-a numit Lepidium Meyenii Walp. De atunci, cercetătorii au încercat să crească planta în afara munților înalți de mai multe ori, cu diferite niveluri de succes.
Maca europeană – semințele au fost duse în Germania la începutul secolului XX, în efortul de a crește și de a studia în continuare planta. În timp ce semințele de Maca au încolțit și frunzele au crescut, rădăcina pur și simplu nu s-a format complet sau corect. Deoarece rădăcina este partea nutrițională importantă a plantei, eforturile de a o studia s-au mutat înapoi în Peru.
Maca din Lima – în mod similar, în anii 1960, dr. Gloria Chacon, cercetătorul principal cu privire la beneficiile Maca a supravegheat mai multe încercări de creștere a plantei la nivelul mării în Lima. Din nou, în timp ce semințele au încolțit și frunzele au crescut, rădăcinile nu s-au format complet sau corect. Acest lucru a condus la concluzia că Maca trebuie cultivată la cote mai mari pentru a obține toate beneficiile.
Maca californiană – încercările de creștere a plantei Maca la cote mai mari din California au avut rezultate mixte. În timp ce planta a crescut și s-a format într-o oarecare măsură ca un tubercul, acest tubercul era mult mai mic și mai puțin dens din punct de vedere nutrițional decât Maca din zona Junin.
Maca argentiniană – Semințele de Maca au fost, de asemenea, aduse pentru cultivare în munții Argentinei, dar, deși rădăcinile s-au format, potența nutrițională rezultată a plantei a fost considerată nesatisfăcătoare pentru consumul uman. De fapt, singurul alt loc în care planta poate fi cultivată cu un anumit succes, chiar și în Anzi, este în Bolivia
Încercări chineze de a crește Maca – În 2013, antreprenorii chinezi au importat semințe de Maca din Peru și la scară largă. Le-au vândut fermierilor din China care i-au plantat la cote înalte în provincia Yunaan. Fermierii au produs Maca dar mult inferioară din punct de vedere nutriţional faţă de Maca din Peru. Din fericire pentru lumea fanilor Maca, fermierii din provincia Yunaan din China și-au abandonat în mare măsură eforturile de a produce Maca. Acestea fiind spuse, este încă important să citiți etichete pentru a verifica originea oricărui produs pe care îl achiziționați.
Cea mai densă în nutrienţi este Maca din Peru deoarece creşte în climatul ei nativ. Încercările de a creşte Maca şi în alte ţări au avut rezultate slabe şi rezultatele analizelor nutritiţionale au arătat cantităţi mult mai mici de nutrienţi şi ingrediente active decât în Maca cultivată în munţii Anzi din Peru. Maca din Peru nu este modificată genetic.
De ce este important să folosiți numai Maca care provine din Peru?
Primul și cel mai important motiv pentru a cumpăra Maca care provine din zonele înalte din Peru este că acesta funcționează cel mai bine. De-a lungul anilor, am încercat Maca din tot felul de locuri diferite și fără excepție Maca din fermele organice și tradiționale din Peru funcționează cel mai bine. Bineînțeles, acest lucru are un sens, având în vedere că aceste meleaguri sunt native plantei sălbatice originale. Un alt motiv excelent pentru a cumpăra Maca numai din Peru este pentru că nu este OMG. Asta înseamnă că nu există OMG-uri(modificări genetice) aplicate cultivării sale. Rețineți că China, în schimb, a solicitat 7 brevete pentru a modifica genetic această rădăcină. Dintr-o perspectivă mai largă, Maca este considerată a fi un produs de patrimoniu al Peru și este protejată de legislația peruană și internațională ca atare. Oricine sau orice țară care dorește să crească Maca în afara Anzilor înalți ar trebui să obțină în mod legal permisiunea guvernului peruan înainte de a face acest lucru. Aceasta este o lege pe care Peru o aplică, dovadă fiind ilegalitatea exportării fie a rădăcinilor întregi, fie a semințelor plantei. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, achiziționarea de Maca de calitate din Peru sprijină fermierii care au investit în cultivarea corespunzătoare și care se mândresc cu continuarea tradiției acestui aliment uimitor. Maca necesită condiții și tratament foarte specifice pentru a crește corect și nu poate fi cultivată pe aceleași teren mai mult de 2 ani la rând. Pământul trebuie apoi odihnit aproximativ 10 ani, pentru ca acesta să producă din nou recolte nutritive din rădăcină. Fermierii tradiționali știu acest lucru și urmează aceasta și alte practici înțelepte atunci când cultivă Maca.
Ce fel de Maca este cea mai bună pentru mine?
Aceasta este o întrebare excelentă și pe care o primim adesea de la clienții noștri. Calitatea este la fel de importantă ca şi culoarea și prezentarea produsului pe care decideți să îl utilizați. Înainte de a cumpăra orice produs, asigurați-vă că sunt prezenți factorii care fac Maca cea mai puternică.
Care este cea mai bună Maca pentru mine?
Înainte de a enumera unele dintre cele mai proeminente dintre acestea, este important să înțelegem că rădăcina de Maca este un aliment și nu un medicament, o plantă sau chiar un supliment. Este nevoie de timp pentru ca să îşi facă efectul în organism (vă recomandăm cel puțin 4 săptămâni de utilizare consecventă pentru a vedea primele beneficiile) și este posibil să nu funcționeze pentru toată lumea în același mod. Acum să analizăm mai atent ce primesc oamenii de la Maca.
