Etichetă: alimentatie

Ce am mai mâncat bun. Natto

Eniko Pal

Bun găsit dragilor!

Astăzi vă prezint un aliment special, boabele de soia fermentate,  care în Japonia au denumirea de Natto.

Natto (pronunțat „nat-TOO”) sunt boabe de soia fermentate. Faimosul fel de mâncare este preparat prin înfășurarea boabelor de soia fierte în paie de orez și lăsarea acestora într-un loc călduros pentru a fermenta. Bacteriile naturale din paie, denumite bacillus subtilis sau bacillus natto, transformă boabele în natto în câteva zile. În prezent, natto este preparat în fabrici ce respectă condițiile de igienă și oamenii îl cumpără deseori gata făcut. Dar unele persoane continuă să îl prepare acasă.

Natto este plin de fibre, probiotice și proteine și, prin urmare, este foarte sănătos, dar textura ușor lipicioasă și cleioasă și mirosul și gustul puternic nu este tocmai plăcut europenilor.

Natto a fost descris pentru primat dată în secolul al XI-lea, dar a fost mâncat, probabil, încă din preistorie, pentru că boabele de soia și paiele de orez erau prezente în Japonia în acea perioadă.

Indiferent cât de nefamiliar poate fi gustul de natto pentru europeni, japonezii mănâncă natto de mici. La unele grădinițe și locuri de joacă, natto le este dat copiilor ca gustare.

Cum se prepară natto?

Boabe de soia mici uscate sunt înmuiate peste noapte în apă și apoi fierte sau gătite la abur – acest lucru durează între 3 și 9 ore. Cât sunt încă calde, boabele fierte sunt amestecate cu o bază de natto, care este sub formă de pudră, aceasta fiind dizolvată în apă. Acestea sunt apoi fermentate timp de 24 de ore la 40 °C într-un recipient steril acoperit cu tifon și un capac. După o altă noapte în frigider, natto poate fi mâncat.

Dacă natto este preparat în stil autentic, paiele de orez sunt mai întâi încălzite la 65 °C pentru a omorî toate bacteriile, cu excepția bacteriilor necesare. Boabele fierte sau gătite la abur sunt înfășurate în paie de orez și puse într-un loc călduros pentru cel puțin o noapte. Pentru a avea acel aspect tipic cleios, boabele fermentate sunt amestecate cu bețișoare.

În Japonia, oamenii nu se tem de gustul puternic al natto, dar încearcă să îl echilibreze cu alte arome puternice, precum muștar, wasabi sau ghimbir ras. Se poate combina şi cu sos de soia sau nucă măcinată.

Cum se mănâncă

În Japonia, unde natto este o chestiune de gust și fie îl iubești, fie îl urăști, garnitura este transformată într-o masă completă, în diferite moduri. De exemplu, natto cu orez japonez fiert și ceapă verde tocată este un fel de mâncare popular pentru micul dejun, acesta fiind deseori servit cu kimchi coreean pentru o experiență a gustului și mai intensă. Studenților le place să mănânce natto pe pâine prăjită. Adăugirile moderne în repertoriul mâncării natto sunt natto cu spaghete și natto tăiat mărunt în maki (sushi), sushi pe care desigur îl putem prepara în variante vegane sănătoase şi atât de prietenoase cu animalele şi planeta.

Să începem de la aspectul exterior, care nu e prea atractiv, apoi să mergem la textură, miros și în sfârșit gust. Deci, la prima vedere pare a fi doar niște boabe de soia, însă totul nu e atât de simplu- sunt boabe fermentate. Boabele de soia fermetează cu ajutorul bacteriilor natto. In natură ele se găsesc pe paiele uscate ale spicilor de orez, aşa fost și descoperite cu multe secole în urmă. Din paie de orez erau fabricate coșuri, tacâmuri chiar, și lăsând timp de două zile boabele fierte de soia în astfel de tacâmuri, s-a observat că structura lor se shimbase. Ei bine, au apărut niște fire, un aspect vâscos, lipicios. În timpul fermentării, proteinele şi glucidele pe care le conţin boabele de soia se descompun, dând preparatului natto un aspect cleios. Cleiul dintre boabe se poate întinde până la 6 metri!

 Astfel a luat naștere natto.  

