Se aşterne toamna, se aştern şi frunzele copacilor, pe poteci, în păduri, în oraşe. Orele de lumină sunt puţine, se lasă frigul. Ce este mai minunat în astfel de seri decât o cană imensă de ciocolată caldă vegană şi o carte minunată.
O carte minunată pe care am citit-o recent şi care merită citită efectiv de către toţi oamenii de pe această planetă este „Viaţa secretă a copacilor. Cum comunică, ce simt. Descoperirea unei lumi ascunse.” scrisă de Peter Wohlleben.
Am rămas fascinată să citesc în această carte că copacii comunică între ei. Nu doar că au grijă cu multă dragoste de puieţi, ci îngrijesc cu atenţie vecinii bolnavi sau bătrâni.
Copacii au senzaţii, sentimente, memorie. Dacă nu ştiaţi aceste lucruri chiar merită să citiţi această carte.
Copacii simt durerea şi pot chiar să facă insolaţie sau, pe măsură ce înaintează în vârstă, pot să le apară riduri. Anumiţi copaci, cum ar fi stejarii, comunică prin mesaje olfactive: atunci când un exemplar e atacat, emană substanţe prin care să îşi avertizeze semenii din imediata apropiere. Alţii produc în decurs de câteva minute seve amare, care alungă insectele.
Autorul afirmă ca atunci când şi-a început activitatea ca pădurar ştia despre viaţa secretă a copacilor cam tot atâta cât ştie un măcelar despre emoţiile animalelor. Dar el îşi dorea să fie ecologist încă de când era mic.
Ştiaţi că în păduri copacii sunt prieteni? Este incredibil cum se ajută unii pe alţii şi cum formează o comunitate, o pădure. O pădure nu se face cu un copac şi ei ştiu asta. Pentru a supravieţui ca şi pădure copacii îi ajută pe cei bătrâni, pe cei bolnavi, îi protejează pe cei mici, toţi copaci au un rol într-o pădure.
Ştim că limba este capacitate oamenilor de a comunica. Dar este atât de interesant să aflăm că şi copacii au o limbă şi comunică foarte mult între ei. Iar acest limbaj a fost studiat de către cercetători, care au rămas fascinaţi.
Pădurea este o lume, nu sunt doar copacii, sunt animalele mari şi animalele mici care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Copacii au nevoie de animalele mici, de bacterii, de lumea de sub pământ.
Sunt cazuri în care copacii cer ajutor. De exemplu, ulmii şi pinii cer ajutorul unor viespi mici ca să scape de paraziţi. Lumea animală înregistrează mesajele chimice ale copacilor.
Copacii au şi simţul gustului. Cine s-ar fi gândit.
Este extraordinar să citeşti în această carte cum copacii comunică atât de mult între ai încât uneori muţenia poate fi pusă pe seama unei boli.
Într-o pădure toţi copacii trebuie să supravieţuiască. Teoria evoluţiei spune că doar cei puternici trebuie să supravieţuiască. La această afirmaţie copacii ar clătina dezaprobator din cap, respectiv coroană. Chiar şi copacii puternici se îmbolnăvesc de câteva ori de-a lungul vieţii. Uneori copacii îi mai alimentează cu substanţe nutritive pe cei bătrâni şi căzuţi la pământ.
Un capitol foarte interesant a fost să aflu cum se reproduc copacii şi cum îşi planifică acest aspect al vieţii. Fiecare specie de copac îşi planifică diferit reproducerea şi au dezvoltat strategii.
Ceea ce poate nu am precizat este că vorbim despre copacii din pădurile în care omul nu a intervenit. Vorbim despre pădurile seculare, în care copacii se comportă cum ştiu ei mai natural.
Copacii trăiesc într-un echilibru interior. Ei trebuie să îşi planifice resursele, apa, soarele, resurse pentru eventuale atacuri, resurse pentru creştere, pentru înflorire, resurse pentru iarnă. Practic au o viaţă pe care trebuie să şi-o planifice cât mai bine. Părinţii îşi îngrijesc puieţii până la momentul potrivit când sunt pregătiţi să facă faţă vieţii fără să mai fie sub coroana părinţilor.
Copăceii aceia mici şi fragezi care cresc greu sub copaci falnici, aceia sunt puieţii care ar trebui să fie pădurea de mâine. Desigur în pădurile seculare şi sălbatice, unde omul nu se amestecă în viaţa copacilor.
Când vorbim de viaţa unui copac vorbim de sute şi sute de ani, un puiet ca să ajungă la maturitate şi apoi la bătrâneţe trebuie să stea sub protecţia părinţilor, să fie educat şi uneori chiar certat dacă nu este cuminte. Este foarte interesant să citeşti despre comportamentul copacilor.
Pentru copaci setea este mai greu de îndurat decât foamea. Copacii îşi pot linişti imediat foamea prin fotosinteză, dar cum rămâne cu setea? Un fag matur poate pompa zilnic în crengi şi frunze peste 500 de litri de apă, atâta timp cât are de unde să extragă din adâncuri. Apa trebui bine drămuită.
Există o şcoală a copacilor iar profesoara foarte severă este însuşi natura. Copacii trebuie să ştie câtă apă consumă şi când. Copacii nu ar trebui să acumuleze apă iarna. Unii arborii învaţă asta din propria experienţă. Procesele de învăţare sunt de multe ori dureroase.
Un alt proces de învăţare îl reprezintă propria stabilitate. Copacii nu îşi complică viaţa decât dacă sunt obligaţi.
Pe la jumătatea cărţii îţi dai seama că şi copacii sunt ca oamenii, mai puţin prin faptul că ei stau într-un singur loc toată viaţa.
Pentru supravieţuire copacii s-au aliat cu ciupercile. Ciupercile acelea care sunt fiinţe ciudate. Ciupercile îi ajută dar cer în schimb zahăr. Copacii cer ajutorul păsărilor ca să îi scape de gândaci şi larve, apoi păsările vor locaş în trunchiul copacului. Copacul trebuie să analizeze şi să aleagă răul mai mic.
Mereu vroiam să aflu cum mănâncă copacii şi cum beau apă. Acum am aflat. Este vorba despre fenomenele capilare şi despre transpiraţie. Instalaţiile de apă din foioase măsoară diametru de 0.5 m iar cele din foioase de 0.2 mm. La copaci înalţi de 100 de metri trebuie să intervină şi transpiraţia prin frunze sau ace.
Copacii îşi arată vârsta. La oameni pielea este o barieră care ne protejează interiorul, blochează germenii bolilor, reacţionează la atingeri. Odată cu trecerea timpului această construcţie complicată devine tot mai flască, se instalează ridurile şi liniile de expresie. La copaci diferenţa majoră este de natură semantică: epiderma fagilor, a stejarilor, a molizilor şi a celorlalţi copaci se numeşte scoarţă. Pentru copac o gaură în scoarţă este aproape la fel de neplăcută ca o rană în piele pentru noi. Oare cât de în regula este să tăiem cu briceagul în scoarţa copacului iniţiale de diverse nume care adunate sunt egale cu love. Ce vină au copacii? Copacii, ca şi oamenii, îşi înnoiesc permanent pielea, în timp ce pierd cantităţi enorme de pieliţe. Astfel pot creşte în diametru fără ca scoarţa lor să crape.
Copacii trebuie să se adapteze şi să supravieţuiască. Un fag poate ajunge şi la vârsta de 1000 de ani. Iar în atâţi ani are de trecut prin multe. Fiecare specie de copac luptă pentru supravieţuire şi un loc unde să trăiască. Cercetătorii care au studiat molizii seculari din regiunea suedeză Dalarna au descoperit o rădăcină de molid verificată cu metoda C14, care avea vârsta de 9550 de ani.
Aspiratorul de CO2
Copacii absorb prin fotosinteză dioxid de carbon, pe care îl folosesc pentru a se dezvolta. Pădurea este, în realitate, un imens aspirator de dioxid de carbon, care filtrează şi depozitează încontinuu acest element. Aflăm că inclusiv algele din ocean filtrează dioxid de carbon. Şi mai aflăm cât de legat este uscatul de apă, pădurile de plancton.
Capitolul despre hibernarea copacilor este uimitor. De ce frunzele copacilor devin colorate toamna, de ce le cad frunzele? Cel mai important, când renunţă copacii la frunze şi când se pun la hibernat?
La copaci există conceptul de odihnă, la fel ca şi la oameni. Copacii care trăiesc lângă felinare devin bolnavi datorită lipsei de odihnă noaptea. Pentru hibernare, vara şi la începutul toamnei copacii asimilează resurse. Însă, pentru că nu se pot îngrăşa, suprasaturează ţesuturile cu hrană.
Fiecare specie de copac se pregăteşte diferit pentru iarnă. Interesant este faptul că copacii ştiu când vine iarna, ştiu când se scurtează ziua. Aflăm că nu se lasă păcăliţi de faptul că ar putea fi destul de cald, ei sesizează când scad orele de lumină.
Copiii străzii
Atât la propriu cât şi la figurat. Cercetătorii ne explică de copacii plantaţi pe lângă străzi şi alei sunt efectiv copiii străzii şi se comportă ca atare. Dacă oameni ar ştii cum respiră rădăcinile copacilor şi câte sute de metri pătraţi au nevoie ca să se extindă ar înţelege de ce mulţi copaci se usucă când au rădăcinile sub betoanele din jungla urbană.
Copacii crescuţi şi plantaţi de către oameni sunt privilegiaţi, au soare, au apă, au lumină. Dar toate vin şi cu sacrificii, aceşti copaci nu trec prin grădiniţa copacilor, nu sunt crescuţi şi educaţi de părinţi. Nici un „las-o mai încet”sau „aşteaptă întâi 200 de ani”din partea părinţilor. Ei nu ştiu cum să îşi folosească raţional resursele. Vor creşte repede dar vor fi slabi. Apoi vor avea de cele mai multe ori beton peste rădăcini sau pământul va fi extrem de bătătorit. Rădăcinile nu vor putea respira iar de acolo începe moartea copacului.
Copacii din oraşe sunt copiii pădurii abandonaţi pe străzi. Uneori la propriu, fiindcă unii dintre ei îşi duc traiul pe marginea străzii. Tot în acest capitol aflăm, dureros, cât de mult au nevoie rădăcinile copacilor din oraşe de aer, ca să respire, şi cât de departe ajung pentru a-şi salva viaţa. Dar noi îi ucidem, îi îngropăm în betoane. Rădăcinile copacilor au nevoie de solul pufos şi aerisit din pădure, plin de animăluţe care îi ajută să trăiască în comuniune cu natura. Copiii străzi nu au parte de atmosfera pădurii, unde ar fi avut familie, prieteni. Copacii din oraşe sunt trişti şi traumatizaţi.
Ştiinţa dovedeşte iar oamenii confirmă, omul se simte cel mai bine când se plimbă prin pădurile seculare. Nu ne simţim la fel de bine când ne plimbăm prin păduri plantate de om. Liniştea supremă se află în pădurile seculare, în care omul nu a intervenit. Copacii sunt în elementul lor şi ne oferă cele mai frumoase simţiri.
Ce simţim în pădure
Pădurile se deosebesc semnificativ, în funcţie de speciile de copaci care le populează. Pădurile de conifere diminuează mult numărul de germeni din aer, o adevărată mană cerească pentru cei cu alergii.
Molizii şi pinii sunt mereu ameninţaţi de moarte prin deshidratare în pădurile plantate de om. Prin coroane se propagă mesaje olfactive alarmante, copacii „strigă” după ajutor şi îşi activează întregul sistem de apărare. Toate acestea le inspirăm cu fiecare gură de aer. În pădurile seculare copacii s-au organizat atât de bine încât nu au aceste probleme. Iar în aceste păduri oamenii pot inspira liniştea deplină. Păduri seculare sunt de exemplu cele de stejar. O cercetare ştiinţifică arată cum tensiunea drumeţilor prin pădure creşte în pădurile de conifere şi scade în cele de stejar. Suntem îndemnaţi să facem singuri acest test. Arborii comunică cu noi. Cocktailul lingvistic al copacilor care pluteşte prin aer constituie unul dintre motivele pentru care ne simţim bine în pădurile virgine. Drumeţii care vizitează pădurile seculare povestesc cum le creşte inima şi se simt acolo ca acasă.
Spre finalul cărţii aflăm de ce pădurea este verde. Majoritatea oamenilor o să afle că ceea ce cred ei nu este deloc aşa. Este vorba de lungimile de undă reflectate de pădure şi percepute de ochiul uman.
Redaţi libertăţii
Vom avea oare în viitor păduri virgine sau şi copaci vor rămâne sclavii oamenilor pentru totdeauna? Sclavi pe care oamenii îi vor distruge precum fac cu toate animalele.
Din fericire în ultimii ani suntem tot mai dispuşi să recunoaştem capacitatea emoţională şi drepturile colegilor noştri din lumea animală. Tot mai mulţi oameni renunţă la consumul de carne.
DAR oare putem ajunge la capacitatea de a nu mai masacra pădurile?
Cercetătorii din California au studiat muştele de fructe şi au descoperit că aceste fiinţe minuscule au capacitatea de a visa. Autorul scrie că majoritatea oamenilor nu au ajuns la capacitatea de a le fi milă de muştele de fructe. Iar între muştele de fructe şi copaci stă un obstacol mintal uriaş. Iar la conexiunea deplină cu pădurea nu se ajunge atât de uşor.
Nota mea.
Eu cred că la conexiunea cu pădurea se ajunge cu o minte şi un suflet deschis. Vara acesta beam un suc dintr-un pahar şi am văzut o musculiţă mică în el, noi îi spunem musculiţă de oţet. Instinctiv am vrut să salvez musculiţa de la înec şi am ajuns să arunc sucul doar ca să nu se înece musculiţa aceea atât de mică şi firavă. Iar când am citit ultimul capitol din cartea acesta mi-am dat seama că da, sunt oameni care au capacitatea de a le fi milă de o musculiţă de fructe.
Acum câţiva ani am fost la o remarcare de trasee turistice în Munţii Lotrului, alături de mai mulţi voluntari.
Prima seară pe munte, la cină, oamenii au mâncat desigur carne. Problema era cu unii care avea la ei 7 feluri de carne şi preparate din carne şi se tot lăudau cât sunt de ecologişti.
A doua zi când am coborât pe traseu am dat de un masacru. O poiană defrişată în care mii de brazi erau efectiv aşezaţi grămezi infinite. Un om care trecea pe acolo cu trei oi a spus ca primarul primeşte foarte mulţi bani de la Uniunea Europeana pentru întreţinerea păşunii. Şi primarul nici măcar nu avea animale. Era ca pe frontul de război iar prima mea afirmaţie a fost: crimă! Şi pentru mine crimă a rămas.
Iar de acolo consumatorii de carne în exces au început războiul: cum pot să spun aşa ceva, aceea pădure este normal să fie defrişată pentru păşune etc. Au spus atâtea tâmpenii încât aproape ne-am bătut.
Nu am mers mult timp la voluntariat ca să nu îi văd pe ecologiştii care consumă doar carne şi spun că este bine să fie tăiaţi copacii de pe munte.
După atâţia ani, citind această carte, îmi dau seama că am avut perfectă dreptate. Oamenii ucid în exces, îşi ucid semenii, ucid animalele, ucid copacii, ucid natura, ucid planeta. Oamenii nu au capacitatea să înţeleagă că animalele simt durerea, de ce ar înţelege în următorul secol de ce nu trebuie să distrugem copacii….
Noi avem nevoie de natură, nu natura are nevoie de noi! Noi avem nevoie de animale ca să ne facă mai umani, animalele s-ar descurca foarte bine şi fără oamenii care le chinuie şi le ucid non stop. În cartea Ghidul bobocului vegan explic şi eu de ce suntem fiinţe spirituale, de ce suntem afectaţi în mod direct de ceea ce mâncăm şi de ce ne simţim atât de bine în natură.
Omul este ceea ce mănâncă şi devine ceea ce gândeşte
Sunt vegană de 14 ani iar înainte am consumat toate produsele de origine animală şi am avut un stil de viaţă omnivor. Din păcate am fost crescută cu produse de origine animală iar datorită acestui aspect am termen de comparaţie între cele doua stiluri de viaţă: vegan şi omnivor.
Frumuseţiile şi mulţumirea care îţi sunt oferite de veganism nu vor fi niciodată simţite de către cei care consumă produse de origine animală.
Veganismul nu este o modă, un fanatism sau ceva excentric. Veganismul reprezintă doar natura umană în propriul ei element.
Ce simt eu de când sunt vegană şi nu am simţit înainte:
-împăcare. Dar este o împăcare specială, o împăcare la superlativ. Deschid ochii în fiecare dimineaţă şi sunt împăcată cu mine însumi că nu am ucis pe nimeni, nici o fiinţă. Singura viaţă care îmi aparţine este a mea şi doar a mea. Această împăcare, atât de pură şi sinceră, poţi să o ai doar când nu mai consumi produse de origine animală.
-mulţumire. În fiecare zi simt o mulţumire din adâncul sufletului pentru că eu nu fac rău intenţionat nici unei fiinţe, nu iau viaţa nimănui şi nu plătesc pe nimeni să taie bucăţi de carne din animalele care încă trăiesc sau sunt moarte, indiferent. Nu ucid, nu plătesc nici pe alţii. În abatoare peste 60% dintre animalele care sunt prelucrate pentru carne încă trăiesc când sunt tăiate bucăţi din ele. Sunt mulţumită că nu mai plătesc pentru aceste fapte oribile.
-dragoste. Dragostea nu o simţi atunci când te consideri fiinţa supremă şi ucizi tot ceea poţi. Dragostea o simţi şi o resimţi atunci când trăieşti şi îi laşi să trăiască pe toţi care au primit acest dar numit viaţă! Dragostea o simţi atunci când şi tu poţi să oferi dragoste pură, atunci când poţi să mângâi un animal fără să te gândeşti la friptură, când nu faci diferenţe între pisică, câine , vacă, găină, porc etc. Dragostea este un aspect care se simte şi nu se explică foarte uşor în cuvinte. Dragostea este atunci când trăieşti frumos, iubeşti cât poţi de mult şi cel mai important, nu faci rău. Nu iubesc şerpii dar nici nu le fac rău. Pot să mângâi un porc şi să ştiu că nu am gânduri ascunse despre friptură şi tocană. Condiţia umană poate deveni mult mai pură decât ne putem imagina dar acele stadii nu se ating decât cu gânduri curate şi sincere. Dragostea îţi hrăneşte fiecare celulă, te revigorează şi te duce pe căi pe care nu ai fost niciodată.
-corpul meu nu este un tomberon de cadavre. Acesta este efectiv un sentiment. La acest sentiment minunat şi extraordinar de plăcut pot ajunge doar veganii. De când nu mă mai îndop cu animale moarte, supă de cadavre, mortăciuni, ouă, lapte simt că am ajuns la condiţia umană. Adică nu mă obligă nimeni să mănânc animale moarte de cine ştie când, lapte de la femele din altă specie exploatate doar fiindcă noi suntem oameni dar nu umani, ouă de la găini care sunt transformate în aparate de făcut ouă. Eu consum hrană vegetală, hrană integrală, hrană pură, sigur mai „omor” câteodată un cartof şi îl prăjesc în ulei fierbinte, dar nu a ţipat încă nici un cartof pentru viaţa lui. Nici un omnivor nu o să simtă cel mai suprem aspect din viaţă: „corpul meu nu este un tomberon de cadavre”. Păcat să trăieşti fără să simţi acest sentiment.
-naturaleţea vieţii. Comparând viaţa mea de când sunt vegană cu cea dinainte am înţeles că ceea ce sunt în ultimii ani reprezintă de fapt aspectul natural şi normal al vieţii umane. Este natural să merg să culeg mere din pom dar nu este deloc natural să merg să cumpăr bucăţi de cadavre congelate din magazin. Omul se consideră fiinţa supremă care domină toate animalele fără excepţie. Dar lucrurile stau altfel iar omul omnivor nu are cum să înţeleagă. La acest nivel de înţelegere a vieţii, la această conştientizare, la modul de viaţă natural ajungi doar după ce nu mai consumi produse de origine animală. Acest aspect al vieţii nu poate fi explicat, trebuie simţit. Într-adevăr, înainte viaţa mea era un fals toxic, cum este viaţa tuturor consumatorilor de fripturi, pulpe de pui, ficăţei, carne tocată, brânzeturi etc. După ce eşti vegan totul este natural, plăcut, pur, simplu. Organismul nu mai simte povara toxinelor din carne, lactate, ouă iar din punct de vedere psihic şi spiritual ajungi pe calea cea bună, calea pe care viaţa omului este în forma ei naturală.
-claritatea. Când eşti vegan gândeşti mai clar, este una dintre frumuseţiile acestui stil de viaţă. Tâmpeniile pot fi ascultate de oamenii care nu au minte, bolnavii psihic care ridică consumul de carne în slăvi din punct de vedere nutritiv pot fi ascultaţi de oricine, ca vegan ajungi la nivelul în care nu mai asculţi toţi proştii. Ca vegan gândeşti clar, corpul tău nu este un tomberon de cadavre, mintea ta nu pune la cale masacre în fiecare zi, nu ucizi, nu faci rău. Practic gândeşti, dacă distrugi planeta unde o să trăieşti!? Ah, da, corect, ca omnivor te gândeşti doar la distrus: planeta, animalele, clima, natura, apa, iar animalele iar tot ceea ce contează este carnea în farfurie. Nu există claritate mentală, oamenii fac copii şi îi învaţă zilnic cum să aibă o viaţă de proastă calitate, sănătatea vine din consumul de lapte de vacă animale moarte. Energia vine din consumul de animale moarte! Ce om care gândeşte clar poate accepta aşa ceva ca fiind adevărat? Claritatea vine după detoxifierea organismului şi detoxifierea de idei tâmpite înmagazinate de la cei plătiţi de industria cărnii, a laptelui şi mai ales farmaceutică.
-o viaţă plină. Când nu eram vegană viaţa mea era ca un gol pe care îl umpleam cu fripturi, mititei şi lapte cu cacao. Eram ceea ce mâncam. Dar am şi devenit ceea ce mănânc de atâţia ani. O să spuneţi ca aveţi o viaţă plină, mereu evenimente cu cărniţă pe grătar, totul trebuie să fie sărbătorit prin a ucide altă fiinţă, total nevinovată, dar nu aveţi termen de comparaţie astfel doar aveţi iluzia unei vieţi împlinite. De fapt este o viaţă goală umplută mereu cu mâncare toxică pentru organism şi suflet. Să faci în fiecare zi rău nu poate să îţi ofere o viaţă împlinită…
Se spune că nu este uşor sa devii vegan. Eu pot afirma că nu este uşor ci este foarte uşor. Iar pe lângă faptul că este foarte uşor este extraordinar de frumos!
