Etichetă: Romania

Ghidul bobocului Vegan la 1 an. La mulţi ani!

Eniko Pal
Enikö, Ionuț și Fifi – autor, editor și inspirație pentru o lume mai bună

Acum aproximativ şase ani mă uitam la televizor la o emisiune de nutriţie. Serveam un ceai delicios cu mama mea şi ne uitam la o renumită promovatoare a veganismului în România. Din păcate ea a afirmat că raw veganii au în alimentaţia lor 70% crudităţi iar în rest, 30%, de toate. A specificat de toate ca fiind carne, ouă, lapte, lactate, peşte, toate produsele de origine animală.

Toată emisiune a afirmat o mulţime de tâmpenii, prostii şi minciuni. Şi încercam să înţeleg dacă pentru unii chiar numai şi absolut numai banii contează.

Din păcate pentru ea şi din fericire pentru mine, nu am putut suporta tot ceea ce spune şi am aruncat televizorul afară pe balcon înainte să se termine emisiunea, iar după ce mama mi-a spus că vezi că trebuie să mănânci şi un pic de carne, cel puţin peşte eu i-am adus la cunoştinţă decizia mea: am să scriu o carte!

Nu s-a întâmplat nimic instant dar ideea a rămas în mintea mea şi o analizam zilnic. Doar că nu era deloc uşor de realizat. Nu aveam prea multe cunoştinţe de redactare, scriam la tastatură destul de lent, nu scriam cu diacritice şi cel mai important nu aveam susţinerea necesară. Nu poţi să scrii o carte despre exact ceea ce simţi şi vezi în jurul tău fără să ai susţinere.

Apoi a apărut, adică reapărut, el în viaţa mea. Şi atunci când apare un EL potrivit în viaţa ta, ce se întâmplă? Vă spun eu ce se întâmplă: înveţi să scrii repede la tastatură şi cu diacritice 🙂

Şi publici o carte de aproape 500 de pagini mai repede de zeci de ori decât aş fi învăţat eu tot ceea ce deja el ştia în materie de redactare, editare şi desigur partea de promovare pe Internet. Cartea trebuia să fie un ghid de 30 de pagini, maxim; dar se pare că nu s-a încadrat în acest număr de pagini.

Perioada în care am scris cartea, 2 ani de zile, a fost extrem de interesantă, frumoasă, zbuciumată, cu multe bucurii dar şi cu dezamăgiri. Înţelegeam că am să încep o relaţie cu o persoană de miliarde, el devenind vegan din ziua din care am format un cuplu, iar surprizele pe care mi le făcea legate de veganism erau zilnice, dar pe lângă toate acestea să scrii şi o carte… era mai mult decât m-aș fi așteptat.

Şi pot să dau un sfat tuturor, prima carte nu este uşor de scris. Dar îmi doream din tot sufletul să o scriu.

Mergeam de la un editor la altul, făceam drumuri lungi prin ţară şi convorbiri telefonice care nu se mai terminau cu orele. Până la urmă am editat şi redactat cartea singuri, chiar dacă textul a fost la corectat de mai multe persoane, deoarece toţi vroiau să îmi schimbe opinia. Iar eu nu vroiam să scriu minciuni ca alţii care spun că raw veganii mănâncă chiar bine carne.

Ce mi-au spus toţi din propria experienţă, mai multă sau mai puţină, unii cu zeci de cărţi editate, să ştiu că prima carte nu o să fie perfectă. Nu are cum! Mai ales că eu pur şi simplu nu aveam experienţă la scris cărţi. Am acceptat acest aspect şi în sfârşit a ieşit din lumina tiparului la 1 Decembrie 2018, de centenar, Ghidul Bobocului Vegan.

Mulţumesc pentru minunatele experienţe oferite, lansări de carte în ţară şi în străinătate, sute de autografe scrise cu drag, apariţii la radio şi televiziune. Tot datorită cărţii am cunoscut mii şi mii de oameni minunaţi. Iar proiectele nu se încheie nicidecum aici, cartea va ajunge în sute de biblioteci, toată lumea trebuie să aibă acces la adevărul de dincolo de aparenţe.

