Deşi religia ar trebui să ne înveţe să fim mai buni, promovează de fapt obiceiuri sângeroase. Contrar doctrinei „Să nu ucizi”, de Paşti religia promovează uciderea unui animal atât de inocent, mielul.
În prejma Sărbătorilor Pascale presa este inundată de jale, oftică şi revoltă, că este scump kilogramul de miel.
Şi ce dacă?
În modul cel mai serios: şi ce dacă?
Sunt atât de mulţi oameni, femei, bărbaţi, copii, bătrâni, bogaţi, săraci, graşi, slabi, înalţi, scunzi, orice rasă, care pot trăi fără carnea de miel de Paşti!
Sunt atât de mulţi oameni frumoşi şi sănătoşi care nu consumă carne. Oameni care au un suflet frumos, respectă viaţa altor fiinţe, oameni care gândesc singuri, gândesc liberi! Nu mai sunt legaţi în „lanţuri” de tradiţii sângeroase, care culmea, promovează ceva bun şi frumos. Ca şi războiul, acei oameni spălaţi pe creier, merg să ucidă alţi oameni fiind convinşi că fac o faptă bună. La fel ca cei care ucid mieii pentru că este Paştele.
De ce mielul?
„Deşi sacrificiul şi ofranda au sensuri profund diferite, scopul ambelor acţiuni rămâne acela de comunicare cu Divinitatea. Întrucât omul profan nu poate comunica cu Divinul decât printr-un intermediar (victima sacrificată sau ofranda), o mare valoare spirituală este acordată naturii victimei ce urmează a fi ucisă. Acest mecanism este deosebit de evident mai ales în cazul alegerii mieilor cei puri şi nevinovaţi drept victime.”
Pe mine nu au reuşi să mă spele pe creier cu această explicaţie. Dacă Divinitatea îmi cere să ucid fiinţe pure, nevinovate şi fără apărare, eu refuz să comunic cu o astfel de Divinitate.
Şi dacă ucid un miel, Divinitatea o să îmi răspundă înapoi: bravo! Eşti un om bun.
Divinitatea vrea sânge nevinovat?
Eu cred că sunt mai aproape de Divinitate dacă nu ucid, dacă îmi ajut aproapele, dacă salvez animale, dacă salvez vieţii prin simplul aspect că nu consum carne, dacă respect planeta pe care trăiesc prin faptul că nu susţin industria fermelor de animale. Sunt prea multe aspecte negative pe care oamenii le consideră normale, sunt prea multe tradiţii care nu ar trebui să mai existe în secolul actual.
Religia promovează să nu ucizi dar totuşi promovează să ucizi. Nu este hotarâtă, aşa că le promovează pe ambele, făcând din oameni nişte marionete uşor de manipulat.
Şi oamenii funcţioneză la fel:
– miel, porc, vacă, găină, trebuie ucise şi mâncate.
-câine, pisică, acestea sunt scârboase de mâncat.
Omul egoist se crede centrul Universului, se crede suprem, se crede stăpân peste viaţa tuturor animalelor! Omul egoist consideră că a merge în piaţă şi a cumpăra o bucată de cadavru de miel este un lucru frumos, bun, etic şi fără de care nu poate sărbători Paştele.
„Cine nu mânâncă miel de Paşte, nu-i merge bine tot anul” spune o străveche zicere românească.
Ca şi tradiţiile, zicerile acestea străvechi nu se împacă bine cu ştiinţa. Dar nu promovează nici bunătatea.
Şi cât de bine îmi merge de când nu mai mănânc carne!
Şi cât de bine îmi merge de când nu mai iau viaţa altor fiinţe, şi NU, nici nu plătesc pe alţii să ucidă animale pentru mine!
Şi cât de bine îmi merge de când sunt oaia neagră, care nu merg cu turma!
Şi cât de bine îmi merge de când nu mai susţin industria fermelor de animale!
Şi cât de bine îmi merge de când am deschis ochii şi am realizat că: a ucide este greşit!
Drag cititor
Să îţi deschizi sufletul şi mintea, a mânca animale nu are cum să fie etic. Hrăniţi-vă cu vegetale, faceţi o detoxifiere a organismului, a sângelui şi a sufletului. Şi dacă mai urmaţi tradiţii sângeroase, să nu uitaţi de un detox al mentalului şi al mintalului.
Vă doresc un Paște fără violenţă şi fără egoism!
Lăsaţi mieii să trăiască! Şi evitaţi ouăle, au prea mult colesterol.
Autor: Enikö Pal
Susţinătoare a ideii că singura viaţa care ne aparţine este propria viaţă.
Autoarea ghidului pentru o viaţă mai împlinită „Ghidul bobocului Vegan”
Ambalajele bio, cum să ne păstrăm obiceiurile dar să fim mai prietenoşi cu planeta şi corpul nostru.
În momentul actual s-a ajuns la un nivel foarte mare al consumului de alimente şi produse ambalate.
Iar cel mai folosit material pentru ambalaje este plasticul. Plasticul este pretutindeni.
Plasticul e peste tot, pe fundul mărilor și oceanelor, pe malurile râurilor, în inima munților, în stomacul animalelor, în hrana noastră zilnică și în aerul pe care îl respirăm. Plasticul a devenit simbolul societăților de consum și una dintre cele mai grave amenințări la sănătatea planetei. Responsabilitatea este împărțită între marii producători, care își ambalează produsele în cantități uriașe și inutile de plastic, autoritățile, care nu prioritizează politici publice prietenoase cu mediul, și societatea civilă, care trebuie să își regândească obiceiurile de consum și să facă tranziția spre alternative sustenabile.(Greenpeace)
Criza poluării cu plastic este unul dintre cele mai vizibile simptome ale unor sisteme vulnerabile care pun în pericol, în fiecare zi, sănătatea noastră și a ecosistemelor în care trăim. Astăzi, corporațiile și guvernele sprijină un model economic bazat pe consumerism și produse de unică folosință, ignorând faptul că resursele planetei sunt finite, la fel si gropile de gunoi.
În ultimii 30 de ani, produsele fabricate din plastic au crescut într-un număr foarte mare la nivel global, cu aproximativ 70%. Pungile de plastic, sticlele de tip PET și ambalajele de produse cuprind în prezent cel mai mare sector al fabricării de plastic, fiind considerate de unică folosință pentru majoritatea persoanelor. Gropile de gunoi nu pot gestiona deșeurile care sunt în creștere alertă de la an la an, iar acest lucru înseamnă că datoria de a susține mediul revine fiecărui individ și companie în parte.
Plasticul este peste tot
Chiar dacă există de aproximativ 70 de ani, în timp acesta a devenit prezent în orice lucru.
Autoritățile trebuie să prioritizeze politici publice care să îmbunătățească procesul de colectare selectivă, lucru care în Romania nu se întâmplă. De fapt în România se reciclează maxim 3% din deşeurile produse, astfel rămâne varianta ca noi, cetăţenii, să contribuim la combaterea poluării cu plastic printr-un comportament responsabil.
Să înţelegem descompunerea
Deșeurile organice, precum resturile alimentare, se descompun, biodegradează sau compostează odată ce sunt aruncate. Produsele din plastic, pe de altă parte, nu se descompun și nici nu se biodegradează sau compostează. Toate aceste trei procese depind în mare măsură de capacitatea organismelor microscopice, cum ar fi bacteriile, de a consuma și descompune deșeurile organice. Produsele din plastic sunt fabricate, de obicei, cu ingrediente chimice sintetice, cum ar fi polietilen tereftalat (PET), pe care organismele biodegradabile nu le pot consuma. Ca atare, materialele plastice nu pot fi degradate cu ușurință iar descompunere acestora nu va fi niciodată definitivă.
O parte din ambalajele folosite foarte mult sunt cele de unică folosinţă din domeniul alimentar, precum paharele pentru cafea, paharele pentru fresh-uri şi accesorii oferite lângă acestea, capace,paletine, paie, linguriţe.
Sectorul de catering oferă mâncarea în boluri, caserole, sosiere, cutii, farfurii. Accesoriile oferite la acestea sunt: linguriţe, furculiţe, cuţite, şerveţele.
Aceste ambalaje sunt de unică folosinţă, iar după utilizare vor zace în natură, în râuri, în oceane, pe munţi, pe câmpii, în păduri, în marginea oraşelor sau oriunde pe această planetă, sute şi sute de ani. În România deşeurile nu se reciclează iar plasticul nu este biodegradabil şi nici compostabil.
Alternativa
Una dintre alternative, atunci când suntem nevoiţi să folosim ambalaje de unică folosinţă, este să alegem variantele biodegradabile.
Biosector, o firmă de nivel mijlociu dar cu suflet mare, din Braşov livrează în toată ţara o gamă largă de ambalaje biodegradabile, compostabile, din plante.
Ambalajele sunt din următoarele ambalaje:
Carton provenit din lemn din păduri gestionate durabil
Fibre de trestie de zahăr
Frunze de palmier
PLA, acid polilactic – poliester biodegradabil obţinut din amidon de porumb sau trestie de zahăr
Hârtie, din silvicultură durabilă
Lemn de fag provenit din silvicultură sustenabilă
Lemn de bambus
Lemn de pin, din păduri gestionate durabil
Bioplastic CPLA, fără petrol, biodegradabil, compostabil
Celuloză, material din care sunt făcute pungi transparente
Amidon de porumb
Amidon de cartofi
Nitril, folosit pentru mănuşile de unică folosinţă biodegradabile
Hârtie reciclată
Biosector oferă şi o gamă de ambalaje reutilizabile, din materiale prietenoase cu sănătatea noastră.
Găsiţi aici sticle cu husă, termosuri pentru băuturi sau mâncare, cutii pentru prânz, vase, tăvi, căni, linguriţe, forme de tăiat biscuiţi, tocătoare, paie.
Materialele din care pot să fie produsele enumerate sunt: sticlă borosilicată, inox, bioplastic(amidon), alte resurse naturale.
Nu contează doar cu ce ne hrănim, contează şi în ce anume depozităm hrana şi din ce ambalaje o consumăm. Să fim prietenoşi atât cu organismul nostru cât şi cu planeta noastră dragă.
Dacă este Valentine`s Day atunci să fie iubire. Şi iubirea merită alintată cu ceva dulce, gustos şi neapărat sănătos.
Dacă eleganţa defineşte dulcele acestei zile, eu am ales un desert pe măsură: crème brûlée sau cremă de zahăr ars, fără zahăr şi fără ars.
Ingrediente cremă:
200 ml smântână de ovăz;
150 ml apă;
1 linguriţă agar agar;
3 linguri nectar de agave;
3 linguri pudră de mesquite;
Ingrediente glazură:
3 linguri nectar de agave;
1 lingură pudră de mesquite;
Se pune apa la fiert iar când fierbe se adaugă agar agar-ul şi se amestecă aproximativ 8-10 minute până obţinem o consistenţă gelatinoasă.
Se bate smântâna cu un tel sau cu mixer până se aerează puţin.
Masa gelatinoasă obţinută din agar-agar se amestecă cu smântâna de ovăz, pulberea de mesquite şi nectarul de agave şi se bate sau mixează până la omogenizare. Se toarnă crema în forme de silicon sau în vase mici de sufleu (ramekins) şi se pune la frigider 1-2 ore.
Pentru a obţine o glazură delicioasă cu aroma de caramel se amestecă nectarul de agave cu pudra de mesquite.
Pentru o notă crocantă se ornează şi cu bucăţele de nuci pecan sau nuci româneşti.
Cunoaştem noţiunea de post dintotdeauna dar noţiunea de veganism s-a făcut cunoscută în România de puţini ani.
În 14 ani de veganism am învăţat un lucru foarte util şi interesant, şi anume: că se poate! Şi că e al naibii de fain.
Cum am scris şi în cartea mea, Ghidul Bobocului Vegan, a deveni vegan nu presupune nici un pic de efort.
Efectiv poţi deveni vegan fără să faci nici un efort suplimentar în ceea ce priveşte cumpărăturile, gătitul sau orice aspect legat de viaţa socială.
Aceasta este o listă cu aspecte şi lucruri pe care eu le-am învăţat şi îmi doresc ca toţi oamenii să aibă parte de această oportunitate minunată numită veganism:
Am învăţat chiar din primele zile de veganism că nu este greu să mănânci vegan.
Nimic nu a fost mai simplu decât să elimin produsele de origine animală din alimentaţie. A fost atât de uşor, atât de simplu, atât de natural! Şi asta se întâmpla când nu prea găseai multe alimente vegetale care să semene cu cele de origine animală. Este un aspect care ajută mult în tranziţie. O tranziţie care la mine a durat o zi. Dar acum sunt atât de multe produse vegane încât aştept ziua în care produsele de origine animală o să se găsească foarte greu.
Am descoperit o lume pe care tu nu o vezi
Oamenii sunt manipulaţi şi spălaţi intens pe creier de mizerabilele industrii ale fermelor de animale, abatoarelor, fabricilor care produc alimente de origine animală.
Dar când scoţi capul din mizerie o să descoperi o altă lume. Realitatea din spatele produselor de origine animală este monstruoasă. Iar veganismul prezintă o lume în care nu eşti ucigaşul principal şi nu eşti nici un fel de ucigaş. Ca vegan efectiv nu mai faci rău animalelor, oamenilor, planetei. Cred că nici Universul nu ne mai suportă caracterul egoist de a lua vieţi ca apoi să ne destrăbălăm mâncând animale moarte şi îndopându-ne cu medicamente pentru colesterol.
Am învăţat ce este hrana
Toţi ştim ce este mâncarea, o bagi sub nas şi sub nici o formă nu trebuie să te gândeşti la consecinţele ingerării. Sub nici o formă nu trebuie să te gândeşti de unde provine, cum a ajuns în farfuria ta, ce aură are.
Mâncarea poate să fie orice gunoi sau animal ucis cu violenţă şi desigur maltratat toată viaţa. Aceasta este realitatea, nu cea din imaginaţia ta. Dar hrana, hrana pentru om este de origine vegetală. Şi simt acest lucru de atâţia ani. Poţi încerca! Veganismul este pentru toată lumea.
Am învăţat să iubesc
Dacă iubeşti animalele, nu le omori. Dacă iubeşti oamenii, nu le faci rău şi nu le găteşti mâncare din animale moarte, mâncare care îi îmbolnăveşte. Dacă iubeşti planeta, nu o distrugi prin alimentaţia ta care are o amprenta carbonică imensă. Şi dacă te iubeşti pe tine în primul rând, nu te otrăveşti cu mâncare de origine animală. Iar ca să oferi iubire şi pace trebuie să te iubeşti pe tine şi să fi împăcat cu tine însuţi în primul rând. Iar acest aspect se obţine când nu mai acumulezi în tine încărcătura toxică şi negativă din alimentele pe bază de animale ucise cu mai multă sau mai puţină violenţă. Sunt tot ucise, nu se sinucid de bună voie. Nu este greu de înţeles acest lucru.
Am învăţat o combinaţie interesantă
Am ajuns în mod natural să fiu o luptătoare dură dar în acelaşi timp să fiu şi foarte blândă.
Deşi par aspecte opuse, se explică foarte uşor. Oamenii fac prea multe nedreptăţi, provoacă prea multă durere cu prea multă nonşalanţă. Mă uit la oameni în magazine când cumpără carne. Ţin în mână nişte pungi ieftine cu bucăţi de animale, bucăţi care au o culoare horror, efectiv îţi provoacă o scârbă supremă. Cât de mult nu îi doare nicăieri de cât de multă suferinţă provoacă unor fiinţe nevinovate.
Şi atunci oamenii te provoacă să lupţi pentru dreptate şi până la urmă pentru o planetă pe care să mai putem trăi. Dar grătarul cu cadavre (cacofonie intenţionată) este mai important decât ziua de mâine.
Oamenii te fac să devii irascibil şi îţi cresc dorinţa pentru dreptate. Noroc cu animalele, care balansează şi îţi scot la iveală mai multă blândeţe decât îţi poţi imagina că încape într-o fiinţă umană.
Dar am întâlnit şi atât de mulţi oameni minunaţi de când sunt vegană încât sunt convinsă ca este cea mai bună alegere din viaţa mea. În ceea ce priveşte viaţa socială tu este VEGANUL şi rolul tău este să provoci oamenii la o schimbare bună în viaţa lor. Aşa cum poţi tu. O vei face şi involuntar, oricum.
Da, da şi din nou da! Veganismul este cel mai minunat lucru şi cel mai potrivit pentru oameni.
#Poţi să faci şi tu post. Este un început perfect.
Dăruieşte şi tu Ghidul Bobocului Vegan dacă crezi în cineva suficient de tare.
Se aşterne toamna, se aştern şi frunzele copacilor, pe poteci, în păduri, în oraşe. Orele de lumină sunt puţine, se lasă frigul. Ce este mai minunat în astfel de seri decât o cană imensă de ciocolată caldă vegană şi o carte minunată.
O carte minunată pe care am citit-o recent şi care merită citită efectiv de către toţi oamenii de pe această planetă este „Viaţa secretă a copacilor. Cum comunică, ce simt. Descoperirea unei lumi ascunse.” scrisă de Peter Wohlleben.
Am rămas fascinată să citesc în această carte că copacii comunică între ei. Nu doar că au grijă cu multă dragoste de puieţi, ci îngrijesc cu atenţie vecinii bolnavi sau bătrâni.
Copacii au senzaţii, sentimente, memorie. Dacă nu ştiaţi aceste lucruri chiar merită să citiţi această carte.
Copacii simt durerea şi pot chiar să facă insolaţie sau, pe măsură ce înaintează în vârstă, pot să le apară riduri. Anumiţi copaci, cum ar fi stejarii, comunică prin mesaje olfactive: atunci când un exemplar e atacat, emană substanţe prin care să îşi avertizeze semenii din imediata apropiere. Alţii produc în decurs de câteva minute seve amare, care alungă insectele.
Autorul afirmă ca atunci când şi-a început activitatea ca pădurar ştia despre viaţa secretă a copacilor cam tot atâta cât ştie un măcelar despre emoţiile animalelor. Dar el îşi dorea să fie ecologist încă de când era mic.
Ştiaţi că în păduri copacii sunt prieteni? Este incredibil cum se ajută unii pe alţii şi cum formează o comunitate, o pădure. O pădure nu se face cu un copac şi ei ştiu asta. Pentru a supravieţui ca şi pădure copacii îi ajută pe cei bătrâni, pe cei bolnavi, îi protejează pe cei mici, toţi copaci au un rol într-o pădure.
Ştim că limba este capacitate oamenilor de a comunica. Dar este atât de interesant să aflăm că şi copacii au o limbă şi comunică foarte mult între ei. Iar acest limbaj a fost studiat de către cercetători, care au rămas fascinaţi.