Ce trebuie să înţelegem mai întâi este faptul că rădăcina de Maca este un aliment, nu un medicament, nici chiar un supliment.
Este nevoie de timp ca organismul să reacţioneze la efectele pulberei de Maca( recomandăm cel puţin 4-8 săptămâni de administrare zilnică pentru a simţi efecte vizibile) şi poate să nu funcţioneze pentru toate persoanele în acelaşi mod.
Efecte benefice: creşte libidoul la femei şi la bărbaţi, combate depresia, susţine o viaţă sexuală sănătoasă, construieşte muşchi, susţine sănătatea prostatei.
Cum să profitați la maximum de Maca
Acum, că știi mai mult decât majoritatea oamenilor despre această mâncare pur și simplu uimitoare, iată câteva sfaturi pentru a profita la maximum de adăugarea ei în viața ta.
Asigurați-vă că obțineți un produs organic excelent cultivat în Peru.
Aveți răbdare, deoarece este nevoie de timp pentru ca să îşi facă efectul în corp. Asigurați-vă că aveți suficient pentru a lua timp de cel puțin o lună.
Fii consecvent. Utilizarea zilnică, în special la început, este utilă pentru a obține cele mai bune rezultate posibile. După prima lună aproximativ, vă recomandăm să luați 1 zi liberă pe săptămână.
Să știți că mai multe beneficii ar putea veni mai târziu. De exemplu, să presupunem că luați Maca pentru a împiedica disfuncția sexuală, s-ar putea să constatați mai târziu că nivelul testosteronului (pentru bărbați) sau cel estrogenic (pentru femei) sunt îmbunătățite.
Asigurați-vă că obțineți cea potrivită variantă pentru dvs.
Maca Neagră
Maca neagră este cunoscută ca şi Maca pentru bărbaţi datorită efectelor benefice asupra calităţii şi cantităţii spermei, asupra problemelor legate de prostată, creşterea anduranţei musculare şi creşterea masei musculare.
Studiile au comparat activităţile funcţionale biologice ale celor trei fenotipuri de Maca şi au arătat că Maca neagră este cea mai înaltă în antioxidanţi.
Un studiu publicat în „Frontiers in Pharmacology” în 2018 a constatat că extractul de Maca Neagră previne tulburările de metabolism ajutând la reglarea glucozei, care este un metabolit important pentru oameni. Creierul necesită aproximativ 50% din caloriile sale din glucoză, iar celulele roșii din sânge subzistă exclusiv cu glucoză. Acest studiu a arătat că Maca neagră îmbunătățește producția de glucoză în organism și, prin urmare, poate susține un metabolism mai sănătos.
Maca neagră are efect pozitiv asupra producţiei de spermă şi a motilităţii spermatozoizilor. Este necesar ca pentru efecte vizibile a se consuma minim 12 luni, alături de o alimentaţie sănătoasă pe bază de vegetale şi un stil de viaţă activ.
Din 2006 până în 2016 au fost făcute mai multe studii independente semnificative cu privire la modul în care rădăcinile negre de maca afectează atât producția de spermă, cât și motilitatea spermei. De asemenea, s-a constatat că „Maca neagră afectează numărul spermatozoizilor încă de la o zi după începerea tratamentului.
Maca neagră îmbunătăţeşte memoria şi abilităţile de concentrare.
În 2010 o echipă de 6 cercetători au demonstrat că Maca roşie şi Maca neagră sunt cele mai bune alimente pentru îmbunătăţirea structurii oaselor şi protejarea pe termen lung.
Toate fenotipurile de Maca contribuie favorabil la reducerea depresiei iar Maca neagră îmbunătăţeşte starea generală în mod semnificativ.
Considerat un aliment funcţional, Maca neagră poate să aibă efecte pozitive prin consumul zilnic. Efectele se simt diferit de la persoană la persoană deoarece fiecare om este unic.
Pe baza cercetărilor și a experienței noastre, de obicei recomandăm Maca neagră pentru:
Bărbații care doresc să-și crească fertilitatea (femeile ar trebui să folosească Maca roșie pentru fertilitate);
Bărbații și femeile care doresc să își stimuleze libidoul;
Sportivi, atât bărbați, cât și femei, care caută rezistență și forță suplimentare;
Oricine dorește să îmbunătățească abilitățile de memorie şi capacitatea de concentrare ;
Toți oamenii care caută își îmbunătățesc rezistența și densitatea oaselor;
Achiziționați numai produse de cea mai înaltă calitate cultivate în Peru Cumpărați fenotipul potrivit de maca pentru dvs.; Luați o cantitate suficientă pentru greutatea corporală și nivelul de activitate (dozare); Rămâneți consecvent cu acesta – adică să îl luați în fiecare zi timp de cel puțin 4-6 săptămâni; Continuă să te bucuri de ea în timp incluzând-o în reţete delicioase.;
Maca roşie
Maca roşie este denumită adesea şi Maca femeilor datorită efectelor benefice asupra libidoului, fertilităţii şi hormonilor. Cu toate acestea un studiu publicat în revista „Andrologia” concluzionează că Maca roşie reduce considerabil volumul prostatei mărite şi este benefică în cancerul de prostată.
Maca roşie este benefică în menţinerea densităţii osoase după menopauză şi nu numai, are efect pozitiv asupra nivelului de energie, stării generale, dorinţei sexuale şi este benefică în disfuncţiile sexuale masculine.