În prezent, natto se produce în cantităţi mari în fabrici automatizate. Aici, peste boabele de soia trecute prin abur se pulverizează o cantitate de Bacillus natto prestabilită. O maşină pune apoi boabele în recipiente mici, iar cu ajutorul unei benzi transportoare sunt duse la locul de stocare, unde la temperatura şi umiditatea prestabilite boabele vor fermenta şi se vor matura. După ambalare, natto e pregătit să ajungă pe piaţă.

Natto are un miros specific, care pentru unii este respingător. Totuşi, boabele cleioase sunt foarte nutritive. În timpul fermentaţiei, se produc vitaminele B2 şi K şi minerale precum fierul, calciul şi potasiul. Mai mult, natto conţine enzime ce ajută la digestie. În acest produs s-a găsit şi nattokinază, o enzimă ce dezintegrează cheagurile de sânge.

Cleiului format între boabele din natto i se pot da şi alte întrebuinţări. De exemplu, din acesta se obţin fibre sintetice, plastic biodegradabil şi răşină, care reţine apa.

Procesul de fermentare generează căldură, precum şi anumite substanţe care distrug unele bacterii. Prin urmare, când e preparat în mod corespunzător, natto se poate păstra mai mult timp. În cadrul unui experiment, bacilii natto au fost cultivaţi împreună cu tulpina enteropatogenă Escherichia coli O157, despre care se cunoaşte că poate cauza intoxicaţii alimentare fatale. Microorganismele E. coli O157 au murit. Totuşi, se recomandă ca natto să se păstreze la frigider şi să se consume într-o săptămână, deoarece, treptat, îşi schimbă gustul. Dacă se ţin la fermentat prea mult, boabele de soia se descompun complet şi încep să emane un miros înţepător ca de amoniac.

Pe măsură ce valoarea nutritivă a produsului natto devine mai cunoscută, popularitatea lui creşte. De fapt, în prezent se găseşte pe piaţă şi natto fără miros, spre încântarea celor ce-l evitau din această cauză. Aşadar, trebuie neapărat să gustaţi natto. Veţi descoperi şi voi boabele de soia fermentate, cu aspect cleios ale Japoniei!

Notă: Atenţie celor care trebuie să evite vitamina K, care poate interacţiona cu medicamente.

Natto este extrem de bogat în vitamina K2 care are un rol important in biogeneza mitocondriala, activeaza celulele de semnalizare, neuro si cardioprotectiv.

Consumam destula vitamina K din plantele verzi dar organizmul uman nu il converteşte in vitamina K2 ca şi la animale.De aceea trebuie să aducem un aport suplimentar.

Beneficii Natto:

-Departamentul de Sănătate publică a raportat că Natto conţine de 100 de ori mai multă vitamina K2 decât brânza, mai presus de atât nu vine la pachet cu nici unul dintre efectele negative ale brânzei de origine animală în organismul uman.

Natto este benefic  în:

– boala beriberi

– cancer

– boli de inimă

-tensiune arterială ridicată

-atac cerebral

-dureri în piept

-tromboze

-vene îngroşate

-ateroscleroză

-hemoroizi

-vene varicoase

-circulaţie slabă

-boli ale arterelor

-sindrom de oboseală cronică

-endometrioză

-infertilitate

-dureri

-crampe musculare

-fibrom uterin

-fibromialgie

Natto conţine nattokinază. Nattokinaza are beneficii în:

 -reducerea riscului formarii trombilor la nivel cardiovascular, pulmonar, cerebral, renal, hepatic, ocular (îmbunătăţeşte fluxul si fluiditatea sangvină, reglează procesele de coagulare sangvină): reducerea agregării trombocitelor, reducerea acumulării de fibrina în sistemul circulator prin activarea plasminogenului şi a plasminei, menţinerea tensiunii arteriale normale (relaxează peretele vascular), reducerea îngroşării şi rigidizării peretelui vascular arterial si venos, reducerea progresiei plăcii de colesterol

-refacerea ţesuturilor (cerebrale, digestive, articulare, uro-genitale, pulmonare, ORL, vasculare) după traumatisme sau intervenţii chirurgicale: creşterea drenării fluidelor acumulate in jurul plăgii, descompunerea proteinelor periculoase (de ex.: exces de mucus, fibrinogen, fibrina, cheaguri de sânge, plăci de colesterol, ţesuturi cicatriciale, proteine care cauzează umflarea şi durerea articulaţiilor, alte proteine proinflamatoare) lăsând toate structurile sănătoase