Pădurea este o lume, nu sunt doar copacii, sunt animalele mari şi animalele mici care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Copacii au nevoie de animalele mici, de bacterii, de lumea de sub pământ.
Sunt cazuri în care copacii cer ajutor. De exemplu, ulmii şi pinii cer ajutorul unor viespi mici ca să scape de paraziţi. Lumea animală înregistrează mesajele chimice ale copacilor.
Copacii au şi simţul gustului. Cine s-ar fi gândit.
Este extraordinar să citeşti în această carte cum copacii comunică atât de mult între ai încât uneori muţenia poate fi pusă pe seama unei boli.
Într-o pădure toţi copacii trebuie să supravieţuiască. Teoria evoluţiei spune că doar cei puternici trebuie să supravieţuiască. La această afirmaţie copacii ar clătina dezaprobator din cap, respectiv coroană. Chiar şi copacii puternici se îmbolnăvesc de câteva ori de-a lungul vieţii. Uneori copacii îi mai alimentează cu substanţe nutritive pe cei bătrâni şi căzuţi la pământ.
Un capitol foarte interesant a fost să aflu cum se reproduc copacii şi cum îşi planifică acest aspect al vieţii. Fiecare specie de copac îşi planifică diferit reproducerea şi au dezvoltat strategii.
Ceea ce poate nu am precizat este că vorbim despre copacii din pădurile în care omul nu a intervenit. Vorbim despre pădurile seculare, în care copacii se comportă cum ştiu ei mai natural.
Copacii trăiesc într-un echilibru interior. Ei trebuie să îşi planifice resursele, apa, soarele, resurse pentru eventuale atacuri, resurse pentru creştere, pentru înflorire, resurse pentru iarnă. Practic au o viaţă pe care trebuie să şi-o planifice cât mai bine. Părinţii îşi îngrijesc puieţii până la momentul potrivit când sunt pregătiţi să facă faţă vieţii fără să mai fie sub coroana părinţilor.
Copăceii aceia mici şi fragezi care cresc greu sub copaci falnici, aceia sunt puieţii care ar trebui să fie pădurea de mâine. Desigur în pădurile seculare şi sălbatice, unde omul nu se amestecă în viaţa copacilor.
Când vorbim de viaţa unui copac vorbim de sute şi sute de ani, un puiet ca să ajungă la maturitate şi apoi la bătrâneţe trebuie să stea sub protecţia părinţilor, să fie educat şi uneori chiar certat dacă nu este cuminte. Este foarte interesant să citeşti despre comportamentul copacilor.
Pentru copaci setea este mai greu de îndurat decât foamea. Copacii îşi pot linişti imediat foamea prin fotosinteză, dar cum rămâne cu setea? Un fag matur poate pompa zilnic în crengi şi frunze peste 500 de litri de apă, atâta timp cât are de unde să extragă din adâncuri. Apa trebui bine drămuită.
Există o şcoală a copacilor iar profesoara foarte severă este însuşi natura. Copacii trebuie să ştie câtă apă consumă şi când. Copacii nu ar trebui să acumuleze apă iarna. Unii arborii învaţă asta din propria experienţă. Procesele de învăţare sunt de multe ori dureroase.
Un alt proces de învăţare îl reprezintă propria stabilitate. Copacii nu îşi complică viaţa decât dacă sunt obligaţi.
Pe la jumătatea cărţii îţi dai seama că şi copacii sunt ca oamenii, mai puţin prin faptul că ei stau într-un singur loc toată viaţa.
Pentru supravieţuire copacii s-au aliat cu ciupercile. Ciupercile acelea care sunt fiinţe ciudate. Ciupercile îi ajută dar cer în schimb zahăr. Copacii cer ajutorul păsărilor ca să îi scape de gândaci şi larve, apoi păsările vor locaş în trunchiul copacului. Copacul trebuie să analizeze şi să aleagă răul mai mic.
Mereu vroiam să aflu cum mănâncă copacii şi cum beau apă. Acum am aflat. Este vorba despre fenomenele capilare şi despre transpiraţie. Instalaţiile de apă din foioase măsoară diametru de 0.5 m iar cele din foioase de 0.2 mm. La copaci înalţi de 100 de metri trebuie să intervină şi transpiraţia prin frunze sau ace.
Copacii îşi arată vârsta. La oameni pielea este o barieră care ne protejează interiorul, blochează germenii bolilor, reacţionează la atingeri. Odată cu trecerea timpului această construcţie complicată devine tot mai flască, se instalează ridurile şi liniile de expresie. La copaci diferenţa majoră este de natură semantică: epiderma fagilor, a stejarilor, a molizilor şi a celorlalţi copaci se numeşte scoarţă. Pentru copac o gaură în scoarţă este aproape la fel de neplăcută ca o rană în piele pentru noi. Oare cât de în regula este să tăiem cu briceagul în scoarţa copacului iniţiale de diverse nume care adunate sunt egale cu love. Ce vină au copacii? Copacii, ca şi oamenii, îşi înnoiesc permanent pielea, în timp ce pierd cantităţi enorme de pieliţe. Astfel pot creşte în diametru fără ca scoarţa lor să crape.
Copacii trebuie să se adapteze şi să supravieţuiască. Un fag poate ajunge şi la vârsta de 1000 de ani. Iar în atâţi ani are de trecut prin multe. Fiecare specie de copac luptă pentru supravieţuire şi un loc unde să trăiască. Cercetătorii care au studiat molizii seculari din regiunea suedeză Dalarna au descoperit o rădăcină de molid verificată cu metoda C14, care avea vârsta de 9550 de ani.
Aspiratorul de CO2
Copacii absorb prin fotosinteză dioxid de carbon, pe care îl folosesc pentru a se dezvolta. Pădurea este, în realitate, un imens aspirator de dioxid de carbon, care filtrează şi depozitează încontinuu acest element. Aflăm că inclusiv algele din ocean filtrează dioxid de carbon. Şi mai aflăm cât de legat este uscatul de apă, pădurile de plancton.
Capitolul despre hibernarea copacilor este uimitor. De ce frunzele copacilor devin colorate toamna, de ce le cad frunzele? Cel mai important, când renunţă copacii la frunze şi când se pun la hibernat?
La copaci există conceptul de odihnă, la fel ca şi la oameni. Copacii care trăiesc lângă felinare devin bolnavi datorită lipsei de odihnă noaptea. Pentru hibernare, vara şi la începutul toamnei copacii asimilează resurse. Însă, pentru că nu se pot îngrăşa, suprasaturează ţesuturile cu hrană.
Fiecare specie de copac se pregăteşte diferit pentru iarnă. Interesant este faptul că copacii ştiu când vine iarna, ştiu când se scurtează ziua. Aflăm că nu se lasă păcăliţi de faptul că ar putea fi destul de cald, ei sesizează când scad orele de lumină.
Copiii străzii
Atât la propriu cât şi la figurat. Cercetătorii ne explică de copacii plantaţi pe lângă străzi şi alei sunt efectiv copiii străzii şi se comportă ca atare. Dacă oameni ar ştii cum respiră rădăcinile copacilor şi câte sute de metri pătraţi au nevoie ca să se extindă ar înţelege de ce mulţi copaci se usucă când au rădăcinile sub betoanele din jungla urbană.
Copacii crescuţi şi plantaţi de către oameni sunt privilegiaţi, au soare, au apă, au lumină. Dar toate vin şi cu sacrificii, aceşti copaci nu trec prin grădiniţa copacilor, nu sunt crescuţi şi educaţi de părinţi. Nici un „las-o mai încet”sau „aşteaptă întâi 200 de ani”din partea părinţilor. Ei nu ştiu cum să îşi folosească raţional resursele. Vor creşte repede dar vor fi slabi. Apoi vor avea de cele mai multe ori beton peste rădăcini sau pământul va fi extrem de bătătorit. Rădăcinile nu vor putea respira iar de acolo începe moartea copacului.
Copacii din oraşe sunt copiii pădurii abandonaţi pe străzi. Uneori la propriu, fiindcă unii dintre ei îşi duc traiul pe marginea străzii. Tot în acest capitol aflăm, dureros, cât de mult au nevoie rădăcinile copacilor din oraşe de aer, ca să respire, şi cât de departe ajung pentru a-şi salva viaţa. Dar noi îi ucidem, îi îngropăm în betoane. Rădăcinile copacilor au nevoie de solul pufos şi aerisit din pădure, plin de animăluţe care îi ajută să trăiască în comuniune cu natura. Copiii străzi nu au parte de atmosfera pădurii, unde ar fi avut familie, prieteni. Copacii din oraşe sunt trişti şi traumatizaţi.
Ştiinţa dovedeşte iar oamenii confirmă, omul se simte cel mai bine când se plimbă prin pădurile seculare. Nu ne simţim la fel de bine când ne plimbăm prin păduri plantate de om. Liniştea supremă se află în pădurile seculare, în care omul nu a intervenit. Copacii sunt în elementul lor şi ne oferă cele mai frumoase simţiri.
Ce simţim în pădure
Pădurile se deosebesc semnificativ, în funcţie de speciile de copaci care le populează. Pădurile de conifere diminuează mult numărul de germeni din aer, o adevărată mană cerească pentru cei cu alergii.
Molizii şi pinii sunt mereu ameninţaţi de moarte prin deshidratare în pădurile plantate de om. Prin coroane se propagă mesaje olfactive alarmante, copacii „strigă” după ajutor şi îşi activează întregul sistem de apărare. Toate acestea le inspirăm cu fiecare gură de aer. În pădurile seculare copacii s-au organizat atât de bine încât nu au aceste probleme. Iar în aceste păduri oamenii pot inspira liniştea deplină. Păduri seculare sunt de exemplu cele de stejar. O cercetare ştiinţifică arată cum tensiunea drumeţilor prin pădure creşte în pădurile de conifere şi scade în cele de stejar. Suntem îndemnaţi să facem singuri acest test. Arborii comunică cu noi. Cocktailul lingvistic al copacilor care pluteşte prin aer constituie unul dintre motivele pentru care ne simţim bine în pădurile virgine. Drumeţii care vizitează pădurile seculare povestesc cum le creşte inima şi se simt acolo ca acasă.
Spre finalul cărţii aflăm de ce pădurea este verde. Majoritatea oamenilor o să afle că ceea ce cred ei nu este deloc aşa. Este vorba de lungimile de undă reflectate de pădure şi percepute de ochiul uman.
Redaţi libertăţii
Vom avea oare în viitor păduri virgine sau şi copaci vor rămâne sclavii oamenilor pentru totdeauna? Sclavi pe care oamenii îi vor distruge precum fac cu toate animalele.
Din fericire în ultimii ani suntem tot mai dispuşi să recunoaştem capacitatea emoţională şi drepturile colegilor noştri din lumea animală. Tot mai mulţi oameni renunţă la consumul de carne.
DAR oare putem ajunge la capacitatea de a nu mai masacra pădurile?
Cercetătorii din California au studiat muştele de fructe şi au descoperit că aceste fiinţe minuscule au capacitatea de a visa. Autorul scrie că majoritatea oamenilor nu au ajuns la capacitatea de a le fi milă de muştele de fructe. Iar între muştele de fructe şi copaci stă un obstacol mintal uriaş. Iar la conexiunea deplină cu pădurea nu se ajunge atât de uşor.
Nota mea.
Eu cred că la conexiunea cu pădurea se ajunge cu o minte şi un suflet deschis. Vara acesta beam un suc dintr-un pahar şi am văzut o musculiţă mică în el, noi îi spunem musculiţă de oţet. Instinctiv am vrut să salvez musculiţa de la înec şi am ajuns să arunc sucul doar ca să nu se înece musculiţa aceea atât de mică şi firavă. Iar când am citit ultimul capitol din cartea acesta mi-am dat seama că da, sunt oameni care au capacitatea de a le fi milă de o musculiţă de fructe.
Acum câţiva ani am fost la o remarcare de trasee turistice în Munţii Lotrului, alături de mai mulţi voluntari.
Prima seară pe munte, la cină, oamenii au mâncat desigur carne. Problema era cu unii care avea la ei 7 feluri de carne şi preparate din carne şi se tot lăudau cât sunt de ecologişti.
A doua zi când am coborât pe traseu am dat de un masacru. O poiană defrişată în care mii de brazi erau efectiv aşezaţi grămezi infinite. Un om care trecea pe acolo cu trei oi a spus ca primarul primeşte foarte mulţi bani de la Uniunea Europeana pentru întreţinerea păşunii. Şi primarul nici măcar nu avea animale. Era ca pe frontul de război iar prima mea afirmaţie a fost: crimă! Şi pentru mine crimă a rămas.
Iar de acolo consumatorii de carne în exces au început războiul: cum pot să spun aşa ceva, aceea pădure este normal să fie defrişată pentru păşune etc. Au spus atâtea tâmpenii încât aproape ne-am bătut.
Nu am mers mult timp la voluntariat ca să nu îi văd pe ecologiştii care consumă doar carne şi spun că este bine să fie tăiaţi copacii de pe munte.
După atâţia ani, citind această carte, îmi dau seama că am avut perfectă dreptate. Oamenii ucid în exces, îşi ucid semenii, ucid animalele, ucid copacii, ucid natura, ucid planeta. Oamenii nu au capacitatea să înţeleagă că animalele simt durerea, de ce ar înţelege în următorul secol de ce nu trebuie să distrugem copacii….
Noi avem nevoie de natură, nu natura are nevoie de noi! Noi avem nevoie de animale ca să ne facă mai umani, animalele s-ar descurca foarte bine şi fără oamenii care le chinuie şi le ucid non stop. În cartea Ghidul bobocului vegan explic şi eu de ce suntem fiinţe spirituale, de ce suntem afectaţi în mod direct de ceea ce mâncăm şi de ce ne simţim atât de bine în natură.
Vegetalele colorate sunt atât de sănătoase dar verdele! Verdele este aparte, verdele înseamnă clorofilă! Alimentele noastre ar trebui să fie cât mai colorate iar verdele ar trebui să fie în fiecare zi în meniu.
Clorofila
Clorofila este un pigment verde prezent în plante care ajută la facilitarea absorbției de lumină de la soare. Are capacitatea de a transforma această energie luminoasă într-o formă utilizabilă pentru plante.
Cel mai interesant fapt despre clorofilă este că structura sa moleculară este similară cu cea a hemoglobinei, care este o parte de bază a sângelui uman. Singura excepție este atomul lor central care este fier pentru hemoglobină și magneziu pentru clorofilă. Datorita acestei calităţi aparte, clorofila lichidă are aceeași funcție în organism ca și hemoglobina (hemoglobina se găseşte în globulele roşii şi are rolul de a fixa oxigenul din aer la nivelul plămânilor şi de a-l transporta în tot organismul, la celule). Clorofila este de asemenea o sursă de vitamine, cum ar fi vitamina A, C, E, K, betacaroten şi este bogată în antioxidanți, minerale vitale precum magneziu, fier, potasiu, calciu.
Beneficiile pentru sănătate ale clorofilei includ capacitatea sa de a crește numărul celulelor roșii din sânge, de a preveni cancerul şi a încetini procesul de îmbătrânire.
Beneficii oferite de consumul de clorofilă:
Crește numărul celulelor roșii din sânge.
Clorofila ajută la restaurarea și completarea celulelor roșii din sânge. Funcționează la nivel molecular și celular și are capacitatea de a ne regenera corpul. Este bogată în enzime vii care ajută la curățarea sângelui și îmbunătățește capacitatea sa de a transporta mai mult oxigen. Este un constructor de sânge și este, de asemenea, eficient împotriva anemiei care este cauzată de un deficit de globule roșii în organism.
Previne apariţia cancerul
Un studiu american sugerează că clorofila este eficientă împotriva cancerului de colon și stimulează inducerea apoptozei( în timpul apoptozei, o celulă declanșează un proces din interior care îi va permite să se sinucidă).
Oferă protecție împotriva unei game largi de agenți cancerigeni prezenți în aer, carne gătită, lactate de origine animală și mâncare rafinată. Studiile evidenţiază faptul că clorofila ajută la limitarea absorbției gastrointestinale a toxinelor.
Ajută în tratamentul artritei
Într-un studiu inclus în Journal of Inflammation Research, proprietățile antiinflamatorii ale clorofilei se dovedesc a fi benefice pentru artrită. Clorofila și derivații săi interferează cu creșterea inflamației induse de bacterii. Această natură protectoare a clorofilei o face un ingredient puternic în prepararea suplimentelor pentru tratarea afecțiunilor dureroase, cum ar fi fibromialgia și artrita.
Îmbunătățirea imunităţii
Consumul de clorofilă ajută la întărirea pereților celulari și a sistemului imunitar general al organismului. Bacteriile anaerobe, care promovează dezvoltarea bolilor, nu pot supraviețui în mediul alcalin pe care îl oferă consumul de clorofilă organismului.
În același timp clorofila creşte capacitatea sângelui de a se oxigena, fapt care încurajează capacitatea organismului de a lupta împotriva bolilor, de a crește nivelul de energie și de a accelera procesul de vindecare.
Detoxifierea organismului
Datorită consumului de clorofilă există o abundență de oxigen și un flux sănătos de sânge în organism. Clorofila formează complexe cu mutageni și are capacitatea de a lega și îndepărta substanțele chimice toxice și metalele grele, cum ar fi mercurul. De asemenea, este eficient în reducerea efectelor dăunătoare ale radiațiilor și ajută la eliminarea pesticidelor și a depozitelor de medicamente din organism.
Întârzie procesul de îmbătrânire
Clorofila ajută la combaterea efectelor îmbătrânirii și sprijină menținerea țesuturilor sănătoase datorită conţinutului mare de antioxidanţi. De asemenea stimulează enzimele anti-îmbătrânire și încurajează pielea sănătoasă și tânără. Vitamina K prezentă curăță și întinerește glandele suprarenale și îmbunătățește funcțiile suprarenale din organism.
Susţine sănătatea digestivă
Clorofila promovează digestia sănătoasă prin menținerea florei intestinale și stimularea mișcărilor intestinale. Acționează ca un medicament natural pentru tractul intestinal și ajută la reînnoirea țesuturilor intestinale rănite.
Dietele care au deficit de vegetale verzi şi includ consumul de carne prezintă un risc crescut de tulburări ale colonului, fără excepţii aceste tulburări vor apărea mai devreme sau mai târziu.
Conform cercetărilor, clorofila facilitează curățarea colonului prin inhibarea citotoxicității, este eficientă în constipație și atenuează disconfortul cauzat de gaze.
Proprietăți antimicrobiene
Studiile recente au arătat efectul de vindecare al soluției pe bază de clorofilă alcalină în combaterea afecțiunii numite Candida albicans. Aceasta este o infecție cauzată de creșterea excesivă a unui tip de drojdie numită candida deja prezentă în cantități mici în corpul uman.