Are efect aupra pozitiv asupra nivelului de energie.
Toate fenotipurile de Maca sunt benefice împotriva depresiei dar studiile arată că Maca roşie este uşor mai benefică decât cea neagră şi cea galbenă. Un studiu publicat într-un articol din ” High Altitude Medicine and Biology” arată faptul că Maca roşie are un efect pozitiv asupra vindecării rănilor, micşorând numărul de neutrofile și crescând numărul de macrofage în vindecarea rănilor în ziua 7 post-rănire. Comparativ cu Maca neagră şi cea galbenă, Maca roşie este cea mai densă în nutrienţi, conform studiilor raportate în urma analizelor fitochimice. Consumul de Maca roşie este benefic în creşterea imunităţii, în bufeurile din din timpul menopauzei, în acneea hormonală, aduce claritate mentală şi stare generală de bine.
Maca galbenă
Sunt câteva motive pentru a alege Maca galbenă. Primul, deoarece este mult mai comună, având astfel şi un preţ mai mic decât Maca roşie sau neagră. Al doilea motiv, are de obicei un gust puţin mai delicat.
Al treilea motiv , dar nu ultimul, deoarece acest fenotip de Maca primeşte multe recenzii pozitive de la consumatori în ceea ce priveşte nivelul lor de energie şi echilibrul hormonal pe durata consumului acestei minunate pudre.
Care sunt aşteptările mele de la Maca?
Maca este un superaliment , un aliment sigur pentru consumul zilnic, fără efecte secundare mai ales la persoanele care nu suferă de nici o afecţiune gravă.
Fiecare persoană în parte va resimţi diferit efectele consumului de Maca, indiferent de fenotipul ales. Pentru a ne bucura de efecte cât mai eficiente trebuie să consumăm Maca constant şi pe termen mai lung, alături de o alimentaţie variată şi sănătoasă pe bază de vegetale, alături de un stil de viaţă activ.
Cel mai important factor care ne afectează în mod direct şi constant sănătatea este alimentaţie. În afara perioadelor în care ţinem post negru, în fiecare zi ne hrănim, mai sănătos sau mai puţin sănătos.
O alimentaţie sănătoasă şi potrivită pentru specia umană poate schimba inclusiv cursul geneticii. Majoritatea bolilor pe plan mondial sunt datorate alimentaţiei. Oamenii sunt bolnavi datorită alimentaţiei! Sau datorită ignoranţei…
Top 3 alimente care ne distrug sănătatea
1.Carnea
Carne este un aliment care ne îmbolnăveşte.
Omnivorii şi mai ales carniştii suferă sau îşi măresc sigur şi repede şansele să sufere de: diabet, constipaţie,probleme hormonale, osteoporoză, cancer (mai ales cancer colororectal), atacuri cerebrale, infecţii la stomac şi în intestine, insuficienţă renală , pietre la rinichi, boli de inimă, afecţiuni ale tractului respirator, sistem imunitar slăbit, boli de ficat, ficat gras, colesterol rău LDL mărit, limfă plină de reziduuri toxice, boala Alzheimer, boala Parkinson, probleme cu vederea.
Datorită faptului că nu putem digera optim carnea acesta va putrezi îndelungat în intestine şi va produce în mod continuu toxine. Animalele carnivore mănâncă carnea animalelor proaspăt vânate iar atunci când rămâne surplus dintr-un animal vânat acesta este îngropat în pământ ca să facă viermi, viermi care vor fi mâncaţi ulterior. Oameni nu sunt carnivori, sunt doar impostori şi profitori de lipsa de apărare a necuvântătoarelor.
Cum poţi să te convingi că acest aliment este toxic pentru tine? Te ajut să îl înlocuieşti cu alternative vegetale mult mai gustoase şi vei vedea că acum, ca şi omnivor, doar ţi se pare că îţi este bine.
2.Laptele
Singurul lapte pe care trebuie să îl bem este cel de la sânul mamei şi clar doar până la înţărcare. Pe urmă specia umană, ca şi toate celelalte specii de animale, nu mai are nevoie de lapte.
Laptele este lichidul matern care reprezintă hrana puiului speciei respective până la înţărcare. Laptele matern transmite informaţie genetică, de aceea specia umană a ajuns la un nivel de inteligenţă atât de mic şi la un comportament atât de bizar, pentru că bea lapte de vacă, oaie, capră, măgăriţă etc.
Nu spun că aceste animale sunt proaste, ele sunt inteligente pentru nivelul speciei lor, dar rasa umană nu mai ajunge de multe ori nici la nivelul de inteligenţă a unei oi.
Iar cei care nu mai beau laptele altor specii sunt automat oile negre care sunt luate în derâdere.
Să nu uităm aspectul pe care nici ştiinţa nu mai trebui să îl tot dovedească: oamenii sunt intoleranţi la lactoză, unii chiar înainte de vârsta de înţărcare. Deci de ce mai bem lapte ca adulţi? Ah, da, factorul de turmă, nu putem gândi dincolo de tradiţie.
Laptele este în tot şi în toate! Nu poţi citi o etichetă de produs, nimic, totul are lapte. TOTUL are lapte! Ne vor bolnavi şi dependenţi de lapte. Ne vor sclavii laptelui şi vitele clavele noastre. Fiecare dintre noi contribuim ca această lume să fie nebună şi toxică, rea şi bolnavă.