-reducerea durerii cauzata de leziuni: scăderea eliberării bradikininei (amina implicata în apariţia durerii prin mecanism local)

-reducerea tulburărilor din sfera ORL şi pulmonara: dizolvarea biofilmului creat de microorganisme cu rol de protecţie, reducerea vâscozităţii mucusului de la nivelul căilor aeriene şi a sinusurilor, fără a produce uscarea mucoaselor, favorizarea eliminării mucusului din bronhii şi reducerea manifestărilor de la nivelul acestora

-reducerea acumulărilor cerebrale de amiloid şi a ţesuturilor cicatriciale: reducerea şi dizolvarea acumulărilor de fibrină şi alte ţesuturi moarte sau deteriorate fără afectarea ţesuturilor vii

Funcțiile Nattokinasei includ degradarea directă a fibrinei (componenta principală a trombilor), activarea pro-urokinazei (precursorul urokinazei care este o enzimă trombolitică în organism) și creșterea cantității de activator al plasminogenului tisular (t-PA) care produce un trombolitic, enzimă plasmină. În plus, cercetările recente au arătat că Nattokinasa are o funcție de degradare a inhibitorului activatorului plasminogenului, PAI-1 și de reducere a timpului de liză a euglobulinei și, prin urmare, are o funcție de îmbunătățire a activității trombolitice. Mai mult, a fost confirmată și reducerea tensiunii arteriale.

Concluzie:

Ştiam despre Natto, la prima încercare nu o să spun că a fost atât de bun încât am mâncat toată cutia, dar după ce am studiat mai multe despre natto, am terminat cutia şi am mai comandat.

Categoria de persoane care se încadrează să consume acest produs: cei neînfricaţi.

–

Eniko Pal legume si vegetale

Diabetul, prevenţie şi vindecare

Eniko Pal
Enikö Pal, nutriționist și autor „Ghidul bobocului Vegan”

Omul este format din miliarde de celule. Dacă studiezi viaţa celulelor din care suntem formaţi vei începe să îţi respecţi corpul şi vei avea mai mare grijă cu ce te hrăneşti.

Avem celula, în celulă trebuie să ajungă glucoză (zahăr) ca să avem energie; pentru ca în celulele noastre, mai ales în cele din muşchi şi ficat, să ajungă glucoză, ele au nevoie de o „cheie”. Cheia este insulina, un hormon produs de pancreas, care prin sânge ajunge la celule. Insulina trebuie să deschidă anumiţi receptori ai celulei ca să permită  glucozei să ajungă acolo unde este nevoie de ea. Dar celulele fiind pline de grăsimi, ca şi arterele, nu vor permite insulinei să deschidă „portiţele”(receptorii) pentru glucoză.

Prima cauză sunt desigur toate produsele de origine animală, dar nu sunt excluse nici grăsimile vegetale, precum uleiurile rafinate, dublu rafinate, virgine şi extra virgine.

Se spune că toţi vom face diabet şi că aşa este normal!

Desigur, cu alimentaţia actuală a omenirii, toţi vom ajunge diabeticii. Deoarece nu-i aşa, noi veganii, suntem atât de insignificanţi, încât nici nu contează că nu ne încadrăm în acei „toţi”.

Am văzut efectele diabetului. 10 ani am stat în aceeaşi casă cu un diabetic. Am văzut cum s-a declanşat diabetul, cum a evoluat, ce atitudine are un diabetic şi cum se termină viaţa unui diabetic care nu acceptă să îşi schimbe alimentaţia. Practic finalul.

Atitudinea tipică a unui diabetic este: diabetul nu se vindecă, PUNCT. Iar ceea ce spune medicul este corect, deoarece este medic. Medicul îţi spune să mănânci carne, lactate şi ouă. 