Combate respirația urât mirositoare
Clorofila este recunoscută pentru proprietățile sale de dezodorizare. Este un remediu eficient pentru combaterea respirației urât mirositoare și este utilizată în soluții de gură. Consumul de clorofilă are o acțiune dublă prin eliminarea mirosului din gură și gât și stimulează, de asemenea, sănătatea digestivă prin curățarea colonului și a sângelui. O sănătate digestivă şubredă este una dintre principalele cauze ale respirației urât mirositoare.
Efectul de dezodorizare al clorofilei este de asemenea eficient în cazul rănilor.
Clorofila se administrează pe cale orală pacienților care suferă de colostomii(tehnica chirurgicală prin care una din porțiunile colonului este exteriorizată la nivelul peretelui abdominal) și tulburări metabolice, cum ar fi trimethylaminuria( sindromul mirosului de peşte), pentru a reduce mirosul fecal și urinar.
Proprietăți antioxidante
Un studiu publicat in Journal of Food Science afirma că clorofila are o capacitate antioxidantă foarte puternică. Aceștia contribuie la neutralizarea moleculelor dăunătoare și la protejarea împotriva dezvoltării diferitelor boli și daune cauzate ca urmare a stresului oxidativ pentru care sunt responsabili radicalii liberi.
Previne insomnia
Clorofila are un efect calmant asupra nervilor și ajută la reducerea simptomelor de insomnie, iritabilitate nervoasă și oboseală generală a corpului.
Creşte viteza de vindecare
Studiile au arătat că utilizarea locală a soluțiilor de clorofilă este eficientă în tratarea rănilor și arsurilor expuse. Clorofila ajută la reducerea inflamației locale, întărește țesuturile organismului, ajută la uciderea germenilor și îmbunătățește rezistența celulelor la infecții. Terapia cu clorofilă este destul de eficientă în tratamentul ulcerelor cronice de varice ale piciorului.
Raportul acid-alcalin
Consumul de alimente bogate în clorofilă ajută la echilibrarea raportului acid-alcalin în organism. Magneziul prezent în clorofilă este un mineral foarte alcalin.
Tratamentul anemiei
Clorofila conţine vitamina K, care este vitală pentru coagularea normală a sângelui. Vitamina K este utilizată pentru tratamentul sângerărilor nazale și este prescrisă pentru femeile care suferă de anemie și hemoragie menstruală gravă. Clorofila conţine şi fier uşor asimilabil.
Previne formarea pietrelor la rinichi
Vitamina K prezentă în clorofilă formează compuși esențiali în urină și ajută la reducerea creșterii cristalelor de oxalat de calciu.
Echilibrează hormonii
Este benefică pentru menținerea echilibrului hormonal sexual atât la bărbați, cât și la femei.
Tratamentul pancreatitei
Clorofila este administrată intravenos de către personalul medical în tratamentul pancreatitei cronice.
Potrivit cercetărilor efectuate în această privință, aceasta ajută la ameliorarea febrei și la ameliorarea durerii abdominale și disconfortului cauzat de pancreatită, fără a provoca reacții adverse.
Susţine sănătatea orală
Clorofila ajută la tratarea problemelor dentare, cum ar fi piroorhea( boală gingivală), ajută la vindecarea simptomelor infecțiilor orale și calmarea gingiilor inflamate.
Clorofila este, de asemenea, benefic în tratarea obezității, diabetului, gastritei, hemoroizilor, astmului și afecțiunilor pielii, cum ar fi eczemele.
Consumul profilactic de clorofilă evită, de asemenea, efectele adverse ale intervenției chirurgicale și este recomandat să fie administrată înainte și după.
Utilizare culinară
Pe lângă consumul regulat, clorofila și clorofilina derivată din ea servesc ca aditiv alimentar și sunt utilizate pentru a furniza culoarea verde unei varietăți de alimente și băuturi.
Are un număr E înregistrat E141(extras din urzică, lucernă sau iarbă) și este cunoscut ca verde natural 3.
Surse naturale de clorofilă
Nu este foarte dificil să includem clorofila în dieta zilnică. Toate plantele verzi sunt bogate în clorofilă.
Consumul de legume, cum ar fi rucola, iarba de grâu, praz, legume cu frunze verzi, cum ar fi pătrunjelul, varza kale, spanacul, salată oferă organismului clorofilă.
Rafinarea alimentelor distruge conținutul de clorofilă și magneziu.
Consumând legumele crude sau la abur sunt cele mai bune metode pentru a obține un beneficiu maxim.
În raftul meu cu suplimente bogate în clorofilă se află o mulţime de produse minunate dintre care vă prezint:
1.Pudra din iarbă de grâu
Pulberea din iarbă de grâu este ideală pentru persoanele care doresc să consume suc din iarbă de grâu, dar nu au posibilitatea de a o crește și stoarce prin metode care să nu ducă la pierderea substanțelor nutritive. Conține o cantitate impresionantă de clorofilă (70%), ce prezintă o similaritate structurală asemănătoare cu molecula de hemoglobină, fiind recunoscută pentru beneficiile aduse în tratarea bolilor de sânge cum ar fi talasemia și mielotoxicitatea la pacienții cu cancer supuși chimioterapiei. Cu un istoric de peste 5000 de ani, beneficiile acestui superaliment au căpătat o importanță din ce în ce mai adâncă, efectele sale fiind recunoscute pe scară largă. De la uzul extern până la cel intern, iarba de grâu poate fi aliatul tău de nădejde în menținerea unei balanțe sănătoase a organsimului sau în vindecarea acestuia.
2.Pudra din orz
Conţine vitaminele A – de 250 de ori mai multă decât salata verde, B1 (tiamină), B2 (riboflavină), B3 (niacină), B5 (acid pantotenic), B6 (piridoxină), B12 (cobalamină), C – de 7 ori mai multă decât portocalele, E și P; calciu, mangan, magneziu, molibden, zinc, cupru, potasiu – de 25 de ori mai mult decât bananele. Are un conţinut semnificativ de clorofilă.
3.Chlorella
Considerată cea mai verde existenţă de pe Pământ, chlorella este o algă verde unicelulară, microscopică, ce conţine o cantitate uriaşă de clorofilă (una dintre substanțele importante în „întinerirea” sângelui și detoxifierea ficatului și a intestinelor), dar şi alte principii active, care fac din ea un supliment extraordinar de puternic, pe care merită să-l cunoaştem şi să-l introducem în dieta zilnică.
4.Spirulina
Această microalgă de culoare verde-albăstrui datorată celor doi pigmenți din structura sa celulară – clorofila, respectiv ficocianina, este originară din lacurile calde ale Africii și Americii Centrale și de Sud. Mai puţin cunoscută de publicul larg sub denumirea botanică de Arthrospira platensis, spirulina crește în prezent și pe suprafețe întinse special amenajate. Cu un conținut nutrițional uimitor (mai multe proteine decât carnea, peștele și soia, mai mult betacaroten decat orice alt aliment, toți cei 8 aminoacizi esențiali, vitamine, minerale și grăsimi sănătoase Omega-3 și Omega-6 într-o balanță excelentă de 1,5:1), spirulina este considerată a fi cea mai nutritivă algă dintre cele peste 30.000 de specii care există. UNESCO a denumit-o alimentul ideal și cel mai complet de pe planetă, în timp ce Organizația Mondială a sănătății a clasificat-o drept cel mai bun aliment al secolului XXI.
5.Alfa Alfa(lucerna)
Este un produs natural instant, cea mai bogata sursa de SOD (superoxid dismutaza). Este o pulbere bogata in vitamine, minerale, antioxidanti, enzime si clorofila, un aliment aproape complet.
6.Moringa
Fiecare gram din Moringa conține: 15 x Calciu conținut de lapte, 4 x Vitamina A conținuta de morcovi, 3 x Potasiu conținut de banane, 4 x Clorofilă conținută de iarba de grâu, 7 x Proteină conținută de iaurt, 3 x Fier conținut de spanac. Frunzele uscate de moringa conţin de 2.500 de ori mai mulţi aminoacizi decât ceaiul verde.
7.Matcha
Matcha este un tip de ceai verde cu proprietăți antioxidante incredibile. Acesta este făcut din frunze întregi de ceai verde care au fost aburite, uscate, apoi măcinate într-o pulbere fină. Diferența dintre matcha și ceaiurile verzi este că pentru a face matcha se macină întreaga frunză, iar noi putem beneficia de toți nutrienții acesteia, care de altfel nu s-ar fi dizolvat integral în apă într-un ceai normal. Pentru a produce ceaiul verde matcha, frunzele sunt acoperite și ferite de lumina soarelui cu 20-30 de zile înainte de recoltare. Protejarea frunzelor de lumina directă a soarelui stimulează producerea de aminoacizi și mărește nivelele de clorofilă, redându-i culoarea vibrantă de verde crud.
Încerc să consum vegetale cât mai proaspete, cât mai crude, cât mai ecologice.
Atunci când nu am surse constante de vegetale proaspete şi ecologice întotdeauna şi fără excepţii am pe raftul meu de superalimente surse de clorofilă.
O mare parte dintre superalimente le poţi găsi aici:
Omul este ceea ce mănâncă şi devine ceea ce gândeşte
Sunt vegană de 14 ani iar înainte am consumat toate produsele de origine animală şi am avut un stil de viaţă omnivor. Din păcate am fost crescută cu produse de origine animală iar datorită acestui aspect am termen de comparaţie între cele doua stiluri de viaţă: vegan şi omnivor.
Frumuseţiile şi mulţumirea care îţi sunt oferite de veganism nu vor fi niciodată simţite de către cei care consumă produse de origine animală.
Veganismul nu este o modă, un fanatism sau ceva excentric. Veganismul reprezintă doar natura umană în propriul ei element.
Ce simt eu de când sunt vegană şi nu am simţit înainte:
-împăcare. Dar este o împăcare specială, o împăcare la superlativ. Deschid ochii în fiecare dimineaţă şi sunt împăcată cu mine însumi că nu am ucis pe nimeni, nici o fiinţă. Singura viaţă care îmi aparţine este a mea şi doar a mea. Această împăcare, atât de pură şi sinceră, poţi să o ai doar când nu mai consumi produse de origine animală.
-mulţumire. În fiecare zi simt o mulţumire din adâncul sufletului pentru că eu nu fac rău intenţionat nici unei fiinţe, nu iau viaţa nimănui şi nu plătesc pe nimeni să taie bucăţi de carne din animalele care încă trăiesc sau sunt moarte, indiferent. Nu ucid, nu plătesc nici pe alţii. În abatoare peste 60% dintre animalele care sunt prelucrate pentru carne încă trăiesc când sunt tăiate bucăţi din ele. Sunt mulţumită că nu mai plătesc pentru aceste fapte oribile.
-dragoste. Dragostea nu o simţi atunci când te consideri fiinţa supremă şi ucizi tot ceea poţi. Dragostea o simţi şi o resimţi atunci când trăieşti şi îi laşi să trăiască pe toţi care au primit acest dar numit viaţă! Dragostea o simţi atunci când şi tu poţi să oferi dragoste pură, atunci când poţi să mângâi un animal fără să te gândeşti la friptură, când nu faci diferenţe între pisică, câine , vacă, găină, porc etc. Dragostea este un aspect care se simte şi nu se explică foarte uşor în cuvinte. Dragostea este atunci când trăieşti frumos, iubeşti cât poţi de mult şi cel mai important, nu faci rău. Nu iubesc şerpii dar nici nu le fac rău. Pot să mângâi un porc şi să ştiu că nu am gânduri ascunse despre friptură şi tocană. Condiţia umană poate deveni mult mai pură decât ne putem imagina dar acele stadii nu se ating decât cu gânduri curate şi sincere. Dragostea îţi hrăneşte fiecare celulă, te revigorează şi te duce pe căi pe care nu ai fost niciodată.
-corpul meu nu este un tomberon de cadavre. Acesta este efectiv un sentiment. La acest sentiment minunat şi extraordinar de plăcut pot ajunge doar veganii. De când nu mă mai îndop cu animale moarte, supă de cadavre, mortăciuni, ouă, lapte simt că am ajuns la condiţia umană. Adică nu mă obligă nimeni să mănânc animale moarte de cine ştie când, lapte de la femele din altă specie exploatate doar fiindcă noi suntem oameni dar nu umani, ouă de la găini care sunt transformate în aparate de făcut ouă. Eu consum hrană vegetală, hrană integrală, hrană pură, sigur mai „omor” câteodată un cartof şi îl prăjesc în ulei fierbinte, dar nu a ţipat încă nici un cartof pentru viaţa lui. Nici un omnivor nu o să simtă cel mai suprem aspect din viaţă: „corpul meu nu este un tomberon de cadavre”. Păcat să trăieşti fără să simţi acest sentiment.
-naturaleţea vieţii. Comparând viaţa mea de când sunt vegană cu cea dinainte am înţeles că ceea ce sunt în ultimii ani reprezintă de fapt aspectul natural şi normal al vieţii umane. Este natural să merg să culeg mere din pom dar nu este deloc natural să merg să cumpăr bucăţi de cadavre congelate din magazin. Omul se consideră fiinţa supremă care domină toate animalele fără excepţie. Dar lucrurile stau altfel iar omul omnivor nu are cum să înţeleagă. La acest nivel de înţelegere a vieţii, la această conştientizare, la modul de viaţă natural ajungi doar după ce nu mai consumi produse de origine animală. Acest aspect al vieţii nu poate fi explicat, trebuie simţit. Într-adevăr, înainte viaţa mea era un fals toxic, cum este viaţa tuturor consumatorilor de fripturi, pulpe de pui, ficăţei, carne tocată, brânzeturi etc. După ce eşti vegan totul este natural, plăcut, pur, simplu. Organismul nu mai simte povara toxinelor din carne, lactate, ouă iar din punct de vedere psihic şi spiritual ajungi pe calea cea bună, calea pe care viaţa omului este în forma ei naturală.
-claritatea. Când eşti vegan gândeşti mai clar, este una dintre frumuseţiile acestui stil de viaţă. Tâmpeniile pot fi ascultate de oamenii care nu au minte, bolnavii psihic care ridică consumul de carne în slăvi din punct de vedere nutritiv pot fi ascultaţi de oricine, ca vegan ajungi la nivelul în care nu mai asculţi toţi proştii. Ca vegan gândeşti clar, corpul tău nu este un tomberon de cadavre, mintea ta nu pune la cale masacre în fiecare zi, nu ucizi, nu faci rău. Practic gândeşti, dacă distrugi planeta unde o să trăieşti!? Ah, da, corect, ca omnivor te gândeşti doar la distrus: planeta, animalele, clima, natura, apa, iar animalele iar tot ceea ce contează este carnea în farfurie. Nu există claritate mentală, oamenii fac copii şi îi învaţă zilnic cum să aibă o viaţă de proastă calitate, sănătatea vine din consumul de lapte de vacă animale moarte. Energia vine din consumul de animale moarte! Ce om care gândeşte clar poate accepta aşa ceva ca fiind adevărat? Claritatea vine după detoxifierea organismului şi detoxifierea de idei tâmpite înmagazinate de la cei plătiţi de industria cărnii, a laptelui şi mai ales farmaceutică.
-o viaţă plină. Când nu eram vegană viaţa mea era ca un gol pe care îl umpleam cu fripturi, mititei şi lapte cu cacao. Eram ceea ce mâncam. Dar am şi devenit ceea ce mănânc de atâţia ani. O să spuneţi ca aveţi o viaţă plină, mereu evenimente cu cărniţă pe grătar, totul trebuie să fie sărbătorit prin a ucide altă fiinţă, total nevinovată, dar nu aveţi termen de comparaţie astfel doar aveţi iluzia unei vieţi împlinite. De fapt este o viaţă goală umplută mereu cu mâncare toxică pentru organism şi suflet. Să faci în fiecare zi rău nu poate să îţi ofere o viaţă împlinită…
Se spune că nu este uşor sa devii vegan. Eu pot afirma că nu este uşor ci este foarte uşor. Iar pe lângă faptul că este foarte uşor este extraordinar de frumos!
Frumuseţiile vieţii vegane sunt : împăcarea, mulţumirea, dragostea, naturaleţea, „corpul meu nu este un tomberon de cadavre”, claritatea, împlinire. Toate acestea sunt la superlativ şi sunt pure.
Şi am avut parte de ambele stiluri de viaţă, din păcate.
Specia umană a avut sclavi dintotdeauna. Tortura a reprezentat mereu o specialitate aparte practicată de către oameni asupra altor fiinţe, o „delicatese”.
În prezent, aparent, anumiţi oameni care încalcă anumite legi devin deţinuţi. Ştim cu toţii că închisorile reprezintă afaceri care rulează extrem de mulţi bani şi sunt instituţii care creează recidivişti.
Desigur nu trebuie să uităm că şi aceste instituţii sunt conduse de oameni.
Oamenii au adorat dintotdeauna să aibă sclavi, fie ei de orice rasă, culoare, naţionalitate DAR mai ales specie.
Venind din vacanţă de la mare, pe 200 de kilometri de autostradă, am numărat o dubă cu deţinuţi (poate avea doar un deţinut) şi 30 de camioane pline până la refuz cu animale vii.
Este incredibil cât de nepăsători pot să fie oamenii! Cred că nepăsător este cel mai blând cuvânt pentru cei care mănâncă animale.
La fiecare camion care trecea spuneam: o sa devină ilegal! Trebuie să devină ilegal! Este obligatoriu să devină ilegal!
Am studiat mult comportamentul oamenilor atunci când este vorba de mâncare. Pe majoritatea îi interesează ca meniul lor să conţină obligatoriu carne şi lactate. Oamenii îşi doresc din tot sufletul şi cu tot stomacul şi cu toate celulele creierului concentrate pe un singur scop: să ucidă animale. Direct sau indirect. Important este că vor sclavi nevinovaţi care să ajungă într-un final, după o viaţă absolut mizeră, în burgherul lor cu vită sau în shaorma lor cu pui. Şi nu numai, opţiunile de meniuri pline de animale moarte sunt multe şi se întrec la nivel înalt în ceea ce priveşte toxicitatea.
Oamenii nu se uită niciodată în meniu cu ideea: analizez ce p..a mea mănânc. La absolut fiecare masă ei servesc „mâncare de gunoi”, mâncare care ar trebui consumată de şacali, şacalii fiind sanitarii pădurilor, ei curăţă practic pădurea de mortăciuni. Aceeaşi fel de mortăciuni pe care le consumă oamenii de la grillurile aceelea scârboase, doar că neprăjite şi fără sare.