Să nu uităm că ceea ce nu ne este menit ca şi hrană vine la pachet şi cu bolile. Laptele şi lactatele ne duc repede şi sigur spre boli precum: alergii puternice, constipaţie cronică, scleroză multiplă, diabet, osteoporoză, decalcifierea oaselor, hiperaciditate la stomac, cancer ovarian, cancer de prostată, boli de inimă, colesterol rău LDL crescut, hipertensiune, boala Parkinson, astmă, boli renale, acnee, sistem imunitar scăzut, artrită reumatoidă, îmbătrânire accelerată, mucus, dezechilibre hormonale grave, obezitate, pietre la rinichi, ulcer.
3. Oul
Nu ai de ce să mănânci ovulaţia unei găini.
O bombă de colesterol! Prea multe proteine.
Boli care vin la pachet cu consumul de ouă: boli de ficat, ficat gras, colesterol rău LDL mărit, boli renale, pietre la rinichi, atacuri de cord, atacuri cerebrale, cancer, diabet.
De ce doar crezi că îţi este bine
Organismul uman suportă foarte multe, poţi ingera multă mâncare proastă şi toxică până când încep să debuteze bolile. Oamenii cred, din păcate, că pot mânca grătare, carne, lapte, ouă, brânzeturi la nesfârşit dar organismul uman acumulează toxine ani şi ani de zile. Organismul uman este slăbit cu fiecare masă pe bază de produse de origine animală. Sângele se umple de toxine, rinichi formează pietre, ficatul se umple de grăsime, arterele acumulează colesterol rău, tensiune creşte, diabetul este o boală la fel de comună precum răceala.
Oamenii obişnuiţi nu citesc mii de studii ştiinţifice, ei mănâncă cum ştiu dintotdeauna, adică nesănătos.
Nu mai trebuie să dovedim nimic! Oamenii sunt bolnavi şi încep să o considere o normalitate. Diabetul, cancerul, boli renale, boli de inimă, toate îmbogăţesc şi ridică în slăvi industria medicală şi industria farmaceutică.
Te ajut să faci alegeri mai bune! Tu trebui să ai doar voinţă.
Ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii.
Din păcate încă multe femei au doar dreptul de a face copii şi a servi bărbatul.
Ceea ce trebuie să înţelegem este faptul că schimbarea începe mereu de la noi, de la propria persoană iar unite putem lupta pentru o lume mai bună pentru toate femeile.
De ziua ta, femeie, să te alinţi, dacă nu primeşti flori atunci cumpără un buchet de flori şi bucură-te de el, să iei o cină elegantă, să faci o baie fierbinte cu spumă, să bei un pahar de vin de calitate superioară cu sau fără alcool, precum acesta.
Să te iubeşti! Să te alinţi! Să te răsfeţi!
Ca să putem fi cât se poate de fericite, să avem puterea de a face din lumea aceasta un loc mai bun, să emanăm energie pozitivă trebuie să rămânem sănătoase.
Pentru ca noi să fim sănătoase trebuie să facem alegeri corecte în ceea ce priveşte alimentaţia.
O alimentaţie sănătoasă constă în hrană de origine vegetală, alimente integrale, alimente funcţionale şi superalimente.
Vă prezint o reţetă de smoothie reconfortant, energizant, de alintat papilele gustative, care îmi este dragă mie:
1 linguriţă sirop de yacon, sirop de curmale sau alt îndulcitor natural
La mulţi ani de ziua femeii!
Vă doresc o primăvară minunată şi sănătoasă în care să faceţi cea mai bună alegere din viaţa voastră: să vă hrăniţi sănătos cu vegetale. Primăvara aceasta să înfloriţi precum cea mai frumoasă floare!
Îmi amintesc cu drag cât de mult îmi plăceau prăjiturile în copilărie. O ajutam cu spor pe mama la împachetat colţunaşi, la întins foile pentru super delicioasa prăjitură cu patru foi şi cu multă cremă. Din cremă mereu pregătea mama mai mult, tocmai ca ajutoarele să aibă câteva linguri de cremă în plus pe care să o savureze caldă. Ca atunci când cei mai buni cartofi prăjiţi erau cei furaţi din tigaie până erau gata toţi cartofii.
Dar partea cu prăjitura, din păcate, era valabilă numai de sărbători. Doar atunci era timp de pregătit mai multe feluri de mâncare şi mai ales mai multe tipuri de prăjituri.
Când am văzut foile de prăjitură de la Ambrozia mi-am adus aminte cum păzeam foile de prăjitură să se coacă potrivit, cuptorul cocea doar două foi o dată şi dura mult timp până erau gata foile pentru mai multe prăjituri. Iar tata mereu spunea că trebuie să învăţ să fac prăjituri bune ca să mă mărit. Asta nu prea o înţelegeam, ce are una cu alta?!
De cum am văzut foile de prăjitură de la Ambrozia am spus că prăjitură am să fac.
foi de prăjitură sănătoase
Reţeta de prăjitură cu foi, varianta modernă
Ingrediente foi
Foi de prăjitură de la Ambrozia, eu le-am cumpărat de aici
Foile sunt destul de uscate, pe la jumătatea prăjiturii mi-am dat seama că neavând creme gen budincă, ar trebui să însiropez puţin foile. Le-am însiropat cu suc de struguri.