Dar ceea ce ţi nu ţi se spune, este că şi medicii sunt oameni. Şi medicii pot greşi. În acelaşi timp, industria farmaceutică nu are nici un interes să producă medicamente care să vindece complet boala, este un business ca oricare altul, iar profitul vine din fidelizarea clientului. De aceea este mai profitabil ca un om să rămână bolnav o perioadă cât mai lungă de timp, decât să fie tratat imediat. Iar medicii îţi oferă în cel mai bun caz, cel mai bun medicament de pe piaţă… însă se poate mai bine de atât.

Revin la ideea că şi medicii sunt oameni, nu le cunosc nici ei pe toate. Tu ştii tot ce există în domeniul în care lucrezi? Tu ai idee de tot ce se întâmplă în compania/firma în care lucrezi? La fel se întâmplă şi cu medicii, sunt specialişti sau mai bine spus cunosc lucruri dintr-un domeniu foarte mic, mulţi nu au dorinţa şi disponibilitatea de a se perfecţiona prin studii periodice şi cursuri de specialitate.

Am discutat cu medici diabetologi care nu ştiau nimic despre nutriţie. Ei prescriu doar reţetele clasice. Sunt atât de mulţi bani în acest joc încât pare ireal. Medicina este o afacere care merge din ce în ce mai bine. Oamenii cred în medic, dar pe termen lung nimeni nu are interesul să vindece pacientul. Desigur, tot respectul pentru anumiţi chirurgi.

Viaţa unui diabetic este foarte grea, dar nici viaţa celor din jurul diabeticilor nu este uşoară. Noi vedem că se pot face schimbări, că sunt soluţii. Diabeticul vede lucrurile din altă perspectivă. Nu este uşor nici psihic, nici fizic, să accepţi un asemenea diagnostic, iar medicul precizează clar: PE VIAŢĂ.

Majoritatea diabeticilor încearcă să găsească scuze pentru diagnosticul lor: genetic, destin, stres. Orice, doar să nu îşi asume schimbări în alimentaţie, doar să nu îşi asume greşelile alimentare de până atunci. Medicul îndoctrinează diabeticul cu idei greşite tocmai pentru ca acesta să rămână dependent de pastile sau insulină. Majoritatea medicilor diabetologi îţi spun să nu mănânci zahăr, fructe şi pâine. Prea multă informaţie, mă depăşeşte. Iar meniul este format din produse de origine animală. Pacientul trebuie să supravieţuiască, nici să se facă bine, nici să moară. Iar de supravieţuire se ocupă pacientul însuşi. Treaba medicului: parafă pe reţetă şi comision.

Suntem pe cont propriu!

Doar cei care studiază şi fac alegeri corecte vor scăpa de multe afecţiuni provocate de industria alimentară. Suntem îndoctrinaţi cu reclame nocive, toxice, nesimţite. Cât de mult pot să urăsc reclamele mizerabile precum cele cu lactate. Le recomandă non-stop copiilor, viitori clienţi fideli ai sistemului medical.  Mereu ni se recomandă alimente care ne fac rău pe moment şi pe termen lung. Alimente care ne fac un pacient sigur cu diabet, alimente de la care dezvoltăm boli neurologice, alimente care ne transformă în oameni alergici la toate cele.

O să spuneţi că oamenii mereu aşa au mâncat şi a fost bine. Greşit. Oamenii nu au mâncat dintotdeauna ceea ce mâncăm acum, oamenii au dus un alt stil de viaţă. Şi de ceva timp încoace, ceva zeci de ani, oamenii sunt bolnavi. Şi tot mai bolnavi. Da, şi oamenii de la ţară, care mănâncă carne şi lactate din producţie proprie, au diabet, boli de inimă, implanturi de stent, arterele colmatate cu colesterol, dureri de oase, artrită, osteoporoză, obezitate, boli neurologice etc. De ce? Pentru că şi ei fac parte din specia umană, specie a cărei hrană naturală nu constă din produse de origine animală ci doar din vegetale.

Se spune că diabetul este boala omului bogat. Cu secole în urmă s-a observat că aveau diabet doar oamenii bogaţi ai unei societăţi deoarece ei îşi permiteau să consume multe produse de origine animală.  Nu trebuia multă ştiinţă ca să realizezi, secole mai târziu, că au făcut o alegere greşită. Acum nu trebuie să fi bogat să faci alegeri greşite. Cel puţin în România. Nici să nu vorbim de ţări precum Statele Unite.