Iar la fiecare camion care trecea mă gândeam cum o să fie ucise acele animale, în ce torturi, ce fericiţi sunt oamenii că provoacă durere, chin , spaimă, crime. Oamenii sunt fericiţi să fie nepăsători şi….nepăsători la infinit. Şi cu bani în buzunar să dea bani altor oameni să ucidă animale pentru ei.
Acest lucru caracterizează pe oricine care mănâncă animale pe care nu le ucid cu propriile mâini.
Cât de fericite sunt fetele când se duc şi îşi cumpără friptură, niciuna nu ia o vită din camion, nu îi taie gâtul şi nu o tranşează. Pentru că…sunt nepăsătoare. Şi trebuie să înceteze o data să mai bea lapte. Poate aceea este cauza, nepăsării.
Sclavagismul este un act josnic, oribil, groaznic, urât! Toţi cei care consumă produse de origine animală susţin sclavagismul până la cea mai detaliată definiţie a lui.
Susţin pe absolut oricine, fără excepţii, să renunţe la consumul de animale pentru a afla adevărul: asta ne face cu adevărat umani, buni, frumoşi, blânzi.
Sclavagismul se opreşte cu fiecare om care face cea mai minunată schimbare din viaţa lui.
Burgerul meu nu mai este demult din animale.
Ştiai că: multe animale care sunt transportate vii ajung la destinaţie deja moarte. Au murit desigur chinuite, lovite, sufocate, au murit de sete, de căldură, călcate în picioare de către celelalte animale. Iar tu, consumatorule, eşti cel care le savurează carnea nocivă, plină de atât de multă energie negativă. Sau le alegeţi pe cele la care le-eu fost scoşi ochii până la destinaţie, să ajungă fericite în burgher.
Stresul nervos puternic ar poate să fie un declanșator al dezvoltării diabetului. Au fost efectuate studii care au arătat că în perioada de criză socio-economică numărul de noi diabetici a crescut brusc. Oamenii au pierdut afaceri, au rămas fără muncă și bani, au suferit un stres imens. În alte cazuri s-a dovedit că boala s-a dezvoltat după moartea unei persoane dragi, un incendiu în casă sau alte situații stresante severe.
O alta cauză dovedită a declanşării diabetului este alimentaţia nesănătoasă pe termen lung. Laptele de origine animală, carnea şi orice preparat din carne, oul, brânzeturile sunt alimente nesănătoase prezente în fiecare zi în alimentaţia oamenilor care nu sunt interesaţi de efectele pe termen lung ale alimentelor ce le consumă. Celulele ajung sa fie umplute cu grăsimi iar insulina nu mai mai poate pătrunde prin membrana celulară în celulă. Glucidele nu vor mai fi metabolizate corespunzător.
Stresul si diabetul
Anxietatea determină creierul să elibereze cortizol din glandele suprarenale.
Următoarea etapă este producția de zahăr din sânge (glicogeneză), ceea ce duce la creșterea glicemiei serice (hiperglicemie). În această condiție, resursele energetice ale organismului sunt eliberate și, în mod normal, sunt utilizate pentru o îmbunătățire a activității musculare.
Este firesc pentru noi să experimentăm stresul când ne confruntăm cu situații critice – aceasta este o modalitate rațională de a folosi rezervele organismului. Dar dacă anxietatea și neliniștea te cuprind zilnic sau de mai multe ori pe zi, acest aspect va avea consecinţe.
Nivelul de zahăr crește constant, ceea ce implică eliberarea insulinei în cantități excesive (hiperinsulinemie). După aceea organismul returnează glucoza înapoi în celule. Insulina hormonală trimite organismului un semnal pentru stocarea grăsimilor. Acțiunea acestui mecanism se poate aminti sub denumirea de „acaparare a stresului”. De fapt, de multe ori problemele psihologice stau la baza multor simptome și boli.
Evident, cel mai bun mod este să aveți grijă atât de bunăstarea psihologică, cât și de cea fizică prin alimentaţie şi sport. Alimentaţia, somnul (lipsa) și stresul (în exces) sunt principalii factori care ne afectează sănătatea.
Cum gestionăm glicemia
Un prim factor pentru a normaliza glicemia (principalul aspect în tratamentul diabetului): trebuie să mâncați corect, să țineți o evidență a carbohidraților, să îi distribuiți pentru șase mese. În general, trebuie să vă schimbați stilul de viață.
Al doilea factor, fără de care este imposibil de tratat eficient, este controlul glicemiei. Dacă indicatorii de glucoză sunt ca la o persoană sănătoasă (70mg-100mg/dl pe stomacul gol și nu mai mult de 140mg/dl la două ore după masă), complicațiile nu se vor dezvolta. Mai mult: diabetul în acest caz devine nu o boală, ci un stil de viață.
Studii recente arată că la un pacient la clinică, înainte de operație, glicemia poate crește până la peste 200mg/dl. Pacienții care sunt supuși la fluctuații constante ale zahărului au un risc de trei ori de a dezvolta complicații grave. Deoarece fluctuațiile bruște și violente pot perturba metabolismul țesutului. Stresul sanguin scade semnificativ după starea de stres, dar uneori apar daune ireversibile pentru organe.
Un diabetic tipic 2 are o combinație între rezistența la insulină și disfuncția celulelor beta. Un rol semnificativ în dezvoltarea hiperglicemiei acute îl au catecolaminele, cortizolul, hormonul de creștere și mai multe citokine. Interacțiunea lor duce la producerea excesivă de glucoză în ficat și, adesea, la o rezistență temporară la insulină. Un studiu recent arată, de asemenea, că predispoziția ereditară joacă un rol important în dezvoltarea hiperglicemiei induse de stres. Mutația în regiunea promotor a proteinei mitocondriale UCP2 este strâns asociată cu nivelurile ridicate de zahăr.
Stresul cronic
Stresul face parte din viața de zi cu zi și este într-o oarecare măsură utilă pentru îmbunătățirea activității fizice și mentale. Într-o situație acută de stres, de exemplu, hormonii sunt eliberați înainte de un examen, interviu sau alte situații dificile. Ca urmare, îmbunătățește temporar răspunsul imun, crește concentrațiile de glucoză și crește secreția diferiților hormoni – adrenalină, norepinefrină și cortizol. Hiperglicemia apare doar pe termen scurt și oferă un efect stimulator temporar.
Când organismul resimte din când în când stres acut, are un efect pozitiv asupra sănătății. Astfel de situații stresante durează de obicei de la câteva minute la câteva ore și reprezintă un răspuns normal la probleme psihice sau fizice. Cu toate acestea, dacă organismul nu este în măsură să se recupereze activ în perioadele de repaus, riscul de hiperglicemie severă și greu de controlat este crescut.
Cu stresul cronic, organismul este într-o pregătire constantă, ceea ce afectează negativ metabolismul hormonal și contribuie la dezvoltarea diferitelor boli. Sarcina constantă de stres face ca reacțiile de mai sus în corp să funcționeze fără probleme. Acțiunea constantă a cortizolului nu numai că crește secreția de insulină, dar reduce și fluxul de sânge la toate organele, crește tensiunea arterială pentru o lungă perioadă de timp și inhibă răspunsul imun celular. În plus, nivelurile ridicate de cortizol contribuie la formarea tumorilor și, prin urmare, sunt asociate cu un risc de cancer.
Prevenirea hiperglicemiei stresante
Crizele hiperglicemice datorate experienței emoționale și complicațiilor asociate (infarct miocardic) pot fi prevenite printr-un stil de viață sănătos, alimentaţie, sport, accentul pus pe sănătatea psiho-emoţională. Dacă glicemia crește brusc, este necesar să acționați conform algoritmului de tratament elaborat de medic.
Ce este starea de stres?
În termeni științifici, stresul este starea emoțională manifestată atunci când simțim că nu putem suporta presiunea. Se știe că sub stres, organismul reacționează suficient de rapid la eliberarea hormonilor, care oferă accesul celulelor la energia stocată – glucoză și grăsimi, ca urmare a reducerii pericolului pentru organism. O astfel de afecțiune ar trebui considerată o reacție fiziologică instinctivă la presupuse amenințări. În timp, stresul fizic sau psihic poate afecta negativ starea mentală, determinând dezvoltarea depresiei sau a altor probleme de sănătate mintală.
Cum afectează stresul diabetul
La persoanele cu diabet, organismul nu răspunde la insulină, un hormon care elimină zahărul din sânge și ajută glucoza să intre în celule, unde poate fi folosit sau depozitat pentru energie. Gestionarea diabetului cu exerciții fizice, alimentație și medicamente menține glicemia sub control, dar stresul poate provoca creșterea glicemiei.
Stresul este răspunsul normal al corpului dumneavoastră la pericol. Când simțiți stres, corpul dvs. reacționează, oferind o încărcare rapidă de energie din zahăr, ceea ce vă permite să „luptați” și să ieșiți din pericol. Glicemia fiecărei persoane crește atunci când este sub stres, dar dacă aveți diabet zaharat, este mai dificil pentru organismul dvs. să normalizeze glicemia.
Stresul nu este atât de rău pentru organism. Puțin stres vă poate ajuta să folosiți energie și să vă îmbunătățiți intervalul de atenție. Dar prea mult stres și diabet pot fi o combinație proastă. Acesta este motivul pentru care managementul stresului este o parte importantă a managementului diabetului.
Diabet zaharat
Dacă aveți diabet, primul pas în gestionarea stresului este să nu lăsați stresul să vă distragă atenția de la propria persoană. Continuați să vă verificați glicemia, țineți pasul cu diabetul și vizitați un medic care ţine pasul cu noutăţile zilnice din lumea medicală şi medicina alternativă. Trebuie să identificați sursa de stres, astfel încât să puteți începe să le abordați într-un mod pozitiv.
Iată câteva sugestii:
Antrenează-te mai mult. Creșterea cantității de exerciții pe care le obțineți este o modalitate excelentă de a arde stresul. Exercițiile fizice vă pot ajuta, de asemenea, să atingeți sau să mențineți o greutate sănătoasă și să vă gestionați glicemia. Dacă sunteți capabili, încercați să vă ridicați antrenamentele la minim 30 de minute pe zi.
Mănâncă bine. Menținerea nutriției corespunzătoare este esenţială şi vitală să vă controlați glicemia. Trebuie să vă asigurați că mâncați alimente potrivite, astfel încât să aveți energie pentru a combate stresul.
Îmbunătățește-ți stilul de viaţă. Încercați să înlocuiți gândurile negative cu gândurile pozitive, reducând astfel declanșatorii de stres. Învață să îți gestionezi timpul și să faci din tine o prioritate.
Aflați tehnici de gestionare a stresului. Exercițiile de respirație, meditații și relaxare sunt metode pe care oamenii le-au găsit pentru a face față stresului. Practicați activități anti-stres care funcționează pentru dvs.
Obțineți sprijin. A avea o boală cronică precum diabetul este stresul în sine. Vorbeşte cu prietenii si familia despre sentimentele tale.
Diabetul zaharat necesită atenție constantă. Una dintre cele mai bune chei pentru gestionarea stresului cu diabet este educația. Cu cât știți mai multe despre diabet și modul în care stresul vă afectează glicemia, cu atât veți menține atât stresul, cât și diabetul.
În procesul de metabolizare a carbohidraților, sunt implicate multe elemente ale sistemului corpului. Acestea includ sistemul nervos simpatic (SONS), pancreasul, hipofiza, glandele suprarenale, hipotalamusul. Există o reglare a metabolismului glucidelor, în care toate organele primesc un nivel optim de energie.
În stare de stres, hormonii produși de glandele suprarenale sunt adrenalina, cortizol, norepinefrina. Cortizolul accelerează producția de glucoză de către ficat și încetinește absorbția țesutului. Sub stres, cantitatea crește semnificativ.
O cantitate normală de cortizol ajută la menținerea tensiunii arteriale normale, promovează vindecarea rănilor și reglează sistemul imunitar. Eliberarea prelungită a acestuia în exces afectează negativ organismul. Zahărul și presiunea cresc, masa musculară scade, are loc şi perturbarea glandei tiroide.
Adrenalina, la rândul său, accelerează descompunerea glicogenului iar norepinefrina a grăsimii. Sub stres, toate procesele de formare a glucozei în ficat sunt accelerate. Defalcarea glicogenului este, de asemenea, accelerată, nivelul insulinei crește. Sub influența stresului, radicalii liberi distrug receptorii hormonali și, ca urmare, procesele metabolice nu reușesc să funcţioneze optim.
Insulina și adrenalina sunt hormoni cu efect opus. Sub influența primului, glucoza este transformată în glicogen. La rândul său, se acumulează în ficat. Sub influența celui de-al doilea hormon, glicogenul este descompus și transformat în glucoză. Cu alte cuvinte, adrenalina perturbă insulina.
Punctul cheie în dezvoltarea diabetului insulino-dependent este moartea celulelor insulare pancreatice. Un rol important îl joacă predispoziția ereditară şi alimentaţia nesănătoasă din generaţie în generaţie.
Stresul pe termen lung afectează nu numai nivelul glicemiei. De asemenea, se dezvoltă boli gastro-intestinale (ulcere, gastrită), angină pectorală, hipertensiune arterială și o serie de boli autoimune. Cercetările oamenilor de știință dovedesc conexiunea emoțiilor negative cu formarea tumorilor.
O modalitate eficientă de a neutraliza hormonii stresului este activitatea fizică. Acest lucru se datorează faptului că cortizolul și adrenalina sunt produse de organism special pentru aceste scopuri. Sarcinile nu trebuie să fie debilitante. Suficient de mers într-un ritm moderat timp de 45 de minute. În acest timp, hormonii vor reveni la normal.
Există, de asemenea, alte abordări pentru calmarea stresului. Una din tactica comportamentului este eliberarea emoțiilor. Un pacient cu diabet trebuie să ducă un stil de viață activ, să evite pasivitatea și disperarea. Aproape toate tipurile de activitate fizică reduc glicemia și, în același timp, reduc stresul, ajută la depășirea stresului.
Procedurile fizioterapeutice sunt utilizate pentru ameliorarea stresului. Cele mai populare sunt curenții pulsativi, acupunctura, dușul circular. Acestea ajută la reducerea producției de cortizol, adrenalină, norepinefrină.
Este important să nu vă concentrați asupra problemei ci a sentimentelor voastre. Dacă situația nu poate fi schimbată, trebuie să vă orientați atenția către ceva pozitiv sau ceva care provoacă emoții plăcute. De asemenea, este necesar să selectați literatură și filme care nu creează tensiune și emoție negativă. Merită să renunțaţi la știri și la alte emisiuni de televiziune stresante. Este mai bine să vă petreceţi timpul liber cu spectacole de comedie, comedii, cărți interesante, în preajma animalelor.
Tratează diabetul
Una dintre cele mai importante condiții pentru sănătatea umană este nivelul glicemiei în limite normale. Mâncarea este singurul furnizor de glucoză din organism. Sângele îl transportă prin toate sistemele.
Glucoza este un element cheie în procesul de saturare a celulelor cu energie, atât la bărbați, cât și la femei. Cu toate acestea, celulele umane nu pot metaboliza zahărul necesar fără insulină, un hormon produs de pancreas.
Standarde general acceptate
Glicemia este aceeași pentru toți oamenii, atât bărbații, cât și femeile. Cu toate acestea, la femeile gravide, norma este oarecum diferită.
Motive pentru creşterea glicemiei:
consumul de alimente cu o mulțime de carbohidrați simpli;
activitate fizică slabă sau absență completă a acesteia;
consumul de cantități excesive de băuturi alcoolice;
stresul și tulburările sistemului nervos.
sindromul premenstrual este, de asemenea, pe lista cauzelor de glucoză ridicată în organism.
Controlul stresului
Nu este realist să prevenim complet șocurile emoționale. Dar minimizarea stresului, eliminând astfel factorul declanșator în formarea diabetului, este în întregime posibilă. Metodele de calmare a stresului includ tehnici fiziologice și psihologice. Menținerea unui mod activ de viață, a activității fizice sănătoase, capacitatea de a face față emoțiilor și a le „elibera”, în loc să le acumuleze, ajută la combaterea factorilor impactului negativ al situațiilor stresante.
Orice formă de activitate fizică ajută să facă față stresului într-un mod mai eficient. Pentru persoanele care au deja diabet și cei care au un risc ridicat de premise pentru dezvoltarea bolii, este important să menținem un ritm de viață sănătos și să cultivăm o perspectivă optimistă asupra lumii. O astfel de poziție în viață va ajuta diabeticii să netezească peste simptomele negative ale bolii și să minimizeze probabilitatea de complicații. Pentru cei cu risc, acest lucru va ajuta la prevenirea apariției bolii. În orice caz, un astfel de stil de viață va fi util oricărei persoane care are legătură conștientă cu sănătatea lor.
Motive pentru o creștere semnificativă a glucozei
Cauzele pot fi de natură patologică și fiziologică.
Fiziologie
Eliberarea în sânge a unor cantități mari de glucoză poate apărea în următoarele cazuri:
– În timpul pregătirii fizice și a muncii grele;
– Când se consumă alimente bogate în carbohidrați simpli;
– În timpul unei activități mentale îndelungate;
– Din cauza malnutriției;
– Stresul sever, frică;
În același timp, fenomenul nu prezintă un pericol mare pentru o persoană, iar atunci când cauza în sine este eliminată, cantitatea de zahăr este normalizată fără mijloace auxiliare.
Cauze patologice (cu excepția diabetului)
Glicemia crescută se poate datora tulburărilor din organism care necesită tratament. Printre cele mai frecvente:
– Durere șoc, durere severă;
– Un atac de epilepsie;
– Infecţii
– Dereglări hormonale;
– Leziuni traumatice ale pielii, mușchilor și oaselor;
– Leziuni ale creierului;
– Boli de ficat
– Accident vascular cerebral, atac de cord.
– Prediabet
Dezvoltarea diabetului începe întotdeauna cu așa-numita stare prediabetică, caracterizată prin hiperglicemie și metabolizarea carbohidraților afectată.
Chiar dacă regimul este respectat pe deplin, un fenomen negativ asupra controlului glicemiei poate apărea și din mai multe alte motive:
– Lipsa activității fizice;
– Apariția altor patologii și infecții;
– Boala pancreatică;
– Depresia și stresul;
– Postul sau supraalimentarea;
– Obiceiuri proaste;
– Administrare de medicamente;
– Tulburări ale ficatului.
După tipul de expunere, medicamentele auxiliare pentru controlul glicemiei pot fi împărțite în trei grupe de actiune:
Stimularea producției de insulină
Îmbunătățirea sensibilității la hormon
Care inhibă zahărul
Doar un medic calificat poate selecta medicamente, deoarece atunci când sunt luate împreună și cu încălcarea dozelor, acestea pot provoca hipoglicemie. În plus, au propriile efecte secundare.