Ingrediente cremă primul strat
Pastă de curmale dar se poate folosi şi măgiun de prune
Nuci româneşti coapte două minute la cuptor, pentru aromă și textură perfectă
Oamenii sunt fiinţe spirituale, având la bază bunătatea,răspundem la stări de stres şi tocmai de aceea răspundem şi la terapii. Oamenii au trăit în natură şi s-au hrănit din natură dar acum trăiesc între betoane, stres, aglomeraţie şi se hrănesc cu animale crescute intensiv cu hormoni de creştere, în locuri supra aglomerate şi mizerabile, bătute şi stresate până îşi dau ultima suflare. Aceasta este cărniţa din farfuria ta. Omul este singura specie care pur şi simplu îşi distruge propria casă, planeta Pământ. Omul este singura specie care îşi distruge singura sursă de hrană adevărată, pământul şi natura.
Oamenii sunt construiţi să trăiască în comuniune cu natura, nu să o distrugă. Cât de greu este să înţelegem că natura a fost dintotdeauna casa oamenilor. Betoanele şi blocurile au apărut mult mai târziu.
Pădurea pentru mine
Mie îmi pare foarte rău pentru faptul că în câţiva ani nu voi mai putea practica terapia mea preferată, baia de pădure.
Mereu am simţit că o plimbare în natură, pe munte, prin pădure reprezintă pentru mine o terapie foarte plăcută. Dintotdeauna m-am bucurat de atmosfera liniştită a pădurii, de aerul curat şi oxigenat, de peisajele superbe, de miresmele florilor şi plantelor, de ciripitul păsărilor. Pădurea m-a ajutat mereu să mă liniştesc. În pădure mă simt atât de liberă, descătuşată de betoane şi zgomot, deconectată de la problemele zilnice. În pădure pot să fiu pur şi simplu mai aproape de mine.
Recomand această terapie şi cuplurilor deoarece în pădure ascultăm diferit, ne exprimăm diferit, suntem într-o altă stare, o stare mult mai liniştită decât de obicei.
Baia de pădure
Terapia prin baie de pădure a fost dezvoltată în Japonia în anii 1980 și a devenit o piatră de temelie pentru stimularea sănătății și a procesului vindecării.
În japoneză, shinrin înseamnă „pădure’, iar yoku „baie’. Deci, shinrin-yoku ar presupune o baie în atmosfera pădurii. Ca şi componentă esențială a medicinei preventive și curative Shinrin-Yoku este o practică japoneză tradițională de imersiune în natură prin toate cele cinci simțuri.
În Japonia, începând cu anul 2004, s-au efectuat foarte multe studii pentru a investiga efectele mediilor forestiere, ale pădurii asupra sănătății umane. Chiar s–a dezvoltat o nouă știință medicală numită Medicina Forestieră, o știință inter-disciplinară, aparținând categoriilor de medicină alternativă, medicină de mediu și medicină preventivă, care cuprinde efectele mediilor forestiere asupra sănătății umane.
În Germania, pentru prima dată în Europa, pe bază științifică se dezvoltă și se cultivă păduri de vindecare în zona Mecklenburg – Vorpommern. De asemenea, în spațiul din Marea Baltică Heringsdorf, Germania a depășit un rol de pionierat și a înființat deja o primă stațiune balneară bazată cu indicații de baie de pădure.
Datele raportate în literatura de specialitate privind componentele curative ale băii de pădure se referă la următoarele efecte:
1) funcția sistemului imun (creșterea celulelor natural killer/prevenția cancerului);
2) sistemul cardiovascular (hipertensiune/boala arterială coronariană);
3) sistemul respirator (alergii și boli respiratorii);
4) depresie și anxietate (tulburări de dispoziție și stres);
5) relaxare mentală (tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate);
6) sentimentul de „venerație” (creșterea sentimentelor de gratitudine și altruism);
7) ipoteza reducerii stresului a lui Ulrich( ipoteza conform căreia capacitatea oamenilor de a se recupera din situaţii de stres este mult mai mare prin expunerea la spaţii verzi).
6) ipoteza biofiliei a lui Kellert și Wilson(tendinţa înnăscuta a oamenilor de a căuta legături cu natura și alte forme de viaţă).
Cuvânt de încheiere
gustare vegană pe munte, iarna
În ultimii ani am distrus iremediabil( adică fără şanse de reîmpădurire!) peste 80% din pădurile globului pământesc.
O mare parte din pădurile amazoniene sunt distruse pentru a cultiva soia modificată genetic ca hrană pentru vite. Aceea soia este exportată pe tot globul, mai ales în Europa. Astfel fiecare om care bea lapte şi consumă carne este vinovat de distrugerea planetei. Şi consumul local nu face diferenţă mare, vitele fiind cele mai mari producătoare de gaze de seră printre care metan. Nu, nu contează că este vaca de la ţară care paşte liberă pe păşune.
Sigur, nepăsarea nu este uşor de tratat deoarece este nevoie să citim, să ne informăm corect, să ne hrănim cu vegetale ca să vedem pur şi simplu cât de bine ne putem simţi la orice vârstă, iar oamenii sunt reticienţi la lucruri care nu fac parte din tradiţiile greşite moştenite din familie.
Poate dacă ne-am hrăni cu vegetale, am înceta să mai trăim cu animale moarte şi medicamente, dacă ne-am respecta organismul, am respecta natura, am mai merita o şansă pentru a mai trăi frumos pe această planetă.
Mănâncă ca să trăieşti! Nu trăi ca să mănânci. Respectă dreptul la viaţă al tuturor fiinţelor.