Frumuseţiile vieţii vegane sunt : împăcarea, mulţumirea, dragostea, naturaleţea, „corpul meu nu este un tomberon de cadavre”, claritatea, împlinire. Toate acestea sunt la superlativ şi sunt pure.
Şi am avut parte de ambele stiluri de viaţă, din păcate.
Imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a se apăra de virusuri, bacterii şi paraziţi. Sistemul imunitar reuneşte organe, molecule si anticorpi care oferă protecţie împotriva agresorilor. Pe lângă aceste aspecte, imunitatea poate memora antigenul pentru a putea reacţiona rapid data următoare când îl va întâlni.
Cum să îţi ajuţi sistemul imunitar
Dormi suficient – un organism odihnit este mai puternic. Aloca zilnic 7-8 ore de somn in timpul noptii.
Ţine stresul sub control – stresul scade imunitatea.
Efectueaza activităţi fizice regulate – activitatea fizica moderată şi sportul ajută la întărirea sistemului imunitar.
Evitaţi persoanele care sunt foarte bolnave deoarece anumite afecţiuni sunt contagioase şi se transmit extrem de uşor.
Renunţă la fumat şi la cafea sau cel puţin redu consumul acestora.
Consumă alcool cu moderaţie, de preferat să reduci cât mai mult consumul de alcool – consumul de alcool epuizează sistemul imunitar. Alcoolul este perceput de organismul uman ca fiind otravă iar sistemul imunitar reacţionează ca atare.
Diminuează consumul de zahăr – consumul de zahăr(otravă albă) slăbeşte sistemul imunitar.
Consumă cel puţin 1.5 l de apă zilnic – hidratarea este esenţială în buna funcţionare a organismului.
Spală-te pe mâini – este cel mai eficient mod de a ne feri de viruşi şi bacterii.
Dieta
Adoptă o dietă echilibrată pe bază de vegetale. Produsele de origine animală ne suprasolicită sistemul digestiv, ne epuizează organismul şi ne distrug sistemul imunitar. Toxinele din produsele de origine animală ne iau puterea sistemului imunitar şi ne fac vulnerabili până şi la cea mai banală gripă.
Consumă alimente bogate în vitamina C , esenţială pentru buna funcţionare a sistemului imunitar.
Desigur, doar vitamina C nu este suficientă pentru a asigura nutrienţii necesari pentru celule dar mai ales pentru sistemul imunitar. Pe raftul meu de imunitate se află o gamă mai diversificată de superalimente dintre care vă prezint o mică parte.
Alimente şi superalimente care ajută şi întreţin sistemul imunitar
Astragalus
Considerată acum drept una dintre cele mai valoroase plante medicinale din lume, astragalusul a fost folosit de mii de ani în medicina chineză, ca tonic general. Celebritatea astragalusului constă în faptul că este, alături de chlorella, un foarte puternic stimulator de telomeraze, având efecte reîntineritoare. Telomerazele sunt enzimele care controlează telomerii iar aceștia din urmă sunt regiuni de ADN situate la capatul cromozomilor, regiuni ce au rolul de a proteja materialul genetic al celulei. Cercetătorii au descoperit că există o legatură între micșorarea lungimii telomerilor și procesul îmbătrânirii și al apariției bolilor.
Reglează glucoza din sânge și previne diabetul, prin creșterea sensibilității receptorilor celulari insulinici și îmbunătățirea microcirculației în stări hiperglicemice. Are proprietăți anti-cancerigene și de reducere a efectelor secundare ale chimioterapiei. Poate îmbunătăți funcția rinichilor prin creșterea cantității de hemoglobină în celulele roșii și scăderea proteinuriei (excreția proteinelor în urină). Susține producerea de celule stem în măduvă, în țesutul limfatic și diferențierea lor în celulele active ale sistemului imunitar.
Ciupercile Shiitake (Letinula edodes) au crescut în sălbăticie din timpuri preistorice, fiind folosite în medicina chineză de peste 6.000 ani.
Echilibrează sistemul imunitar prin activarea celulelor dendritice cu rol important în reducerea multiplicării celulelor anormale și a virusurilor. Ajută celulele macrofage să lupte împotriva celulelor cancerigene. Ciupercile Shiitake au capacitatea de a lupta contra unor virusuri foarte rezistente, cum ar fi HIV, Hepatita B sau C, îmbunătăţesc metabolismului proteic și al acizilor nucleici în ficat prin detoxifiere și stimularea producției de interferon. Pulberea de Shiitake crește sensibilitatea receptorilor celulari la insulină, susținând funcția insulino-secretorie a pancreasului.
Determină stimularea imunității prin creșterea fagocitozei şi reduce acțiunea microorganismelor nocive și scade recurența acestora prin stimularea acțiunii leucocitelor și a macrofagelor.
Are acțiune antiinfecțioasă și pe mai multe tulpini virale, printre care Streptococcus Aureus, Streptococcus mutans, rinovirus și virusul Dengue.
Desigur are şi o mulţime de alte efecte benefice despre care puteţi citi aici.
Amla este o pudră ce se obţine din fructul arborelui Emblica Officinalis. Fructul de amla, cunoscut și sub numele de coacăz indian, este un fruct comestibil extrem de bogat în vitamina C. Conţine de 20 de ori mai multă vitamina C decât o portocală. Chiar şi atunci când este uscat, conţine taninuri care previn pierderea de vitamina C. Vitamina C este un antioxidant care luptă împotriva radicalilor liberi ce provoacă multe boli cronice, cum ar fi artrita, hipertensiunea arterială, probleme asociate cu inima, Alzheimer şi cancer. Vitamina C este, de asemenea, necesară pentru apărarea naturală a organismului nostru şi declanşarea mecanismelor de vindecare. Nu doar fructul, ci și toate celelalte părţi ale plantei sunt folosite pe scara largă în medicina ayurvedică.
Pulbere de Amla găsiţi aici. Citiţi şi despre Triphala.
Spirulina
Spirulina conţine vitaminele A, B1 (tiamină), B2 (riboflavină), B3 (niacină), B5 (acid pantotenic), B12 (colină), D, E, K; calciu, fier (219% din DZR la 100g produs), magneziu (55% din DZR la 100g produs), mangan (90% din DZR la 100g produs), fosfor, potasiu, sodiu, zinc, antioxidanți (clorofilă, ficocianină, acid gama-linoleic, tocoferol). În spirulină regăsim toți aminoacizii esențiali plus încă 10 neesențiali,
enzime cu specific antioxidant (superoxid dismutază, glutation reductază, catalază), acizi nucleici ARN şi ADN, până la 77% reziduu uscat proteic, polizaharide și grăsimi esențiale.
Spirulina protejează organismul de stresul oxidativ atât la nivelul ADN-ului, cât și la nivel celular, fiind o sursă bogată de antioxidanți, protejează celulele organismului şi le pregătește pentru lupta cu diverşi factori alergeni, stimulând capacitatea naturală de apărare a organismului.
Consumul de spirulină ajută şi la diminuarea problemelor provocate de diabetul de tip 2, scăzând nivelul de zahăr din sânge.
Spirulină se găseşte sub formă de tablete, capsule sau pulbere. Vizitaţi aici.
Notă autor
Ne putem bucura de efectele benefice ale plantelor cu atât mai mult cu cât diminuăm consumul de toxine. Dacă avem o alimentaţie echilibrată, ne respectăm organismul şi învăţăm cum funcţionează corpul uman, putem să ne bucurăm de viaţă şi de beneficiile minunate ale plantelor.
Specia umană a avut sclavi dintotdeauna. Tortura a reprezentat mereu o specialitate aparte practicată de către oameni asupra altor fiinţe, o „delicatese”.
În prezent, aparent, anumiţi oameni care încalcă anumite legi devin deţinuţi. Ştim cu toţii că închisorile reprezintă afaceri care rulează extrem de mulţi bani şi sunt instituţii care creează recidivişti.
Desigur nu trebuie să uităm că şi aceste instituţii sunt conduse de oameni.
Oamenii au adorat dintotdeauna să aibă sclavi, fie ei de orice rasă, culoare, naţionalitate DAR mai ales specie.
Venind din vacanţă de la mare, pe 200 de kilometri de autostradă, am numărat o dubă cu deţinuţi (poate avea doar un deţinut) şi 30 de camioane pline până la refuz cu animale vii.
Este incredibil cât de nepăsători pot să fie oamenii! Cred că nepăsător este cel mai blând cuvânt pentru cei care mănâncă animale.
La fiecare camion care trecea spuneam: o sa devină ilegal! Trebuie să devină ilegal! Este obligatoriu să devină ilegal!
Am studiat mult comportamentul oamenilor atunci când este vorba de mâncare. Pe majoritatea îi interesează ca meniul lor să conţină obligatoriu carne şi lactate. Oamenii îşi doresc din tot sufletul şi cu tot stomacul şi cu toate celulele creierului concentrate pe un singur scop: să ucidă animale. Direct sau indirect. Important este că vor sclavi nevinovaţi care să ajungă într-un final, după o viaţă absolut mizeră, în burgherul lor cu vită sau în shaorma lor cu pui. Şi nu numai, opţiunile de meniuri pline de animale moarte sunt multe şi se întrec la nivel înalt în ceea ce priveşte toxicitatea.
Oamenii nu se uită niciodată în meniu cu ideea: analizez ce p..a mea mănânc. La absolut fiecare masă ei servesc „mâncare de gunoi”, mâncare care ar trebui consumată de şacali, şacalii fiind sanitarii pădurilor, ei curăţă practic pădurea de mortăciuni. Aceeaşi fel de mortăciuni pe care le consumă oamenii de la grillurile aceelea scârboase, doar că neprăjite şi fără sare.
Iar la fiecare camion care trecea mă gândeam cum o să fie ucise acele animale, în ce torturi, ce fericiţi sunt oamenii că provoacă durere, chin , spaimă, crime. Oamenii sunt fericiţi să fie nepăsători şi….nepăsători la infinit. Şi cu bani în buzunar să dea bani altor oameni să ucidă animale pentru ei.
Acest lucru caracterizează pe oricine care mănâncă animale pe care nu le ucid cu propriile mâini.
Cât de fericite sunt fetele când se duc şi îşi cumpără friptură, niciuna nu ia o vită din camion, nu îi taie gâtul şi nu o tranşează. Pentru că…sunt nepăsătoare. Şi trebuie să înceteze o data să mai bea lapte. Poate aceea este cauza, nepăsării.
Sclavagismul este un act josnic, oribil, groaznic, urât! Toţi cei care consumă produse de origine animală susţin sclavagismul până la cea mai detaliată definiţie a lui.
Susţin pe absolut oricine, fără excepţii, să renunţe la consumul de animale pentru a afla adevărul: asta ne face cu adevărat umani, buni, frumoşi, blânzi.
Sclavagismul se opreşte cu fiecare om care face cea mai minunată schimbare din viaţa lui.
Burgerul meu nu mai este demult din animale.
Ştiai că: multe animale care sunt transportate vii ajung la destinaţie deja moarte. Au murit desigur chinuite, lovite, sufocate, au murit de sete, de căldură, călcate în picioare de către celelalte animale. Iar tu, consumatorule, eşti cel care le savurează carnea nocivă, plină de atât de multă energie negativă. Sau le alegeţi pe cele la care le-eu fost scoşi ochii până la destinaţie, să ajungă fericite în burgher.
Eu consum cafea, unii sunt pro alţii sunt contra consumului de cafea. Important este faptul că beau cafea de foarte bună calitate, certificată ecologic, infuzată cu dublu extract de ciuperci medicinale, fie reishi(ganoderma), chaga sau hericium(lion`s mane). Ambalajul cafelei trebuie să aibă valvă de aerisire. Valva de aerisire permite cafelei prăjite, care eliberează gaze o perioadă de câteva săptămâni după prăjire, să le elimine prin această valvă.
Vara prefer să beau puţină cafea dar ca să mă bucur de aroma ei minunată şi ca să mă simt bine din punct de vedere spiritual am ales să consum şi cafea din lupin.
În comparație cu multe alte produse de înlocuire a cafelei, Cafeaua de Lupin BioGourmet impresionează prin spectrul său bogat și armonios de arome. Este produsă din semințe de lupin dulce, care se numesc fasole de lup sau smochin și pot avea o mare varietate de culori.
Gustul rotund și catifelat al BioGourmet Lupin Coffee este însoțit de arome puternice prăjite și note nobile amare: o alternativă de cafea fără cofeină și o experiență gustativă complet nouă.
Este un produs pur natural, care este fabricat la fața locului de către producător, ErdmannHAUSER. Boabele sunt prelucrate exclusiv în loturi mici în prăjitorul cu tambur. După prăjire, semințele sunt măcinate fin și ambalate ermetic.
Cafeaua din lupin se prepară clasic la filtru de cafea, french press, espresor automat. În cazul preparării la espressor manual este important să nu fie presată foarte tare cafeaua în portfiltru.
Mie îmi place cel mai mult varianta preparată la filtru.
Dacă vă place pur şi simplu aroma de cafea dar nu doriţi să faceţi exces de cofeină, dacă doriţi chiar o cafea de seară, Bio Gourmet Lupin Coffee este alegerea ideală, o alternativă la cafeaua clasică şi o variantă fără gluten la cafeaua din cereale.
Stresul nervos puternic ar poate să fie un declanșator al dezvoltării diabetului. Au fost efectuate studii care au arătat că în perioada de criză socio-economică numărul de noi diabetici a crescut brusc. Oamenii au pierdut afaceri, au rămas fără muncă și bani, au suferit un stres imens. În alte cazuri s-a dovedit că boala s-a dezvoltat după moartea unei persoane dragi, un incendiu în casă sau alte situații stresante severe.
O alta cauză dovedită a declanşării diabetului este alimentaţia nesănătoasă pe termen lung. Laptele de origine animală, carnea şi orice preparat din carne, oul, brânzeturile sunt alimente nesănătoase prezente în fiecare zi în alimentaţia oamenilor care nu sunt interesaţi de efectele pe termen lung ale alimentelor ce le consumă. Celulele ajung sa fie umplute cu grăsimi iar insulina nu mai mai poate pătrunde prin membrana celulară în celulă. Glucidele nu vor mai fi metabolizate corespunzător.
Stresul si diabetul
Anxietatea determină creierul să elibereze cortizol din glandele suprarenale.
Următoarea etapă este producția de zahăr din sânge (glicogeneză), ceea ce duce la creșterea glicemiei serice (hiperglicemie). În această condiție, resursele energetice ale organismului sunt eliberate și, în mod normal, sunt utilizate pentru o îmbunătățire a activității musculare.
Este firesc pentru noi să experimentăm stresul când ne confruntăm cu situații critice – aceasta este o modalitate rațională de a folosi rezervele organismului. Dar dacă anxietatea și neliniștea te cuprind zilnic sau de mai multe ori pe zi, acest aspect va avea consecinţe.
Nivelul de zahăr crește constant, ceea ce implică eliberarea insulinei în cantități excesive (hiperinsulinemie). După aceea organismul returnează glucoza înapoi în celule. Insulina hormonală trimite organismului un semnal pentru stocarea grăsimilor. Acțiunea acestui mecanism se poate aminti sub denumirea de „acaparare a stresului”. De fapt, de multe ori problemele psihologice stau la baza multor simptome și boli.
Evident, cel mai bun mod este să aveți grijă atât de bunăstarea psihologică, cât și de cea fizică prin alimentaţie şi sport. Alimentaţia, somnul (lipsa) și stresul (în exces) sunt principalii factori care ne afectează sănătatea.
Cum gestionăm glicemia
Un prim factor pentru a normaliza glicemia (principalul aspect în tratamentul diabetului): trebuie să mâncați corect, să țineți o evidență a carbohidraților, să îi distribuiți pentru șase mese. În general, trebuie să vă schimbați stilul de viață.
Al doilea factor, fără de care este imposibil de tratat eficient, este controlul glicemiei. Dacă indicatorii de glucoză sunt ca la o persoană sănătoasă (70mg-100mg/dl pe stomacul gol și nu mai mult de 140mg/dl la două ore după masă), complicațiile nu se vor dezvolta. Mai mult: diabetul în acest caz devine nu o boală, ci un stil de viață.
Studii recente arată că la un pacient la clinică, înainte de operație, glicemia poate crește până la peste 200mg/dl. Pacienții care sunt supuși la fluctuații constante ale zahărului au un risc de trei ori de a dezvolta complicații grave. Deoarece fluctuațiile bruște și violente pot perturba metabolismul țesutului. Stresul sanguin scade semnificativ după starea de stres, dar uneori apar daune ireversibile pentru organe.
Un diabetic tipic 2 are o combinație între rezistența la insulină și disfuncția celulelor beta. Un rol semnificativ în dezvoltarea hiperglicemiei acute îl au catecolaminele, cortizolul, hormonul de creștere și mai multe citokine. Interacțiunea lor duce la producerea excesivă de glucoză în ficat și, adesea, la o rezistență temporară la insulină. Un studiu recent arată, de asemenea, că predispoziția ereditară joacă un rol important în dezvoltarea hiperglicemiei induse de stres. Mutația în regiunea promotor a proteinei mitocondriale UCP2 este strâns asociată cu nivelurile ridicate de zahăr.
Stresul cronic
Stresul face parte din viața de zi cu zi și este într-o oarecare măsură utilă pentru îmbunătățirea activității fizice și mentale. Într-o situație acută de stres, de exemplu, hormonii sunt eliberați înainte de un examen, interviu sau alte situații dificile. Ca urmare, îmbunătățește temporar răspunsul imun, crește concentrațiile de glucoză și crește secreția diferiților hormoni – adrenalină, norepinefrină și cortizol. Hiperglicemia apare doar pe termen scurt și oferă un efect stimulator temporar.
Când organismul resimte din când în când stres acut, are un efect pozitiv asupra sănătății. Astfel de situații stresante durează de obicei de la câteva minute la câteva ore și reprezintă un răspuns normal la probleme psihice sau fizice. Cu toate acestea, dacă organismul nu este în măsură să se recupereze activ în perioadele de repaus, riscul de hiperglicemie severă și greu de controlat este crescut.
Cu stresul cronic, organismul este într-o pregătire constantă, ceea ce afectează negativ metabolismul hormonal și contribuie la dezvoltarea diferitelor boli. Sarcina constantă de stres face ca reacțiile de mai sus în corp să funcționeze fără probleme. Acțiunea constantă a cortizolului nu numai că crește secreția de insulină, dar reduce și fluxul de sânge la toate organele, crește tensiunea arterială pentru o lungă perioadă de timp și inhibă răspunsul imun celular. În plus, nivelurile ridicate de cortizol contribuie la formarea tumorilor și, prin urmare, sunt asociate cu un risc de cancer.
Prevenirea hiperglicemiei stresante
Crizele hiperglicemice datorate experienței emoționale și complicațiilor asociate (infarct miocardic) pot fi prevenite printr-un stil de viață sănătos, alimentaţie, sport, accentul pus pe sănătatea psiho-emoţională. Dacă glicemia crește brusc, este necesar să acționați conform algoritmului de tratament elaborat de medic.
Ce este starea de stres?
În termeni științifici, stresul este starea emoțională manifestată atunci când simțim că nu putem suporta presiunea. Se știe că sub stres, organismul reacționează suficient de rapid la eliberarea hormonilor, care oferă accesul celulelor la energia stocată – glucoză și grăsimi, ca urmare a reducerii pericolului pentru organism. O astfel de afecțiune ar trebui considerată o reacție fiziologică instinctivă la presupuse amenințări. În timp, stresul fizic sau psihic poate afecta negativ starea mentală, determinând dezvoltarea depresiei sau a altor probleme de sănătate mintală.
Cum afectează stresul diabetul
La persoanele cu diabet, organismul nu răspunde la insulină, un hormon care elimină zahărul din sânge și ajută glucoza să intre în celule, unde poate fi folosit sau depozitat pentru energie. Gestionarea diabetului cu exerciții fizice, alimentație și medicamente menține glicemia sub control, dar stresul poate provoca creșterea glicemiei.
Stresul este răspunsul normal al corpului dumneavoastră la pericol. Când simțiți stres, corpul dvs. reacționează, oferind o încărcare rapidă de energie din zahăr, ceea ce vă permite să „luptați” și să ieșiți din pericol. Glicemia fiecărei persoane crește atunci când este sub stres, dar dacă aveți diabet zaharat, este mai dificil pentru organismul dvs. să normalizeze glicemia.
Stresul nu este atât de rău pentru organism. Puțin stres vă poate ajuta să folosiți energie și să vă îmbunătățiți intervalul de atenție. Dar prea mult stres și diabet pot fi o combinație proastă. Acesta este motivul pentru care managementul stresului este o parte importantă a managementului diabetului.
Diabet zaharat
Dacă aveți diabet, primul pas în gestionarea stresului este să nu lăsați stresul să vă distragă atenția de la propria persoană. Continuați să vă verificați glicemia, țineți pasul cu diabetul și vizitați un medic care ţine pasul cu noutăţile zilnice din lumea medicală şi medicina alternativă. Trebuie să identificați sursa de stres, astfel încât să puteți începe să le abordați într-un mod pozitiv.
Iată câteva sugestii:
Antrenează-te mai mult. Creșterea cantității de exerciții pe care le obțineți este o modalitate excelentă de a arde stresul. Exercițiile fizice vă pot ajuta, de asemenea, să atingeți sau să mențineți o greutate sănătoasă și să vă gestionați glicemia. Dacă sunteți capabili, încercați să vă ridicați antrenamentele la minim 30 de minute pe zi.
Mănâncă bine. Menținerea nutriției corespunzătoare este esenţială şi vitală să vă controlați glicemia. Trebuie să vă asigurați că mâncați alimente potrivite, astfel încât să aveți energie pentru a combate stresul.
Îmbunătățește-ți stilul de viaţă. Încercați să înlocuiți gândurile negative cu gândurile pozitive, reducând astfel declanșatorii de stres. Învață să îți gestionezi timpul și să faci din tine o prioritate.
Aflați tehnici de gestionare a stresului. Exercițiile de respirație, meditații și relaxare sunt metode pe care oamenii le-au găsit pentru a face față stresului. Practicați activități anti-stres care funcționează pentru dvs.
Obțineți sprijin. A avea o boală cronică precum diabetul este stresul în sine. Vorbeşte cu prietenii si familia despre sentimentele tale.
Diabetul zaharat necesită atenție constantă. Una dintre cele mai bune chei pentru gestionarea stresului cu diabet este educația. Cu cât știți mai multe despre diabet și modul în care stresul vă afectează glicemia, cu atât veți menține atât stresul, cât și diabetul.