Faptul că am scris o carte mi-a dat ocazia să întâlnesc oameni care la rândul lor mi-au recomandat titluri de cărţi care merită citite. Şi chiar a meritat să le citesc. Am aflat de ce oamenii nu devin vegani atât de uşor cum ar trebui şi ce se poate face în această privinţă. Şi dacă prima mea carte nu este perfectă înseamnă că următoarea va tinde mult mai mult spre perfecţiune.

La mulţi ani Ghidul Bobocului Vegan! deschizător de drumuri din ce în ce mai optimiste.

Enikö Pal

De ce am economisit bani de când sunt vegană?

Eniko Pal

Mereu aud în jurul meu că veganismul este scump şi mai aud ceva ce nu înţeleg şi anume: nu am mâncat niciodată nimic vegan şi niciodată în toată viaţa nu voi mânca aşa ceva! Sigur o să spuneţi AŞA CEVA NU EXISTĂ!

Enikö Pal – activism pentru conștientizarea oamenilor de prezența noastră în trafic.

Şi mă întreb… nu aţi mâncat niciodată un măr? Sau pâine? Sau cartofi prăjiţi?

Să nu mergem spre extreme să întreb de fasole frecată, humus, tofu sau alte chestii scumpe şi scârboase pentru voi. Dar mâncaţi totuşi animale moarte şi secreţiile lor (lapte) şi mai daţi și o grămadă de bani pe ele.

Mulți oameni cheltuiesc cei mai mulţi bani la capitolul sănătate. Nu judecaţi înainte de citi tot. Oamenii cheltuie mulţi bani pe medicamente şi apoi pe suplimente din plante. Lucrez lângă o farmacie, în magazin naturist şi pe deasupra şi într-un centru comercial. Astfel văd exact fiecare ce cumpără, carne, carne, carne şi iar carne, iar apoi văd exact pe ce mai cheltuie, medicamente şi suplimente pentru ficat, tensiune, colesterol etc.

Veganii evită să dea o grămadă de bani să cumpere boala numită „produse de origine animală”. Hrana adevărată, de origine vegetală, este mult mai ieftină decât cadavrele bietelor animale.

După ce economisim nemâncând animale moarte, economisim că nu ne trebuie medicamente. Cât economisim de aici? Suficient încât industria farmaceutică să fie supărată pe vegani! Deci MULT. Pot să adaug că în general când te trimite medicul cu o rețetă la farmacie, rareori scapi fără să cheltui măcar 100 lei.

Apoi economisim că nu avem nevoie de suplimente care să ne ajute să digerăm cadavrele. Noi mâncăm vegetale, iar organismul nostru este foarte fericit să le digere simplu şi frumos. Nu ne trebuie suplimente pentru gută, a cărei cauză este consumul de carne, nu ne trebuie suplimente contra acidităţii, pentru scăderea colesterolului, tensiunii şi lista este lungă şi o ştiu foarte bine. Şi omnivorii cheltuie mult pe ele şi continuă să mănânce mortăciunile sub toate formele, care mai de care mai toxice.

Apoi economisim deoarece vegetalele nu sunt scumpe. În același timp produsele de origine animală sunt scumpe deoarece costurile de a insemina artificial animale, a le ţine în ferme în condiții adeseori insalubre, a le îndopa cu hormoni şi antibiotice și alte medicamente, a le bate toată viaţa lor, a le chinui, a le ucide în cele mai groaznice moduri cu sânge rece, a le tranşa şi a le umple cu chimicale după ce deja carnea a intrat în procesul de putrefacţie (15 minute de la sacrificare). A curăţa sângele şi tonele de fecale, a transforma cadavrele în ceva apetisant pentru cei ce încă nu ştiu pe ce lume trăiesc, toate acestea costă mai mult decât a crește vegetale curate, sănătoase, frumoase, gustoase. Oricum ai lua-o, nimeni nu îmi poate aduce argumente că sângele de animal paralizat de frică este mai bun decât clorofila şi decât pacea în lumea aceasta.