Cu drag,
Enikö Pal,
specialist nutriţie, fitoterapeut, om iubitor de natură şi animale
Enikö la răscruce de iarna și primăvară în munții Baiului, aștepând Valentine’s Day.
Sărbătorim dragostea cu o serie de rețete sănătoase, sărbătorind iubirea, factorul important este dragostea și familia! Să emanăm dragoste, să oferim dragoste şi să ne iubim pe noi înşine în primul rând.
Corpul nostru şi toate celulele noastre suntem noi, suntem formaţi în totalitate din celulele noastre şi într-adevăr suntem ceea ce mâncăm.
Despre legătura dintre dragoste şi mâncare se pot spune multe, te iubeşti pe tine însuţi atunci când poţi alege între un aliment sănătos şi unul nesănătos şi tu îl alegi pe cel sănătos. De multe ori oameni hrănesc animalele din iubire, văd un animal înfometat şi îl hrănesc. Din dragoste şi respect pentru natură sunt oameni care îşi schimbă alimentaţia. Pentru pasionaţii de gătit, lumea se învârte în jurul mâncării. Veganii mereu veganizează reţete ca să arate lumii că se poate trăi frumos, sănătos şi extrem de delicios cu vegetale.
Pentru cupluri este important ca ambii parteneri să mănânce sănătos. Gătitul în cuplu este absolut superb. Tocmai de aceea eu şi iubitul meu vom găti împreună micul dejun, prânzul şi cina pentru Valentine s Day. Nu este o ocazie specială pentru a găti împreună, deoarece facem acest lucru mereu, doar că de data acesta vom găti ceva aparte, ceva mai afrodisiac.
Am pregătit o listă de reţete nu foarte complicate pe care le împărtăşesc cu voi. Nu sunt extrem de pasionată de gătit, ador simplitatea în alimentaţie dar verific complexitatea nutrienţilor din hrana ce o pregătim pentru organismul nostru, care trebuie să admitem, este o minune foarte complexă.
Rețete delicioase și sănătoase
Îmi place flexibilitatate şi spontaneitatea, de aceea îmi propun mai multe reţete, pe care le voi pregăti de Valentine s Day dar şi până atunci.
Hummus
Năutul este unul dintre cele mai minunate alimente recomandate atât bărbaţilor cât şi femeilor. Este bogat în fitoestrogeni, antioxidanţi, vitamine, aminoacizi. Năutul creşte fluxul sanguin şi lubrifierea internă.
Chimion sau paprika afumată, după gustul fiecăruia.
Mod de preparare
Se hidratează năutul 12 ore. Boabele de năut hidratate se pot germina, astfel vom obţine un hummus raw vegan cu un gust foarte intens de năut. Reţeta clasică presupune fierberea năutului 25-30 de minute.
Se păstrează apa pentru a mai adăuga în hummus, dacă nu este suficient de lichid. Iar apa de la năutul fiert reprezintă minunata aquafaba.
Năutul se amestecă în blender de mare putere cu tahini (pastă de susan), sucul stors de la o lămâie, sare, usturoi preparat sub formă de mujdei, chimion sau paprika afumată după preferinţe.
Se serveşte cu Tortilla, pâine crocantă sau legume proaspete precum apio, felii de ardei.
Lovely Smoothie
Un smoothie reprezintă o gustare uşor asimilabilă şi plină de nutrienţi valoroşi, care poate fi consumată inclusiv de către oamenii foarte ocupaţi. Valoarea nutritivă depinde desigur de reţetă. Pentru Lovely Smoothie am ales superalimente are să întreţină buna dispoziţie şi dragostea.
Ingrediente
2 Banane, sursă excelentă de potasiu, magneziu, fibre şi serotonină responsabilă pentru starea noastră de fericire.
2 linguri pulbere de cacao crudă, o excelentă sursă de magneziu, menţine sănătatea sistemului circulator şi îmbunătăţeşte elasticitatea vaselor de sânge.
Se amestecă ingredientele în blender, se formează biluţe care apoi se rostogolesc prin fulgi de cocos. Se ţin la frigider datorită conţinutului de banană proaspătă.
Biluţe lemon baobab
Aproximativ acum un an m-am îndrăgostit de ciocolata cu lămâie şi baobab de la LifeFood. Şi înainte îndrăgeam pudra de baobab, pe care o savuram cu linguriţa direct din recipient. O extraordinară sursă de vitamina C şi un gust formidabil, aceste două caracteristici m-au cucerit iremediabil.
Combinaţia de lămâie şi baobab este delicioasă şi magnifică.
Tofu, eu personal aleg marca Fito Fitt sau Take it Veggie, marcă proprie Kaufland.
Eu ador ceapa pe pizza, iar ceapa este un excelent afrodisiac.
Se serveşte cu sos pesto.
Reţeta de pesto conţine : busuioc verde, seminţe de pin, fulgi de drojdie inactivă, suc de lămâie, ulei de măsline, usturoi. Pesto gata pe pus pe pizza sau paste aici.
Spaghete cu sos Putanessca
O reţetă pentru iubitorii de măsline Kalamata.
Eleganţa unei cine în stil italian poate să genereze un efect afrodisiac neaşteptat, mai ales într-o perioadă nu foarte accesibilă pentru cine romantice la restaurante. Nu ezitaţi să pregătiţi cina din timp, să vă îmbrăcaţi elegant, să aprindeţi lumânările, să turnaţi vin roşu în pahare elegante iar pentru bărbaţi, nu ezitaţi să vă invitaţi partenera la un dans, fie kizomba, tango,salsa, important este că fetelor le place să fie invitate la dans.