În procesul de metabolizare a carbohidraților, sunt implicate multe elemente ale sistemului corpului. Acestea includ sistemul nervos simpatic (SONS), pancreasul, hipofiza, glandele suprarenale, hipotalamusul. Există o reglare a metabolismului glucidelor, în care toate organele primesc un nivel optim de energie.
În stare de stres, hormonii produși de glandele suprarenale sunt adrenalina, cortizol, norepinefrina. Cortizolul accelerează producția de glucoză de către ficat și încetinește absorbția țesutului. Sub stres, cantitatea crește semnificativ.
O cantitate normală de cortizol ajută la menținerea tensiunii arteriale normale, promovează vindecarea rănilor și reglează sistemul imunitar. Eliberarea prelungită a acestuia în exces afectează negativ organismul. Zahărul și presiunea cresc, masa musculară scade, are loc şi perturbarea glandei tiroide.
Adrenalina, la rândul său, accelerează descompunerea glicogenului iar norepinefrina a grăsimii. Sub stres, toate procesele de formare a glucozei în ficat sunt accelerate. Defalcarea glicogenului este, de asemenea, accelerată, nivelul insulinei crește. Sub influența stresului, radicalii liberi distrug receptorii hormonali și, ca urmare, procesele metabolice nu reușesc să funcţioneze optim.
Insulina și adrenalina sunt hormoni cu efect opus. Sub influența primului, glucoza este transformată în glicogen. La rândul său, se acumulează în ficat. Sub influența celui de-al doilea hormon, glicogenul este descompus și transformat în glucoză. Cu alte cuvinte, adrenalina perturbă insulina.
Punctul cheie în dezvoltarea diabetului insulino-dependent este moartea celulelor insulare pancreatice. Un rol important îl joacă predispoziția ereditară şi alimentaţia nesănătoasă din generaţie în generaţie.
Stresul pe termen lung afectează nu numai nivelul glicemiei. De asemenea, se dezvoltă boli gastro-intestinale (ulcere, gastrită), angină pectorală, hipertensiune arterială și o serie de boli autoimune. Cercetările oamenilor de știință dovedesc conexiunea emoțiilor negative cu formarea tumorilor.
O modalitate eficientă de a neutraliza hormonii stresului este activitatea fizică. Acest lucru se datorează faptului că cortizolul și adrenalina sunt produse de organism special pentru aceste scopuri. Sarcinile nu trebuie să fie debilitante. Suficient de mers într-un ritm moderat timp de 45 de minute. În acest timp, hormonii vor reveni la normal.
Există, de asemenea, alte abordări pentru calmarea stresului. Una din tactica comportamentului este eliberarea emoțiilor. Un pacient cu diabet trebuie să ducă un stil de viață activ, să evite pasivitatea și disperarea. Aproape toate tipurile de activitate fizică reduc glicemia și, în același timp, reduc stresul, ajută la depășirea stresului.
Procedurile fizioterapeutice sunt utilizate pentru ameliorarea stresului. Cele mai populare sunt curenții pulsativi, acupunctura, dușul circular. Acestea ajută la reducerea producției de cortizol, adrenalină, norepinefrină.
Este important să nu vă concentrați asupra problemei ci a sentimentelor voastre. Dacă situația nu poate fi schimbată, trebuie să vă orientați atenția către ceva pozitiv sau ceva care provoacă emoții plăcute. De asemenea, este necesar să selectați literatură și filme care nu creează tensiune și emoție negativă. Merită să renunțaţi la știri și la alte emisiuni de televiziune stresante. Este mai bine să vă petreceţi timpul liber cu spectacole de comedie, comedii, cărți interesante, în preajma animalelor.
Tratează diabetul
Una dintre cele mai importante condiții pentru sănătatea umană este nivelul glicemiei în limite normale. Mâncarea este singurul furnizor de glucoză din organism. Sângele îl transportă prin toate sistemele.
Glucoza este un element cheie în procesul de saturare a celulelor cu energie, atât la bărbați, cât și la femei. Cu toate acestea, celulele umane nu pot metaboliza zahărul necesar fără insulină, un hormon produs de pancreas.
Standarde general acceptate
Glicemia este aceeași pentru toți oamenii, atât bărbații, cât și femeile. Cu toate acestea, la femeile gravide, norma este oarecum diferită.
Motive pentru creşterea glicemiei:
consumul de alimente cu o mulțime de carbohidrați simpli;
activitate fizică slabă sau absență completă a acesteia;
consumul de cantități excesive de băuturi alcoolice;
stresul și tulburările sistemului nervos.
sindromul premenstrual este, de asemenea, pe lista cauzelor de glucoză ridicată în organism.
Controlul stresului
Nu este realist să prevenim complet șocurile emoționale. Dar minimizarea stresului, eliminând astfel factorul declanșator în formarea diabetului, este în întregime posibilă. Metodele de calmare a stresului includ tehnici fiziologice și psihologice. Menținerea unui mod activ de viață, a activității fizice sănătoase, capacitatea de a face față emoțiilor și a le „elibera”, în loc să le acumuleze, ajută la combaterea factorilor impactului negativ al situațiilor stresante.
Orice formă de activitate fizică ajută să facă față stresului într-un mod mai eficient. Pentru persoanele care au deja diabet și cei care au un risc ridicat de premise pentru dezvoltarea bolii, este important să menținem un ritm de viață sănătos și să cultivăm o perspectivă optimistă asupra lumii. O astfel de poziție în viață va ajuta diabeticii să netezească peste simptomele negative ale bolii și să minimizeze probabilitatea de complicații. Pentru cei cu risc, acest lucru va ajuta la prevenirea apariției bolii. În orice caz, un astfel de stil de viață va fi util oricărei persoane care are legătură conștientă cu sănătatea lor.
Motive pentru o creștere semnificativă a glucozei
Cauzele pot fi de natură patologică și fiziologică.
Fiziologie
Eliberarea în sânge a unor cantități mari de glucoză poate apărea în următoarele cazuri:
– În timpul pregătirii fizice și a muncii grele;
– Când se consumă alimente bogate în carbohidrați simpli;
– În timpul unei activități mentale îndelungate;
– Din cauza malnutriției;
– Stresul sever, frică;
În același timp, fenomenul nu prezintă un pericol mare pentru o persoană, iar atunci când cauza în sine este eliminată, cantitatea de zahăr este normalizată fără mijloace auxiliare.
Cauze patologice (cu excepția diabetului)
Glicemia crescută se poate datora tulburărilor din organism care necesită tratament. Printre cele mai frecvente:
– Durere șoc, durere severă;
– Un atac de epilepsie;
– Infecţii
– Dereglări hormonale;
– Leziuni traumatice ale pielii, mușchilor și oaselor;
– Leziuni ale creierului;
– Boli de ficat
– Accident vascular cerebral, atac de cord.
– Prediabet
Dezvoltarea diabetului începe întotdeauna cu așa-numita stare prediabetică, caracterizată prin hiperglicemie și metabolizarea carbohidraților afectată.
Chiar dacă regimul este respectat pe deplin, un fenomen negativ asupra controlului glicemiei poate apărea și din mai multe alte motive:
– Lipsa activității fizice;
– Apariția altor patologii și infecții;
– Boala pancreatică;
– Depresia și stresul;
– Postul sau supraalimentarea;
– Obiceiuri proaste;
– Administrare de medicamente;
– Tulburări ale ficatului.
După tipul de expunere, medicamentele auxiliare pentru controlul glicemiei pot fi împărțite în trei grupe de actiune:
Stimularea producției de insulină
Îmbunătățirea sensibilității la hormon
Care inhibă zahărul
Doar un medic calificat poate selecta medicamente, deoarece atunci când sunt luate împreună și cu încălcarea dozelor, acestea pot provoca hipoglicemie. În plus, au propriile efecte secundare.
Dacă hiperglicemia este o consecință a dezvoltării altor patologii însoțitoare în organism, acestea necesită, de asemenea, un anumit tratament.
Metode populare
Un efect terapeutic bun poate avea rețete din medicina alternativa. Cu toate acestea, ele trebuie selectate cu mare atenție. De asemenea, este important ca utilizarea lor să fie aprobată de medicul curant.
Sunt cunoscute multe mijloace eficiente și sigure.
Frunza de dafin: pentru fiecare zece foi, pregătiți 250 de mililitri de apă clocotită, închideți amestecul cu un capac pentru o zi. Luați 50 de mililitri de perfuzie de patru ori pe zi înainte de masă.
Turmeric (curcuma): amestecați o lingură de condiment cu un pahar cu apă caldă. Se bea acest amestec de două ori pe zi: dimineața și seara. Băutura numită turmeric latte este o variantă delicioasă de suplimentare cu turmeric şi poate înlocui chiar şi cafeaua.
Diabeticii se vindecă mai greu
Stresul nervos are un efect negativ asupra mai multor factori concomitenți, de exemplu, scade dramatic imunitatea. Sub stres, organismul își mobilizează toate funcțiile, reducând diverși factori secundari, ca să spunem așa, se concentrează asupra principalului lucru, deoarece bunăstarea și chiar viața pot depinde de acest lucru.
Sub stres, eliberarea de insulină, activitatea tractului digestiv, comportamentul sexual și alimentația sunt suprimate. Datorită funcției anabolice a insulinei, stimularea sistemului nervos simpatic inhibă secreția de insulină, în timp ce glandele parasimpatice stimulează secreția de insulină.
Prin urmare, atunci când corpul nostru intră într-o stare de stres, există pe de o parte o inhibare reflexă a secreției de insulină bazală și o creștere a eliberării de zaharuri din depozit, pe de altă parte – rezultatul este dezvoltarea unei stări hiperglicemice și deficiență de insulină.
În mod natural, inhibitorii secreției de insulină sunt substanțe care sunt activate de sistemul simpatic: somatostatină, hormoni hipofizari (ACTH, GR, TSH, prolactină, vasopresină), cortizol, tiroxină, prostaglandine, adrenalină, norepinefrină, serotonină.
Cortizolul inhibă de asemenea enzimele gluconeogenezei, îmbunătățește acțiunea adrenalinei și glucagonului asupra ficatului și stimulează proteoliza musculară. În general, nivelul insulinei circulante scade, iar efectele sale anabolice se pierd, ceea ce duce la creșterea lipolizei, producția de glucoză datorată oxidării grăsimilor și dependenței producției de glucoză de aminoacizi.
Pancreasul eliberează glucagon, care favorizează descompunerea glicogenului în glucoză în ficat. Stresul regulat scade sensibilitatea la insulină. Sub stres, energia este eliberată în fluxul sanguin și, prin urmare, calea de stocare a energiei este închisă.
Aceasta înseamnă că celulele închid porțile pentru a primi energie și, în consecință, crește rezistența la insulină. De asemenea, din moment ce stresul cronic crește glicemia și provoacă hiperinsulinemie și, în final, duce la rezistența la insulină și scade sensibilitatea la insulină.
Important: gândiți-vă la asta. Când ești stresat, vrei să mănânci ceva gras, bogat în calorii. De asemenea, este puțin probabil să mergeți la o plimbare lungă atunci când sunteți plin de probleme urgente, termenul limită se apropie, etc.
Cortizolul
Cortizolul este o armă cu două tăișuri. Eliberarea excesivă sau prelungită a acestui hormon supără echilibrul în organism.
Un nivel normal de cortizol ajută la vindecarea rănilor, la reducerea inflamațiilor și a reacțiilor alergice, dar depășirea unui nivel normal de cortizol va provoca efectul opus. Nivelurile cronice crescute de cortizol, din cauza stresului psihologic și / sau fiziologic, sunt o chestiune complet diferită și dăunătoare necondiționat sănătății.
Consecințele excesului de cortizol în sistemul nostru sunt hipertensiunea arterială, scăderea țesutului muscular, scăderea densității osoase, hiperglicemie, creșterea grăsimii abdominale, scăderea imunității și funcția tiroidiană suprimată.
În primele etape ale stresului sau în timpul stresului acut, eliberarea de TSH (hormonul care eliberează tirotropina hipotalamusului) crește, ceea ce duce la o creștere a TSH a glandei hipofizare și la o creștere a activității tiroidiene. În cazul stresului prelungit, activitatea acestui sistem este suprimată de o creștere prelungită a nivelului de glucocorticoizi.
Acest lucru poate duce la mari probleme, cum ar fi colesterolul ridicat, diabetul, atacul de cord și accidentul vascular cerebral. Tot ceea ce provoacă o creștere cronică a cortizolului provoacă boli cronice.
Cortizolul este cunoscut că crește pofta de mâncare și poate stimula poftele pentru alimentele zaharoase și grase. Totuși, pe măsură ce glanda suprarenală este epuizată din cauza stresului cronic, nivelul glicemiei poate scădea sub normal. În încercarea de a face față acestei reduceri a zahărului, o persoană poate dezvolta pofta de ceva care crește rapid glicemia. Foarte des, persoanele stresate pot mânca necontrolat.
Dacă stresul a progresat în stadiul cronic, supraalimentarea constantă duce la supraponderale și la hiperinsulinemie și rezistență la insulină.
Drept urmare, o cantitate semnificativ mai mare decât cea obișnuită de insulină intră în fluxul sanguin. Pancreasul care a secretat o astfel de cantitate de insulină este într-o stare de „șoc”. În prezența altor factori de risc, acest lucru poate fi suficient pentru dezvoltarea diabetului.
Psihologia stresului
Libertatea emoțională, capacitatea de a vă arunca, a-ți oferi emoțiile în lumea exterioară și a nu le acumula în tine este principalul element al luptei psihologice împotriva stresului.
Când spun că unii oameni mănâncă mai puțin în timpul stresului, în timp ce alții mănâncă mai mult decât de obicei, concluzia sugerează: „În timpul stresului foarte sever asociat cu o amenințare la viață, când o persoană se pregătește pentru șocuri extreme, dureri severe etc., nevoia de hrană dispare.
Corpul, chiar dacă îi este foarte foame, trece la sarcina mai importantă – „salvați!” . Este inutil să convingi un soldat să mănânce înainte de luptă. În schimb, stresul moderat, care nu este asociat cu o amenințare la adresa vieții, dar constant, contribuie la glutonie. Lucrurile încep să se lege.
În condiții de stres, este posibil să nu aveți grijă să monitorizați actualitatea nutriției și a injecțiilor de insulină. Poate că mănânci alte alimente pentru că ești suprasolicitat și nu găsești timp pentru a-ți pregăti preparatele obișnuite. Unii consumă mai multe zaharuri și alcool pentru a avea puterea de a supraviețui perioadelor de stres.
În vremurile noastre majoritatea factorilor sunt considerați stresanți: stres la muncă, un vecin neplăcut, trafic periculos pe drumuri, stresul generează eliberare de glucide. Prin urmare, zahărul suplimentar eliberat de răspunsul la stres rămâne neutilizat.
Stresul face parte din viața de zi cu zi a fiecărei persoane. Chiar și evenimente plăcute, cum ar fi promoțiile, găsirea unei locuinţe de închiriat, revolta faţă de o lume necinstită pot fi stresante. De fapt, a trăi înseamnă a fi stresat. Dar ceea ce determină cu adevărat nivelul nostru de stres este modul în care reacționăm la schimbările și încercările vieții.
Factorii de stres sunt de obicei evenimente externe, deși uneori propriile noastre gânduri pot fi provocatoare de stres; în ceea ce privește stresul în sine, este întotdeauna un eveniment intern.
Efecte ale stresului
Hormonii de stres cresc glicemia
De ce reducerea stresului scade nivelul de zahăr? Mai mulți factori acționează aici. În primul rând, atunci când sunteți încordat, organismul produce hormoni de stres, cum ar fi cortizolul, pentru a vă ajuta să răspundeți la pericol. Acești hormoni cresc ritmul cardiac și respirația și, de asemenea, direcționează glucoza către sânge pentru a da energia necesară mușchilor. Rezultatul este o creștere a glicemiei.
Stresul promovează rezistența la insulină
Diabetul în sine este deja neplăcut, dar hormonii de stres îngreunează pancreasul să facă insulină, care este necesară pentru eliminarea glucozei din sânge. Unii dintre acești hormoni contribuie, de asemenea, la rezistența la insulină.
Stresul duce la creșterea în greutate
Motivul principal pentru a face față stresului cronic este că cortizolul crește pofta de mâncare. Dacă este mai simplu, stresul te face să mănânci mai mult. Stresul stimulează, de asemenea, celulele din stomac să acumuleze grăsime. Anume, excesul de grăsime din această zonă crește riscul unui atac de cord.
Practicând regulat metode de relaxare, veți scădea nivelul hormonilor de stres și puteți opri această conexiune. De asemenea, vă va ajuta să finalizați sarcinile legate de controlul nutriției și de exerciții fizice. Când ești stresat, vrei să mănânci ceva gras, bogat în calorii. De asemenea, este puțin probabil să mergeți la o plimbare lungă atunci când sunteți plin de probleme urgente, termenul limită se apropie, etc. Când înveți să te relaxezi, poți face pasul înapoi și să vezi întreaga imagine și să-ți dai seama de adevăratele tale priorități, inclusiv asistența medicală la nevoie.
În plus, controlul stresului ajută la evitarea problemelor emoționale asociate cu un control slab al glicemiei, inclusiv depresia și frica.
Alimente care ajută la gestionarea stresului
Acestea vor alina anxietatea și vor reduce conținutul cortizolului (hormonul de stres din sânge). Mulți oameni cred că stresul este o scuză pentru o vreme pentru a uita de alimentația sănătoasă. Dar data viitoare când rămâneți încântați înainte de examenul viitoare sau o întâlnire importantă la locul de muncă cu o bucată de tort, nu uitați că mâncarea „de gunoi”(foarte nesănătoasă) nu vă va ajuta să faceți față tensiunii nervoase.
Alimente care vă vor oferi un nivel stabil de zahăr în sânge, vor reduce anxietatea și vor crește conținutul de dopamină – un hormon care provoacă o senzație de plăcere, sunt:
Ciocolata amară
Ciocolata neagră se crede că poate să scadă nivelurile de cortizol, hormonul stresului. În același timp, crește conținutul de serotonină. Dar este important să ne amintim că nu orice tip de ciocolată are astfel de proprietăți miraculoase. Dacă doriți să obțineți beneficiul maxim, alegeți ciocolata fără aditivi și cu o cantitate minimă de zahăr.
Dacă aveți un termen limită sau negocieri importante, pregătiți o salată. Acidul folic din legume ameliorează simptomele depresiei și calmează organismul. Cert este că favorizează formarea dopaminei, un hormon care este direct responsabil de emoții. Broccoli, sparanghel și varza de Bruxelles sunt cele mai bogate în această substanță.
Afine
Toată lumea știe că afine sunt esențiale pentru ochi. Dar acest lucru nu se termină cu proprietățile sale utile. Această boabă este bogată în antioxidanți care protejează celulele de efectele nocive ale radicalilor liberi care provoacă îmbătrânirea prematură. Prin urmare, afinele consolidează sistemul imunitar, iar un corp sănătos face față stresului mult mai bine.
Superalimente care sunt şi suplimente pentru diabetici:
Mormondica charantia*castravete amar
Schinduf *stimuleaza secretia de insulina
Scortişoară
Vitamina C naturală
Aloe vera, suc şi pulbere
Pulbere de Amla
Pulbere de Moringa*controleaza nivelul zahărului din sânge şi poate vindeca diabetul de tip 2
Cuişoare, inclusiv ulei de uz intern în caz că îl suportaţi
Garcinia Cambogia
Silimarina din Armurariu*scade rezistenţa la insulina
Gymnema Sylvestre*supranumita şi sugar destroyer, scade nivelul zahărului , creşte nivelul secreţiei de insulina
Ghimbir
Ceai verde
Magneziu
Ce nu mai mâncăm
De fapt cheia succesului în multe tratamente este în ceea ce scoatem din alimentaţie.
Lapte de origine animală, unul din factorii care cauzează diabet şi un aliment principal care menţine haosul glicemiei în diabet. Laptele este lichid matern destinat puilor până la înţărcare. Laptele altor specii cauzează oamenilor ravagii hormonale. Diabetul se poate declanşa cu uşurinţă şi datorită dereglărilor unor hormoni.
Lactate de origine animală, concentrat din lapte animal,” bombe” de colesterol, alergeni, cazeina, lactoza, etc. Un principal factor inflamator şi o cauză sigură a menţinerii diabetului în forme agresive.
Carne. Carnea se va înlocui cu orice altceva iar organismul va fi eliberat de povara de a digera ceva mort din punct de vedere nutriţional şi care ne seacă de energie.
Grăsimi de origine animală şi grăsimi rafinate, inclusiv de origine vegetală. Aceste grăsimi sunt depozitate în celule, celulele umplute cu grăsimi nu mai sunt disponibile să primească rapid insulină.
Primul motiv pe care îl găsesc oamenii ca scuză să nu renunţe la consumul de produse de origine animală este faptul că nu vor avea surse de proteine.
Mereu am afirmat şi am susţinut că plantele au suficiente proteine inclusiv pentru a construi şi a menţine masa musculară a unui culturist de performanţă.
Recent am pregătit un meniu pentru o persoană cu probleme renale, inclusiv cu pietre la rinichi şi am realizat că plantele au proteine atât de multe încât avem nevoie de o cantitate chiar mică pentru a ne asigura aportul de proteine.
În bolile renale se urmează o dietă hipoproteică. Medicii cărora le pasă de pacienţi recomandă încetarea imediată a consumului de carne, lapte, lactate, ouă. Mulţi ar spune că este simplu, se urmează o dietă vegană. Dar vegetalele au proteine din plin.
Proteinele din vegetale sunt uşor de digerat, nu au reziduuri toxice precum cele de origine animală, sunt de calitate superioară, nu suprasolicită organismul. Din păcate când se ajunge la probleme renale, nici acest tip de proteine nu este bine tolerat de rinichi.
Ce sunt proteinele şi cum funcţioneză acestea
Proteinele sunt cărămizile cu care este construit corpul uman.
„Dacă ar exista o fabrică şi proteinele ar fi muncitorii din ea, atunci acei muncitori ar executa toată munca la liniile de producţie, după care ar reconstrui toată fabrica şi, la sfârşit, pe ei înşişi.”
Proteinele sunt compuse din AMINOACIZI.
Exista 20 de aminoacizi diferiţi care pot forma o proteină, 9 dintre aceştia nu pot fi sintetizaţi de organismul uman. Există animale care îşi pot sintetiza toţi aminoacizii.
Aminoacizii pot fi:
Esenţiali– este necesar să fie obţinuţi din alimentaţie. Corpul nostru nu îi poate sintetiza.
Condiţionat esentiali – corpul îl pot produce întotdeauna în cantităţi suficiente, mai ales atunci când există stres constant, când suntem bolnavi, existenţa stresului catabolic sau efectuarea de antrenamente intense.