Grija omului care nu studiază nimic legat de nutriţie este cum să pună la fiecare masă carne şi lactate.  Această grijă, cu rezultatul pus în aplicare, asigură omului un viitor cu diabet, parkinson, alzheimer, colon iritabil, organe învelite în grăsime (chiar dacă eşti slab), hipertensiune, colesterol mărit, afecţiuni ale ochilor (retinopatia diabetică), afecţiuni ale vaselor de sânge(angiopatie), nefropatie, neuropatie, tulburări de dinamică sexuală, iar lista poate continua foarte mult.

Nu există cultura de a merge la nutriţionist.

În acelaşi timp există o cultură puternică de a merge la medic şi de a crede în cuvântul lui ca în cuvântul lui Dumnezeu. Nu există cultura de a merge la nutriţionist, dacă se poate chiar la un nutriţionist bun. Eu am fost la nutriţionist şi am fost suficient de nemulţumită încât apoi am studiat şi am devenit eu însămi nutriţionist şi fitoterapeut.

Oamenii spun că mâncarea trebuie pusă pe masă şi atât. Carne, lactate, ouă. Asta ştim, asta facem, iar rezultatele sunt pe măsură. Doar trebuie să ne uităm în jurul nostru. Oamenii sunt bolnavi începând de la naştere.

Absolut tot ceea ce mâncăm fie ne oferă energie şi viaţă, fie ne oferă boală şi moarte, iar ceva mort, precum carnea, ne va oferi doar boală.

Insulina, acea cheiţă care trebuie să deschidă receptorii din celulă pentru a permite glucozei să ajungă unde este nevoie, pentru a oferi energie, nu o să reuşească acest lucru la o celulă plină de grăsime.

Primii paşi pentru a schimba cursul diabetului:

  • Schimbarea gândirii clasice, deschiderea către nou, renunţarea la îndoctrinările greşite.
  • Schimbarea alimentaţiei.
  • Detoxifiere celulară.
  • Planificarea unor meniuri care sunt îmbinate atent cu scăderea medicamentaţiei.
  • Exerciţiile fizice, fie ele mai uşoare sau mai grele, trebuie să facă parte din viaţa zilnică.
  • Superalimentele, precum pulberile, se administrează la început cu monitorizarea atentă a glicemiei.

Sunt atâţia oameni care au schimbat cursul diabetului în viaţa lor, sunt oameni care şi-au vindecat această afecţiune. Doar trebuie să îi ascultăm, să citim ceea ce ne transmit. Să vorbim cu ei. Este necesar să ne schimbăm alimentaţia.

Am ascultat ceea ce au spus medicii care îşi tratează pacienţii de diabet, am studiat ceea ce au făcut cei care au schimbat cursul acestei afecţiuni. Nu sunt diabetică, afecţiunile ce le-am avut de la alimentaţia clasică le-am tratat , spre uimirea medicilor. Aplicând tot ceea ce am studiat şi mă simt extraordinar.

Pentru a schimba cursul diabetului adoptaţi o alimentaţie vegană cu un aport cât mai mic de grăsimi rafinate. Cel mai indicat este într-adevăr să consultaţi un nutriţionist. La fel de indicat este să spunem şi medicului că vrem să scădem volumul de medicamente şi de insulină administrate prin schimbarea alimentaţiei. Medicul desigur nu o să fie de acord dar trebuie înştiinţat.

Lista superalimentelor care sunt şi suplimente pentru diabetici este foarte lungă. Din această listă precizez pulberea de moringa

https://www.crudsisanatos.bio/produs/moringa-pudra-organica/

 şi plasma Quinton

https://www.crudsisanatos.bio/produs/plasma-quinton-hipertonic/

Sănătatea este dreptul nostru dar şi responsabilitatea noastră. A ne schimba alimentaţia înseamnă alegerea între sănătate şi boală.

Mai multe articole pe www.enikopal.com

https://www.facebook.com/GhidulBoboculuiVegan

11 lucruri care mi s-au întâmplat de când sunt vegană

Eniko PalLasă un comentariu

Veganismul a devenit un mod de a trăi care funcţionează atât de natural încât parcă nici nu ar fi existat alt fel de alimentaţie în viaţa mea. Când eşti vegan de foarte mulţi ani, alimentaţia pe bază de produse de origine animală este doar un vis urât şi încerci să găseşti iertarea pentru ceea ce a fost cândva o friptură sau sarmale cu carne tocată. Pentru că acea friptură a fost o fiinţă.