Ingrediente sos
Tomate proaspete(în sezon) mărunţite sau sos de tomate din borcan sau conservă
½ cană de măsline kalamata mărunţite plus o lingură de zeamă de la măsline
2 linguri de capere plus o lingură de zeamă de la capere
2 linguri mujdei de usturoi proaspăt
1 legătură de pătrunjel verde tocat mărunt
Piper
Mod de preparare
Amestecaţi conţinutul într-o oală potrivită şi fierbeţi timp de 10 minute la foc mic. Se serveşte peste spaghetti din cereale integrale sau din pseudocereale. O altă variantă a sosului este aceasta.
Spaghete cu sos Bolognese
Desigur, renumitul sos bolognese este cunoscut ca fiind preparat cu animale tocate mărunt şi fin. Dar de ce să facem aşa ceva când avem mii de reţete vegane de sos Bolognese mult mai gustoase, definitiv mai sănătoase şi total prietenoase cu animalele, cu noi şi cu planeta. Sosul Bolognese trebuie să aibă o aromă irezistibilă de busuioc cu roşii bio, o textură şi un gust incredibil de gustos care să îţi dea energie, poftă de viaţă şi poftă de a iubi. Nu trebuie să facem rău nimănui ca să ne bucurăm de acest sos. În plus, vom alege varianta de a nu prăji nimic şi a nu expune uleiurile la temperaturi înalte.
O cutie de Tofu Minced (tofu mărunţit) marca Take it Veggie din Kaufland sau 200 grame de linte roșie
2 morcovi (150 gr)
1 legătură de pătrunjel, rădăcină şi frunzele verzi
2 ceape galbene
4 căței de usturoi
1 linguriţă de ulei de măsline de bună calitate
2 lingurițe de busuioc uscat şi o mână de busuioc verde, proaspăt
Un cub de supă original sau o lingură de pudră de supă clară
Apă, dozată în funcție de textura dorită
Mod de preparare
Se toacă mărunt ceapa, se răzuiesc fin morcovii şi două rădăcini de pătrunjel. Se adaugă lintea roşie (spălată în prealabil) şi se lasă la fiert timp de 15-20 de minute cu dublu cantităţii de apă faţă de cantitatea de linte. Dacă se adaugă tofu, se lasă la călit legumele timp de 10 minute şi apoi se adaugă tofu şi restul ingredientelor. Apoi adăugăm următoarele ingrediente: roşiile feliate, sosul de roşii, cubul de supă. Mai lăsăn două minute pe foc. După ce oprim focul adăugăm: busuiocul uscat şi cel verde, usturoiul pregătit sub formă de mujdei, pătrunjelul verde tocat mărunt şi picul de ulei de măsline pentru textură. Se lasă să se întrepătrundă aromele. Alege variante gata de servit aici. Se serveşte cu spaghete sau paste la alegere.
Şi pentru încă un strop de fericire, o ciocolată vegană este alegerea perfectă.
Rolul unui nutriţionist este să te îndrume şi să ghideze din punct de vedere al alimentaţiei ca tu să ajungi la scopul dorit. Acest scop poate să fie o alimentaţie mai sănătoasă, îmbunătăţirea stării de sănătate, performanţă în practicarea sportului sau nutriţia cât mai ideală în anumite afecţiuni medicale.
Nutriţionistul ideal este un exemplu pozitiv pentru persoana pe care o îndrumă, nutriţionistul ideal studiază în fiecare zi şi este la curent cu tot ceea include domeniul alimentaţiei oamenilor.
Din păcate în România nu există cultura de a merge la nutriţionist. Oamenii spun că ştiu dintotdeauna ce trebuie să mănânce, că doar aşa am supravieţuit, ca omenire, din generaţie în generaţie.
Dar nu ar trebuie să fie despre supravieţuire! Ar trebuie să fie despre a trăi frumos şi sănătos.
Sarailie vegană preparată de Enikö
Ar trebui să murim „tineri”, să ne simţim bine până la vârste înaintate. Nu ar trebui să suferim o mare parte din viaţa noastră datorită alimentaţiei şi obiceiurilor moştenite din familie.
Rolul tradiției în alimentație
Un fapt extrem de trist este faptul că mămicile îşi hrănesc bebeluşii cu „mâncare gunoi” (aşa le spun eu alimentelor care sunt pur şi simplu inacceptabile în alimentaţia unei persoane) încă de la vârsta la care începe diversificarea. Unele mămici spun că şi medicii şi nutriţioniştii, chiar şi oamenii de ştiinţă sunt proşti pe lângă instinctul matern şi încep diversificarea la vârste extrem de fragede, cam 3-4 luni, cu lapte de vacă, brânză, carne, supă, mezeluri, ciorbă de burtă (ciorba de burtă fiind o mâncare pur şi simplu indigestă pentru oameni). Pe la 6 luni deja trec la grătar şi friptură. Apoi ne uităm la tineri şi le condamnăm comportamentul şi nivelul de inteligenţă, fără să realizăm că ei toată viaţa au fost hrăniţi atât de nesănătos, iar din acea mâncare ei nu s-au putut dezvolta mai mult şi mai frumos.
Din păcate afirmaţia „ştim ce să mâncăm, că aşa ne-am făcut mari” nu are rezultate deloc satisfăcătoare, iar acest fapt se oglindeşte în numărul pacienţilor cu boli datorate malnutriţiei. Malnutriţia apare atunci când organismul nu beneficiază de toți nutrienții de care are nevoie pentru buna funcționare.