Dacă hiperglicemia este o consecință a dezvoltării altor patologii însoțitoare în organism, acestea necesită, de asemenea, un anumit tratament.
Metode populare
Un efect terapeutic bun poate avea rețete din medicina alternativa. Cu toate acestea, ele trebuie selectate cu mare atenție. De asemenea, este important ca utilizarea lor să fie aprobată de medicul curant.
Sunt cunoscute multe mijloace eficiente și sigure.
Frunza de dafin: pentru fiecare zece foi, pregătiți 250 de mililitri de apă clocotită, închideți amestecul cu un capac pentru o zi. Luați 50 de mililitri de perfuzie de patru ori pe zi înainte de masă.
Turmeric (curcuma): amestecați o lingură de condiment cu un pahar cu apă caldă. Se bea acest amestec de două ori pe zi: dimineața și seara. Băutura numită turmeric latte este o variantă delicioasă de suplimentare cu turmeric şi poate înlocui chiar şi cafeaua.
Diabeticii se vindecă mai greu
Stresul nervos are un efect negativ asupra mai multor factori concomitenți, de exemplu, scade dramatic imunitatea. Sub stres, organismul își mobilizează toate funcțiile, reducând diverși factori secundari, ca să spunem așa, se concentrează asupra principalului lucru, deoarece bunăstarea și chiar viața pot depinde de acest lucru.
Sub stres, eliberarea de insulină, activitatea tractului digestiv, comportamentul sexual și alimentația sunt suprimate. Datorită funcției anabolice a insulinei, stimularea sistemului nervos simpatic inhibă secreția de insulină, în timp ce glandele parasimpatice stimulează secreția de insulină.
Prin urmare, atunci când corpul nostru intră într-o stare de stres, există pe de o parte o inhibare reflexă a secreției de insulină bazală și o creștere a eliberării de zaharuri din depozit, pe de altă parte – rezultatul este dezvoltarea unei stări hiperglicemice și deficiență de insulină.
În mod natural, inhibitorii secreției de insulină sunt substanțe care sunt activate de sistemul simpatic: somatostatină, hormoni hipofizari (ACTH, GR, TSH, prolactină, vasopresină), cortizol, tiroxină, prostaglandine, adrenalină, norepinefrină, serotonină.
Cortizolul inhibă de asemenea enzimele gluconeogenezei, îmbunătățește acțiunea adrenalinei și glucagonului asupra ficatului și stimulează proteoliza musculară. În general, nivelul insulinei circulante scade, iar efectele sale anabolice se pierd, ceea ce duce la creșterea lipolizei, producția de glucoză datorată oxidării grăsimilor și dependenței producției de glucoză de aminoacizi.
Pancreasul eliberează glucagon, care favorizează descompunerea glicogenului în glucoză în ficat. Stresul regulat scade sensibilitatea la insulină. Sub stres, energia este eliberată în fluxul sanguin și, prin urmare, calea de stocare a energiei este închisă.
Aceasta înseamnă că celulele închid porțile pentru a primi energie și, în consecință, crește rezistența la insulină. De asemenea, din moment ce stresul cronic crește glicemia și provoacă hiperinsulinemie și, în final, duce la rezistența la insulină și scade sensibilitatea la insulină.
Important: gândiți-vă la asta. Când ești stresat, vrei să mănânci ceva gras, bogat în calorii. De asemenea, este puțin probabil să mergeți la o plimbare lungă atunci când sunteți plin de probleme urgente, termenul limită se apropie, etc.
Cortizolul
Cortizolul este o armă cu două tăișuri. Eliberarea excesivă sau prelungită a acestui hormon supără echilibrul în organism.
Un nivel normal de cortizol ajută la vindecarea rănilor, la reducerea inflamațiilor și a reacțiilor alergice, dar depășirea unui nivel normal de cortizol va provoca efectul opus. Nivelurile cronice crescute de cortizol, din cauza stresului psihologic și / sau fiziologic, sunt o chestiune complet diferită și dăunătoare necondiționat sănătății.
Consecințele excesului de cortizol în sistemul nostru sunt hipertensiunea arterială, scăderea țesutului muscular, scăderea densității osoase, hiperglicemie, creșterea grăsimii abdominale, scăderea imunității și funcția tiroidiană suprimată.
În primele etape ale stresului sau în timpul stresului acut, eliberarea de TSH (hormonul care eliberează tirotropina hipotalamusului) crește, ceea ce duce la o creștere a TSH a glandei hipofizare și la o creștere a activității tiroidiene. În cazul stresului prelungit, activitatea acestui sistem este suprimată de o creștere prelungită a nivelului de glucocorticoizi.
Acest lucru poate duce la mari probleme, cum ar fi colesterolul ridicat, diabetul, atacul de cord și accidentul vascular cerebral. Tot ceea ce provoacă o creștere cronică a cortizolului provoacă boli cronice.
Cortizolul este cunoscut că crește pofta de mâncare și poate stimula poftele pentru alimentele zaharoase și grase. Totuși, pe măsură ce glanda suprarenală este epuizată din cauza stresului cronic, nivelul glicemiei poate scădea sub normal. În încercarea de a face față acestei reduceri a zahărului, o persoană poate dezvolta pofta de ceva care crește rapid glicemia. Foarte des, persoanele stresate pot mânca necontrolat.
Dacă stresul a progresat în stadiul cronic, supraalimentarea constantă duce la supraponderale și la hiperinsulinemie și rezistență la insulină.
Drept urmare, o cantitate semnificativ mai mare decât cea obișnuită de insulină intră în fluxul sanguin. Pancreasul care a secretat o astfel de cantitate de insulină este într-o stare de „șoc”. În prezența altor factori de risc, acest lucru poate fi suficient pentru dezvoltarea diabetului.
Psihologia stresului
Libertatea emoțională, capacitatea de a vă arunca, a-ți oferi emoțiile în lumea exterioară și a nu le acumula în tine este principalul element al luptei psihologice împotriva stresului.
Când spun că unii oameni mănâncă mai puțin în timpul stresului, în timp ce alții mănâncă mai mult decât de obicei, concluzia sugerează: „În timpul stresului foarte sever asociat cu o amenințare la viață, când o persoană se pregătește pentru șocuri extreme, dureri severe etc., nevoia de hrană dispare.
Corpul, chiar dacă îi este foarte foame, trece la sarcina mai importantă – „salvați!” . Este inutil să convingi un soldat să mănânce înainte de luptă. În schimb, stresul moderat, care nu este asociat cu o amenințare la adresa vieții, dar constant, contribuie la glutonie. Lucrurile încep să se lege.
În condiții de stres, este posibil să nu aveți grijă să monitorizați actualitatea nutriției și a injecțiilor de insulină. Poate că mănânci alte alimente pentru că ești suprasolicitat și nu găsești timp pentru a-ți pregăti preparatele obișnuite. Unii consumă mai multe zaharuri și alcool pentru a avea puterea de a supraviețui perioadelor de stres.
În vremurile noastre majoritatea factorilor sunt considerați stresanți: stres la muncă, un vecin neplăcut, trafic periculos pe drumuri, stresul generează eliberare de glucide. Prin urmare, zahărul suplimentar eliberat de răspunsul la stres rămâne neutilizat.
Stresul face parte din viața de zi cu zi a fiecărei persoane. Chiar și evenimente plăcute, cum ar fi promoțiile, găsirea unei locuinţe de închiriat, revolta faţă de o lume necinstită pot fi stresante. De fapt, a trăi înseamnă a fi stresat. Dar ceea ce determină cu adevărat nivelul nostru de stres este modul în care reacționăm la schimbările și încercările vieții.
Factorii de stres sunt de obicei evenimente externe, deși uneori propriile noastre gânduri pot fi provocatoare de stres; în ceea ce privește stresul în sine, este întotdeauna un eveniment intern.
Efecte ale stresului
Hormonii de stres cresc glicemia
De ce reducerea stresului scade nivelul de zahăr? Mai mulți factori acționează aici. În primul rând, atunci când sunteți încordat, organismul produce hormoni de stres, cum ar fi cortizolul, pentru a vă ajuta să răspundeți la pericol. Acești hormoni cresc ritmul cardiac și respirația și, de asemenea, direcționează glucoza către sânge pentru a da energia necesară mușchilor. Rezultatul este o creștere a glicemiei.
Stresul promovează rezistența la insulină
Diabetul în sine este deja neplăcut, dar hormonii de stres îngreunează pancreasul să facă insulină, care este necesară pentru eliminarea glucozei din sânge. Unii dintre acești hormoni contribuie, de asemenea, la rezistența la insulină.
Stresul duce la creșterea în greutate
Motivul principal pentru a face față stresului cronic este că cortizolul crește pofta de mâncare. Dacă este mai simplu, stresul te face să mănânci mai mult. Stresul stimulează, de asemenea, celulele din stomac să acumuleze grăsime. Anume, excesul de grăsime din această zonă crește riscul unui atac de cord.
Practicând regulat metode de relaxare, veți scădea nivelul hormonilor de stres și puteți opri această conexiune. De asemenea, vă va ajuta să finalizați sarcinile legate de controlul nutriției și de exerciții fizice. Când ești stresat, vrei să mănânci ceva gras, bogat în calorii. De asemenea, este puțin probabil să mergeți la o plimbare lungă atunci când sunteți plin de probleme urgente, termenul limită se apropie, etc. Când înveți să te relaxezi, poți face pasul înapoi și să vezi întreaga imagine și să-ți dai seama de adevăratele tale priorități, inclusiv asistența medicală la nevoie.
În plus, controlul stresului ajută la evitarea problemelor emoționale asociate cu un control slab al glicemiei, inclusiv depresia și frica.
Alimente care ajută la gestionarea stresului
Acestea vor alina anxietatea și vor reduce conținutul cortizolului (hormonul de stres din sânge). Mulți oameni cred că stresul este o scuză pentru o vreme pentru a uita de alimentația sănătoasă. Dar data viitoare când rămâneți încântați înainte de examenul viitoare sau o întâlnire importantă la locul de muncă cu o bucată de tort, nu uitați că mâncarea „de gunoi”(foarte nesănătoasă) nu vă va ajuta să faceți față tensiunii nervoase.
Alimente care vă vor oferi un nivel stabil de zahăr în sânge, vor reduce anxietatea și vor crește conținutul de dopamină – un hormon care provoacă o senzație de plăcere, sunt:
Ciocolata amară
Ciocolata neagră se crede că poate să scadă nivelurile de cortizol, hormonul stresului. În același timp, crește conținutul de serotonină. Dar este important să ne amintim că nu orice tip de ciocolată are astfel de proprietăți miraculoase. Dacă doriți să obțineți beneficiul maxim, alegeți ciocolata fără aditivi și cu o cantitate minimă de zahăr.
Dacă aveți un termen limită sau negocieri importante, pregătiți o salată. Acidul folic din legume ameliorează simptomele depresiei și calmează organismul. Cert este că favorizează formarea dopaminei, un hormon care este direct responsabil de emoții. Broccoli, sparanghel și varza de Bruxelles sunt cele mai bogate în această substanță.
Afine
Toată lumea știe că afine sunt esențiale pentru ochi. Dar acest lucru nu se termină cu proprietățile sale utile. Această boabă este bogată în antioxidanți care protejează celulele de efectele nocive ale radicalilor liberi care provoacă îmbătrânirea prematură. Prin urmare, afinele consolidează sistemul imunitar, iar un corp sănătos face față stresului mult mai bine.
Superalimente care sunt şi suplimente pentru diabetici:
Mormondica charantia*castravete amar
Schinduf *stimuleaza secretia de insulina
Scortişoară
Vitamina C naturală
Aloe vera, suc şi pulbere
Pulbere de Amla
Pulbere de Moringa*controleaza nivelul zahărului din sânge şi poate vindeca diabetul de tip 2
Cuişoare, inclusiv ulei de uz intern în caz că îl suportaţi
Garcinia Cambogia
Silimarina din Armurariu*scade rezistenţa la insulina
Gymnema Sylvestre*supranumita şi sugar destroyer, scade nivelul zahărului , creşte nivelul secreţiei de insulina
Ghimbir
Ceai verde
Magneziu
Ce nu mai mâncăm
De fapt cheia succesului în multe tratamente este în ceea ce scoatem din alimentaţie.
Lapte de origine animală, unul din factorii care cauzează diabet şi un aliment principal care menţine haosul glicemiei în diabet. Laptele este lichid matern destinat puilor până la înţărcare. Laptele altor specii cauzează oamenilor ravagii hormonale. Diabetul se poate declanşa cu uşurinţă şi datorită dereglărilor unor hormoni.
Lactate de origine animală, concentrat din lapte animal,” bombe” de colesterol, alergeni, cazeina, lactoza, etc. Un principal factor inflamator şi o cauză sigură a menţinerii diabetului în forme agresive.
Carne. Carnea se va înlocui cu orice altceva iar organismul va fi eliberat de povara de a digera ceva mort din punct de vedere nutriţional şi care ne seacă de energie.
Grăsimi de origine animală şi grăsimi rafinate, inclusiv de origine vegetală. Aceste grăsimi sunt depozitate în celule, celulele umplute cu grăsimi nu mai sunt disponibile să primească rapid insulină.
Primul motiv pe care îl găsesc oamenii ca scuză să nu renunţe la consumul de produse de origine animală este faptul că nu vor avea surse de proteine.
Mereu am afirmat şi am susţinut că plantele au suficiente proteine inclusiv pentru a construi şi a menţine masa musculară a unui culturist de performanţă.
Recent am pregătit un meniu pentru o persoană cu probleme renale, inclusiv cu pietre la rinichi şi am realizat că plantele au proteine atât de multe încât avem nevoie de o cantitate chiar mică pentru a ne asigura aportul de proteine.
În bolile renale se urmează o dietă hipoproteică. Medicii cărora le pasă de pacienţi recomandă încetarea imediată a consumului de carne, lapte, lactate, ouă. Mulţi ar spune că este simplu, se urmează o dietă vegană. Dar vegetalele au proteine din plin.
Proteinele din vegetale sunt uşor de digerat, nu au reziduuri toxice precum cele de origine animală, sunt de calitate superioară, nu suprasolicită organismul. Din păcate când se ajunge la probleme renale, nici acest tip de proteine nu este bine tolerat de rinichi.
Ce sunt proteinele şi cum funcţioneză acestea
Proteinele sunt cărămizile cu care este construit corpul uman.
„Dacă ar exista o fabrică şi proteinele ar fi muncitorii din ea, atunci acei muncitori ar executa toată munca la liniile de producţie, după care ar reconstrui toată fabrica şi, la sfârşit, pe ei înşişi.”
Proteinele sunt compuse din AMINOACIZI.
Exista 20 de aminoacizi diferiţi care pot forma o proteină, 9 dintre aceştia nu pot fi sintetizaţi de organismul uman. Există animale care îşi pot sintetiza toţi aminoacizii.
Aminoacizii pot fi:
Esenţiali– este necesar să fie obţinuţi din alimentaţie. Corpul nostru nu îi poate sintetiza.
Condiţionat esentiali – corpul îl pot produce întotdeauna în cantităţi suficiente, mai ales atunci când există stres constant, când suntem bolnavi, existenţa stresului catabolic sau efectuarea de antrenamente intense.
Neesenţiali– corpul ii poate produce singur în cantităţi suficiente.
Aminoacizi esentiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilallanina, treonina, triptofan, valina.In cazul copiilor histidina şi arginina sunt consideraţi tot esenţiali.
Aminoacizii condiţional esenţiali sunt: arginina, cisteina, glutamina, glicina, prolina și tirozina.
Aminoacizii neesenţiali sunt: alanina, asparagina, acidul aspartic, acidul L-glutamic și serina.
In timpul procesului de digestie, corpul separa proteinele pe care le ingerăm în aminoacizi separaţi, care contribuie apoi la plasma pool of aminoacids depozitul de aminoacizi din plasma (plasma pool of amino acids), aminoacizi care sunt disponibili şi circula împreună cu sângele. Acest depozit de aminoacizi este reînnoit încontinuu.
Trebuie să înţelegem că alimentaţia noastră nu trebuie să fie formată doar din proteine. Din păcate omnivorii şi mai ales carniştii sunt îndoctrinaţi cu ideea că absolut tot ceea ce mâncăm trebuie să fie bogat în proteine. Tot din acest motiv cu toţii ajung să dezvolte boli renale, inclusiv sportivii care îşi construiesc singuri meniuri cu un conţinut imens de proteine; mai grav fiind dacă au un nutriţionist care le indică un astfel de meniu.
Extrem de mulţi oameni consumă proteine de calitate nociv de proastă. Oamenii consideră carnea prăjită în ulei, mezelurile sau veşnicele aşa zise grătare( deja sunt considerate un fel de mâncare tradiţională) sursă de proteine. Dar toate acestea sunt surse de toxine care ne otrăvesc organismul şi ne distrug rinichii.
Sigur, funcţionam optim când avem un aport potrivit de proteine. Dar cât este acest aport şi din ce surse?
În lumea modernă nu există deficit de proteine, există clar exces de proteine!
Deficitul de proteine mai este cunoscut doar în ţările din lumea a treia, în tările foarte sărace în care oamenii MOR de foame la propriu!
În restul lumii oamenii consumă în exces proteine iar bolile datorate acestui stil de alimentaţie sunt pe măsură, adică groaznice, dureroase şi costisitoare.
Practic oamenii mănâncă mult şi prost şi le place.
Proteine complete şi incomplete
Organismul uman nu are nevoie de toţi cei 9 aminoacizi esenţiali la fiecare masa.
O alimentaţie pe diversificată pe bază de vegetale poate asigura toţi aminoacizii esenţiali fără efectele dăunătoare ale proteinei din animale moarte sau din laptele acestora.
Ceea ce nu ştiu oamenii şi mulţi nu vor nici să înveţe şi nici să accepte: toate vegetalele au proteine.
Şi toate persoanele care consumă produse din carne şi lactate zilnic, vor avea în faţă mai devreme sau mai târziu această indicaţie medicală: meniu hipoproteic.
Şi atunci vă provoc!
O să vă demonstreze până şi Universul că o să fie greu de constituit un astfel de meniu deoarece vegetalele au proteine.
Dacă toată viaţa am consuma proteine din vegetale, aceste proteine nu ne-ar provoca boli renale, pietre, etc. Dar niciodată nu o să afirm la fel despre proteinele de origine animală!
Ziua Internațională a femeii (denumită generic Ziua femeii) este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii.
Din păcate încă multe femei au doar dreptul de a face copii şi a servi bărbatul.
Ceea ce trebuie să înţelegem este faptul că schimbarea începe mereu de la noi, de la propria persoană iar unite putem lupta pentru o lume mai bună pentru toate femeile.