Neesenţiali– corpul ii poate produce singur în cantităţi suficiente.
Aminoacizi esentiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilallanina, treonina, triptofan, valina.In cazul copiilor histidina şi arginina sunt consideraţi tot esenţiali.
Aminoacizii condiţional esenţiali sunt: arginina, cisteina, glutamina, glicina, prolina și tirozina.
Aminoacizii neesenţiali sunt: alanina, asparagina, acidul aspartic, acidul L-glutamic și serina.
In timpul procesului de digestie, corpul separa proteinele pe care le ingerăm în aminoacizi separaţi, care contribuie apoi la plasma pool of aminoacids depozitul de aminoacizi din plasma (plasma pool of amino acids), aminoacizi care sunt disponibili şi circula împreună cu sângele. Acest depozit de aminoacizi este reînnoit încontinuu.
Trebuie să înţelegem că alimentaţia noastră nu trebuie să fie formată doar din proteine. Din păcate omnivorii şi mai ales carniştii sunt îndoctrinaţi cu ideea că absolut tot ceea ce mâncăm trebuie să fie bogat în proteine. Tot din acest motiv cu toţii ajung să dezvolte boli renale, inclusiv sportivii care îşi construiesc singuri meniuri cu un conţinut imens de proteine; mai grav fiind dacă au un nutriţionist care le indică un astfel de meniu.
Extrem de mulţi oameni consumă proteine de calitate nociv de proastă. Oamenii consideră carnea prăjită în ulei, mezelurile sau veşnicele aşa zise grătare( deja sunt considerate un fel de mâncare tradiţională) sursă de proteine. Dar toate acestea sunt surse de toxine care ne otrăvesc organismul şi ne distrug rinichii.
Sigur, funcţionam optim când avem un aport potrivit de proteine. Dar cât este acest aport şi din ce surse?
În lumea modernă nu există deficit de proteine, există clar exces de proteine!
Deficitul de proteine mai este cunoscut doar în ţările din lumea a treia, în tările foarte sărace în care oamenii MOR de foame la propriu!
În restul lumii oamenii consumă în exces proteine iar bolile datorate acestui stil de alimentaţie sunt pe măsură, adică groaznice, dureroase şi costisitoare.
Practic oamenii mănâncă mult şi prost şi le place.
Proteine complete şi incomplete
Organismul uman nu are nevoie de toţi cei 9 aminoacizi esenţiali la fiecare masa.
O alimentaţie pe diversificată pe bază de vegetale poate asigura toţi aminoacizii esenţiali fără efectele dăunătoare ale proteinei din animale moarte sau din laptele acestora.
Ceea ce nu ştiu oamenii şi mulţi nu vor nici să înveţe şi nici să accepte: toate vegetalele au proteine.
Şi toate persoanele care consumă produse din carne şi lactate zilnic, vor avea în faţă mai devreme sau mai târziu această indicaţie medicală: meniu hipoproteic.
Şi atunci vă provoc!
O să vă demonstreze până şi Universul că o să fie greu de constituit un astfel de meniu deoarece vegetalele au proteine.
Dacă toată viaţa am consuma proteine din vegetale, aceste proteine nu ne-ar provoca boli renale, pietre, etc. Dar niciodată nu o să afirm la fel despre proteinele de origine animală!
Scopul acestui articol este de a oferi informaţii cât mai complete şi actualizate despre Maca .
Maca(Lepidium meyenni Walpers) este o plantă care își are originea în Anzii peruvieni și crește la altitudini de 3500 m și peste. Acest lucru o face să fie planta cultivată la cele mai mari înălţimi. Planta Maca crește în soluri stâncoase, care nu sunt ospitaliere pentru majoritatea altor vegetații şi prosperă în condiții climatice extreme, cum ar fi înghețul, lumina soarelui intensă și vânturile puternice. Planta Maca produce frunze, precum și o rădăcină mică, de dimensiunea unei ridichi. Este rădăcina care a fost prețuită de mii de ani datorită capacității sale medicinale de a crește în mod natural energia, rezistența și fertilitatea pentru toți oamenii și animalele care o mănâncă. Fără îndoială, rădăcina Maca a făcut posibilă o viață durabilă în munții foarte înalți pentru multe generații de indigeni.
Istoria Maca
Istoria vechii plante Maca datează din anii 1500. A fost folosită de secole în Anzi pentru nutriție și pentru a spori fertilitatea atât a oamenilor, cât și a animalelor. Maca a fost probabil domesticită între 1300 și 2000 de ani în urmă în San Blas, Junin (actualul Peru) de către fermierii incaşi. Prima relatare scrisă a rădăcinii provine de la Cieza de Leon (1553). În 1653, preotul spaniol Cobo s-a referit la utilizarea rădăcinii pentru fertilitate și ca stimulent. În Anzii centrali, Maca continuă să fie utilizată ca sursă zilnică de hrană după ce a fost uscată, aproximativ 20 de grame pe zi.
Maca este nutritivă.
Maca este o adevărată putere nutrițională. Conținutul nutrițional al rădăcinilor de maca uscate constă din 13-16% proteine, 8,5% fibre, 19 aminoacizi esențiali, vitaminele A, B1, B2, B3, C și D, minerale precum fier, magneziu, cupru, zinc, sodiu, potasiu, calciu, mai mulți glucozinolați, 20 de acizi grași liberi și compuși unici numiți macaene și macamide. Dincolo de aceasta, Maca este unul dintre puținele alimente considerate a fi un „adaptogen” sau un aliment care crește energia forței de viață în general.
Cum funcționează Maca
Cercetările au arătat că Maca funcționează pentru a stimula funcționarea fizică generală a corpului, precum și pentru a îmbunătăţi starea de spirit.
Maca este considerată a fi foarte benefică pentru echilibrarea hormonilor, îmbunătățirea funcției endocrine și tiroidiene și chiar îmbunătățirea sistemului imunitar. Aceste beneficii sunt cel mai probabil legate de conținutul său ridicat de aminoacizi. Hormonii sunt construiți din aminoacizi și colesterol.
Maca este adaptogenă, creşte rezistenţa organismului la boli şi îmbunătăţeşte sănătatea emoţională.
Aceste efecte fac din Maca un superaliment care, în multe cazuri, poate echilibra și întineri glandele suprarenale copleșite, obosite și alte aspecte ale sistemului hormonal. În timp, utilizarea pudrei de maca poate duce la mai multe beneficii, inclusiv energie mai mare, rezistență, starea de spirit îmbunătățită și capacitatea de a face față stresului.
Maca ca Adaptogen
Adaptogenii sunt substanțe care cresc starea de rezistență a corpului fizic la boli prin îmbunătățirea sănătății fiziologice și a sănătății emoționale. Aceste efecte fac din Maca un superaliment pe bază largă, care în multe cazuri este capabil să echilibreze și să întinerească glandele suprarenale copleșite, obosite și alte aspecte ale sistemului hormonal. În timp, utilizarea pudrei de Maca poate duce la mai multe beneficii, inclusiv energie mai mare, rezistență, starea de spirit îmbunătățită și capacitatea de a face față stresului.
Dozare Maca
Una dintre cele mai frecvente întrebări primite de la clienții și cititorii noștri este despre cât de multă Maca să consume. Există o mare varietate de informații disponibile și nu toate sunt exacte. De aceea am scris acest articol. Deci, care este doza corectă de Maca? Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să ne uităm la diferitele tipuri de maca disponibile.
Cum se folosește Maca
Cel mai eficient mod de a lua pudră de Maca este să-l amestecați în apă sau într-un suc de fructe simplu și să-l luați pe stomacul gol cu 10-15 minute înainte de a lua micul dejun. Consumul de Maca pe stomacul gol îi permite să se absoarbă puțin mai repede și mai bine. Pentru majoritatea oamenilor este de asemenea bine să amestecați pudră de maca în piureuri și alte băuturi, precum și în unele feluri de mâncare.
Multe studii de cercetare oferă dovezi ale beneficiilor oferite de Maca. Peste 400 de studii despre Maca (Lepidium meyenii) sunt indexate numai pe PubMed, Biblioteca Națională de Medicină. Au fost publicate și alte cercetări despre maca – în special în Peru, de unde provine maca. Vă rugăm să consultați pagina noastră de cercetare Maca pentru detalii.
De unde vine cu adevărat Maca
Pe baza înregistrărilor istorice și arheologice disponibile, consensul este că Maca își are originea în Anzii înalți ai Peru, în jurul provinciei Junin. La fel ca mulți alți tuberculi și rădăcini, această legumă cruciferă a crescut nativ și sălbatic în munții înalți din jurul lacului Chinchaycocha (alias lacul Junin). Prezența acestui lac foarte mare (529,88 km pătraţi) este importantă deoarece creează un microclimat care generează mai multe precipitații anuale, permițând plantelor native să crească ușor. Oamenii de știință postulează că primii coloniști umani din zonă, Pumpush, au descoperit că rădăcinile Maca sunt o sursă bună de hrană încă de acum 10.000 de ani. Și cercetătorii arheologici au descoperit rădăcinile antice într-o peșteră la câțiva kilometri la est de lac și le datează din această eră. Ei sugerează acest lucru ca dovadă că rădăcinile sălbatice de Maca au fost adunate și utilizate ca sursă principală de hrană în acest timp. Aceasta este cu siguranță cea mai veche dovadă pe care o avem despre utilizarea Maca și își plasează originea în mod clar într-o regiune la nord-est de orașul modern Junin, într-o regiune numită Ondores. Mai mulți localnici confirmă, de asemenea, că, în tradiția lor orală, Ondores este considerat „locul nașterii” plantei Maca.
Poate Maca să fie crescută Maca în afara Anzilor?
Abia în 1843 Maca a fost clasificată și catalogată oficial. Cercetătorul german Wilhelm Gerhard Walpers a colectat probe timpurii ale plantei pe care în cele din urmă le-a numit Lepidium Meyenii Walp. De atunci, cercetătorii au încercat să crească planta în afara munților înalți de mai multe ori, cu diferite niveluri de succes.
Maca europeană – semințele au fost duse în Germania la începutul secolului XX, în efortul de a crește și de a studia în continuare planta. În timp ce semințele de Maca au încolțit și frunzele au crescut, rădăcina pur și simplu nu s-a format complet sau corect. Deoarece rădăcina este partea nutrițională importantă a plantei, eforturile de a o studia s-au mutat înapoi în Peru.
Maca din Lima – în mod similar, în anii 1960, dr. Gloria Chacon, cercetătorul principal cu privire la beneficiile Maca a supravegheat mai multe încercări de creștere a plantei la nivelul mării în Lima. Din nou, în timp ce semințele au încolțit și frunzele au crescut, rădăcinile nu s-au format complet sau corect. Acest lucru a condus la concluzia că Maca trebuie cultivată la cote mai mari pentru a obține toate beneficiile.
Maca californiană – încercările de creștere a plantei Maca la cote mai mari din California au avut rezultate mixte. În timp ce planta a crescut și s-a format într-o oarecare măsură ca un tubercul, acest tubercul era mult mai mic și mai puțin dens din punct de vedere nutrițional decât Maca din zona Junin.
Maca argentiniană – Semințele de Maca au fost, de asemenea, aduse pentru cultivare în munții Argentinei, dar, deși rădăcinile s-au format, potența nutrițională rezultată a plantei a fost considerată nesatisfăcătoare pentru consumul uman. De fapt, singurul alt loc în care planta poate fi cultivată cu un anumit succes, chiar și în Anzi, este în Bolivia
Încercări chineze de a crește Maca – În 2013, antreprenorii chinezi au importat semințe de Maca din Peru și la scară largă. Le-au vândut fermierilor din China care i-au plantat la cote înalte în provincia Yunaan. Fermierii au produs Maca dar mult inferioară din punct de vedere nutriţional faţă de Maca din Peru. Din fericire pentru lumea fanilor Maca, fermierii din provincia Yunaan din China și-au abandonat în mare măsură eforturile de a produce Maca. Acestea fiind spuse, este încă important să citiți etichete pentru a verifica originea oricărui produs pe care îl achiziționați.
Cea mai densă în nutrienţi este Maca din Peru deoarece creşte în climatul ei nativ. Încercările de a creşte Maca şi în alte ţări au avut rezultate slabe şi rezultatele analizelor nutritiţionale au arătat cantităţi mult mai mici de nutrienţi şi ingrediente active decât în Maca cultivată în munţii Anzi din Peru. Maca din Peru nu este modificată genetic.
De ce este important să folosiți numai Maca care provine din Peru?
Primul și cel mai important motiv pentru a cumpăra Maca care provine din zonele înalte din Peru este că acesta funcționează cel mai bine. De-a lungul anilor, am încercat Maca din tot felul de locuri diferite și fără excepție Maca din fermele organice și tradiționale din Peru funcționează cel mai bine. Bineînțeles, acest lucru are un sens, având în vedere că aceste meleaguri sunt native plantei sălbatice originale. Un alt motiv excelent pentru a cumpăra Maca numai din Peru este pentru că nu este OMG. Asta înseamnă că nu există OMG-uri(modificări genetice) aplicate cultivării sale. Rețineți că China, în schimb, a solicitat 7 brevete pentru a modifica genetic această rădăcină. Dintr-o perspectivă mai largă, Maca este considerată a fi un produs de patrimoniu al Peru și este protejată de legislația peruană și internațională ca atare. Oricine sau orice țară care dorește să crească Maca în afara Anzilor înalți ar trebui să obțină în mod legal permisiunea guvernului peruan înainte de a face acest lucru. Aceasta este o lege pe care Peru o aplică, dovadă fiind ilegalitatea exportării fie a rădăcinilor întregi, fie a semințelor plantei. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, achiziționarea de Maca de calitate din Peru sprijină fermierii care au investit în cultivarea corespunzătoare și care se mândresc cu continuarea tradiției acestui aliment uimitor. Maca necesită condiții și tratament foarte specifice pentru a crește corect și nu poate fi cultivată pe aceleași teren mai mult de 2 ani la rând. Pământul trebuie apoi odihnit aproximativ 10 ani, pentru ca acesta să producă din nou recolte nutritive din rădăcină. Fermierii tradiționali știu acest lucru și urmează aceasta și alte practici înțelepte atunci când cultivă Maca.
Ce fel de Maca este cea mai bună pentru mine?
Aceasta este o întrebare excelentă și pe care o primim adesea de la clienții noștri. Calitatea este la fel de importantă ca şi culoarea și prezentarea produsului pe care decideți să îl utilizați. Înainte de a cumpăra orice produs, asigurați-vă că sunt prezenți factorii care fac Maca cea mai puternică.
Care este cea mai bună Maca pentru mine?
Înainte de a enumera unele dintre cele mai proeminente dintre acestea, este important să înțelegem că rădăcina de Maca este un aliment și nu un medicament, o plantă sau chiar un supliment. Este nevoie de timp pentru ca să îşi facă efectul în organism (vă recomandăm cel puțin 4 săptămâni de utilizare consecventă pentru a vedea primele beneficiile) și este posibil să nu funcționeze pentru toată lumea în același mod. Acum să analizăm mai atent ce primesc oamenii de la Maca.
Ce trebuie să înţelegem mai întâi este faptul că rădăcina de Maca este un aliment, nu un medicament, nici chiar un supliment.
Este nevoie de timp ca organismul să reacţioneze la efectele pulberei de Maca( recomandăm cel puţin 4-8 săptămâni de administrare zilnică pentru a simţi efecte vizibile) şi poate să nu funcţioneze pentru toate persoanele în acelaşi mod.
Efecte benefice: creşte libidoul la femei şi la bărbaţi, combate depresia, susţine o viaţă sexuală sănătoasă, construieşte muşchi, susţine sănătatea prostatei.
Cum să profitați la maximum de Maca
Acum, că știi mai mult decât majoritatea oamenilor despre această mâncare pur și simplu uimitoare, iată câteva sfaturi pentru a profita la maximum de adăugarea ei în viața ta.
Asigurați-vă că obțineți un produs organic excelent cultivat în Peru.
Aveți răbdare, deoarece este nevoie de timp pentru ca să îşi facă efectul în corp. Asigurați-vă că aveți suficient pentru a lua timp de cel puțin o lună.
Fii consecvent. Utilizarea zilnică, în special la început, este utilă pentru a obține cele mai bune rezultate posibile. După prima lună aproximativ, vă recomandăm să luați 1 zi liberă pe săptămână.
Să știți că mai multe beneficii ar putea veni mai târziu. De exemplu, să presupunem că luați Maca pentru a împiedica disfuncția sexuală, s-ar putea să constatați mai târziu că nivelul testosteronului (pentru bărbați) sau cel estrogenic (pentru femei) sunt îmbunătățite.
Asigurați-vă că obțineți cea potrivită variantă pentru dvs.
Maca Neagră
Maca neagră este cunoscută ca şi Maca pentru bărbaţi datorită efectelor benefice asupra calităţii şi cantităţii spermei, asupra problemelor legate de prostată, creşterea anduranţei musculare şi creşterea masei musculare.
Studiile au comparat activităţile funcţionale biologice ale celor trei fenotipuri de Maca şi au arătat că Maca neagră este cea mai înaltă în antioxidanţi.
Un studiu publicat în „Frontiers in Pharmacology” în 2018 a constatat că extractul de Maca Neagră previne tulburările de metabolism ajutând la reglarea glucozei, care este un metabolit important pentru oameni. Creierul necesită aproximativ 50% din caloriile sale din glucoză, iar celulele roșii din sânge subzistă exclusiv cu glucoză. Acest studiu a arătat că Maca neagră îmbunătățește producția de glucoză în organism și, prin urmare, poate susține un metabolism mai sănătos.
Maca neagră are efect pozitiv asupra producţiei de spermă şi a motilităţii spermatozoizilor. Este necesar ca pentru efecte vizibile a se consuma minim 12 luni, alături de o alimentaţie sănătoasă pe bază de vegetale şi un stil de viaţă activ.
Din 2006 până în 2016 au fost făcute mai multe studii independente semnificative cu privire la modul în care rădăcinile negre de maca afectează atât producția de spermă, cât și motilitatea spermei. De asemenea, s-a constatat că „Maca neagră afectează numărul spermatozoizilor încă de la o zi după începerea tratamentului.
Maca neagră îmbunătăţeşte memoria şi abilităţile de concentrare.
În 2010 o echipă de 6 cercetători au demonstrat că Maca roşie şi Maca neagră sunt cele mai bune alimente pentru îmbunătăţirea structurii oaselor şi protejarea pe termen lung.
Toate fenotipurile de Maca contribuie favorabil la reducerea depresiei iar Maca neagră îmbunătăţeşte starea generală în mod semnificativ.
Considerat un aliment funcţional, Maca neagră poate să aibă efecte pozitive prin consumul zilnic. Efectele se simt diferit de la persoană la persoană deoarece fiecare om este unic.
Pe baza cercetărilor și a experienței noastre, de obicei recomandăm Maca neagră pentru:
Bărbații care doresc să-și crească fertilitatea (femeile ar trebui să folosească Maca roșie pentru fertilitate);
Bărbații și femeile care doresc să își stimuleze libidoul;
Sportivi, atât bărbați, cât și femei, care caută rezistență și forță suplimentare;
Oricine dorește să îmbunătățească abilitățile de memorie şi capacitatea de concentrare ;
Toți oamenii care caută își îmbunătățesc rezistența și densitatea oaselor;
Achiziționați numai produse de cea mai înaltă calitate cultivate în Peru Cumpărați fenotipul potrivit de maca pentru dvs.; Luați o cantitate suficientă pentru greutatea corporală și nivelul de activitate (dozare); Rămâneți consecvent cu acesta – adică să îl luați în fiecare zi timp de cel puțin 4-6 săptămâni; Continuă să te bucuri de ea în timp incluzând-o în reţete delicioase.;
Maca roşie
Maca roşie este denumită adesea şi Maca femeilor datorită efectelor benefice asupra libidoului, fertilităţii şi hormonilor. Cu toate acestea un studiu publicat în revista „Andrologia” concluzionează că Maca roşie reduce considerabil volumul prostatei mărite şi este benefică în cancerul de prostată.
Maca roşie este benefică în menţinerea densităţii osoase după menopauză şi nu numai, are efect pozitiv asupra nivelului de energie, stării generale, dorinţei sexuale şi este benefică în disfuncţiile sexuale masculine.
Are efect aupra pozitiv asupra nivelului de energie.
Toate fenotipurile de Maca sunt benefice împotriva depresiei dar studiile arată că Maca roşie este uşor mai benefică decât cea neagră şi cea galbenă. Un studiu publicat într-un articol din ” High Altitude Medicine and Biology” arată faptul că Maca roşie are un efect pozitiv asupra vindecării rănilor, micşorând numărul de neutrofile și crescând numărul de macrofage în vindecarea rănilor în ziua 7 post-rănire. Comparativ cu Maca neagră şi cea galbenă, Maca roşie este cea mai densă în nutrienţi, conform studiilor raportate în urma analizelor fitochimice. Consumul de Maca roşie este benefic în creşterea imunităţii, în bufeurile din din timpul menopauzei, în acneea hormonală, aduce claritate mentală şi stare generală de bine.
Maca galbenă
Sunt câteva motive pentru a alege Maca galbenă. Primul, deoarece este mult mai comună, având astfel şi un preţ mai mic decât Maca roşie sau neagră. Al doilea motiv, are de obicei un gust puţin mai delicat.
Al treilea motiv , dar nu ultimul, deoarece acest fenotip de Maca primeşte multe recenzii pozitive de la consumatori în ceea ce priveşte nivelul lor de energie şi echilibrul hormonal pe durata consumului acestei minunate pudre.
Care sunt aşteptările mele de la Maca?
Maca este un superaliment , un aliment sigur pentru consumul zilnic, fără efecte secundare mai ales la persoanele care nu suferă de nici o afecţiune gravă.
Fiecare persoană în parte va resimţi diferit efectele consumului de Maca, indiferent de fenotipul ales. Pentru a ne bucura de efecte cât mai eficiente trebuie să consumăm Maca constant şi pe termen mai lung, alături de o alimentaţie variată şi sănătoasă pe bază de vegetale, alături de un stil de viaţă activ.
Cel mai important factor care ne afectează în mod direct şi constant sănătatea este alimentaţie. În afara perioadelor în care ţinem post negru, în fiecare zi ne hrănim, mai sănătos sau mai puţin sănătos.
O alimentaţie sănătoasă şi potrivită pentru specia umană poate schimba inclusiv cursul geneticii. Majoritatea bolilor pe plan mondial sunt datorate alimentaţiei. Oamenii sunt bolnavi datorită alimentaţiei! Sau datorită ignoranţei…
Top 3 alimente care ne distrug sănătatea
1.Carnea
Carne este un aliment care ne îmbolnăveşte.