1. Am simţit cum mă detoxific.

Eu când am început să fiu vegană chiar consumam vegetale eco, bio, organice. Consumam sucuri obţinute prin presare la rece din sfeclă, morcovi, varză, iarbă de grâu, frunze de ţelină sau pătrunjel şi multe altele. Consumam germeni de grâu şi vlăstari de broccoli, lucernă, ridichi, varză roşie, creson. Am încercat probabil toate „lactatele” raw vegane posibile. Dar nu spuneam nu nici la o ciorbă de pleurotus sau sarmale de post. Dar pur şi simplu simţeam detoxifierea la mod propriu. Parcă tot organismul, fiecare celulă, se curăţa de produsele de origine animală. Iar senzaţia aceea nu se poate uita şi nu poţi avea parte de ea doar dacă adopţi stilul de viaţă numit veganism. Faptul că renaşti prin veganism se explică şi din această perspectivă deoarece noi suntem o comunitate de celule vii. Trecerea la veganism este senzaţie divină pe care fiecare om ar trebui să o simtă.

2. Mi-am schimbat uimitor perspectiva asupra vieţii.

Acesta este un atu de care veganii au parte în mod special. Practic am realizat că singura viaţă care îmi aparţine este a mea. Iar atunci când realizezi acest lucru perspectiva asupra vieţii ți se schimbă în mod fantastic. Omul care a fost devine alt om. Ajungi la momentul când îţi pasă şi de musculiţa de oţet şi de animalele a căror carne se află pe rafturile magazinelor. Ajungi la momentul în care pur şi simplu îţi pasă cu adevărat de viaţă.

3. Devii schimbarea de care are nevoie lumea.

Vrem o lume mai bună, mai curată, mai puţin violentă, mai puţine războaie, mai puţină foamete, aer mai respirabil, mai puţine animale maltratate, sustenabilitate în ecologism etc. Dar nimeni nu face nimic pentru toate acestea. Oameni nu vor să accepte că toate acestea încep din farfuria lor. Ca vegană am realizat că se poate să fi mai bun prin alegeri simple şi practice. Şi dacă ar fi mai mulţi vegani lumea ar deveni un loc mai bun.

4. Am rămas doar cu prietenii cool.

Da, se spune că dacă devii vegan rămâi fără prieteni, dar nu este chiar aşa. De fapt rămâi cu prietenii adevăraţi şi care sunt cei mai cool. Cine te acceptă ca vegan, activist, sărit de pe fix, cu idei bine definite, foarte bine informat şi care îţi face capul calendar. Doar prietenii cool pot accepta asta. O să devii „veganul” în comunitatea de prieteni, dar este în regulă, poate să fie chiar fain. Şi apoi îţi faci mulţi prieteni cu care împărtăşeşti aceeaşi valori. De când sunt vegană mi-am făcut prieteni vegani absolut minunaţi. Şi nu mi-am făcut doar prieteni vegani, mi-am făcut prieteni din toate mediile sociale, persoane interesate de veganism ca stil de viaţă. De obicei eşti considerat „veganul malnutrit” care primeşte toate vegetale când merge în vizită la părinţi, bunici, prieteni sau la ţară. Şi nu am zis niciodată nu, deoarece aşa ajung să am provizii şi să nici nu supăr pe nimeni cu un refuz. Sigur că vreau murături eco, fasole bio, tot ce primesc. Ca să nu aud apoi că veganii nu sunt fiinţe sociale. Aud cazuri în care veganii sunt luaţi peste picior de către omnivorii. Nu a fost cazul meu, întotdeauna am ştiut că sunt pe partea cea bună şi nu trebuie să fiu jignită pentru asta, dacă să fi denumit extraterestru poate fi numită o jignire.