De ziua ta, femeie, să te alinţi, dacă nu primeşti flori atunci cumpără un buchet de flori şi bucură-te de el, să iei o cină elegantă, să faci o baie fierbinte cu spumă, să bei un pahar de vin de calitate superioară cu sau fără alcool, precum acesta.
Să te iubeşti! Să te alinţi! Să te răsfeţi!
Ca să putem fi cât se poate de fericite, să avem puterea de a face din lumea aceasta un loc mai bun, să emanăm energie pozitivă trebuie să rămânem sănătoase.
Pentru ca noi să fim sănătoase trebuie să facem alegeri corecte în ceea ce priveşte alimentaţia.
O alimentaţie sănătoasă constă în hrană de origine vegetală, alimente integrale, alimente funcţionale şi superalimente.
Vă prezint o reţetă de smoothie reconfortant, energizant, de alintat papilele gustative, care îmi este dragă mie:
1 linguriţă sirop de yacon, sirop de curmale sau alt îndulcitor natural
La mulţi ani de ziua femeii!
Vă doresc o primăvară minunată şi sănătoasă în care să faceţi cea mai bună alegere din viaţa voastră: să vă hrăniţi sănătos cu vegetale. Primăvara aceasta să înfloriţi precum cea mai frumoasă floare!
Oamenii sunt fiinţe spirituale, având la bază bunătatea,răspundem la stări de stres şi tocmai de aceea răspundem şi la terapii. Oamenii au trăit în natură şi s-au hrănit din natură dar acum trăiesc între betoane, stres, aglomeraţie şi se hrănesc cu animale crescute intensiv cu hormoni de creştere, în locuri supra aglomerate şi mizerabile, bătute şi stresate până îşi dau ultima suflare. Aceasta este cărniţa din farfuria ta. Omul este singura specie care pur şi simplu îşi distruge propria casă, planeta Pământ. Omul este singura specie care îşi distruge singura sursă de hrană adevărată, pământul şi natura.
Oamenii sunt construiţi să trăiască în comuniune cu natura, nu să o distrugă. Cât de greu este să înţelegem că natura a fost dintotdeauna casa oamenilor. Betoanele şi blocurile au apărut mult mai târziu.
Pădurea pentru mine
Mie îmi pare foarte rău pentru faptul că în câţiva ani nu voi mai putea practica terapia mea preferată, baia de pădure.
Mereu am simţit că o plimbare în natură, pe munte, prin pădure reprezintă pentru mine o terapie foarte plăcută. Dintotdeauna m-am bucurat de atmosfera liniştită a pădurii, de aerul curat şi oxigenat, de peisajele superbe, de miresmele florilor şi plantelor, de ciripitul păsărilor. Pădurea m-a ajutat mereu să mă liniştesc. În pădure mă simt atât de liberă, descătuşată de betoane şi zgomot, deconectată de la problemele zilnice. În pădure pot să fiu pur şi simplu mai aproape de mine.
Recomand această terapie şi cuplurilor deoarece în pădure ascultăm diferit, ne exprimăm diferit, suntem într-o altă stare, o stare mult mai liniştită decât de obicei.
Baia de pădure
Terapia prin baie de pădure a fost dezvoltată în Japonia în anii 1980 și a devenit o piatră de temelie pentru stimularea sănătății și a procesului vindecării.
În japoneză, shinrin înseamnă „pădure’, iar yoku „baie’. Deci, shinrin-yoku ar presupune o baie în atmosfera pădurii. Ca şi componentă esențială a medicinei preventive și curative Shinrin-Yoku este o practică japoneză tradițională de imersiune în natură prin toate cele cinci simțuri.
În Japonia, începând cu anul 2004, s-au efectuat foarte multe studii pentru a investiga efectele mediilor forestiere, ale pădurii asupra sănătății umane. Chiar s–a dezvoltat o nouă știință medicală numită Medicina Forestieră, o știință inter-disciplinară, aparținând categoriilor de medicină alternativă, medicină de mediu și medicină preventivă, care cuprinde efectele mediilor forestiere asupra sănătății umane.
În Germania, pentru prima dată în Europa, pe bază științifică se dezvoltă și se cultivă păduri de vindecare în zona Mecklenburg – Vorpommern. De asemenea, în spațiul din Marea Baltică Heringsdorf, Germania a depășit un rol de pionierat și a înființat deja o primă stațiune balneară bazată cu indicații de baie de pădure.
Datele raportate în literatura de specialitate privind componentele curative ale băii de pădure se referă la următoarele efecte:
1) funcția sistemului imun (creșterea celulelor natural killer/prevenția cancerului);
2) sistemul cardiovascular (hipertensiune/boala arterială coronariană);
3) sistemul respirator (alergii și boli respiratorii);
4) depresie și anxietate (tulburări de dispoziție și stres);
5) relaxare mentală (tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate);
6) sentimentul de „venerație” (creșterea sentimentelor de gratitudine și altruism);
7) ipoteza reducerii stresului a lui Ulrich( ipoteza conform căreia capacitatea oamenilor de a se recupera din situaţii de stres este mult mai mare prin expunerea la spaţii verzi).
6) ipoteza biofiliei a lui Kellert și Wilson(tendinţa înnăscuta a oamenilor de a căuta legături cu natura și alte forme de viaţă).
Cuvânt de încheiere
gustare vegană pe munte, iarna
În ultimii ani am distrus iremediabil( adică fără şanse de reîmpădurire!) peste 80% din pădurile globului pământesc.
O mare parte din pădurile amazoniene sunt distruse pentru a cultiva soia modificată genetic ca hrană pentru vite. Aceea soia este exportată pe tot globul, mai ales în Europa. Astfel fiecare om care bea lapte şi consumă carne este vinovat de distrugerea planetei. Şi consumul local nu face diferenţă mare, vitele fiind cele mai mari producătoare de gaze de seră printre care metan. Nu, nu contează că este vaca de la ţară care paşte liberă pe păşune.
Sigur, nepăsarea nu este uşor de tratat deoarece este nevoie să citim, să ne informăm corect, să ne hrănim cu vegetale ca să vedem pur şi simplu cât de bine ne putem simţi la orice vârstă, iar oamenii sunt reticienţi la lucruri care nu fac parte din tradiţiile greşite moştenite din familie.
Poate dacă ne-am hrăni cu vegetale, am înceta să mai trăim cu animale moarte şi medicamente, dacă ne-am respecta organismul, am respecta natura, am mai merita o şansă pentru a mai trăi frumos pe această planetă.
Mănâncă ca să trăieşti! Nu trăi ca să mănânci. Respectă dreptul la viaţă al tuturor fiinţelor.
Cu drag,
Enikö Pal,
specialist nutriţie, fitoterapeut, om iubitor de natură şi animale
Se spune că oricum eşti condamnat să te îmbolnăveşti, să devii sclavul industriei farmaceutice până când îţi vei da ultima suflare.
Dar dacă nu este aşa? Dacă putem schimba inclusiv cursul geneticii?
Dacă ne-am hrăni mai sănătos?
De obicei scriu despre ce să mâncăm mai sănătos, ce superalimente să introducem în alimentaţie pentru o sănătate de fier, cum să trăim în armonie cu natura şi să evităm bolile de orice natură.
Deoarece mulţi oameni găsesc greu să adopte obiceiuri noi sănătoase voi scrie în acest articol cum poţi face ca sigur să dezvolţi o mulţime de boli care îţi vor face viaţa mai grea şi dureroasă în timp destul de scurt.
Atunci când scoţi din viaţa ta un obicei sau un aliment nesănătos pentru totdeauna, vei găsi imediat un înlocuitor sănătos. Sunt convinsă că mulţi oameni trăiesc cu impresia că o alimentaţie sănătoasă trebuie să conţină în fiecare zi lactate , carne şi ouă. Că trebuie să fim abonaţi la farmacie ca să supravieţuim. Că mereu trebuie să mergem la spital şi la medici şi că trebuie să distrugem natura deoarece până când trăim noi este în regulă. Şi cel mai important, oamenii sunt spălaţi non-stop pe creier de către mass media. Oamenii inteligenţi îşi caută surse de informare corecte şi reale, nu se lasă spălaţi pe creier de reclamele de la TV, de reclamele de la radio, de toate mizeriile şi minciunile ordinare ce le promovează industria cărnii şi a laptelui dar mai ales industria farmaceutică, cel mai mare beneficiar al prostiei umane.
Care sunt obiceiurile tale sigure 100% către boli şi dureri?
Consumul de lapte după înţărcare,adică după ce nu mai suntem alăptaţi la sânul mamei. Câţi oameni beau lapte de la alte specii de animale? Foarte mulţi! La fel de mulţi oameni suportă consecinţele consumului de lapte.
Din punct de vedere genetic specia umană nu poate digera optim laptele. Din simplul motiv că nu mai avem nevoie de lapte de la alte specii! Medicina o numeşte intoleranţă la lactoză. Oamenii inteligenţi o numesc: nu eşti viţel, viţică, ied, miel ! Eşti om şi nu trebuie să sugi laptele din faţa celor cărora le aparţine. Crampe, balonare, diaree, constipaţie, sunt consecinţe ale consumului de lactate.
Consumul de lapte de la alte animale provoacă bărbaţilor cancer de prostată şi femeilor cancer ovarian. Studiile demonstrează că oamenii nu au nevoie de hormonii din lapte. Doar puiul speciei de la care bei tu laptele are nevoie de hormonii respectivi.
Boli de inimă. Îţi sună cunoscut? Cauză: consumul de lapte şi lactate.
Hipertensiune, atât de comună! Dar nu din coincidenţă se confruntă cu ea oamenii care consumă lapte şi lactate. Desigur şi carne. Deoarece acestea sunt surse de colesterol. Vegetalele nu au colesterol.
Fiecare cană de lapte creşte cu 30% riscul de a dezvolta boala Parkinson! Când bei paharul acela de lapte în fiecare zi să te gândeşti cum o să tremuri peste câţiva ani.
Fiecare cană de lapte creşte cu 60% rezistenţa la insulină, practic un drum sigur şi scurt spre diabet!
Astmul este o afecţiune tot mai comună şi se asociază direct cu consumul de lapte şi carne.
Ştiţi mizeria aceea pe care încă o credeţi, că laptele este bun pentru oase, păcat că o ştiţi. Consumul de lapte şi lactate este cel mai sigur drum spre osteoporoză. Iar industria farmaceutică colaborează cu industria lactatelor iar tu eşti pacientul fraier care le dai bani. În loc să bei un lapte de ovăz, orez, caju, soia, migdale, spelta, alune, mei, hrişcă etc.
Consumul de lapte provoacă cele mai grave forme de acnee. Oamenii încercă să o înlăture cu chimicale de sinteză, în timp ce beau lapte în fiecare zi. Dacă s-ar înţărca în scurt timp pielea lor ar fi altfel.
Şi un subiect sensibil: imunitatea. Mai ales că acum avem nevoie de ea la maxim, în plină pandemie de Covid.
Imunitatea ne poate apăra de multe boli, ne poate scăpa de multe durei, ne poate face viaţa mult mai bună. Dacă nu avem imunitate viaţa poate deveni un coşmar, dureri zi şi noapte, stare de rău şi dezvoltarea multor boli. Şi când spun boli, este de rău.
Poftă bună la paharul de lapte şi la felia de caşcaval alături de următoarele în scurt timp:
mucus, constipaţie, pietre la rinichi( interesaţi-vă cât de tare doare această afecţiune), diabet (nu este genetic, este că bei lapte!), scleroză multiplă, astm, boli de inimă, hipertensiune, cancer ovarian, cancer de prostată, obezitate, osteoporoză, vaginite, ulceraţii, îmbătrânire accelerată.
Şi acum stai şi meditează: de ce bei lapte….
Răspunsul: pentru că vrei să te afli pe drumul sigur spre boală.
Dacă citeşti acest articol, alege laptele vegetal, mai delicios, mai ieftin, sănătos( nu pot spune MAI SĂNĂTOS deoarece laptele de origine animală este 100% nesănătos), prietenos cu planeta, cu natura, cu animalele şi nu vine la pachet cu nici o boală.
Devin-o mai inteligent pe măsură ce te informezi din surse corecte şi reale.
Sănătatea este dreptul fiecărui om, atâta timp cât trece de nivelul „spălat pe creier” de tradiţie, mass media şi industria sclavagismului.
Iar celor care spun că oamenii au băut mereu lapte de la alte animale vă doresc un drum bun spre boală şi mulţumim că ne distrugeţi planeta.
Un studiu efectuat pe 2000 de persoane consumatoare de lapte de origine animală a demonstrat că acestora le este afectată gândirea deoarece oamenii din punct de vedere genetic nu pot digera optim laptele de la alte animale, anumite componente din lapte se depun pe legăturile neuronale, astfel creierul nu mai funcţionează optim. Oamenii nu mai pot digera nici laptele propriei specii după vârsta de aproximativ 3 ani.
Din păcate o mare parte a populaţiei globului nu mai doreşte să îşi schimbe părerea despre consumul de lapte tocmai pentru că deja este afectată la nivelul creierului. Ei îşi cresc copii în aceeaşi prostie. Noi ne pierdem planeta. Industria farmaceutică şi industria sclavagismului pentru lapte au de câştigat iar în final toţi o să pierdem deoarece Terra este încă singura planetă locuibilă.
Autor: Enikö Pal, consultant nutriţie şi fitoterapie
Industria lactatelor de origine animală este imensă dar din fericire în continuă scădere. Industria lactatelor de origine animală este un monstru care se luptă pentru supravieţuire pe ultima sută de metri.
Acest monstru care distruge planeta şi ucide miliarde de fiinţe blânde şi nevinovate este hrănit şi susţinut cu bani de către oamenii care încă beau lapte de vacă pentru calciu, de către cei care încă sunt spălaţi pe creier de către reclamele de la TV şi de către cei care deşi sunt adulţi încă doresc lapte, inclusiv de la alte specii.
Decenii la rând am definit mâncarea precum laptele şi derivatele din lapte ca fiind secreţii lactice de la vite. Deşi se crede că unii dintre noi am evoluat şi nu mai bem secreţii de nici un fel care curg din alte animale, noi putem fi de asemenea cei care se reîntorc la origini, la alimentaţia naturală şi corectă a omului. Dacă oamenii ar fi distrus totul dintotdeauna în modul cum o facem noi de nici două sute de ani încoace, noi nu am fi existat deja de sute de generaţii.
Istoria termenului „lapte”
Lingvistic vorbind, folosirea termenului „lapte”ca să ne referim la „sucul alb al anumitor plante”(secunda definiţie a cuvântului lapte în Oxford American Dictionary) are o istorie care este discutată de secole.
Culturile de pe tot globul au obţinut „lapte” din plante cu foarte mult timp înainte să crească animale pentru acest motiv sau pentru carne. Obţinerea laptelui din nuci de cocos în Asia, pe plajele din Africa sau Australia s-a întâmplat cu sute de ani înainte ca oamenii să introducă sclavagismul animalelor de fermă şi să transforme vitele în aparate de dat lapte. Chiar şi în Europa se consuma mult lapte din nuci şi seminţe.
Ken Albala, profesor de istorie la Universitatea Pacific şi gazdă a podcast-ului Food: A Cultural Culinary History, afirmă că laptele de migdale este prezent în aproape fiecare carte de reţete medievală.
În timp ce California produce 80% din migdale pe plan mondial, nucile își au originea în Orientul Mijlociu, făcându-și drum spre sudul Europei alături de mauri în secolul al VIII-lea. Potrivit Smithsonianului, „laptele lor – da, europenii medievali îl numeau lapte în diferitele lor limbi și dialecte – a devenit rapid foarte renumit şi dorit printre aristocrați, chiar şi atât de departe precum în Islanda.
Creştinii consumau lapte de migdale din motive religioase, precum zilele de post Miercuri şi Vineri.
Laptele de migdale a devenit un aliment nutritiv, găsindu-şi loc în arta culinară de la dulciuri la feluri principale.
Ce tipuri de lapte vegetal există?
Există zeci de variante de „lapte” vegetal sănătos şi hrănitor. Nu avem nici un motiv să consumăm lapte de la alte animale. Nici ca adulţi, nici ca bebeluşi şi nici atât copiii.
Industria lactatelor vegetale devine din ce în ce mai cerută şi din fericire ne umple rafturile magazinelor cu enorm de multe variante precum lapte din: migdale, cocos, cânepă, soia, orez, ovăz, spelta, caju etc.
Desigur ele se pot prepara cu uşurinţă şi acasă.
Ripple Foods din California produce lapte din mazăre galbenă, iar în Australia, Milkadamia este una dintre singurele companii din lume care produc lapte din nuci de macadamia. Potrivit mărcii, procesul de fabricare a laptelui de macadamia este amabil și blând cu mediul; își conduce fermele cât mai natural posibil cu tehnici de cultivare holistică.
De asemenea, laptele de ovăz se bucură de o periodă de creştere, şi datorită brandului suedez Oatly. Producătorii nu pot obține suficientă băutură cremoasă și se luptă să țină pasul. Clienții americani sunt atât de dornici de un gust de Oatly, încât compania a deschis o nouă unitate de procesare în New Jersey pentru a produce suficient lapte de ovăz pentru a satisface cererea.
La ce poţi folosi laptele vegetal?
Exact ca şi laptele de origine animală, poţi bea laptele vegan din pahar sau recipient, îl poţi folosi la preparat latte, în micul dejun, în smoothie, prăjituri, dulciuri, îngheţată , orice în ceea ce ai folosi lapte de origine animală.
Care sunt paşii următori pentru industria lactatelor vegetale?
Este foarte greu să te lupţi cu mizeria din sistemul alimentar, cel al fermelor de animale , al farmaciilor! Toate mulg la propriu aceeaşi vacă, induc în creierul omului că trebuie să bea lapte de vacă.
Astfel politica sistemului alimentar numeşte laptele de vacă aliment de bază( mizeria numărul 1), fermele de animale care violează miliarde de femele anual ca să rămână însărcinate şi să continue să producă lapte ca apoi să le ucidă puii ne spală pe creier cu ajutorul mass mediei că trebuie să consumăm lapte pentru calciu( mizeria numărul 2), şi desigur medicii care ne recomandă otrava numită lapte de origine animală ca apoi tot ei să ne prescrie medicamentele pentru efectele negative ale laptelui animal asupra organismului uman( mizeria numărul 3). Şi toate aceste trei mizerii mulg aceeaşi vacă nevinovată, animal fără apărare care este ţinut sclav cu ajutorul tău şi pe banii tăi, consumatorul de lactate de origine animală.
Niciodată în istorie nu am fost nevoiţi să bem laptele altor fiinţe, sub nici o formă şi cu nici un pretext nu trebuie să facem asta acum, când lumea vegetală ne oferă variante şi combinaţii nesfârşite de lapte şi lactate vegetale.