Omnivorii şi mai ales carniştii suferă sau îşi măresc sigur şi repede şansele să sufere de: diabet, constipaţie,probleme hormonale, osteoporoză, cancer (mai ales cancer colororectal), atacuri cerebrale, infecţii la stomac şi în intestine, insuficienţă renală , pietre la rinichi, boli de inimă, afecţiuni ale tractului respirator, sistem imunitar slăbit, boli de ficat, ficat gras, colesterol rău LDL mărit, limfă plină de reziduuri toxice, boala Alzheimer, boala Parkinson, probleme cu vederea.
Datorită faptului că nu putem digera optim carnea acesta va putrezi îndelungat în intestine şi va produce în mod continuu toxine. Animalele carnivore mănâncă carnea animalelor proaspăt vânate iar atunci când rămâne surplus dintr-un animal vânat acesta este îngropat în pământ ca să facă viermi, viermi care vor fi mâncaţi ulterior. Oameni nu sunt carnivori, sunt doar impostori şi profitori de lipsa de apărare a necuvântătoarelor.
Cum poţi să te convingi că acest aliment este toxic pentru tine? Te ajut să îl înlocuieşti cu alternative vegetale mult mai gustoase şi vei vedea că acum, ca şi omnivor, doar ţi se pare că îţi este bine.
2.Laptele
Singurul lapte pe care trebuie să îl bem este cel de la sânul mamei şi clar doar până la înţărcare. Pe urmă specia umană, ca şi toate celelalte specii de animale, nu mai are nevoie de lapte.
Laptele este lichidul matern care reprezintă hrana puiului speciei respective până la înţărcare. Laptele matern transmite informaţie genetică, de aceea specia umană a ajuns la un nivel de inteligenţă atât de mic şi la un comportament atât de bizar, pentru că bea lapte de vacă, oaie, capră, măgăriţă etc.
Nu spun că aceste animale sunt proaste, ele sunt inteligente pentru nivelul speciei lor, dar rasa umană nu mai ajunge de multe ori nici la nivelul de inteligenţă a unei oi.
Iar cei care nu mai beau laptele altor specii sunt automat oile negre care sunt luate în derâdere.
Să nu uităm aspectul pe care nici ştiinţa nu mai trebui să îl tot dovedească: oamenii sunt intoleranţi la lactoză, unii chiar înainte de vârsta de înţărcare. Deci de ce mai bem lapte ca adulţi? Ah, da, factorul de turmă, nu putem gândi dincolo de tradiţie.
Laptele este în tot şi în toate! Nu poţi citi o etichetă de produs, nimic, totul are lapte. TOTUL are lapte! Ne vor bolnavi şi dependenţi de lapte. Ne vor sclavii laptelui şi vitele clavele noastre. Fiecare dintre noi contribuim ca această lume să fie nebună şi toxică, rea şi bolnavă.
Să nu uităm că ceea ce nu ne este menit ca şi hrană vine la pachet şi cu bolile. Laptele şi lactatele ne duc repede şi sigur spre boli precum: alergii puternice, constipaţie cronică, scleroză multiplă, diabet, osteoporoză, decalcifierea oaselor, hiperaciditate la stomac, cancer ovarian, cancer de prostată, boli de inimă, colesterol rău LDL crescut, hipertensiune, boala Parkinson, astmă, boli renale, acnee, sistem imunitar scăzut, artrită reumatoidă, îmbătrânire accelerată, mucus, dezechilibre hormonale grave, obezitate, pietre la rinichi, ulcer.
3. Oul
Nu ai de ce să mănânci ovulaţia unei găini.
O bombă de colesterol! Prea multe proteine.
Boli care vin la pachet cu consumul de ouă: boli de ficat, ficat gras, colesterol rău LDL mărit, boli renale, pietre la rinichi, atacuri de cord, atacuri cerebrale, cancer, diabet.
De ce doar crezi că îţi este bine
Organismul uman suportă foarte multe, poţi ingera multă mâncare proastă şi toxică până când încep să debuteze bolile. Oamenii cred, din păcate, că pot mânca grătare, carne, lapte, ouă, brânzeturi la nesfârşit dar organismul uman acumulează toxine ani şi ani de zile. Organismul uman este slăbit cu fiecare masă pe bază de produse de origine animală. Sângele se umple de toxine, rinichi formează pietre, ficatul se umple de grăsime, arterele acumulează colesterol rău, tensiune creşte, diabetul este o boală la fel de comună precum răceala.
Oamenii obişnuiţi nu citesc mii de studii ştiinţifice, ei mănâncă cum ştiu dintotdeauna, adică nesănătos.
Nu mai trebuie să dovedim nimic! Oamenii sunt bolnavi şi încep să o considere o normalitate. Diabetul, cancerul, boli renale, boli de inimă, toate îmbogăţesc şi ridică în slăvi industria medicală şi industria farmaceutică.
Te ajut să faci alegeri mai bune! Tu trebui să ai doar voinţă.
Enikö la răscruce de iarna și primăvară în munții Baiului, aștepând Valentine’s Day.
Sărbătorim dragostea cu o serie de rețete sănătoase, sărbătorind iubirea, factorul important este dragostea și familia! Să emanăm dragoste, să oferim dragoste şi să ne iubim pe noi înşine în primul rând.
Corpul nostru şi toate celulele noastre suntem noi, suntem formaţi în totalitate din celulele noastre şi într-adevăr suntem ceea ce mâncăm.
Despre legătura dintre dragoste şi mâncare se pot spune multe, te iubeşti pe tine însuţi atunci când poţi alege între un aliment sănătos şi unul nesănătos şi tu îl alegi pe cel sănătos. De multe ori oameni hrănesc animalele din iubire, văd un animal înfometat şi îl hrănesc. Din dragoste şi respect pentru natură sunt oameni care îşi schimbă alimentaţia. Pentru pasionaţii de gătit, lumea se învârte în jurul mâncării. Veganii mereu veganizează reţete ca să arate lumii că se poate trăi frumos, sănătos şi extrem de delicios cu vegetale.
Pentru cupluri este important ca ambii parteneri să mănânce sănătos. Gătitul în cuplu este absolut superb. Tocmai de aceea eu şi iubitul meu vom găti împreună micul dejun, prânzul şi cina pentru Valentine s Day. Nu este o ocazie specială pentru a găti împreună, deoarece facem acest lucru mereu, doar că de data acesta vom găti ceva aparte, ceva mai afrodisiac.
Am pregătit o listă de reţete nu foarte complicate pe care le împărtăşesc cu voi. Nu sunt extrem de pasionată de gătit, ador simplitatea în alimentaţie dar verific complexitatea nutrienţilor din hrana ce o pregătim pentru organismul nostru, care trebuie să admitem, este o minune foarte complexă.
Rețete delicioase și sănătoase
Îmi place flexibilitatate şi spontaneitatea, de aceea îmi propun mai multe reţete, pe care le voi pregăti de Valentine s Day dar şi până atunci.
Hummus
Năutul este unul dintre cele mai minunate alimente recomandate atât bărbaţilor cât şi femeilor. Este bogat în fitoestrogeni, antioxidanţi, vitamine, aminoacizi. Năutul creşte fluxul sanguin şi lubrifierea internă.
Chimion sau paprika afumată, după gustul fiecăruia.
Mod de preparare
Se hidratează năutul 12 ore. Boabele de năut hidratate se pot germina, astfel vom obţine un hummus raw vegan cu un gust foarte intens de năut. Reţeta clasică presupune fierberea năutului 25-30 de minute.
Se păstrează apa pentru a mai adăuga în hummus, dacă nu este suficient de lichid. Iar apa de la năutul fiert reprezintă minunata aquafaba.
Năutul se amestecă în blender de mare putere cu tahini (pastă de susan), sucul stors de la o lămâie, sare, usturoi preparat sub formă de mujdei, chimion sau paprika afumată după preferinţe.
Se serveşte cu Tortilla, pâine crocantă sau legume proaspete precum apio, felii de ardei.
Lovely Smoothie
Un smoothie reprezintă o gustare uşor asimilabilă şi plină de nutrienţi valoroşi, care poate fi consumată inclusiv de către oamenii foarte ocupaţi. Valoarea nutritivă depinde desigur de reţetă. Pentru Lovely Smoothie am ales superalimente are să întreţină buna dispoziţie şi dragostea.
Ingrediente
2 Banane, sursă excelentă de potasiu, magneziu, fibre şi serotonină responsabilă pentru starea noastră de fericire.
2 linguri pulbere de cacao crudă, o excelentă sursă de magneziu, menţine sănătatea sistemului circulator şi îmbunătăţeşte elasticitatea vaselor de sânge.
Se amestecă ingredientele în blender, se formează biluţe care apoi se rostogolesc prin fulgi de cocos. Se ţin la frigider datorită conţinutului de banană proaspătă.
Biluţe lemon baobab
Aproximativ acum un an m-am îndrăgostit de ciocolata cu lămâie şi baobab de la LifeFood. Şi înainte îndrăgeam pudra de baobab, pe care o savuram cu linguriţa direct din recipient. O extraordinară sursă de vitamina C şi un gust formidabil, aceste două caracteristici m-au cucerit iremediabil.
Combinaţia de lămâie şi baobab este delicioasă şi magnifică.
Tofu, eu personal aleg marca Fito Fitt sau Take it Veggie, marcă proprie Kaufland.
Eu ador ceapa pe pizza, iar ceapa este un excelent afrodisiac.
Se serveşte cu sos pesto.
Reţeta de pesto conţine : busuioc verde, seminţe de pin, fulgi de drojdie inactivă, suc de lămâie, ulei de măsline, usturoi. Pesto gata pe pus pe pizza sau paste aici.
Spaghete cu sos Putanessca
O reţetă pentru iubitorii de măsline Kalamata.
Eleganţa unei cine în stil italian poate să genereze un efect afrodisiac neaşteptat, mai ales într-o perioadă nu foarte accesibilă pentru cine romantice la restaurante. Nu ezitaţi să pregătiţi cina din timp, să vă îmbrăcaţi elegant, să aprindeţi lumânările, să turnaţi vin roşu în pahare elegante iar pentru bărbaţi, nu ezitaţi să vă invitaţi partenera la un dans, fie kizomba, tango,salsa, important este că fetelor le place să fie invitate la dans.
Ingrediente sos
Tomate proaspete(în sezon) mărunţite sau sos de tomate din borcan sau conservă
½ cană de măsline kalamata mărunţite plus o lingură de zeamă de la măsline
2 linguri de capere plus o lingură de zeamă de la capere
2 linguri mujdei de usturoi proaspăt
1 legătură de pătrunjel verde tocat mărunt
Piper
Mod de preparare
Amestecaţi conţinutul într-o oală potrivită şi fierbeţi timp de 10 minute la foc mic. Se serveşte peste spaghetti din cereale integrale sau din pseudocereale. O altă variantă a sosului este aceasta.
Spaghete cu sos Bolognese
Desigur, renumitul sos bolognese este cunoscut ca fiind preparat cu animale tocate mărunt şi fin. Dar de ce să facem aşa ceva când avem mii de reţete vegane de sos Bolognese mult mai gustoase, definitiv mai sănătoase şi total prietenoase cu animalele, cu noi şi cu planeta. Sosul Bolognese trebuie să aibă o aromă irezistibilă de busuioc cu roşii bio, o textură şi un gust incredibil de gustos care să îţi dea energie, poftă de viaţă şi poftă de a iubi. Nu trebuie să facem rău nimănui ca să ne bucurăm de acest sos. În plus, vom alege varianta de a nu prăji nimic şi a nu expune uleiurile la temperaturi înalte.
O cutie de Tofu Minced (tofu mărunţit) marca Take it Veggie din Kaufland sau 200 grame de linte roșie
2 morcovi (150 gr)
1 legătură de pătrunjel, rădăcină şi frunzele verzi
2 ceape galbene
4 căței de usturoi
1 linguriţă de ulei de măsline de bună calitate
2 lingurițe de busuioc uscat şi o mână de busuioc verde, proaspăt
Un cub de supă original sau o lingură de pudră de supă clară
Apă, dozată în funcție de textura dorită
Mod de preparare
Se toacă mărunt ceapa, se răzuiesc fin morcovii şi două rădăcini de pătrunjel. Se adaugă lintea roşie (spălată în prealabil) şi se lasă la fiert timp de 15-20 de minute cu dublu cantităţii de apă faţă de cantitatea de linte. Dacă se adaugă tofu, se lasă la călit legumele timp de 10 minute şi apoi se adaugă tofu şi restul ingredientelor. Apoi adăugăm următoarele ingrediente: roşiile feliate, sosul de roşii, cubul de supă. Mai lăsăn două minute pe foc. După ce oprim focul adăugăm: busuiocul uscat şi cel verde, usturoiul pregătit sub formă de mujdei, pătrunjelul verde tocat mărunt şi picul de ulei de măsline pentru textură. Se lasă să se întrepătrundă aromele. Alege variante gata de servit aici. Se serveşte cu spaghete sau paste la alegere.
Şi pentru încă un strop de fericire, o ciocolată vegană este alegerea perfectă.
Rolul unui nutriţionist este să te îndrume şi să ghideze din punct de vedere al alimentaţiei ca tu să ajungi la scopul dorit. Acest scop poate să fie o alimentaţie mai sănătoasă, îmbunătăţirea stării de sănătate, performanţă în practicarea sportului sau nutriţia cât mai ideală în anumite afecţiuni medicale.
Nutriţionistul ideal este un exemplu pozitiv pentru persoana pe care o îndrumă, nutriţionistul ideal studiază în fiecare zi şi este la curent cu tot ceea include domeniul alimentaţiei oamenilor.
Din păcate în România nu există cultura de a merge la nutriţionist. Oamenii spun că ştiu dintotdeauna ce trebuie să mănânce, că doar aşa am supravieţuit, ca omenire, din generaţie în generaţie.
Dar nu ar trebuie să fie despre supravieţuire! Ar trebuie să fie despre a trăi frumos şi sănătos.
Sarailie vegană preparată de Enikö
Ar trebui să murim „tineri”, să ne simţim bine până la vârste înaintate. Nu ar trebui să suferim o mare parte din viaţa noastră datorită alimentaţiei şi obiceiurilor moştenite din familie.
Rolul tradiției în alimentație
Un fapt extrem de trist este faptul că mămicile îşi hrănesc bebeluşii cu „mâncare gunoi” (aşa le spun eu alimentelor care sunt pur şi simplu inacceptabile în alimentaţia unei persoane) încă de la vârsta la care începe diversificarea. Unele mămici spun că şi medicii şi nutriţioniştii, chiar şi oamenii de ştiinţă sunt proşti pe lângă instinctul matern şi încep diversificarea la vârste extrem de fragede, cam 3-4 luni, cu lapte de vacă, brânză, carne, supă, mezeluri, ciorbă de burtă (ciorba de burtă fiind o mâncare pur şi simplu indigestă pentru oameni). Pe la 6 luni deja trec la grătar şi friptură. Apoi ne uităm la tineri şi le condamnăm comportamentul şi nivelul de inteligenţă, fără să realizăm că ei toată viaţa au fost hrăniţi atât de nesănătos, iar din acea mâncare ei nu s-au putut dezvolta mai mult şi mai frumos.
Din păcate afirmaţia „ştim ce să mâncăm, că aşa ne-am făcut mari” nu are rezultate deloc satisfăcătoare, iar acest fapt se oglindeşte în numărul pacienţilor cu boli datorate malnutriţiei. Malnutriţia apare atunci când organismul nu beneficiază de toți nutrienții de care are nevoie pentru buna funcționare.
Majoritatea oamenilor deprind din familie obiceiuri alimentare nocive pe care apoi le numim boli moştenite din familie. Genetica este de vină! Iar aceste obiceiuri şi boli sunt transmise în familie din generaţie în generaţie, până la acel individ care ia decizia să îşi schimbe alimentaţia. Alimentaţia bolnavă moştenită în familie din generaţie în generaţie este vinovată pentru majoritatea afecţiunilor medicale ale oamenilor. Nu mai aruncați vina pe genetică pentru kilogramele în plus, pentru bolile de nutriţie, pentru colesterolul până la cer, pentru venele înfundate cu grăsimi de origine animală, pentru ficatul care crapă de la atât de multe toxine acumulate din mâncare, pentru tensiunea mare, pentru acidul uric care nu este dobândit niciodată din vegetale. Pune degetele la ochii, ajută-ţi ochii ca să îi deschizi mai larg şi înţelege că oamenii trebuie să îşi schimbe alimentaţia. Fiecare om, fără excepţii.
Rolul sistemului medical şi al industriei farmaceutice este să te menţină clientul lor fidel, nimeni nu o să îţi spună să mănânci mai sănătos ca să mai scapi de o parte din zecile de pastile pe care le iei zilnic, din păcate mulţi oameni iau zeci de medicamente zilnic lângă obligatoria cărniţă şi lăptic. De parcă suntem retardaţi, să mai bem lapte ca adulţi şi mai cinic, de la altă specie.
Un pas înainte către o alimentație sănătoasă
Oamenii lucrează în domenii diverse, timpul parcă se comprimă şi trebuie alocat muncii, familiei, persoanelor dragi, hobby-urilor, plăcerilor, sportului sau diferitelor activităţi. Majoritatea oamenilor nu consideră că trebuie să ştie ce mănâncă, iar singura lor problemă este aportul de alimente de origine animală în meniul zilnic. Din păcate sunt oameni care încă se alimentează conform reclamelor de la televizor. Acest lucru este foarte trist.
Deoarece oamenii nu au timp să studieze ce trebuie să mănânce sau le este greu să o facă deoarece nu au bazele nutriţiei speciei umane, oamenii sunt bolnavi de la vârste tot mai fragede. Un nutriţionist bun, pe lângă faptul că este specializat în nutriţie, studiază mult , este pasionat şi este la curent cu toate noutăţile şi studiile legate de nutriţia ideală a speciei umane. Un nutriţionist bun este cel mai frumos exemplu pentru persoana pe care o îndrumă spre o alimentaţie şi un stil de viaţă mai sănătos.
Dacă tu te hrăneşti cu ceea ce corpul şi toate celulele tale au nevoie, vei ajunge să ai şi mintea mai limpede, să ai ochii mai deschişi şi sufletul mai curat şi mai frumos.
Suntem ceea ce mâncăm şi fiecare persoană realizează acest lucru după începe să se hrănească cu ceea ce are nevoie organismul şi elimină toxinele, toxine care în general fac parte din fiecare masă a zilei.
Ce face un nutriţionist vegan pentru tine
Îţi este exemplu.
Te ajută să îţi formezi perspectiva corectă asupra hranei.
Îţi pregăteşte un meniu personalizat uşor de urmat care îţi aduce tot aportul necesar de nutrienţi.
Te îndrumă cu paşi mici şi siguri spre o alimentaţie şi un stil de viaţă sănătos.
Îţi explică din punct de vedere ştiinţific ce face organismul tău cu alimentele şi de ce suntem ceea ce mâncăm.
Te învaţă principii alimentare sănătoase şi cum să găteşti sănătos mereu.
Te ghidează pe drumul spre obiectivul tău direct legat de nutriţie.
Iţi recomandă consumul de alimente potrivite pentru specia umană. Din păcate sunt nutriţionişti care încă mănâncă ei însuşi greşit şi fac aceeaşi recomandări.
În unele cazuri te ajută să devii un om mai bun şi mai frumos.
Un nutriţionist bun poate schimba destine, poate schimba în bine generaţii de oameni. Dacă schimbi obiceiurile alimentare ale unui cuplu, ei vor avea copii sănătoşi pe care îi vor creşte cu aceeaşi hrană de care sunt convinşi că este ideală pentru ei şi celor mai dragi fiinţe lor.
Nutriția și sănătatea
Nutriţia este o ştiinţă dar şi o artă, deoarece constă în a comunica cu oamenii despre un act pe care îl fac zilnic şi în general nu procedează cel mai corect în aplicarea lui şi anume actul de a se hrăni.
Sănătatea este cel mai de preţ lucru pe care îl deţinem şi îl vom deţine vreodată. Dacă nu ai simţit încă acest lucru eşti o persoană norocoasă deoarece nu ştii ce înseamnă să fi bolnav şi să îţi doreşti să te simţi un pic mai bine. Nu aştepta să apară efectele nedorite ale alimentaţiei nesănătoase deoarece de la primul efect începe o avalanşă de boli şi afecţiuni. Începe să ai grijă de organismul tău încă din momentul în care realizezi că vrei să îţi fie bine ţie şi celor din jurul tău în prezent şi pe viitor.
A investi în sănătate este cea mai bună investiţie ce poţi să o faci. Mănâncă ca şi cum îţi pasă!
Dacă avem sau nu multe alimente vegane în magazine este o afirmaţie controversată. Depinde cu ce comparăm. Dacă comparăm cu alte ţări, nu ne putem lăuda. Dacă comparăm, în schimb, cu ce găseam în trecutul apropiat, gen câţiva ani în urmă, găsim multe produse vegane din toate categoriile, atât alimentare cât şi nealimentare.
Ca idee, găseşti tot ce îţi trebuie ca să mănânci vegan. Spun acest lucru mai ales celor care caută o scuză pentru alimentaţia lor greşită în faptul că nu ar găsi alimente vegane. Sau mai bine spus că nu ar găsi alimente vegane în mod uşor, ceea ce este din nou greşit. Practic este vorba doar de indiferenţa grosolană. Încerc să aduc în lumină partea pozitivă dar a spune că mănânci animale şi lapte pentru că nu găseşti produse vegane în magazine, este indiferenţă totală.
Apoi se mai pune problema preţului, temă despre care voi scrie în alt articol, complet dedicat.
În principiu este la fel ca şi preţ sau chiar mai scump, să te îndopi cu animale moarte şi lapte matern de vacă, oaie, capră decât să mănânci vegetale hrănitoare şi sănătoase.
De ce nu îmi place să merg în marketuri
Marketurile sunt tot mai pline de preparate de post sau certificate VEGAN. Acesta este un lucru bun.
Oribil este că te apucă senzaţia de vomă când intri în majoritatea marketurilor.
Oamenii umblă ca nişte zombi, unii abia se târăsc, şi împing cărucioare pline cu vârf şi îndesat de cadavre, grăsimi, bucăţi de carne, animale tocate, chestii cu sânge şi tot felul de aşa zise preparate din animale moarte de cine ştie când.
De multe ori am pornit cu un scop bine definit la un market, am intrat şi…am văzut iadul şi oamenii care fac iadul. Moarte, sânge, durere, chin, luptă, frică, război, boală, toate se află în market la partea de cadavre. Acolo unde oamenii stau la rând şi cer animale moarte şi li se pare dreptul lor să ia viaţa acelor animale, să distrugă vieţi, să ţină sclavi şi mai presus de toate: SĂ UCIDĂ!