Economisesc foarte mult deoarece nu am sufletul încărcat cu suferinţa animalelor ucise pe bandă rulantă. Iar economia aceasta nu poate fi estimată!

Valorile ce le dobândeşti după ce devii vegan sunt inestimabile.

Am economisit bani, am tipărit cartea „Ghidul bobocului Vegan” cu ei, dar nu o pun la socoteală, şi am câştigat… ceva ce cei care văd animalele ca aliment nu vor avea niciodată!

Într-o lume în care orice este posibil tu ce ai ales?

Eniko Pal

Trăim într-o ţară minune, cu cât ai mai mult de a face cu statul cu atât îţi vine să spui mai des şi mai tare: AŞA CEVA NU EXISTĂ! Şi statul ne manipulează mai mult decât ne imaginăm, mai rău decât în cele mai horror vise ale noastre. Dar totuşi trebuie să facem bussines cu statul şi să pierdem.

Enikö Pal – struguri românești

Cât se poate de posibil !

Trăim într-o lume care ne vrea bolnavi, trăim într-o ţară care ne vrea bolnavi. O să spuneţi că aşa ceva nu există, eiiii uite că există dacă aţi deschide un pic ochii şi urechile.  Dar până când părinţii înfundă copii cu fast food şi junk-food şi văd cu câtă plăcere mănâncă mizeriile acelea otrăvitoare îmi dau seama că lumea adoră să fie bolnavă şi nu dă nici un rahat de doi bani pe această planetă, pe natură, pe viitorul copiilor. Şi acum să aud psihologii să zică că nuuuuu, ei nu pot trăi fără să ucidă în fiecare zi câteva animale şi că ce spun eu în cartea mea  nu este adevărat şi că animalele sunt pe această planetă ca noi să le chinuim, să le bem sângele şi să ne distrăm pe seama suferinţei lor. Nu am fost la psiholog, ei vin la mine pentru suplimente de liniștire.

Că „cineva” vrea să fim bolnavi este clar, acela în primul rând eşti tu însuţi. Nu  critic, îţi deschid ochii, este propria ta alegere să mănânci animale şi să alegi boala. Şi acum să aud, dar eu sunt bărbat şi muncesc, am nevoie de carne! Răspunsul meu: alege viaţa şi munceşte de zece ori mai cu spor şi rămâi şi cu energie după o zi de muncă dacă nu mănânci moarte, moartea altor fiinţe, moartea ta lentă, sigură şi dureroasă pe termen lung.

Trăim într-o ţară nebună, ţara în care ţi se cere să înscrii  într-un registru la ANAF dar registrul nu există sau sa completezi o declarație pe un site dar site-ul nu merge si gata. Dar te obligă!

Trăim într-o ţară în care ai curaj nebunesc dacă rămâi sau este o inconştienţă dacă ne gândim că ne mai trebuie multe generaţii de sacrificat ca să schimbam clasa politică în totalitate. Şi nu mai avem timp, la sporul cu care ne mâncăm planeta cu fiecare îmbucătură de carne , Romania nu mai vede multe autostrăzi până la sfârşitul lumii.

Dar, există un mare DAR, în toată nebunia aceasta, nimeni nu te obligă să mănânci animale. Sunt vegană de 13 ani şi nimeni nu m-a obligat să mănânc produse de origine animală. Nu spun că trăim într-o ţară liberă, dacă vedem dincolo de aparenţe (dar cum majoritatea încă mănâncă carne nu au cum să vadă dincolo de aparenţe) dar trăim într-o ţară în care poţi să mănânci vegan foarte bine. Sunt din ce în ce mai multe opţiuni vegane, mâncarea vegană este din ce în ce mai accesibilă, mai multă, mai diversă, mai faină!

Să fii vegan în Romania este cât se poate de posibil! Este cât se poate de uşor!