5. Legătura cu mâncarea a devenit una magică.

Se spune că trebuie să mănânci ca să trăieşti, nu să trăieşti ca să mănânci. De când sunt vegană am încercat toate nebuniile posibile în ceea ce priveşte mâncarea. Am cumpărat tot ceea ce a fost posibil să cumpăr. Am studiat alimentele şi apoi am făcut tot posibilul să le găsesc ca să le am în farfurie. Dacă le povestesc prietenilor, familiei, cunoştinţelor, bucătarilor pe care îi cunosc, tuturor despre alimentele ce le am în cămara tip depozit, lor le sunt complet necunoscute. Am încercat toate alimentele despre care am scris în cartea mea. Alimentaţia omnivoră te limitează extraordinar de mult în ceea ce priveşte mâncarea minunată pe care această planetă o poate oferi oamenilor. Incredibil cum avem încă milioane de vegetale comestibile, iar majoritatea oamenilor consumă câteva animale şi doar câteva soiuri de vegetale.

6. Nu îmi este dor de mâncarea de origine animală.

Prima întrebare a omnivorilor este dacă chiar nu mai poftesc nimic din ceea ce am mâncat înainte. Nu aş putea să mai mănânc nimic de origine animală. Nu ştiu cum am putut să mănânc animale sau ceva ce iese dintr-un animal pentru a se reproduce sau a hrăni progenitura (a se înțelege lapte, asta dacă nu îți sună cunoscut. Lichidul util progeniturii este laptele.). Nu poftesc sub nici o formă nimic din ceea ce am mâncat înainte şi nu îmi solicită nici un efort acest fapt. Am fost păcălită să gust dintr-o prăjitură care trebuia să fie de post. Am vomat de 20 de ori cel puţin ca apoi să le spun să nu mă mai păcălească deoarece organismul meu nu mai acceptă produsele de origine animală. Nu mă topesc după a replica mâncarea de origine animală, dacă ceva are gust prea asemănător cu carnea de obicei nu îmi face plăcere să îl mănânc deoarece sunt vegană cu principii. Acest lucru înseamnă că nu am o dietă pe bază de plante şi în rest nu dau doi bani pe ceea ce se întâmplă în lume. Vreau să îmi fie foarte clar când mănânc că ceea ce consum nu îmi aduce aminte de produsele din carne sau lapte. Vreau să mă bucur de gustul de vegetale fără să imite carnea. Poate funcţionează la adepţii de carne dar nu la mine.

7. Am făcut economii.

Am mai spart mitul că alimentaţia vegană este scumpă. Alimentaţia de lux este scumpă, fie ea vegană sau omnivoră, dar alimentaţia pe bază de vegetale nu este scumpă. Nu este sub nici o formă mai scumpă decât o alimentaţie omnivoră. Deşi mi-am cumpărat tot ceea ce nici nu am visat în primii 18 ani de viaţă în materie de alimente, tot am făcut economii. Faptul că ulterior am investit banii în accesorii pentru motocicletă, nu se pune. Mâncarea pe bază de produse de origine animală nu este ieftină, mai ales dacă nu punem pe masă cele mai ieftine variante care, offf,  au proteină din alte vegetale. Am mâncat vegetale de pe tot globul, sub toate formele, am mâncat alimente de care majoritatea oamenilor nici nu au auzit vreodată. Am căutat toate plantele ce cresc la noi în ţară şi au valori nutriţionale extraordinare. Am cultivat în propria grădină toate plantele care cresc în România şi nu numai. Nu mă pasionează gătitul în mod special dar asta nu m-a oprit nici măcar de la nebunia de a încerca reţete moleculare. Veganismul deschide cele mai largi şi minunate orizonuri în ceea ce priveşte gastronomia. Şi interesant, nu îţi goleşte portofelul. Poţi ţine post? Veganismul este floare la ureche.

8. Studiez mult.

Studiatul îţi menţine creierul activ. Mulţi oameni după un timp renunţă la a mai urma vreo şcoală şi cel mai trist este că renunţă şi la a citi. Şi nu este vorba doar despre citit, dar oamenii îşi pierd curiozitatea, nu îi mai atrage nimic, nu studiază, este drumul sigur spre delăsare. Mă interesează să fiu la curent cu tot ceea ce ţine de noutăţi despre cum să schimbăm lumea, despre activism pentru animale, activism pentru ecologism, despre sănătate şi alimente. Dar din aceste subiecte se nasc alte subiecte, stil de viaţă, natură, oameni, animale, locuri, fapte, mâncare, ştiinţă, maşini, tehnologie, istorie, anatomie, originea omenirii, multe lucruri. Am început să studiez despre veganism iar studiul a început să facă parte din stilul de viaţă. Şi chiar vreau să fiu la curent cu toate documentarele care arată cât de toxică este carnea pentru organismul uman deoarece trebuie să am replicile foarte clare şi dovedite ştiinţific pentru cei care au dubii asupra alimentaţiei. Şi când vrei să convingi oamenii să devină vegani trebuie să aduci argumente clare.