Practic oamenii au o activitate principală bine definită: să ia vieţi care nu le aparţin.
Şi animale moarte se află în toate ambalajele acelea din marketuri. Nu vă găsiţi scuze, laptele însemnă tot moarte.
Şi oamenii care stau la rând la morgă, raionul de cadavre din marketuri, sunt parcă morţi din interior. Salivează după bucăţi cadaverice. Ceva mort aduce moarte. Şi de curiozitate să vă uitaţi la ei, sunt palizi, bolnavi şi nefericiţi, sunt exact ceea ce mănâncă. Şi oamenii învârstă, abia mişcă dar încă îşi dau banii pe ucis animale şi pe medicamente. Oamenii tineri, care nu vor să accepte schimbarea şi tânjesc numai după vărsare de sânge. De ce aveţi copii dacă le distrugeţi viaţa cu ceea ce le daţi de mâncare?
Nu vă judec. Vă întreb direct.
În secolul XXI, secolul informaţiei şi tehnologiei, este interzis să fii prost!
Am văzut oameni bogaţi care erau mai proşti decât noaptea, scuza lor era că aveau bani şi au spus că la fiecare masă trebuie să fie compusă doar din carne. Am văzut oameni care câştigau mult sub medie şi scuza lor pentru a mânca carne era că..erau săraci.
Şi pe toţi îi vezi în market împingând din greu la cărucioare pline exclusiv cu produse de origine animală.
Sau trăgând la un coş care dă pe afară, doar cu alimente de origine animală, ei gâfâind că nu îşi mai pot duce burta plină de animale putrezite de decenii în intestinele lor.
Fie bogaţi, fie săraci, fie cu venituri medii, oamenii vor să fie bolnavi. Şi asta se vede în market când ei pot să aleagă între un produs de origine animală şi unul de origine vegetală.
Şi atunci o să spună că rolul animalelor este să ajungă în burta lui. Şi atunci spuneţi că oamenii nu vor să fie bolnavi? Nu vor să fie zombi şi gunoaie. Când pur şi simplu le şi place să mănânce animale!
Şi când îi vezi în market cum manevrează bucăţile de carne, ţi se face scârbă şi te mai întrebi încă o dată: oamenii nu sunt oare cea mai de gunoi specie de pe planetă?
Dominant, în proporţie de 90% la partea alimentară din marketuri sunt produse de origine animală sau care au în compoziţie produse de origine animală. Asta cer oamenii!
Şi este din ce în ce mai groaznic şi terifiant să intri în market chiar şi să îţi iei numai o cutie de lapte vegetal.
Intri în magazine mai prietenoase cu veganii, este adevărat, încerci. Dar cum rămâne cu oamenii? Cum rămâne cu miliardele de tone de carne din marketuri, animale înseminate artificial de către oameni, crescute şi ucise în chinuri tot de către oameni pentru oamenii care stau la rând să cumpere cadavre.
Speranţa moare ultima. Dar din păcate generaţia tânără a preluat aceeaşi obiceiuri alimentare toxice şi violente ca şi generaţia învârstă.
Şi la fel de toxic şi mizerabil îţi cresc şi copii: CU CARNE. Cu moarte
Concluzie: ce îţi provoacă greaţă în marketuri? Carnea. Dar cine cere carne, carne, carne, carne….
Astăzi vă prezint un aliment special, boabele de soia fermentate, care în Japonia au denumirea de Natto.
Natto (pronunțat „nat-TOO”) sunt boabe de soia fermentate. Faimosul fel de mâncare este preparat prin înfășurarea boabelor de soia fierte în paie de orez și lăsarea acestora într-un loc călduros pentru a fermenta. Bacteriile naturale din paie, denumite bacillus subtilis sau bacillus natto, transformă boabele în natto în câteva zile. În prezent, natto este preparat în fabrici ce respectă condițiile de igienă și oamenii îl cumpără deseori gata făcut. Dar unele persoane continuă să îl prepare acasă.
Natto este plin de fibre, probiotice și proteine și, prin urmare, este foarte sănătos, dar textura ușor lipicioasă și cleioasă și mirosul și gustul puternic nu este tocmai plăcut europenilor.
Natto a fost descris pentru primat dată în secolul al XI-lea, dar a fost mâncat, probabil, încă din preistorie, pentru că boabele de soia și paiele de orez erau prezente în Japonia în acea perioadă.
Indiferent cât de nefamiliar poate fi gustul de natto pentru europeni, japonezii mănâncă natto de mici. La unele grădinițe și locuri de joacă, natto le este dat copiilor ca gustare.
Cum se prepară natto?
Boabe de soia mici uscate sunt înmuiate peste noapte în apă și apoi fierte sau gătite la abur – acest lucru durează între 3 și 9 ore. Cât sunt încă calde, boabele fierte sunt amestecate cu o bază de natto, care este sub formă de pudră, aceasta fiind dizolvată în apă. Acestea sunt apoi fermentate timp de 24 de ore la 40 °C într-un recipient steril acoperit cu tifon și un capac. După o altă noapte în frigider, natto poate fi mâncat.
Dacă natto este preparat în stil autentic, paiele de orez sunt mai întâi încălzite la 65 °C pentru a omorî toate bacteriile, cu excepția bacteriilor necesare. Boabele fierte sau gătite la abur sunt înfășurate în paie de orez și puse într-un loc călduros pentru cel puțin o noapte. Pentru a avea acel aspect tipic cleios, boabele fermentate sunt amestecate cu bețișoare.
În Japonia, oamenii nu se tem de gustul puternic al natto, dar încearcă să îl echilibreze cu alte arome puternice, precum muștar, wasabi sau ghimbir ras. Se poate combina şi cu sos de soia sau nucă măcinată.
Cum se mănâncă
În Japonia, unde natto este o chestiune de gust și fie îl iubești, fie îl urăști, garnitura este transformată într-o masă completă, în diferite moduri. De exemplu, natto cu orez japonez fiert și ceapă verde tocată este un fel de mâncare popular pentru micul dejun, acesta fiind deseori servit cu kimchi coreean pentru o experiență a gustului și mai intensă. Studenților le place să mănânce natto pe pâine prăjită. Adăugirile moderne în repertoriul mâncării natto sunt natto cu spaghete și natto tăiat mărunt în maki (sushi), sushi pe care desigur îl putem prepara în variante vegane sănătoase şi atât de prietenoase cu animalele şi planeta.
Să începem de la aspectul exterior, care nu e prea atractiv, apoi să mergem la textură, miros și în sfârșit gust. Deci, la prima vedere pare a fi doar niște boabe de soia, însă totul nu e atât de simplu- sunt boabe fermentate. Boabele de soia fermetează cu ajutorul bacteriilor natto. In natură ele se găsesc pe paiele uscate ale spicilor de orez, aşa fost și descoperite cu multe secole în urmă. Din paie de orez erau fabricate coșuri, tacâmuri chiar, și lăsând timp de două zile boabele fierte de soia în astfel de tacâmuri, s-a observat că structura lor se shimbase. Ei bine, au apărut niște fire, un aspect vâscos, lipicios. În timpul fermentării, proteinele şi glucidele pe care le conţin boabele de soia se descompun, dând preparatului natto un aspect cleios. Cleiul dintre boabe se poate întinde până la 6 metri!
Astfel a luat naștere natto.
În prezent, natto se produce în cantităţi mari în fabrici automatizate. Aici, peste boabele de soia trecute prin abur se pulverizează o cantitate de Bacillus natto prestabilită. O maşină pune apoi boabele în recipiente mici, iar cu ajutorul unei benzi transportoare sunt duse la locul de stocare, unde la temperatura şi umiditatea prestabilite boabele vor fermenta şi se vor matura. După ambalare, natto e pregătit să ajungă pe piaţă.
Natto are un miros specific, care pentru unii este respingător. Totuşi, boabele cleioase sunt foarte nutritive. În timpul fermentaţiei, se produc vitaminele B2 şi K şi minerale precum fierul, calciul şi potasiul. Mai mult, natto conţine enzime ce ajută la digestie. În acest produs s-a găsit şi nattokinază, o enzimă ce dezintegrează cheagurile de sânge.
Cleiului format între boabele din natto i se pot da şi alte întrebuinţări. De exemplu, din acesta se obţin fibre sintetice, plastic biodegradabil şi răşină, care reţine apa.
Procesul de fermentare generează căldură, precum şi anumite substanţe care distrug unele bacterii. Prin urmare, când e preparat în mod corespunzător, natto se poate păstra mai mult timp. În cadrul unui experiment, bacilii natto au fost cultivaţi împreună cu tulpina enteropatogenă Escherichia coli O157, despre care se cunoaşte că poate cauza intoxicaţii alimentare fatale. Microorganismele E. coli O157 au murit. Totuşi, se recomandă ca natto să se păstreze la frigider şi să se consume într-o săptămână, deoarece, treptat, îşi schimbă gustul. Dacă se ţin la fermentat prea mult, boabele de soia se descompun complet şi încep să emane un miros înţepător ca de amoniac.
Pe măsură ce valoarea nutritivă a produsului natto devine mai cunoscută, popularitatea lui creşte. De fapt, în prezent se găseşte pe piaţă şi natto fără miros, spre încântarea celor ce-l evitau din această cauză. Aşadar, trebuie neapărat să gustaţi natto. Veţi descoperi şi voi boabele de soia fermentate, cu aspect cleios ale Japoniei!
Notă: Atenţie celor care trebuie să evite vitamina K, care poate interacţiona cu medicamente.
Natto este extrem de bogat în vitamina K2 care are un rol important in biogeneza mitocondriala, activeaza celulele de semnalizare, neuro si cardioprotectiv.
Consumam destula vitamina K din plantele verzi dar organizmul uman nu il converteşte in vitamina K2 ca şi la animale.De aceea trebuie să aducem un aport suplimentar.
Beneficii Natto:
-Departamentul de Sănătate publică a raportat că Natto conţine de 100 de ori mai multă vitamina K2 decât brânza, mai presus de atât nu vine la pachet cu nici unul dintre efectele negative ale brânzei de origine animală în organismul uman.
Natto este benefic în:
– boala beriberi
– cancer
– boli de inimă
-tensiune arterială ridicată
-atac cerebral
-dureri în piept
-tromboze
-vene îngroşate
-ateroscleroză
-hemoroizi
-vene varicoase
-circulaţie slabă
-boli ale arterelor
-sindrom de oboseală cronică
-endometrioză
-infertilitate
-dureri
-crampe musculare
-fibrom uterin
-fibromialgie
Natto conţine nattokinază. Nattokinaza are beneficii în:
-reducerea riscului formarii trombilor la nivel cardiovascular, pulmonar, cerebral, renal, hepatic, ocular (îmbunătăţeşte fluxul si fluiditatea sangvină, reglează procesele de coagulare sangvină): reducerea agregării trombocitelor, reducerea acumulării de fibrina în sistemul circulator prin activarea plasminogenului şi a plasminei, menţinerea tensiunii arteriale normale (relaxează peretele vascular), reducerea îngroşării şi rigidizării peretelui vascular arterial si venos, reducerea progresiei plăcii de colesterol
-refacerea ţesuturilor (cerebrale, digestive, articulare, uro-genitale, pulmonare, ORL, vasculare) după traumatisme sau intervenţii chirurgicale: creşterea drenării fluidelor acumulate in jurul plăgii, descompunerea proteinelor periculoase (de ex.: exces de mucus, fibrinogen, fibrina, cheaguri de sânge, plăci de colesterol, ţesuturi cicatriciale, proteine care cauzează umflarea şi durerea articulaţiilor, alte proteine proinflamatoare) lăsând toate structurile sănătoase
-reducerea durerii cauzata de leziuni: scăderea eliberării bradikininei (amina implicata în apariţia durerii prin mecanism local)
-reducerea tulburărilor din sfera ORL şi pulmonara: dizolvarea biofilmului creat de microorganisme cu rol de protecţie, reducerea vâscozităţii mucusului de la nivelul căilor aeriene şi a sinusurilor, fără a produce uscarea mucoaselor, favorizarea eliminării mucusului din bronhii şi reducerea manifestărilor de la nivelul acestora
-reducerea acumulărilor cerebrale de amiloid şi a ţesuturilor cicatriciale: reducerea şi dizolvarea acumulărilor de fibrină şi alte ţesuturi moarte sau deteriorate fără afectarea ţesuturilor vii
Funcțiile Nattokinasei includ degradarea directă a fibrinei (componenta principală a trombilor), activarea pro-urokinazei (precursorul urokinazei care este o enzimă trombolitică în organism) și creșterea cantității de activator al plasminogenului tisular (t-PA) care produce un trombolitic, enzimă plasmină. În plus, cercetările recente au arătat că Nattokinasa are o funcție de degradare a inhibitorului activatorului plasminogenului, PAI-1 și de reducere a timpului de liză a euglobulinei și, prin urmare, are o funcție de îmbunătățire a activității trombolitice. Mai mult, a fost confirmată și reducerea tensiunii arteriale.
Concluzie:
Ştiam despre Natto, la prima încercare nu o să spun că a fost atât de bun încât am mâncat toată cutia, dar după ce am studiat mai multe despre natto, am terminat cutia şi am mai comandat.
Categoria de persoane care se încadrează să consume acest produs: cei neînfricaţi.
Se spune că oricum eşti condamnat să te îmbolnăveşti, să devii sclavul industriei farmaceutice până când îţi vei da ultima suflare.
Dar dacă nu este aşa? Dacă putem schimba inclusiv cursul geneticii?
Dacă ne-am hrăni mai sănătos?
De obicei scriu despre ce să mâncăm mai sănătos, ce superalimente să introducem în alimentaţie pentru o sănătate de fier, cum să trăim în armonie cu natura şi să evităm bolile de orice natură.
Deoarece mulţi oameni găsesc greu să adopte obiceiuri noi sănătoase voi scrie în acest articol cum poţi face ca sigur să dezvolţi o mulţime de boli care îţi vor face viaţa mai grea şi dureroasă în timp destul de scurt.
Atunci când scoţi din viaţa ta un obicei sau un aliment nesănătos pentru totdeauna, vei găsi imediat un înlocuitor sănătos. Sunt convinsă că mulţi oameni trăiesc cu impresia că o alimentaţie sănătoasă trebuie să conţină în fiecare zi lactate , carne şi ouă. Că trebuie să fim abonaţi la farmacie ca să supravieţuim. Că mereu trebuie să mergem la spital şi la medici şi că trebuie să distrugem natura deoarece până când trăim noi este în regulă. Şi cel mai important, oamenii sunt spălaţi non-stop pe creier de către mass media. Oamenii inteligenţi îşi caută surse de informare corecte şi reale, nu se lasă spălaţi pe creier de reclamele de la TV, de reclamele de la radio, de toate mizeriile şi minciunile ordinare ce le promovează industria cărnii şi a laptelui dar mai ales industria farmaceutică, cel mai mare beneficiar al prostiei umane.
Care sunt obiceiurile tale sigure 100% către boli şi dureri?
Consumul de lapte după înţărcare,adică după ce nu mai suntem alăptaţi la sânul mamei. Câţi oameni beau lapte de la alte specii de animale? Foarte mulţi! La fel de mulţi oameni suportă consecinţele consumului de lapte.
Din punct de vedere genetic specia umană nu poate digera optim laptele. Din simplul motiv că nu mai avem nevoie de lapte de la alte specii! Medicina o numeşte intoleranţă la lactoză. Oamenii inteligenţi o numesc: nu eşti viţel, viţică, ied, miel ! Eşti om şi nu trebuie să sugi laptele din faţa celor cărora le aparţine. Crampe, balonare, diaree, constipaţie, sunt consecinţe ale consumului de lactate.
Consumul de lapte de la alte animale provoacă bărbaţilor cancer de prostată şi femeilor cancer ovarian. Studiile demonstrează că oamenii nu au nevoie de hormonii din lapte. Doar puiul speciei de la care bei tu laptele are nevoie de hormonii respectivi.
Boli de inimă. Îţi sună cunoscut? Cauză: consumul de lapte şi lactate.
Hipertensiune, atât de comună! Dar nu din coincidenţă se confruntă cu ea oamenii care consumă lapte şi lactate. Desigur şi carne. Deoarece acestea sunt surse de colesterol. Vegetalele nu au colesterol.
Fiecare cană de lapte creşte cu 30% riscul de a dezvolta boala Parkinson! Când bei paharul acela de lapte în fiecare zi să te gândeşti cum o să tremuri peste câţiva ani.
Fiecare cană de lapte creşte cu 60% rezistenţa la insulină, practic un drum sigur şi scurt spre diabet!
Astmul este o afecţiune tot mai comună şi se asociază direct cu consumul de lapte şi carne.
Ştiţi mizeria aceea pe care încă o credeţi, că laptele este bun pentru oase, păcat că o ştiţi. Consumul de lapte şi lactate este cel mai sigur drum spre osteoporoză. Iar industria farmaceutică colaborează cu industria lactatelor iar tu eşti pacientul fraier care le dai bani. În loc să bei un lapte de ovăz, orez, caju, soia, migdale, spelta, alune, mei, hrişcă etc.
Consumul de lapte provoacă cele mai grave forme de acnee. Oamenii încercă să o înlăture cu chimicale de sinteză, în timp ce beau lapte în fiecare zi. Dacă s-ar înţărca în scurt timp pielea lor ar fi altfel.
Şi un subiect sensibil: imunitatea. Mai ales că acum avem nevoie de ea la maxim, în plină pandemie de Covid.
Imunitatea ne poate apăra de multe boli, ne poate scăpa de multe durei, ne poate face viaţa mult mai bună. Dacă nu avem imunitate viaţa poate deveni un coşmar, dureri zi şi noapte, stare de rău şi dezvoltarea multor boli. Şi când spun boli, este de rău.
Poftă bună la paharul de lapte şi la felia de caşcaval alături de următoarele în scurt timp:
mucus, constipaţie, pietre la rinichi( interesaţi-vă cât de tare doare această afecţiune), diabet (nu este genetic, este că bei lapte!), scleroză multiplă, astm, boli de inimă, hipertensiune, cancer ovarian, cancer de prostată, obezitate, osteoporoză, vaginite, ulceraţii, îmbătrânire accelerată.
Şi acum stai şi meditează: de ce bei lapte….
Răspunsul: pentru că vrei să te afli pe drumul sigur spre boală.
Dacă citeşti acest articol, alege laptele vegetal, mai delicios, mai ieftin, sănătos( nu pot spune MAI SĂNĂTOS deoarece laptele de origine animală este 100% nesănătos), prietenos cu planeta, cu natura, cu animalele şi nu vine la pachet cu nici o boală.
Devin-o mai inteligent pe măsură ce te informezi din surse corecte şi reale.
Sănătatea este dreptul fiecărui om, atâta timp cât trece de nivelul „spălat pe creier” de tradiţie, mass media şi industria sclavagismului.
Iar celor care spun că oamenii au băut mereu lapte de la alte animale vă doresc un drum bun spre boală şi mulţumim că ne distrugeţi planeta.
Un studiu efectuat pe 2000 de persoane consumatoare de lapte de origine animală a demonstrat că acestora le este afectată gândirea deoarece oamenii din punct de vedere genetic nu pot digera optim laptele de la alte animale, anumite componente din lapte se depun pe legăturile neuronale, astfel creierul nu mai funcţionează optim. Oamenii nu mai pot digera nici laptele propriei specii după vârsta de aproximativ 3 ani.
Din păcate o mare parte a populaţiei globului nu mai doreşte să îşi schimbe părerea despre consumul de lapte tocmai pentru că deja este afectată la nivelul creierului. Ei îşi cresc copii în aceeaşi prostie. Noi ne pierdem planeta. Industria farmaceutică şi industria sclavagismului pentru lapte au de câştigat iar în final toţi o să pierdem deoarece Terra este încă singura planetă locuibilă.
Autor: Enikö Pal, consultant nutriţie şi fitoterapie
Industria lactatelor de origine animală este imensă dar din fericire în continuă scădere. Industria lactatelor de origine animală este un monstru care se luptă pentru supravieţuire pe ultima sută de metri.
Acest monstru care distruge planeta şi ucide miliarde de fiinţe blânde şi nevinovate este hrănit şi susţinut cu bani de către oamenii care încă beau lapte de vacă pentru calciu, de către cei care încă sunt spălaţi pe creier de către reclamele de la TV şi de către cei care deşi sunt adulţi încă doresc lapte, inclusiv de la alte specii.
Decenii la rând am definit mâncarea precum laptele şi derivatele din lapte ca fiind secreţii lactice de la vite. Deşi se crede că unii dintre noi am evoluat şi nu mai bem secreţii de nici un fel care curg din alte animale, noi putem fi de asemenea cei care se reîntorc la origini, la alimentaţia naturală şi corectă a omului. Dacă oamenii ar fi distrus totul dintotdeauna în modul cum o facem noi de nici două sute de ani încoace, noi nu am fi existat deja de sute de generaţii.
Istoria termenului „lapte”
Lingvistic vorbind, folosirea termenului „lapte”ca să ne referim la „sucul alb al anumitor plante”(secunda definiţie a cuvântului lapte în Oxford American Dictionary) are o istorie care este discutată de secole.
Culturile de pe tot globul au obţinut „lapte” din plante cu foarte mult timp înainte să crească animale pentru acest motiv sau pentru carne. Obţinerea laptelui din nuci de cocos în Asia, pe plajele din Africa sau Australia s-a întâmplat cu sute de ani înainte ca oamenii să introducă sclavagismul animalelor de fermă şi să transforme vitele în aparate de dat lapte. Chiar şi în Europa se consuma mult lapte din nuci şi seminţe.
Ken Albala, profesor de istorie la Universitatea Pacific şi gazdă a podcast-ului Food: A Cultural Culinary History, afirmă că laptele de migdale este prezent în aproape fiecare carte de reţete medievală.
În timp ce California produce 80% din migdale pe plan mondial, nucile își au originea în Orientul Mijlociu, făcându-și drum spre sudul Europei alături de mauri în secolul al VIII-lea. Potrivit Smithsonianului, „laptele lor – da, europenii medievali îl numeau lapte în diferitele lor limbi și dialecte – a devenit rapid foarte renumit şi dorit printre aristocrați, chiar şi atât de departe precum în Islanda.
Creştinii consumau lapte de migdale din motive religioase, precum zilele de post Miercuri şi Vineri.
Laptele de migdale a devenit un aliment nutritiv, găsindu-şi loc în arta culinară de la dulciuri la feluri principale.
Ce tipuri de lapte vegetal există?
Există zeci de variante de „lapte” vegetal sănătos şi hrănitor. Nu avem nici un motiv să consumăm lapte de la alte animale. Nici ca adulţi, nici ca bebeluşi şi nici atât copiii.