Pentru sănătatea ta, pentru animale, pentru a reduce poluarea, pentru planetă, pentru a fi mai uman, pentru cei dragi ţie, începe să consumi lapte vegetal şi scoate nepăsarea din viaţa ta.
Pentru că în sfârşit îţi pasă!
Citeşte şi articolele despre cum este obţinut laptele pe care îl bei, adevărul dincolo de cutia de lapte.
Un studiu la care au participat 2300 de vegani single arată că veganii sunt mult mai toleranţi decât omnivorii. 82% dintre vegani acceptau o primă întâlnire cu un omnivor şi 72% ar fi acceptat şi o relaţie serioasă. În timp ce un procent mult mai mic de omnivori ar fi acceptat o relaţie cu o persoană vegană. Cel mai puternic argument că veganii sunt parteneri toleranţi îl reprezintă faptul că există multe cupluri vegan-omnivor.
Te pot duce în cu totul altă dimensiune în arta culinară.
Deşi nu realizează acest aspect, omnivorii nu au degustat extrem de multe alimente şi mâncăruri atât de delicioase şi hrănitoare. Relaţia cu un vegan poate aduce în bucătaria unui omnivor noi arome şi gusturi încântătoare pentru toate simţurile. Veganii nu sunt limitaţi la 3 alimente: carne, lapte, ouă. Veganii sunt aproape nelimitaţi în ceea ce priveşte mâncare şi mereu caută neobosiţi noutăţi . Mereu când povestesc despre ceea ce mănânc, cei cărora le povestesc sunt uimiţi. Iar eu spun doar de alimente obişnuite. Dacă te pasionează arta culinară şi mâncarea bună trebuie să te întâlneşti cu un vegan, te poate duce în cu totul altă dimensiune din acest punct de vedere.
O viaţă intimă excelentă
Sunt şanse foarte mari să ai parte de o viaţă intimă extraordinară. De ce? Pentru că veganii pot. Pot deoarece sunt mai sănătoşi din punct de vedere fizic (plantele nu au colesterol rău care se depune pe artere, de exemplu) şi din punct de vedere spiritual. Pe aspectul spiritual oamenii nu dau nici o valoare, dar cum specia umană este spirituală, ceea ce mâncăm ne afectează în mod direct. La vegani plantele aduc doar energie pozitivă şi un corp mult mai curat pe interior. O serie de studii au demonstrat că veganii miros mult mai bine şi mai atractivi din punctul de vedere al relaţiilor intime.
Sursă de inspiraţie
Veganii sunt o sursă de inspiraţie! O relaţie cu un vegan te poate inspira să ajungi acolo unde îţi doreşti, să îţi urmezi visele. Pentru că veganii sunt exemplul cel mai bun în ceea ce priveşte puterea şi încrederea de a urma ceea ce te reprezintă, a fi oaia neagră în turma cu oi albe. De a avea curajul să mergi în direcţia aleasă, chiar dacă direcţia nu este alături de turma care apoi te va judeca. Veganii au curaj şi onoare. Veganii sunt cei care luptă pentru scopurile alese şi care nu sunt doar personale(precum sănătatea) ci sunt şi pentru animale, oameni, planetă. Relaţia cu un vegan poate să îţi aducă în viaţă doar lucruri pozitive.
Partener de discuţii
Un vegan poate să fie un partener cu care să poţi vorbi foarte multe lucruri. Acest lucru este valabil deoarece veganii sunt persoane cu mintea deschisă, persoane curioase şi interesate să vadă dincolo de ceea ce li se oferă în faţă de către cei din jur, de către rafturile magazinelor, de către mass media. Un vegan poate să cunoască aspecte legate de viaţa de zi cu zi de care omnivorii nici nu au auzit. Veganii ştiu multe lucruri deoarece sunt mereu în căutarea de noutăţi şi în căutarea de a fi mai buni, de a face mai puţin rău planetei. Bun venit în lumea subiectelor de discuţie despre lucruri care ne afectează direct în fiecare secundă, fie ştiinţă, natură, sport, tehnologie, mâncare, animale, istorie etc.
Câtă dragoste!
Veganii sunt iubitori! Cum să nu fie?! Veganii iubesc altfel, ei iubesc tot. În timp ce altora nu le pasă decât de propria persoană sau propria familie şi maxim un câine modificat genetic, veganilor le pasă de tot ceea ce este în jurul lor, fără graniţe de nici un fel. Nouă ne pasă de propria persoană, de corpul nostru şi de starea spirituală, iubim animalele, planeta, natura, plantele, copacii, apa, pădurile, mările, aerul, cerul, şi oamenii! Deoarece oamenii aleg să facă din această lume IAD sau RAI. Dacă oamenii aleg să facă IAD pentru animale, IAD aleg şi pentru propria lor persoană. Bolile de nutriţie nepotrivită nu iartă pe nimeni. Veganii aleg ca să facă din această lume RAI. Veganii radiază iubire! Poţi dărui atât de multe animalelor după ce nu le mai mănânci şi planetei după ce nu o mai distrugi. Atât de multă dragoste. Iar din această iubire dăruită rămâne suficientă şi pentru un partener. Nici nu ştiu dacă există limită la iubire. Omnivorii, de exemplu, sunt selectivi. Iubesc câinele familiei dar mănâncă vita, porcul, puiul de găină etc. Veganii nu selectează, ei au suficientă iubire pentru toate fiinţele. Este un sentiment aparte de care merită să ai parte.
Dacă acest articol te-a inspirat poţi chiar tu sa devii vegan.
Iaurt vegan de la Harvest Moon si cacao nibs cu yacon
Cele mai populare culturi lactice pentru iaurturi vegane sunt: Streptococcus thermophilus, Lactobacillus bulgaricus, Lactobacillus acidophilus şi Bifidus lactis.
Primele două ajută la producerea zahărului în laptele acru de cocos sau migdale, producând o textură plăcută şi cremoasă. Celelalte două sunt probiotice, bacterii care sunt foarte benefice pentru intestinele noastre.
Iaurturile vegane sunt produse cu ajutorul culturilor lactice vegane (din plante) care sunt adăugate într-o bază vegetală( cocos, caju, soia etc.)
Bacteria Lactobacillus formează parte majoritară din „bacteriile bune” pe care le avem în organism. Avem o relaţia reciprocă benefică cu ele. Aceste bacterii bune ne protejează de agenţi patogeni, iar în schimb, ele primesc nutrienţi( precum resturi din tractul nostru digestiv)
O mare parte dintre probioticele din produsele fermentate sunt de tip Lactobacillus
Lactococcus este un gen de bacterii cu acid lactic care au fost anterior incluse în genul Streptococcus Group N1. Sunt cunoscuți sub denumirea de homofermentatori, ceea ce înseamnă că produc un singur produs, acid lactic în acest caz, ca produs principal sau unic al fermentației glucozei.
O mare parte dintre tuplinile de Lactococcus au fost izolate din iarbă sau din vegetale precum porumb baby şi mazăre verde proaspătă. Alte studii au raportat izolarea de tulpini lactice din vegetale fermentate, fructe proaspete minim procesate, vegetale precum broccoli sau castravete, seminţe germinate şi siloz.
Bacteria Lactobacillus nu conţine lapte de origine animală, chiar dacă poate denumirea induce în eroare.
Bacteria Lactobacillus poate să fie hrănită cu multe tipuri de zahăr, fie el din plante sau din lapte de origine animală. De obicei, dacă aceste bacterii au fost hrănite cu zahăr din lapte, acest aspect va fi precizat pe etichetă, datorită conţinutului de lactoză. Laptele de origine animală, produsele din lapte, inclusiv iaurtul, sunt alergeni puternici pentru organismul uman.
Lactobacillus acidophilus este o bacterie ce a fost localizată în tractul digestiv şi în cavitatea bucală atât la oameni cât și la animale. Ea face parte din categoria bacteriilor homofermentative, specii microaerofile , acestea transformă zahărul în acid lactic. Pentru dezvoltarea și acțiunea adecvată a acestei bacterii trebuie să cunoaștem următoarele: se dezvoltă optim în jur la 37°C, iar pH-ul trebuie menținut sub 5; are nevoie de prezența în mediu a acetaților, a calciului, riboflavinei, niacinei; este rezistent la acizi biliari; nu se dezvoltă la 15°C.
Unele tulpini de Lactobacillus acidophilus au caracteristici probiotice. Aceste tulpini sunt folosite în prepararea iaurtului şi nu numai, uneori împreună cu Streptococcus thermophilus şi Lactobacillus delbrueckii subsp. bulgaricus
Consumul de L. acidophilus scade colesterolul seric și crește colesterolul în materie fecală.
L. acidophilus este de asemenea corelat cu acţiunea antagonistă asupra creşterii Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Salmonella typhimurium şi Clostridium perfringens.
L. acidophilus reduce de asemenea şi formarea plăcii orale de către mutanţi Streptococcus.
Lactobacillus acidophilus face parte şi din flora vaginală alături de alte specii din gen, incluzând Lactobacillus crispatus, Lactobacillus gasseri, Lactobacillus jensenii şi Lactobacillus iners. Lactobacillus acidophilus are rol în prevenirea infecţiilor cu drojdii şi candida albicans.
Lactobacillus delbrueckii subsp. Bulgaricus este o subspecie de bacterie tradiţional izolată din iaurturile europene. Lactobacillus bulgaricus GLB44 diferă de celelalte tulpini de L. bulgaricus deoarece a fost izolată din frunze de Galanthus nivalis (ghiocel comun) în Bulgaria.
Devenind singura tulpină a acestei subspecii care are origine vegană( nu este din iaurt de origine animală) disponibilă ca probiotic comercial.
Habitatul natural al ghiocelului comun îl reprezintă zonele muntoase din Europa. Datorită acestui aspect, GLB44 poate să supravieţuiască şi la temperaturi de îngheţ, la fel a şi ghiocelul între Ianuarie şi Martie în natură, unde temeperaturile scad sub punctul de îngheţ. Aceste caracteristici în mediul natural permite GLB44 să supravieţuiască în alimente pe bază de plante şi rămân neafectate când sunt păstrate la congelator.
GLB44 are calităţi inhibitorii împotriva bacteriilor rele precum E. Coli and Salmonella spp. , aspect demonstrat într-un studiu de cercetare efectuat complet de către profesorul Andrew B. Onderdonk, PhD de la Harvard Medical School la centrul Brigham and Women’s Hospital. Studiul arată puterea şi efectul GLB44 împotriva agenţilor patogeni.
Toate celelalte tulpini de L. bulgaricus disponibile comercial sunt izolate din iaurturi tradiţionale şi crescute în lapte.
L. bulgaricus GLB44 creşte foarte bine şi în sucuri de vegetale. Deoarece toate probioticele conţin urme din materia organică în care au fost crescute, GLB44 conţine urme de sucuri vegetale.
GLB44 diferă semnificativ de alte probiotice precum L. plantarum 299v sau L. rhamnosus GG care sunt extrase din cavitatea bucală umană. Altele precum Bifidobacterium sunt extrase din fecalele de la nou născuţi, iar altele precum tulpini de L. brevis din canalul vaginal uman.
În timp ce majoritatea probioticelor au alergeni majori în materia în acre sunt crescute, GLB44 nu are alergeni majori. Nu conţine: lactoză, cazeină, gluten, alune, peşte, crustacee.
S. thermophilus, ca un starter de iaurt, poate converti rapid zahărul în acid lactic, ceea ce cauzează reducerea PH-ului rezultând în coagularea proteinelor. Această bacterie conferă propietăţi excelente în procesarea iaurtului, precum aromă, aciditate, viscozitate şi capacitatea de reţinere a apei.
Una dintre metodele tradiţionale de preparare a starter-ului de iaurt în Bulgaria este punerea unui buchet de plate particulare în lapte de oaie a cărui temperatură este menţinută la 45°C. Ca să investigheze originea bacteriilor de starter a iaurtului, Lactobacillus delbrueckii ssp. bulgaricus (L. bulgaricus) şi Streptococcus thermophilus (S. thermophilus).
Beneficii cercetate ale S. thermophilus: îmbunătăţirea digestiei, reducerea diareei asociată cu consumul de antibiotice, scade simptomele ulcerului, scade simptomele intestinelor permeabile, scade simpotomele IBS, scade diareea acută, creşte imunitatea, previne şi luptă împotriva infecţiilor respiratorii,previne ulcerul cauzat de H. pylori, scade simptomele SIDA, îmbunătăţeşte flora intestinală a bebeluşilor care nu sunt alăptaţi la sân, reduce simptomele dermatitei atopice, previne infecţiile vaginale, creşte colesterolul bun HDL, creşte activitatea antitumorală.
Sute de plante au fost culese din patru regiuni ale Bulgariei şi incubate în lapte steril. Cele două bacterii ţintite au fost izolate cu succes din plantele culese.
Caracteristici fenotipice și genotipice a acestor izolate bacteriene dezvăluie identificarea lor ca fiind L. bulgaricus and S. thermophilus.
Douăzeci de izolaţi ai L. bulgaricus and S. thermophilus au fost selectaţi dintre tulpinile izolate pentru caracteristici în prepararea iaurtului.
Proprietățile organoleptice și fizice ale iaurtului preparat folosind tulpinile bacteriilor izolate din plante nu au fost semnificativ diferite faţă de cele preparate folosind tulpini comerciale de starter de iaurt , iaurt starter.
Prin urmare este sugerat faptul că tulpinile L. bulgaricus and S. thermophilus folosite în producerea de iaurt pe scară largă în scop comercial îşi au originea în Bulgaria.
Originea obiceiului de a prepara iaurt nu este cunoscută cu exactitate. Conform lui Markoff (1925), cu mai mult de 200 de ani în urmă oierii din regiunea Rodopi din Bulgaria, preparau starter de iaurt zdrobind rădăcini de Ononis spinosa şi amestecându-le cu suc de vegetale şi lapte de oaie.
Also Berberis vulgaris or Paliurus aculeatus were used for the same purpose (Katrandjiev, 1962). Girginoff (1959) pointed Matricaria chamomilla, Prunus spinosa and Alfalfa as possible sources for isolation of yogurt-starter bacteria. Matricaria chamomilla, Prunus spinosa and Alfalfa also mentioned that L. bulgaricus and S. thermophilus could be isolated from plants.
De asemenea Berberis vulgaris sau Paliurus aculeatus au fost folosite cu acelaşi scop(Katrandjiev, 1962).
Girginoff (1959) a mai menţionat Matricaria chamomilla, Prunus spinosa şi Alfalfa ca posibile surse de bacterii starter pentru iaurt.
În perioada Septembrie 1997 si Septembrie 1999, mostre de plante au fost colectate din patru regiuni ale Bulgariei, cele mai faimoase pentru prepararea iaurtului de casă. Din fiecare regiune plantele au fost culese din zone fără potenţial de contaminare de la iaurturile preparate de către oameni.
Izolarea bacteriei lactice
Tuburile care conţineau mostrele de plante au fost incubate la 37°C între 24 şi 48 de ore. Apoi o porţie din partea de mijloc dintr-un tub de test care arăta creştere vizibilă de bacterii, a fost congelată în nitrogen lichid după suplimentarea cu 20% glicerol. Fiecare mostră congelată a fost decongelată şi diluată cu soluţie salină(w/w) NaCl sterilă şi 0.1-mL au fost răspândite alicote atât pe MRS (Oxoid) cât şi pe plăcite de agar M17 (Oxoid). Plăcile au fost incubate anaerob folosind sistemul Anaerogen (Oxoid) la 37, 45 sau 50°C între 48 şi 72 de ore pentru a obţine colonii de culturi lactice.
Cercetătorii de la DTU (Technical University of Denmark) au identificat bacterii lactice în plante din Danemarca, care sunt folosite pentru a prepara iaurt vegan din doar trei ingrediente.
Materiale şi metode
Tulpini bacteriene şi origini
Tulpinile bacteriene utilizate în studiul Characterization of plant-derived bacterium includ Lactobacillus acidophilus DDS-1(origine umană), Bifidobacterium animalis ssp. lactis UABla-12(origine umană), L. plantarum UALp-05(origine vegetală) şi Streptococcus thermophilus UASt-09( din lapte), au fost obţinute forme congelate sau liofilizate pentru laboratoare. Toate culturile au fost crescute pe suport de agar suplimentat cu 0.05% (w/v) de L-cysteine (MRS-C) , exceptând UASt-09, care a fost crescut pe suport de agar suplimentat cu 10% (w/v) lactoză, în condiţii anaerobe la 37 grade C timp de 48 ore.
Cererea pentru iaurturi vegane a crescut enorm la nivel global ducând astfel la o dezvoltare exponenţială în acest sector. Lumea vegetală ne oferă tot ceea ce avem nevoie. Putem să ne simţim mai bine, să fim mai sănătoşi pe termen lung, să distrugem mai puţin planeta prin alegerile alimentare şi cel mai important: să nu mai exploatăm sub nici o formă alte fiinţe.
Legat de carne sau „principala sursă de proteine animale“, după expresia preferată a multora, s-ar putea discuta enorm. Şi, poate că, nu întâmplător, căci aici este esenţialul punct de pornire al periplului nostru prin ,,universul Alimentaţiei Naturale“ – în fapt, punctul nodal în jurul căruia gravitează orice discuţie legată de hrana naturală a omului. Primul pas în redescoperirea acestui mod natural de nutriţie tocmai acest aspect primordial îl implică: renunţarea la carne, adică evitarea „sacrificării“ animalelor, deci, mai simplu şi limpede spus – oprirea uciderii unor fiinţe vii, aflate, asemenea organismului uman, pe propriul lor drum de experienţă şi Viaţă, cu senzaţii şi trăiri reale. Pentru marea majoritate a oamenilor, revenirea la o hrană naturală, sănătoasă, implică reamintirea sensului acestui simplu gest alimentar: acela de a introduce reflex „concentratul de proteine“, adică bucata de carne. Privind flămânzi friptura, deseori se uită viaţa ce a animat cu foarte puţin timp în urmă şi acea bucată ,,gustoasă“ şi „nutritivă“.
Se uită că, indiferent de circumstanţe (exceptând, evident, situaţiile extreme, de „legitimă apărare“), luarea vieţii unei fiinţe, chiar inferioare pe scara evolutivă, se cheamă tot crimă, şi NU sacrificiu (adică „oficiu sacru“ sau „sacră facere”, dat de nevoia absolută la subzistenţă, aşa cum se întâmpla odată – ceea ce, în prezent, omului modern, înconjurat de o multitudine de facilităţi de vieţuire, şi, în curs de spiritualizare, acest sacrificiu al regnului animal i-a devenit absolut inutil şi gratuit).