9. Am slăbit şi mi-am păstrat greutatea fără eforturi

Avem tendinţa de a pune vina pe genetică, de aceea sunt gras sau slab, de aceea nu am realizări, de aceea nu sunt fericită, de aceea nu pot să alerg la maraton etc. Genetica îşi pune amprenta dar nu în toate cazurile atât de mult pe cât o găsim noi ca scuză. Când am devenit vegană eram şoferiţă de camion pe curse lungi, curse între care încercam să îmi fac şi orele de zbor pentru licenţa de pilot pe avion. Nu făceam mişcare multă deşi energie aveam, fiind pasionată de sport, astfel aveam forme mai rotunde, dar nu imense. După ce am încheiat sezonul de zbor cu avionul şi maratonul de grătare, am devenit vegană. Da, am devenit vegană deşi eram consumatoare de carne fără restricţii gen grătar de două ori pe an. Maxim un an de zile a fost nevoie ca să ajung la o greutate acceptabilă care mai avea nevoie doar de muşchi lucraţi, greutate pe care o păstrez de atunci.

10. Nu am spus că veganismul îţi oferă tot! Dar îţi oferă atât de multe.

Veganismul nu este un sacrificiu! Poate postul este un sacrificiu, că abia aştepţi să treacă de miezul nopţii ca să spargi frigiderul şi să haleşti toată carnea şi brânza. Aşa îmi povestea bunica mea, a ţinut toate posturile, fără excepţie, dar că este greu şi abia aştepta miezul nopţii ca să mănânce carne. Veganismul este o plăcere, un deliciu, satisfacţie, este uşor, frumos, minunat, este un stil de viaţă care te defineşte, nu te chinuie nimic, nici o dorinţă culinară faţă de care să ai reţineri. Veganismul mi-a oferit liniştea sufletească, nu sunt eu religioasă, dar nici nu aş vrea să trec prin sacrificiile postului. Veganismul mi-a oferit stabilitatea emoţiilor. Toţi închideţi ochii când vedeţi animale chinuite. Eu nu închid ochii la suferinţa altor fiinţe. Trăiesc ca toţi ceilalţi oameni doar că la alt nivel spiritual. Şi numai veganii ştiu ce înseamnă să urci la acel nivel spiritual în care nu numai că ştii că nu este nevoie de violenţă ca să mănânci dar vrei să schimbi şi lumea. Cum se spune, veganismul nu este o religie, nu aştepţi să pice nimic din cer, trebuie să trăieşti, să munceşti, să studiezi, să fi activ.

11. Am scris o carte!

 Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc dar din păcate a trebuit să muncesc mult, iar timpul pentru citit era extrem de puţin. Visam să devin IT-istă, să scriu repede la tastatură, să lucrez la birou. Nu s-au îndeplinit toate dar s-au întâmplat altele, care nu erau în plan. De exemplu: am găsit partenerul perfect, mai perfect decât plănuiam, am învățat să scriu repede la tastatură, cu diacritice şi am scris o carte. O carte despre veganism. Ce legătură are să scrii o carte cu veganismul? Nu pot să spun că se aplică în mod general, dar eu am scris o carte de când sunt vegană. O dorinţă, o plăcere, o scânteie, o muncă de echipă, mult timp liber dedicat cărţii şi toate alimentate de flacăra binelui, de energia spirituală a veganismului, de energia dată de superalimente şi de puterea dată de iubire. Şi spun acest lucru deoarece această carte va ajunge în multe locuri unde oamenii vor avea acces să o citească şi să îşi i-a notiţe despre alimente.

Nota bene

Dacă toată lumea are dreptul la o viaţă de calitate atunci toţi oamenii au dreptul la împlinire spirituală, împlinire care are loc mai ales după adoptarea unui stil de viaţă vegan.

Enikö Pal