Industria lactatelor vegetale devine din ce în ce mai cerută şi din fericire ne umple rafturile magazinelor cu enorm de multe variante precum lapte din: migdale, cocos, cânepă, soia, orez, ovăz, spelta, caju etc.
Desigur ele se pot prepara cu uşurinţă şi acasă.
Ripple Foods din California produce lapte din mazăre galbenă, iar în Australia, Milkadamia este una dintre singurele companii din lume care produc lapte din nuci de macadamia. Potrivit mărcii, procesul de fabricare a laptelui de macadamia este amabil și blând cu mediul; își conduce fermele cât mai natural posibil cu tehnici de cultivare holistică.
De asemenea, laptele de ovăz se bucură de o periodă de creştere, şi datorită brandului suedez Oatly. Producătorii nu pot obține suficientă băutură cremoasă și se luptă să țină pasul. Clienții americani sunt atât de dornici de un gust de Oatly, încât compania a deschis o nouă unitate de procesare în New Jersey pentru a produce suficient lapte de ovăz pentru a satisface cererea.
La ce poţi folosi laptele vegetal?
Exact ca şi laptele de origine animală, poţi bea laptele vegan din pahar sau recipient, îl poţi folosi la preparat latte, în micul dejun, în smoothie, prăjituri, dulciuri, îngheţată , orice în ceea ce ai folosi lapte de origine animală.
Care sunt paşii următori pentru industria lactatelor vegetale?
Este foarte greu să te lupţi cu mizeria din sistemul alimentar, cel al fermelor de animale , al farmaciilor! Toate mulg la propriu aceeaşi vacă, induc în creierul omului că trebuie să bea lapte de vacă.
Astfel politica sistemului alimentar numeşte laptele de vacă aliment de bază( mizeria numărul 1), fermele de animale care violează miliarde de femele anual ca să rămână însărcinate şi să continue să producă lapte ca apoi să le ucidă puii ne spală pe creier cu ajutorul mass mediei că trebuie să consumăm lapte pentru calciu( mizeria numărul 2), şi desigur medicii care ne recomandă otrava numită lapte de origine animală ca apoi tot ei să ne prescrie medicamentele pentru efectele negative ale laptelui animal asupra organismului uman( mizeria numărul 3). Şi toate aceste trei mizerii mulg aceeaşi vacă nevinovată, animal fără apărare care este ţinut sclav cu ajutorul tău şi pe banii tăi, consumatorul de lactate de origine animală.
Niciodată în istorie nu am fost nevoiţi să bem laptele altor fiinţe, sub nici o formă şi cu nici un pretext nu trebuie să facem asta acum, când lumea vegetală ne oferă variante şi combinaţii nesfârşite de lapte şi lactate vegetale.
Pentru sănătatea ta, pentru animale, pentru a reduce poluarea, pentru planetă, pentru a fi mai uman, pentru cei dragi ţie, începe să consumi lapte vegetal şi scoate nepăsarea din viaţa ta.
Pentru că în sfârşit îţi pasă!
Citeşte şi articolele despre cum este obţinut laptele pe care îl bei, adevărul dincolo de cutia de lapte.
Un studiu la care au participat 2300 de vegani single arată că veganii sunt mult mai toleranţi decât omnivorii. 82% dintre vegani acceptau o primă întâlnire cu un omnivor şi 72% ar fi acceptat şi o relaţie serioasă. În timp ce un procent mult mai mic de omnivori ar fi acceptat o relaţie cu o persoană vegană. Cel mai puternic argument că veganii sunt parteneri toleranţi îl reprezintă faptul că există multe cupluri vegan-omnivor.
Te pot duce în cu totul altă dimensiune în arta culinară.
Deşi nu realizează acest aspect, omnivorii nu au degustat extrem de multe alimente şi mâncăruri atât de delicioase şi hrănitoare. Relaţia cu un vegan poate aduce în bucătaria unui omnivor noi arome şi gusturi încântătoare pentru toate simţurile. Veganii nu sunt limitaţi la 3 alimente: carne, lapte, ouă. Veganii sunt aproape nelimitaţi în ceea ce priveşte mâncare şi mereu caută neobosiţi noutăţi . Mereu când povestesc despre ceea ce mănânc, cei cărora le povestesc sunt uimiţi. Iar eu spun doar de alimente obişnuite. Dacă te pasionează arta culinară şi mâncarea bună trebuie să te întâlneşti cu un vegan, te poate duce în cu totul altă dimensiune din acest punct de vedere.
O viaţă intimă excelentă
Sunt şanse foarte mari să ai parte de o viaţă intimă extraordinară. De ce? Pentru că veganii pot. Pot deoarece sunt mai sănătoşi din punct de vedere fizic (plantele nu au colesterol rău care se depune pe artere, de exemplu) şi din punct de vedere spiritual. Pe aspectul spiritual oamenii nu dau nici o valoare, dar cum specia umană este spirituală, ceea ce mâncăm ne afectează în mod direct. La vegani plantele aduc doar energie pozitivă şi un corp mult mai curat pe interior. O serie de studii au demonstrat că veganii miros mult mai bine şi mai atractivi din punctul de vedere al relaţiilor intime.
Sursă de inspiraţie
Veganii sunt o sursă de inspiraţie! O relaţie cu un vegan te poate inspira să ajungi acolo unde îţi doreşti, să îţi urmezi visele. Pentru că veganii sunt exemplul cel mai bun în ceea ce priveşte puterea şi încrederea de a urma ceea ce te reprezintă, a fi oaia neagră în turma cu oi albe. De a avea curajul să mergi în direcţia aleasă, chiar dacă direcţia nu este alături de turma care apoi te va judeca. Veganii au curaj şi onoare. Veganii sunt cei care luptă pentru scopurile alese şi care nu sunt doar personale(precum sănătatea) ci sunt şi pentru animale, oameni, planetă. Relaţia cu un vegan poate să îţi aducă în viaţă doar lucruri pozitive.
Partener de discuţii
Un vegan poate să fie un partener cu care să poţi vorbi foarte multe lucruri. Acest lucru este valabil deoarece veganii sunt persoane cu mintea deschisă, persoane curioase şi interesate să vadă dincolo de ceea ce li se oferă în faţă de către cei din jur, de către rafturile magazinelor, de către mass media. Un vegan poate să cunoască aspecte legate de viaţa de zi cu zi de care omnivorii nici nu au auzit. Veganii ştiu multe lucruri deoarece sunt mereu în căutarea de noutăţi şi în căutarea de a fi mai buni, de a face mai puţin rău planetei. Bun venit în lumea subiectelor de discuţie despre lucruri care ne afectează direct în fiecare secundă, fie ştiinţă, natură, sport, tehnologie, mâncare, animale, istorie etc.
Câtă dragoste!
Veganii sunt iubitori! Cum să nu fie?! Veganii iubesc altfel, ei iubesc tot. În timp ce altora nu le pasă decât de propria persoană sau propria familie şi maxim un câine modificat genetic, veganilor le pasă de tot ceea ce este în jurul lor, fără graniţe de nici un fel. Nouă ne pasă de propria persoană, de corpul nostru şi de starea spirituală, iubim animalele, planeta, natura, plantele, copacii, apa, pădurile, mările, aerul, cerul, şi oamenii! Deoarece oamenii aleg să facă din această lume IAD sau RAI. Dacă oamenii aleg să facă IAD pentru animale, IAD aleg şi pentru propria lor persoană. Bolile de nutriţie nepotrivită nu iartă pe nimeni. Veganii aleg ca să facă din această lume RAI. Veganii radiază iubire! Poţi dărui atât de multe animalelor după ce nu le mai mănânci şi planetei după ce nu o mai distrugi. Atât de multă dragoste. Iar din această iubire dăruită rămâne suficientă şi pentru un partener. Nici nu ştiu dacă există limită la iubire. Omnivorii, de exemplu, sunt selectivi. Iubesc câinele familiei dar mănâncă vita, porcul, puiul de găină etc. Veganii nu selectează, ei au suficientă iubire pentru toate fiinţele. Este un sentiment aparte de care merită să ai parte.
Dacă acest articol te-a inspirat poţi chiar tu sa devii vegan.
Iaurt vegan de la Harvest Moon si cacao nibs cu yacon
Cele mai populare culturi lactice pentru iaurturi vegane sunt: Streptococcus thermophilus, Lactobacillus bulgaricus, Lactobacillus acidophilus şi Bifidus lactis.
Primele două ajută la producerea zahărului în laptele acru de cocos sau migdale, producând o textură plăcută şi cremoasă. Celelalte două sunt probiotice, bacterii care sunt foarte benefice pentru intestinele noastre.
Iaurturile vegane sunt produse cu ajutorul culturilor lactice vegane (din plante) care sunt adăugate într-o bază vegetală( cocos, caju, soia etc.)
Bacteria Lactobacillus formează parte majoritară din „bacteriile bune” pe care le avem în organism. Avem o relaţia reciprocă benefică cu ele. Aceste bacterii bune ne protejează de agenţi patogeni, iar în schimb, ele primesc nutrienţi( precum resturi din tractul nostru digestiv)
O mare parte dintre probioticele din produsele fermentate sunt de tip Lactobacillus
Lactococcus este un gen de bacterii cu acid lactic care au fost anterior incluse în genul Streptococcus Group N1. Sunt cunoscuți sub denumirea de homofermentatori, ceea ce înseamnă că produc un singur produs, acid lactic în acest caz, ca produs principal sau unic al fermentației glucozei.
O mare parte dintre tuplinile de Lactococcus au fost izolate din iarbă sau din vegetale precum porumb baby şi mazăre verde proaspătă. Alte studii au raportat izolarea de tulpini lactice din vegetale fermentate, fructe proaspete minim procesate, vegetale precum broccoli sau castravete, seminţe germinate şi siloz.
Bacteria Lactobacillus nu conţine lapte de origine animală, chiar dacă poate denumirea induce în eroare.
Bacteria Lactobacillus poate să fie hrănită cu multe tipuri de zahăr, fie el din plante sau din lapte de origine animală. De obicei, dacă aceste bacterii au fost hrănite cu zahăr din lapte, acest aspect va fi precizat pe etichetă, datorită conţinutului de lactoză. Laptele de origine animală, produsele din lapte, inclusiv iaurtul, sunt alergeni puternici pentru organismul uman.
Lactobacillus acidophilus este o bacterie ce a fost localizată în tractul digestiv şi în cavitatea bucală atât la oameni cât și la animale. Ea face parte din categoria bacteriilor homofermentative, specii microaerofile , acestea transformă zahărul în acid lactic. Pentru dezvoltarea și acțiunea adecvată a acestei bacterii trebuie să cunoaștem următoarele: se dezvoltă optim în jur la 37°C, iar pH-ul trebuie menținut sub 5; are nevoie de prezența în mediu a acetaților, a calciului, riboflavinei, niacinei; este rezistent la acizi biliari; nu se dezvoltă la 15°C.
Unele tulpini de Lactobacillus acidophilus au caracteristici probiotice. Aceste tulpini sunt folosite în prepararea iaurtului şi nu numai, uneori împreună cu Streptococcus thermophilus şi Lactobacillus delbrueckii subsp. bulgaricus
Consumul de L. acidophilus scade colesterolul seric și crește colesterolul în materie fecală.
L. acidophilus este de asemenea corelat cu acţiunea antagonistă asupra creşterii Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Salmonella typhimurium şi Clostridium perfringens.
L. acidophilus reduce de asemenea şi formarea plăcii orale de către mutanţi Streptococcus.
Lactobacillus acidophilus face parte şi din flora vaginală alături de alte specii din gen, incluzând Lactobacillus crispatus, Lactobacillus gasseri, Lactobacillus jensenii şi Lactobacillus iners. Lactobacillus acidophilus are rol în prevenirea infecţiilor cu drojdii şi candida albicans.
Lactobacillus delbrueckii subsp. Bulgaricus este o subspecie de bacterie tradiţional izolată din iaurturile europene. Lactobacillus bulgaricus GLB44 diferă de celelalte tulpini de L. bulgaricus deoarece a fost izolată din frunze de Galanthus nivalis (ghiocel comun) în Bulgaria.
Devenind singura tulpină a acestei subspecii care are origine vegană( nu este din iaurt de origine animală) disponibilă ca probiotic comercial.
Habitatul natural al ghiocelului comun îl reprezintă zonele muntoase din Europa. Datorită acestui aspect, GLB44 poate să supravieţuiască şi la temperaturi de îngheţ, la fel a şi ghiocelul între Ianuarie şi Martie în natură, unde temeperaturile scad sub punctul de îngheţ. Aceste caracteristici în mediul natural permite GLB44 să supravieţuiască în alimente pe bază de plante şi rămân neafectate când sunt păstrate la congelator.
GLB44 are calităţi inhibitorii împotriva bacteriilor rele precum E. Coli and Salmonella spp. , aspect demonstrat într-un studiu de cercetare efectuat complet de către profesorul Andrew B. Onderdonk, PhD de la Harvard Medical School la centrul Brigham and Women’s Hospital. Studiul arată puterea şi efectul GLB44 împotriva agenţilor patogeni.
Toate celelalte tulpini de L. bulgaricus disponibile comercial sunt izolate din iaurturi tradiţionale şi crescute în lapte.
L. bulgaricus GLB44 creşte foarte bine şi în sucuri de vegetale. Deoarece toate probioticele conţin urme din materia organică în care au fost crescute, GLB44 conţine urme de sucuri vegetale.
GLB44 diferă semnificativ de alte probiotice precum L. plantarum 299v sau L. rhamnosus GG care sunt extrase din cavitatea bucală umană. Altele precum Bifidobacterium sunt extrase din fecalele de la nou născuţi, iar altele precum tulpini de L. brevis din canalul vaginal uman.
În timp ce majoritatea probioticelor au alergeni majori în materia în acre sunt crescute, GLB44 nu are alergeni majori. Nu conţine: lactoză, cazeină, gluten, alune, peşte, crustacee.
S. thermophilus, ca un starter de iaurt, poate converti rapid zahărul în acid lactic, ceea ce cauzează reducerea PH-ului rezultând în coagularea proteinelor. Această bacterie conferă propietăţi excelente în procesarea iaurtului, precum aromă, aciditate, viscozitate şi capacitatea de reţinere a apei.
Una dintre metodele tradiţionale de preparare a starter-ului de iaurt în Bulgaria este punerea unui buchet de plate particulare în lapte de oaie a cărui temperatură este menţinută la 45°C. Ca să investigheze originea bacteriilor de starter a iaurtului, Lactobacillus delbrueckii ssp. bulgaricus (L. bulgaricus) şi Streptococcus thermophilus (S. thermophilus).
Beneficii cercetate ale S. thermophilus: îmbunătăţirea digestiei, reducerea diareei asociată cu consumul de antibiotice, scade simptomele ulcerului, scade simptomele intestinelor permeabile, scade simpotomele IBS, scade diareea acută, creşte imunitatea, previne şi luptă împotriva infecţiilor respiratorii,previne ulcerul cauzat de H. pylori, scade simptomele SIDA, îmbunătăţeşte flora intestinală a bebeluşilor care nu sunt alăptaţi la sân, reduce simptomele dermatitei atopice, previne infecţiile vaginale, creşte colesterolul bun HDL, creşte activitatea antitumorală.
Sute de plante au fost culese din patru regiuni ale Bulgariei şi incubate în lapte steril. Cele două bacterii ţintite au fost izolate cu succes din plantele culese.
Caracteristici fenotipice și genotipice a acestor izolate bacteriene dezvăluie identificarea lor ca fiind L. bulgaricus and S. thermophilus.
Douăzeci de izolaţi ai L. bulgaricus and S. thermophilus au fost selectaţi dintre tulpinile izolate pentru caracteristici în prepararea iaurtului.
Proprietățile organoleptice și fizice ale iaurtului preparat folosind tulpinile bacteriilor izolate din plante nu au fost semnificativ diferite faţă de cele preparate folosind tulpini comerciale de starter de iaurt , iaurt starter.
Prin urmare este sugerat faptul că tulpinile L. bulgaricus and S. thermophilus folosite în producerea de iaurt pe scară largă în scop comercial îşi au originea în Bulgaria.
Originea obiceiului de a prepara iaurt nu este cunoscută cu exactitate. Conform lui Markoff (1925), cu mai mult de 200 de ani în urmă oierii din regiunea Rodopi din Bulgaria, preparau starter de iaurt zdrobind rădăcini de Ononis spinosa şi amestecându-le cu suc de vegetale şi lapte de oaie.
Also Berberis vulgaris or Paliurus aculeatus were used for the same purpose (Katrandjiev, 1962). Girginoff (1959) pointed Matricaria chamomilla, Prunus spinosa and Alfalfa as possible sources for isolation of yogurt-starter bacteria. Matricaria chamomilla, Prunus spinosa and Alfalfa also mentioned that L. bulgaricus and S. thermophilus could be isolated from plants.
De asemenea Berberis vulgaris sau Paliurus aculeatus au fost folosite cu acelaşi scop(Katrandjiev, 1962).
Girginoff (1959) a mai menţionat Matricaria chamomilla, Prunus spinosa şi Alfalfa ca posibile surse de bacterii starter pentru iaurt.
În perioada Septembrie 1997 si Septembrie 1999, mostre de plante au fost colectate din patru regiuni ale Bulgariei, cele mai faimoase pentru prepararea iaurtului de casă. Din fiecare regiune plantele au fost culese din zone fără potenţial de contaminare de la iaurturile preparate de către oameni.
Izolarea bacteriei lactice
Tuburile care conţineau mostrele de plante au fost incubate la 37°C între 24 şi 48 de ore. Apoi o porţie din partea de mijloc dintr-un tub de test care arăta creştere vizibilă de bacterii, a fost congelată în nitrogen lichid după suplimentarea cu 20% glicerol. Fiecare mostră congelată a fost decongelată şi diluată cu soluţie salină(w/w) NaCl sterilă şi 0.1-mL au fost răspândite alicote atât pe MRS (Oxoid) cât şi pe plăcite de agar M17 (Oxoid). Plăcile au fost incubate anaerob folosind sistemul Anaerogen (Oxoid) la 37, 45 sau 50°C între 48 şi 72 de ore pentru a obţine colonii de culturi lactice.
Cercetătorii de la DTU (Technical University of Denmark) au identificat bacterii lactice în plante din Danemarca, care sunt folosite pentru a prepara iaurt vegan din doar trei ingrediente.
Materiale şi metode
Tulpini bacteriene şi origini
Tulpinile bacteriene utilizate în studiul Characterization of plant-derived bacterium includ Lactobacillus acidophilus DDS-1(origine umană), Bifidobacterium animalis ssp. lactis UABla-12(origine umană), L. plantarum UALp-05(origine vegetală) şi Streptococcus thermophilus UASt-09( din lapte), au fost obţinute forme congelate sau liofilizate pentru laboratoare. Toate culturile au fost crescute pe suport de agar suplimentat cu 0.05% (w/v) de L-cysteine (MRS-C) , exceptând UASt-09, care a fost crescut pe suport de agar suplimentat cu 10% (w/v) lactoză, în condiţii anaerobe la 37 grade C timp de 48 ore.
Cererea pentru iaurturi vegane a crescut enorm la nivel global ducând astfel la o dezvoltare exponenţială în acest sector. Lumea vegetală ne oferă tot ceea ce avem nevoie. Putem să ne simţim mai bine, să fim mai sănătoşi pe termen lung, să distrugem mai puţin planeta prin alegerile alimentare şi cel mai important: să nu mai exploatăm sub nici o formă alte fiinţe.
Legat de carne sau „principala sursă de proteine animale“, după expresia preferată a multora, s-ar putea discuta enorm. Şi, poate că, nu întâmplător, căci aici este esenţialul punct de pornire al periplului nostru prin ,,universul Alimentaţiei Naturale“ – în fapt, punctul nodal în jurul căruia gravitează orice discuţie legată de hrana naturală a omului. Primul pas în redescoperirea acestui mod natural de nutriţie tocmai acest aspect primordial îl implică: renunţarea la carne, adică evitarea „sacrificării“ animalelor, deci, mai simplu şi limpede spus – oprirea uciderii unor fiinţe vii, aflate, asemenea organismului uman, pe propriul lor drum de experienţă şi Viaţă, cu senzaţii şi trăiri reale. Pentru marea majoritate a oamenilor, revenirea la o hrană naturală, sănătoasă, implică reamintirea sensului acestui simplu gest alimentar: acela de a introduce reflex „concentratul de proteine“, adică bucata de carne. Privind flămânzi friptura, deseori se uită viaţa ce a animat cu foarte puţin timp în urmă şi acea bucată ,,gustoasă“ şi „nutritivă“.
Se uită că, indiferent de circumstanţe (exceptând, evident, situaţiile extreme, de „legitimă apărare“), luarea vieţii unei fiinţe, chiar inferioare pe scara evolutivă, se cheamă tot crimă, şi NU sacrificiu (adică „oficiu sacru“ sau „sacră facere”, dat de nevoia absolută la subzistenţă, aşa cum se întâmpla odată – ceea ce, în prezent, omului modern, înconjurat de o multitudine de facilităţi de vieţuire, şi, în curs de spiritualizare, acest sacrificiu al regnului animal i-a devenit absolut inutil şi gratuit).
A venit vremea unei veritabile regăsiri a speciei umane prin Redescoperirea adevăratului OM, aflat în armonie cu întreaga Natură. Căci, în ultimă instanţă, omul nu poate stăpâni Natura – subordonare ce creează automat deficite şi dezechilibre, deja clar perceptibile astăzi, acesta fiind „obligat“ să colaboreze cu ea, printr-o reală armonizare, în vederea realizării dezvoltării sale, atât la nivel de specie, cât şi individual. Această abordare, mai degrabă filozofică, legată de consumul de carne, are rostul său în economia lucrării, căci nu putem vorbi de dezvoltarea ştiinţei, a evoluţiei materiale şi spirituale umane, fără o Nouă Atitudine faţă de tot ceea ce ne înconjoară – un nou mod de a Privi Lucrurile. Atâta timp cât vom continua să căutăm să subjugăm şi să dominăm natura, să profităm continuu de pe urma ei, să folosim minunatele şi utilele descoperiri tehnologice în scopuri ce promovează plăcerea în dauna sănătăţii, să vedem în regnul animal doar „surse de proteine de calitate superioară“ şi materie primă pentru sucurile digestive – OM-ul real nu se va putea exprima cu adevărat, în Adevăr.
Acesta nu-şi va putea dezvolta la modul real, calităţile umane, promovate prin integritate şi responsabilitate individuală.