Majoritatea oamenilor deprind din familie obiceiuri alimentare nocive pe care apoi le numim boli moştenite din familie. Genetica este de vină! Iar aceste obiceiuri şi boli sunt transmise în familie din generaţie în generaţie, până la acel individ care ia decizia să îşi schimbe alimentaţia. Alimentaţia bolnavă moştenită în familie din generaţie în generaţie este vinovată pentru majoritatea afecţiunilor medicale ale oamenilor. Nu mai aruncați vina pe genetică pentru kilogramele în plus, pentru bolile de nutriţie, pentru colesterolul până la cer, pentru venele înfundate cu grăsimi de origine animală, pentru ficatul care crapă de la atât de multe toxine acumulate din mâncare, pentru tensiunea mare, pentru acidul uric care nu este dobândit niciodată din vegetale. Pune degetele la ochii, ajută-ţi ochii ca să îi deschizi mai larg şi înţelege că oamenii trebuie să îşi schimbe alimentaţia. Fiecare om, fără excepţii.
Rolul sistemului medical şi al industriei farmaceutice este să te menţină clientul lor fidel, nimeni nu o să îţi spună să mănânci mai sănătos ca să mai scapi de o parte din zecile de pastile pe care le iei zilnic, din păcate mulţi oameni iau zeci de medicamente zilnic lângă obligatoria cărniţă şi lăptic. De parcă suntem retardaţi, să mai bem lapte ca adulţi şi mai cinic, de la altă specie.
Un pas înainte către o alimentație sănătoasă
Oamenii lucrează în domenii diverse, timpul parcă se comprimă şi trebuie alocat muncii, familiei, persoanelor dragi, hobby-urilor, plăcerilor, sportului sau diferitelor activităţi. Majoritatea oamenilor nu consideră că trebuie să ştie ce mănâncă, iar singura lor problemă este aportul de alimente de origine animală în meniul zilnic. Din păcate sunt oameni care încă se alimentează conform reclamelor de la televizor. Acest lucru este foarte trist.
Deoarece oamenii nu au timp să studieze ce trebuie să mănânce sau le este greu să o facă deoarece nu au bazele nutriţiei speciei umane, oamenii sunt bolnavi de la vârste tot mai fragede. Un nutriţionist bun, pe lângă faptul că este specializat în nutriţie, studiază mult , este pasionat şi este la curent cu toate noutăţile şi studiile legate de nutriţia ideală a speciei umane. Un nutriţionist bun este cel mai frumos exemplu pentru persoana pe care o îndrumă spre o alimentaţie şi un stil de viaţă mai sănătos.
Dacă tu te hrăneşti cu ceea ce corpul şi toate celulele tale au nevoie, vei ajunge să ai şi mintea mai limpede, să ai ochii mai deschişi şi sufletul mai curat şi mai frumos.
Suntem ceea ce mâncăm şi fiecare persoană realizează acest lucru după începe să se hrănească cu ceea ce are nevoie organismul şi elimină toxinele, toxine care în general fac parte din fiecare masă a zilei.
Ce face un nutriţionist vegan pentru tine
Îţi este exemplu.
Te ajută să îţi formezi perspectiva corectă asupra hranei.
Îţi pregăteşte un meniu personalizat uşor de urmat care îţi aduce tot aportul necesar de nutrienţi.
Te îndrumă cu paşi mici şi siguri spre o alimentaţie şi un stil de viaţă sănătos.
Îţi explică din punct de vedere ştiinţific ce face organismul tău cu alimentele şi de ce suntem ceea ce mâncăm.
Te învaţă principii alimentare sănătoase şi cum să găteşti sănătos mereu.
Te ghidează pe drumul spre obiectivul tău direct legat de nutriţie.
Iţi recomandă consumul de alimente potrivite pentru specia umană. Din păcate sunt nutriţionişti care încă mănâncă ei însuşi greşit şi fac aceeaşi recomandări.
În unele cazuri te ajută să devii un om mai bun şi mai frumos.
Un nutriţionist bun poate schimba destine, poate schimba în bine generaţii de oameni. Dacă schimbi obiceiurile alimentare ale unui cuplu, ei vor avea copii sănătoşi pe care îi vor creşte cu aceeaşi hrană de care sunt convinşi că este ideală pentru ei şi celor mai dragi fiinţe lor.
Nutriția și sănătatea
Nutriţia este o ştiinţă dar şi o artă, deoarece constă în a comunica cu oamenii despre un act pe care îl fac zilnic şi în general nu procedează cel mai corect în aplicarea lui şi anume actul de a se hrăni.
Sănătatea este cel mai de preţ lucru pe care îl deţinem şi îl vom deţine vreodată. Dacă nu ai simţit încă acest lucru eşti o persoană norocoasă deoarece nu ştii ce înseamnă să fi bolnav şi să îţi doreşti să te simţi un pic mai bine. Nu aştepta să apară efectele nedorite ale alimentaţiei nesănătoase deoarece de la primul efect începe o avalanşă de boli şi afecţiuni. Începe să ai grijă de organismul tău încă din momentul în care realizezi că vrei să îţi fie bine ţie şi celor din jurul tău în prezent şi pe viitor.
A investi în sănătate este cea mai bună investiţie ce poţi să o faci. Mănâncă ca şi cum îţi pasă!
Enikö Pal 