Tratat pentru alimentaţia naturală a omului
A venit timpul să renunţăm la consumul de animale şi lapte în favoarea sănătăţii noastre, bunăstării planetei şi un viitor mai puţin sumbru. A venit timpul să ne pese! A venit timpul să învăţăm că alimentaţia omului nu trebuie să conţină vărsare de sânge. Carnea unui animal înseamnă crimă, indiferent în spatele căror tradiţii vrem să ne ascundem. Carnea unui animal însemnă boală pentru om.
Legumes have the potential to support global protein production by partially replacing meat and dairy products in the human diet. This will not only help meeting the increasing worldwide demand for proteins, but could contribute towards mitigating the threat imposed to the environment by current agricultural practices in higher-economy countries (dependence on fossil fuel energy and harmful emissions). Among the legumes, fava bean (Vicia faba L.) is a valuable crop. It is a rich source of proteins, fiber, and other non-nutrient compounds considered beneficial for health. Although a popular source of proteins in many parts of the world, especially in the Middle East, Mediterranean area, and South America, it has yet to be fully exploited in markets where meat is the predominant source of proteins in the diet. Here, fava bean cultivation could not only make a valuable contribution towards protein self-sufficiency, but could potentially play a role in alleviating the rise in chronic diseases. In addition, fava bean enables symbiotic fixation of atmospheric nitrogen and can provide a more environmentally friendly substitution for industrial N-fertilizers with associated improvements in resource efficiency and production costs. From both a food security and environmental sustainability perspective, encouraging both production and consumption of fava bean is a timely and important target. This review focuses on the potential of fava bean as a functional food ingredient to partially replace meat in the human diet.
Among these proposed approaches, thermal treatment (incineration, pyrolysis and gasification) is regarded as an effective method for disposal of metal-enriched non-edible parts due to its superior biomass reduction efficiency and economic feasibility (Cui et al., 2018). Fava bean (Vicia faba L.), a leguminous plant species native to China, is an economically important legume crop and considered as an important protein source for human diet in the near future (Multari et al., 2015). It is used as a vegetable and a staple food, and consumed in both fresh and dry forms (Purves et al., 2018)
The presence of some bioactive compounds named antinutritional factors, such as phytic acid, protease inhibitors, hemagglutinins, glucosinolates, tannins, and gossypol, could also affect the digestibility of plant-based protein sources [67]. For example, phytic acid, which is found in grains, seeds, and nuts (and is known to chelate minerals and thus reduce their bioavailability), can also interact with proteins, leading to decreased digestibility [68]. The enzymatic hydrolysis of phytic acid by phytase during food pretreatment or production (soaking, sprouting, germination, and use of endogeneous phytase) can lower its content in foods.
fresh faba beans, Eniko Pal
Faba bean is a versatile crop used globally as food, feed, forage, and medicine and as a cover crop. Its seeds help meet the basic dietary needs of millions of people and animals worldwide, as they are a rich source of plant protein, nutrients and dietary fiber (Duc, 1997;Multari, Stewart, & Russell, 2015;Warsame, O’Sullivan, & Tosi, 2018). The immature green pods and seeds of faba bean are marketed as a fresh or frozen vegetable.
Recently, molecular makers linked to genes controlling the content of tannins, vicine and convicine have been reported (Khazaei et al., 2017). Molecular-based approaches facilitate a rapid and more efficient selection of vicine-and convicine-free faba bean biotypes; however, cultivars selected for low pyrimidine glycosides content negatively impact crop yield (Multari, Stewart, & Russell, 2015).
Among these proposed approaches, thermal treatment (incineration, pyrolysis and gasification) is regarded as an effective method for disposal of metal-enriched non-edible parts due to its superior biomass reduction efficiency and economic feasibility (Cui et al., 2018). Fava bean (Vicia faba L.), a leguminous plant species native to China, is an economically important legume crop and considered as an important protein source for human diet in the near future (Multari et al., 2015). It is used as a vegetable and a staple food, and consumed in both fresh and dry forms (Purves et al., 2018
Fava bean (Vicia faba) is one of the oldest leguminous plant species native to China. It has a wide ecological adaptation and is an important source of proteins for human diet (Multari et al., 2015) and livestock (Vioque et al., 2012). Fava bean is a fast growth, high biomass crop, more tolerant to trace element stress than other legumes and a potential candidate for phytoremediation .
Pulses represent a nutritionally-and economically-viable protein source in developing countries where the consumption of animal proteins is scarce and expensive (1). In developed countries, pulses are often considered as alternative sources of protein, particularly as key ingredients in vegan foods.
Lentil, normally grown in dryland conditions, has high protein content and therefore plays a major role in the food and nutritional security of millions, particularly among low-income families in Asia (Erskine et al. 2011). Faba bean also provides food and feed and contributes positively to the N economy of dryland agriculture (Denton et al. 2017), and it is rich in protein (Multari et al. 2015)
The amino acid make-up of faba bean protein is slightly less favourable than that of pea for nutritional purposes, with lower levels of amino acids such as lysine and threonine (Erbersdobler et al. 2017). Globulin proteins, predominantly vicilin and legumin, make up 61-78% of total seed protein ( Table 2) than vicilin, dominates this fraction in faba bean (M€ untz et al. 1999;Multari et al. 2015). As with other pulse seeds, the low concentrations of SAAs in faba bean storage proteins are notable (Warsame et al. 2018).
However, studies on mice showed that a lectin from kidney beans possesses anticarcinogenic effects. 3 The bioavailability of protein is limited also by tannins, one of the main faba bean ANFs, present as condensed tannins, mainly located in the hulls, and ranging from 5 to 10 g/kg of dry matter. 9,19 The high affinity for proline-rich proteins is responsible for the formation of insoluble complexes.
faba beans
1 As international demand for protein increases, faba bean offers an alternative and sustainable source of plant-based protein with demonstrated benefits to human health. 2 Australia is currently the largest global exporter of faba bean, with production among the top five in the world due to a combination of improved varieties, agronomic management and favourable prices in international markets. 3,4 However, weed competition is a major constraint on Australian faba bean production, with a limited number of safe or suitable herbicide control options available, and in particular, no safe in-crop herbicide control options for broadleaf weeds. .
Legumes are one of the most essential food in the human diet with a per capita consumption of 2.56 kg year -1 in Europe, while the world average is 7.21 kg year -1 (FAOSTAT, 2013). Most of legumes, like faba beans, are rich in proteins, fats, carbohydrates, antioxidants, fibre, vitamins and minerals (Multari et al., 2015). Faba beans are rich in many bioactive compounds, such as phenolic compounds (mainly flavonoids), with related high antioxidant, anti-inflammatory and anti-diabetic properties (Siah et al., 2014;Turco et al., 2016)
First, only a small number of grain legume species, including pea, have been investigated as model species in Fig. 4.1 Spring pea field in Burgundy, France research programs (e.g., Gepts et al. 2005;Murphy-Bokern et al. 2014;Foyer et al. 2016;Magrini et al. 2016). Second, the legume breeding sector is fragmented into a small number of private companies, working on only a few species (Murphy-Bokern et al. 2014;LMC International 2009;Wiggering et al. 2012), despite reports of potential environmental and nutritional benefits associated with the cultivation of alternative legumes species (Jensen et al. 2012;Lucas et al. 2015;Multari et al. 2015
V. faba seeds are low-cost rich sources of energy (344 Kcal 100 g −1 ), protein (200 to 400 g kg −1 ), carbohydrates (510 to 680 g kg −1 ) and dietary fiber (150 to 300 g kg −1 ), being an efficient alternative to partially replace animal protein in Western diets, with high consumption of red and processed meat and associated to cardiovascular and metabolic diseases (Multari, Stewart, & Russell, 2015), or to fully replace animal protein in underdeveloped countries (Chaieb et al., 2011;Crépon et al., 2010;Turco, Ferretti, & Bacchetti, 2016). In addition, faba bean was shown to be a suitable food for diabetics, to be able to prevent cardiovascular diseases and to reduce blood glucose levels (Rizkalla, Bellisle, & Slama, 2002)
In the last years, the studies on legumes as protein-sources in food applications have increased. The main reasons for this incremental interest are their worldwide cultivation and good nutritional profile including important micronutrients (Multari et al., 2015). Research has demonstrated that high-protein (predominantly animal-based) diets are likely to be harmful to gut health in longer term, because of a reduction in cancer-protective compounds and an increase in hazardous metabolites (Windey et al., 2012
Hydrolysis probe based real time pcR for GMo soy and whey protein. All on some of the product labels as well as a few unlisted species that researchers considered likely to be a protein boosting adulterant: Zea mays (maize) 15 , Triticum aestivum (wheat) 15 , Vica faba (fava bean) 16 , Cicer arietinum (chickpea) 17 , Cyamopsis sp. (guar or cluster bean) 18 and Medicago sativa (alfalfa grass) 19
The main ANF are α-galactosides (e.g., raffinose, verbascose, stachyose), condensed tannins, protease inhibitors, phytic acid and vicine and convicine [4,6,7]. The pyrimidine glycosides, vicine and convicine, responsible for causing favism in susceptible individuals (suffering from glucose 6 phosphate dehydrogenase deficiency) [6], are synthesized by the plant as a defence mechanism against fungi and insects [8]. In addition, lectins, found in most legumes, can cause gastrointestinal tract distress [9]
The amount of L-DOPA in faba bean, however, is dependent on genotypes (Lorenzetti et al., 1998;St. Laurent et al., 2002;Etemadi et al., 2017a), environmental conditions (Goyoaga et al., 2008;Multari et al., 2015), plant growth stage (Geng, 2012), and organs (Etemadi et al., 2018a). Cao (2010) reported a large variation of L-DOPA content among faba bean genotypes, including flowers across 197 cultivars, seedlings across 32 cultivars, and seeds across 52 cultivars with the green seed coat
In this context, the aim of this study is to evaluate the effect of P deficiency on phytase activity in nodules of faba bean (Vicia faba L.). This legume crop is used worldwide by human populations for food and fodder (Multari et al. 2015;Estève-Saillard 2016;Kudlinskiene et al. 2016;Li et al. 2017;Rizzello et al. 2017). In 2014, Morocco was one of the first countries to produce faba bean (FAOSTAT 2014).
Only a little information about the domestication of faba beans is available in the literature because its wild progenitor is still unidentified. [167] However, the oldest grains of faba beans were found in the late 10 th millennium B.P. in the north-western Syrian region, [168] which shows the long history of faba beans consumption as feed and food due to its valuable protein and energy. [169] Now, faba beans are consumed as dry, fresh, frozen or canned whole grains. .
Most of the protein from green vegetable legumes comes from the developed seeds prior to the dehydration process that gives the dry seed (Martínez et al., 1998). While the protein content of dry seeds has been studied with detail, corresponding studies on fresh legumes are scarse, and most of the work has related to common bean, green peas, and faba bean (De Ron et al., 2017;Lucas et al., 2015;Multari et al., 2015). A study of the possible usage of pea pod, broad bean pod and okara from soybean to obtain functional products indicates that these parts of the plant have high potential to obtain protein but are treated as disposable by-products during food processing (Mateos-Aparicio et al., 2010).
Faba bean has about 1% PA of seed dry weight [32]. It has been shown that PA is markedly reduced through numerous processing methods, such as cooking, soaking, fermentation, and gamma-radiation (reviewed in [33,34]). Plant breeding efforts to reduce faba bean PA are under way at the University of Saskatchewan. .
Legumes constitute an essential component of the biodiversity of Mediterranean cropping systems and of the Mediterranean diet. For example, fava beans are a popular food in the Mediterranean area, where this crop is adapted to low-water conditions (Multari et al., 2015). Nonetheless, legume cultivation has sharply declined in recent decades in Mediterranean countries such as Spain (Lassaletta et al., 2014b
Many countries such as Mediterranean, Middle Easter, Chinese, Indian, African and South American use bean as a standard source of their diet, in addition, it has an impressive importance as inexpensive and protein and carbohydrates rich substance [1,2].Broad bean can be consumed as vegetable as fresh, but if dry seeds and pods was needed the plants will be leaved in the field until the maturity of the pods when it became dry. They contain fibers, carbohydrates, vitamins, proteins and minerals) in addition to (phytic acid alkaloids, saponins and tannins was previously studied [3,4]. Several herbivores and pathogens will infect faba bean which consequently absorb nutrient and energy from plants. ..
Contrairement à celles du soja, les graines de fèverole et certaines espèces de lupins (Lupinus spp.) peuvent être utilisées crues (Guillamón et al., 2008). Elles peuvent constituer une source de protéines alternative à celles du pois protéagineux en alimentation animale (Crépon et al., 2010 ;Jezierny et al., 2010 ;Koivunen et al., 2016 ;Multari et al., 2015). La méta-analyse a montré que le pois chiche (Cicer arietinum) et la lentille (Lens culinaris) ont des performances productives moindres que celle du pois protéagineux en Europe, même si le nombre d’études disponibles pour ces deux espèces est plus faible. ..
Faba beans contain numerous anti-nutritional factors, such as phytic acid, tannins and protease inhibitors, reducing the digestibility of seeds or leading to some pathological conditions (Multari et al., 2015). Therefore, technological processing methods such as extrusion with high pressure, heat and/or steam is used to minimize the negative effects of anti-nutritional factors in legumes. .
Faba bean (Vicia faba L.)-also known as broad bean, fava bean, horse bean and field bean-is a rich source of protein which can be cropped in diverse climates ranging from temperate and subtropical to boreal regions (Multari, Stewart, & Russell, 2015). However, proteins of faba beans and other legumes-with the exception of soybean-remain nutritionally and industrially underexploited
Before defatting, contained 50.5 wt% protein, 28.9 � 0.2 wt% lipid, 6.6 � 0.8 wt% ash and 8.9 � 0.1 wt % moisture and, whereas after defatting, contained 71.0 wt% protein, <0.2 wt% lipid, 12.5 � 1.4 wt% ash and 9.3 � 1.1 wt % moisture. The protein content of SPC was higher than that reported for legumes (Boye, Zare, & Pletch, 2010), meat (Multari, Stewart, & Russell, 2015) or cereals (Zhai, Wang, & Han, 2015). Similar results for protein content were previously obtained for a silkworm pupae protein concentrate (David-Birman, Moshe, & Lesmes, 2019; Tomotake et al., 2010).
Main microorganism used in the fermentation process is Rhizopus oligosporus, a food grade fungus. This mold was proved to be able to decrease the content of anti-nutritional factors contained in legumes such as pyrimidine glucosides, phytic acid, tannins, saponins, lectins and trypsin inhibitors (Multari, Stewart, & Russell, 2015). Moreover, Rhizopus oligosporus was reported to be able to produce beneficial compounds for human health. ..
There is a well-established evidence of anti-carcinogenic activity of tea tannins in animals. They also may protect against LDL-oxidation, inhibit platelet aggregation, reduce the systolic blood pressure and the level of plasma cholesterol, at least in animal and cohort studies, thus preventing cardiovascular diseases (Santos-Buelga and Scalbert, 2000;Multari et al., 2015). …
Faba bean (Vicia faba L.), also known as broad bean and horse bean (Multari, Stewart, & Russell, 2015), is widely cultivated in different areas of the world, particularly in China. The annual production of China was about 1.4 million tons in 2014, which accounted for 34.5% of global production (FAO, 2017). …
For example, Brauckmann and Latté (2010) report that faba bean seeds contain L-3,4-dihydroxyphenylalanine (L-DOPA), the precursor to the neurotransmitter catecholamine and a drug used to treat Parkinson’s disease. Faba bean also contains antinutritional compounds such as saponins, lectins, tannins, vicine, convicine, and phytic acid (Hendawey and Younes, 2013;Multari et al., 2015). Tannins are known to reduce protein digestibility, while the absence of tannin in zero-tannin faba beans is controlled by either of the two genes zt-1 and zt-2 (Gutierrez et al., 2008;Woyengo and Nyachoti, 2012). …
În viaţa unui om veganismul se reflectă în tot şi toate. În relaţiile interumane, în alimentaţie, în locul de muncă, în viaţa socială, în practicarea activităţilor din timpul liber, în relaţia cu natura şi fiinţele care ne înconjoară şi alături de care împărţim aceeaşi planetă, Pământ.
În acest articol voi atinge un subiect controversat, locul de muncă. Am fost întrebată de mai multe ori unde lucrez, deoarece sunt vegană. Nu înţeleg exact care era ideea în”deoarece sunt vegană” dar poate că a venit timpul să scriu despre un loc minunat de pe pământ: locul meu de muncă.
Locul de muncă trebuie să fie un loc unde mergi cu drag iar la mine aşa este. Lucrez la un depozit foarte mare cu alimente vegane care este împărţit în două secţiuni: superalimente(o gamă foarte largă de pulberi, nuci şi fructe deshidratate) şi alimente vegane cu etichete foarte „curate”. Etichetele „curate” indică faptul că ele au fost analizate atent înainte de a ajunge pe rafturile depozitului. Majoritatea produselor sunt certificate BIO.
Într-adevăr, superalimentele sunt marea mea pasiune!
Superalimentele sunt mai speciale pentru că au o densitate excepțională a nutrienților deosebit de valoroși pentru sănătate. O cantitate mică dintr-un superaliment îi poate oferi organismului tău o cantiate imensă de nutrienţi diferiţi. De asemenea superalimentele sunt indicate în foarte multe protocoale pentru afecţiuni dar şi pentru întreţinere. Sunt superalimente recomandate pentru vitalitate, pentru energizarea organismului, pentru liniştire, pentru buna funcţionare a creierului, pentru potenţă, afrodisiace, pentru detoxifiere, pentru un somn de calitate, pentru recuperare după efort intens sau diverse afecţiuni etc.
Trăim în secolul vitezei şi parcă şi timpul trece mai repede. Suntem activi dar nu sportivi, mâncăm dar nu ne hrănim, poluăm şi ne retragem în natură să ne energizăm. Din păcate şi în natură oamenii merg ca să facă grătare toxice pentru organismul lor şi pentru planeta noastră, Pământ.
Suntem într-un secol în care ştiinţa a suferit o explozie de descoperiri şi încă ştim atât de puţine. Şi ştiinţa ne dovedeşte că nu ne alimentăm cu ceea ce organismul are nevoie. De aceea am ales să mă specializez pe nutriţie şi fitoterapie.
Această minunată planetă, casa noastră, Pământ, ne oferă atât de multe vegetale din care putem obţine atâtea alimente minunate! Planeta aceasta, cu o lume vegană, ar putea să fie definiţia raiului, edenului.
Câteodată merg în depozit şi mă minunez : câte poate să ne ofere lumea vegetală! Câte delicii!
De ce să mâncăm cadavre….? De ce să ne intoxicăm organismul cu suferinţă, boală şi remuşcări?
De ce distrugem această planetă minunată care ne oferă DE TOATE?
O singură zi dacă aţi fi în locul meu aţi vedea ca lumea vegetală ne oferă tot ceea ce ochii văd şi inima cere. Lumea vegetală ne oferă hrană pentru organism , hrană pentru celule, hrană pentru papilele gustative, hrană pentru simţul vizual, hrană pentru suflet! Lumea vegetală ne oferă viaţă. Animalele ucise ne oferă boală şi moarte….şi moarte spirituală.
Cel mai mult ador la locul meu de muncă când vin produse noi şi rămân WOW! Altă minune!
Gama de superalimente este foarte largă şi este aranjată mai ceva ca la farmacie, ele transformă depozitul într-o farmacie a naturii eco friendly.
Alimentele vegane sunt de la cele mai simple la cele mai sofisticate, certificate bio, ecologice, din agricultură sustenabilă sau biodinamică.
De la dulciuri la cafea infuzată cu trei tipuri de ciuperci medicinale, de la creme tartinabile dulci la creme tartinabile sărate sunt pentru toate gusturile. Până de curând nu ştiam că pastele pot să fie de atât de multe feluri, forme, culori, texturi, arome. Iar pastele au oricând la dispoziţie multe sosuri, dulci, picante, mild, aromate.
cocos
Pe rafturile cu gustări sunt aranjate perfect gustări dulci şi sărate: batoane, crackersi, pufuleţi, chipsuri sănătoase, tortillas extrem de delicioase. Avem alimente care se păstrează mai mult, precum conserve sau borcane cu diverse compoziţii de fructe sau legume dar şi alimente vii, precum gama de iaurturi vegane Harvest Moon. Dacă tot eram la lactate, gama de lapte vegetal este foarte largă, inclusiv alternativa de lapte vegetal de la Harvest Moon, care are termen de valabilitate ceva mai scurt decât alte variante. Această băutură vegetală albă precum laptele de origine animală are o textură foarte delicată, cremoasă, plăcută şi nu este dulce.
De la alge până la sosuri şi uleiuri, de la ceaiuri până la cereale funcţionale, pulberi pentru băuturi reci şi calde, nuci, alune, leguminoase, mixuri delicioase pentru mic dejun, condimente, sunt de toate. Ştiam că făina nu poate să fie doar din grâu dar acum ştiu că poate să fie de atât de multe feluri. Avem şi alimente prietenoase cu dieta keto, mai ales unturi. Gama de unturi ne oferă atât de multe variante încât nu are sens să mai luăm în considerare vreodată untul de origine animală.
alge
Nu trebuie să consumăm dulciuri rafinate, organismul nostru le preferă cu drag pe cele nerafinate. Eu consum curmale medjool, din acelea imense. Cu doua curmale îţi faci pofta de dulce şi ai obţinut energie şi nutrienţi valoroşi. Când am ajuns prima oară la locul de muncă actual am gustat pentru prima oară miez de de boabe de cacao raw îndulcite cu sirop de yacon. Dacă nu aţi încercat nu ştiţi ce aţi pierdut.
Am reuşit să consum o mare parte dintre superalimente ca să le studiez efectele practice. Am făcut acest lucru şi îl practic în continuare deoarece trebuie să ştiu exact ce anume recomand persoanelor care îmi cer indicaţii în domeniul nutriţiei. Şi mai important este când lucrez la un protocol pentru o afecţiune, atunci şi nu numai superalimentele trebuie să fie de cea mai înaltă calitate pentru efecte maxime.
Un alt aspect important care îmi face jobul şi mai drag este că familia care deţine magazinul online este vegană. Şi sunt oameni atât de frumoşi care trăiesc cu nişte principii atât de etice.
Daca la muncă poţi să asculţi Rammstein chiar ceva mai zgomotos când simţi nevoia, lucrezi în mediu plăcut cu persoane minunate, lucrezi cu alimente vegane delicioase şi foarte sănătoase, şi poţi să oferi oamenilor ceea la ce te pricepi atât de bine, adică consultaţii în ceea ce priveşte alimentaţia, îţi este mai mare dragul să mergi la muncă.
Şi desigur sfatul meu: nu îţi trata corpul ca pe un tomberon deoarece o să ajungi să te simţi exact astfel.
Enikö Pal 