A venit vremea unei veritabile regăsiri a speciei umane prin Redescoperirea adevăratului OM, aflat în armonie cu întreaga Natură. Căci, în ultimă instanţă, omul nu poate stăpâni Natura – subordonare ce creează automat deficite şi dezechilibre, deja clar perceptibile astăzi, acesta fiind „obligat“ să colaboreze cu ea, printr-o reală armonizare, în vederea realizării dezvoltării sale, atât la nivel de specie, cât şi individual. Această abordare, mai degrabă filozofică, legată de consumul de carne, are rostul său în economia lucrării, căci nu putem vorbi de dezvoltarea ştiinţei, a evoluţiei materiale şi spirituale umane, fără o Nouă Atitudine faţă de tot ceea ce ne înconjoară – un nou mod de a Privi Lucrurile. Atâta timp cât vom continua să căutăm să subjugăm şi să dominăm natura, să profităm continuu de pe urma ei, să folosim minunatele şi utilele descoperiri tehnologice în scopuri ce promovează plăcerea în dauna sănătăţii, să vedem în regnul animal doar „surse de proteine de calitate superioară“ şi materie primă pentru sucurile digestive – OM-ul real nu se va putea exprima cu adevărat, în Adevăr.
Acesta nu-şi va putea dezvolta la modul real, calităţile umane, promovate prin integritate şi responsabilitate individuală.
Tratat pentru alimentaţia naturală a omului
A venit timpul să renunţăm la consumul de animale şi lapte în favoarea sănătăţii noastre, bunăstării planetei şi un viitor mai puţin sumbru. A venit timpul să ne pese! A venit timpul să învăţăm că alimentaţia omului nu trebuie să conţină vărsare de sânge. Carnea unui animal înseamnă crimă, indiferent în spatele căror tradiţii vrem să ne ascundem. Carnea unui animal însemnă boală pentru om.
Enikö Pal – ciocolata marca LifeFood, numele acestui brand defineşte exact ingredientele produselor: hrană pentru viaţă.
LifeFood este o companie europeană care pe lângă faptul că produce alimente raw vegane organice de înaltă calitate, respectă şi principii etice frumoase. Oamenii fac parte din întreg ecosistemul planetei. Totul este interconectat şi se influenţează reciproc. Astfel LifeFood foloseşte ingrediente raw şi organice, susţine fermierii eco-friendly din toată lumea prin faptul că le cumpără produsele la un preţ corect. De asemenea a introdus ambalajele compostabile deoarece sunt eco-friendly.
Sănătatea ne afectează în mod direct calitatea vieţii. Trebuie să ne hrănim astfel încât hrana să ne ofere energie, poftă de viaţă, putere, sănătate, strălucire. Produsele LifeFood ne oferă toate acestea datorită ingredientelor crude (raw) organice de înaltă calitate şi prin complexitatea reţetelor.
Să ne bucurăm din plin de ceea ce ne oferă natura şi minunata noastră planetă!
Am încercat o mulţime de produse Lifefood şi pot afirma că sunt atât de hrănitoare, delicioase, energizante încât te îndrăgosteşti instant de ele.
Micul dejun vine în varianta cu nuci de macadamia şi zmeură, cacao şi quinoa sau afine şi chia, ca să ne începem ziua cu o hrană perfectă pentru organism.
Pentru smoothie şi nu numai ca sursă de proteine este pulberea proteică cu spirulină şi cacao(ingrediente: pulbere proteică de cânepă*, pulbere proteică de floarea soarelui*, pulbere de banane*, pulbere de cacao raw*(16%), pulbere de lucuma*, pulbere de spirulină*( Arthrospira platensis)(2%), pulbere de vanilie*, *ingrediente organice). Ca sursă minunată de antioxidanţi este produsul Fruit Antiox (ingrediente: pudra proteica de canepa*, pudra proteica din seminţe de dovleac*, pudră proteică de floarea soarelui*, pudră de banane*, pudră de zmeură uscată prin congelare*, Lucuma pudră*, pulpă de fruct de baobab*, pudră de suc de sfeclă roşie uscată prin congelare*, pudră de căpşune uscate prin congelare*, pudră de merişoare uscate prin congelare*, pudră de vanilie*. * = Produs certificat ecologic). Activitatea antioxidantă a acestui produs este 4738 μmol TE per porție, care acoperă doza zilnică recomandată de antioxidanți conform Departamentului de Agricultură a Statelor Unite.
Batoanele raw vegane se împart în două categorii: energizante şi proteice. Cu ingrediente organice şi certificate ecologic ele sunt pe toate gusturile, cu ciocolată raw, nuci şi vanilie, căpşune, cireşe, alune, fructe de pădure, cocos, nuci braziliene, mere.
Ingredientele din batoane, precum: curmale, caju, pastă de alune, unt de cacao, pudră raw de cacao, boabe raw de cacao, vanilie, cireşe, căpşune, nucă de cocos, mere verzi, pudră proteică de orez, seminţe de dovleac, pudră de zmeură, pudră de coacăze negre etc. aceste batoane oferă energie, vitalitate şi suficiente proteine pentru organismul nostru. Sunt foarte practic de luat ca gustare la muncă, şcoală, în excursie, pe munte, la mare, la antrenamente, oriunde şi oricând.
Ca gustare sărată Rawsage este alegerea ideală. Rawsage este capodoperă culinară preparată din nuci braziliene și roșii uscate la soare, asezonate cu un mix perfect de ierburi și condimente.
Cu ingrediente precum : Nuci braziliene* (39 %), legume* (27 %; Roşii uscate la soare cu sare de mare*, Usturoi*, Ceapă*), Stafide*, Seminţe de cânepă decorticate*, ierburi şi condimente* (2,4 %; Seminţe de chimen măcinate*, Măghiran uscat*, Praf de chili*, RawSage ne satisface pofta de ceva sărat şi hrănitor.
Ciocolata LifeFood este irezistibil de tentantă şi gustoasă. Ingredientele de înaltă calitate cumpărate cu preţul corect (fair trade) de la fermierii care au doar culturi organice şi prietenoase cu planeta, oferă acestor ciocolate un iz aparte.
Ciocolata LifeFood este un produs unic și extraordinar care se întoarce la originile ciocolatei. Ciocolatele LifeFood sunt făcute cu boabe de cacao neprăjite provenite de la producători agricoli situaţi în zonele virgine din Ecuador și Peru.
Cu ingrediente precum: Unt de cacao raw*, Cacao pudră raw*, Sirop de agave raw*, Nuci braziliene*, Cireşe uscate*, Stafide*, Migdale* , Maca pudră* sau Unt de cacao raw*, Curmale*, Migdale*, caju raw macinat*, Lucuma pudra*, pulpă de fruct de baobab* , ulei esenţial de lămâie*, pudra de vanilie* vor satisface şi cele mai rafinate gusturi.
Enikö Pal, nutriționist și autor „Ghidul bobocului Vegan”
Omul este format din miliarde de celule. Dacă studiezi viaţa celulelor din care suntem formaţi vei începe să îţi respecţi corpul şi vei avea mai mare grijă cu ce te hrăneşti.
Avem celula, în celulă trebuie să ajungă glucoză (zahăr) ca să avem energie; pentru ca în celulele noastre, mai ales în cele din muşchi şi ficat, să ajungă glucoză, ele au nevoie de o „cheie”. Cheia este insulina, un hormon produs de pancreas, care prin sânge ajunge la celule. Insulina trebuie să deschidă anumiţi receptori ai celulei ca să permită glucozei să ajungă acolo unde este nevoie de ea. Dar celulele fiind pline de grăsimi, ca şi arterele, nu vor permite insulinei să deschidă „portiţele”(receptorii) pentru glucoză.
Prima cauză sunt desigur toate produsele de origine animală, dar nu sunt excluse nici grăsimile vegetale, precum uleiurile rafinate, dublu rafinate, virgine şi extra virgine.
Se spune că toţi vom face diabet şi că aşa este normal!
Desigur, cu alimentaţia actuală a omenirii, toţi vom ajunge diabeticii. Deoarece nu-i aşa, noi veganii, suntem atât de insignificanţi, încât nici nu contează că nu ne încadrăm în acei „toţi”.
Am văzut efectele diabetului. 10 ani am stat în aceeaşi casă cu un diabetic. Am văzut cum s-a declanşat diabetul, cum a evoluat, ce atitudine are un diabetic şi cum se termină viaţa unui diabetic care nu acceptă să îşi schimbe alimentaţia. Practic finalul.
Atitudinea tipică a unui diabetic este: diabetul nu se vindecă, PUNCT. Iar ceea ce spune medicul este corect, deoarece este medic. Medicul îţi spune să mănânci carne, lactate şi ouă.
Dar ceea ce ţi nu ţi se spune, este că şi medicii sunt oameni. Şi medicii pot greşi. În acelaşi timp, industria farmaceutică nu are nici un interes să producă medicamente care să vindece complet boala, este un business ca oricare altul, iar profitul vine din fidelizarea clientului. De aceea este mai profitabil ca un om să rămână bolnav o perioadă cât mai lungă de timp, decât să fie tratat imediat. Iar medicii îţi oferă în cel mai bun caz, cel mai bun medicament de pe piaţă… însă se poate mai bine de atât.
Revin la ideea că şi medicii sunt oameni, nu le cunosc nici ei pe toate. Tu ştii tot ce există în domeniul în care lucrezi? Tu ai idee de tot ce se întâmplă în compania/firma în care lucrezi? La fel se întâmplă şi cu medicii, sunt specialişti sau mai bine spus cunosc lucruri dintr-un domeniu foarte mic, mulţi nu au dorinţa şi disponibilitatea de a se perfecţiona prin studii periodice şi cursuri de specialitate.
Am discutat cu medici diabetologi care nu ştiau nimic despre nutriţie. Ei prescriu doar reţetele clasice. Sunt atât de mulţi bani în acest joc încât pare ireal. Medicina este o afacere care merge din ce în ce mai bine. Oamenii cred în medic, dar pe termen lung nimeni nu are interesul să vindece pacientul. Desigur, tot respectul pentru anumiţi chirurgi.
Viaţa unui diabetic este foarte grea, dar nici viaţa celor din jurul diabeticilor nu este uşoară. Noi vedem că se pot face schimbări, că sunt soluţii. Diabeticul vede lucrurile din altă perspectivă. Nu este uşor nici psihic, nici fizic, să accepţi un asemenea diagnostic, iar medicul precizează clar: PE VIAŢĂ.
Majoritatea diabeticilor încearcă să găsească scuze pentru diagnosticul lor: genetic, destin, stres. Orice, doar să nu îşi asume schimbări în alimentaţie, doar să nu îşi asume greşelile alimentare de până atunci. Medicul îndoctrinează diabeticul cu idei greşite tocmai pentru ca acesta să rămână dependent de pastile sau insulină. Majoritatea medicilor diabetologi îţi spun să nu mănânci zahăr, fructe şi pâine. Prea multă informaţie, mă depăşeşte. Iar meniul este format din produse de origine animală. Pacientul trebuie să supravieţuiască, nici să se facă bine, nici să moară. Iar de supravieţuire se ocupă pacientul însuşi. Treaba medicului: parafă pe reţetă şi comision.
Suntem pe cont propriu!
Doar cei care studiază şi fac alegeri corecte vor scăpa de multe afecţiuni provocate de industria alimentară. Suntem îndoctrinaţi cu reclame nocive, toxice, nesimţite. Cât de mult pot să urăsc reclamele mizerabile precum cele cu lactate. Le recomandă non-stop copiilor, viitori clienţi fideli ai sistemului medical. Mereu ni se recomandă alimente care ne fac rău pe moment şi pe termen lung. Alimente care ne fac un pacient sigur cu diabet, alimente de la care dezvoltăm boli neurologice, alimente care ne transformă în oameni alergici la toate cele.
O să spuneţi că oamenii mereu aşa au mâncat şi a fost bine. Greşit. Oamenii nu au mâncat dintotdeauna ceea ce mâncăm acum, oamenii au dus un alt stil de viaţă. Şi de ceva timp încoace, ceva zeci de ani, oamenii sunt bolnavi. Şi tot mai bolnavi. Da, şi oamenii de la ţară, care mănâncă carne şi lactate din producţie proprie, au diabet, boli de inimă, implanturi de stent, arterele colmatate cu colesterol, dureri de oase, artrită, osteoporoză, obezitate, boli neurologice etc. De ce? Pentru că şi ei fac parte din specia umană, specie a cărei hrană naturală nu constă din produse de origine animală ci doar din vegetale.
Se spune că diabetul este boala omului bogat. Cu secole în urmă s-a observat că aveau diabet doar oamenii bogaţi ai unei societăţi deoarece ei îşi permiteau să consume multe produse de origine animală. Nu trebuia multă ştiinţă ca să realizezi, secole mai târziu, că au făcut o alegere greşită. Acum nu trebuie să fi bogat să faci alegeri greşite. Cel puţin în România. Nici să nu vorbim de ţări precum Statele Unite.
Grija omului care nu studiază nimic legat de nutriţie este cum să pună la fiecare masă carne şi lactate. Această grijă, cu rezultatul pus în aplicare, asigură omului un viitor cu diabet, parkinson, alzheimer, colon iritabil, organe învelite în grăsime (chiar dacă eşti slab), hipertensiune, colesterol mărit, afecţiuni ale ochilor (retinopatia diabetică), afecţiuni ale vaselor de sânge(angiopatie), nefropatie, neuropatie, tulburări de dinamică sexuală, iar lista poate continua foarte mult.
Nu există cultura de a merge la nutriţionist.
În acelaşi timp există o cultură puternică de a merge la medic şi de a crede în cuvântul lui ca în cuvântul lui Dumnezeu. Nu există cultura de a merge la nutriţionist, dacă se poate chiar la un nutriţionist bun. Eu am fost la nutriţionist şi am fost suficient de nemulţumită încât apoi am studiat şi am devenit eu însămi nutriţionist şi fitoterapeut.
Oamenii spun că mâncarea trebuie pusă pe masă şi atât. Carne, lactate, ouă. Asta ştim, asta facem, iar rezultatele sunt pe măsură. Doar trebuie să ne uităm în jurul nostru. Oamenii sunt bolnavi începând de la naştere.
Absolut tot ceea ce mâncăm fie ne oferă energie şi viaţă, fie ne oferă boală şi moarte, iar ceva mort, precum carnea, ne va oferi doar boală.
Insulina, acea cheiţă care trebuie să deschidă receptorii din celulă pentru a permite glucozei să ajungă unde este nevoie, pentru a oferi energie, nu o să reuşească acest lucru la o celulă plină de grăsime.
Primii paşi pentru a schimba cursul diabetului:
Schimbarea gândirii clasice, deschiderea către nou, renunţarea la îndoctrinările greşite.
Schimbarea alimentaţiei.
Detoxifiere celulară.
Planificarea unor meniuri care sunt îmbinate atent cu scăderea medicamentaţiei.
Exerciţiile fizice, fie ele mai uşoare sau mai grele, trebuie să facă parte din viaţa zilnică.
Superalimentele, precum pulberile, se administrează la început cu monitorizarea atentă a glicemiei.
Sunt atâţia oameni care au schimbat cursul diabetului în viaţa lor, sunt oameni care şi-au vindecat această afecţiune. Doar trebuie să îi ascultăm, să citim ceea ce ne transmit. Să vorbim cu ei. Este necesar să ne schimbăm alimentaţia.
Am ascultat ceea ce au spus medicii care îşi tratează pacienţii de diabet, am studiat ceea ce au făcut cei care au schimbat cursul acestei afecţiuni. Nu sunt diabetică, afecţiunile ce le-am avut de la alimentaţia clasică le-am tratat , spre uimirea medicilor. Aplicând tot ceea ce am studiat şi mă simt extraordinar.
Pentru a schimba cursul diabetului adoptaţi o alimentaţie vegană cu un aport cât mai mic de grăsimi rafinate. Cel mai indicat este într-adevăr să consultaţi un nutriţionist. La fel de indicat este să spunem şi medicului că vrem să scădem volumul de medicamente şi de insulină administrate prin schimbarea alimentaţiei. Medicul desigur nu o să fie de acord dar trebuie înştiinţat.
Lista superalimentelor care sunt şi suplimente pentru diabetici este foarte lungă. Din această listă precizez pulberea de moringa
În viaţa unui om veganismul se reflectă în tot şi toate. În relaţiile interumane, în alimentaţie, în locul de muncă, în viaţa socială, în practicarea activităţilor din timpul liber, în relaţia cu natura şi fiinţele care ne înconjoară şi alături de care împărţim aceeaşi planetă, Pământ.
În acest articol voi atinge un subiect controversat, locul de muncă. Am fost întrebată de mai multe ori unde lucrez, deoarece sunt vegană. Nu înţeleg exact care era ideea în”deoarece sunt vegană” dar poate că a venit timpul să scriu despre un loc minunat de pe pământ: locul meu de muncă.
Locul de muncă trebuie să fie un loc unde mergi cu drag iar la mine aşa este. Lucrez la un depozit foarte mare cu alimente vegane care este împărţit în două secţiuni: superalimente(o gamă foarte largă de pulberi, nuci şi fructe deshidratate) şi alimente vegane cu etichete foarte „curate”. Etichetele „curate” indică faptul că ele au fost analizate atent înainte de a ajunge pe rafturile depozitului. Majoritatea produselor sunt certificate BIO.
Într-adevăr, superalimentele sunt marea mea pasiune!
Superalimentele sunt mai speciale pentru că au o densitate excepțională a nutrienților deosebit de valoroși pentru sănătate. O cantitate mică dintr-un superaliment îi poate oferi organismului tău o cantiate imensă de nutrienţi diferiţi. De asemenea superalimentele sunt indicate în foarte multe protocoale pentru afecţiuni dar şi pentru întreţinere. Sunt superalimente recomandate pentru vitalitate, pentru energizarea organismului, pentru liniştire, pentru buna funcţionare a creierului, pentru potenţă, afrodisiace, pentru detoxifiere, pentru un somn de calitate, pentru recuperare după efort intens sau diverse afecţiuni etc.
Trăim în secolul vitezei şi parcă şi timpul trece mai repede. Suntem activi dar nu sportivi, mâncăm dar nu ne hrănim, poluăm şi ne retragem în natură să ne energizăm. Din păcate şi în natură oamenii merg ca să facă grătare toxice pentru organismul lor şi pentru planeta noastră, Pământ.
Suntem într-un secol în care ştiinţa a suferit o explozie de descoperiri şi încă ştim atât de puţine. Şi ştiinţa ne dovedeşte că nu ne alimentăm cu ceea ce organismul are nevoie. De aceea am ales să mă specializez pe nutriţie şi fitoterapie.
Această minunată planetă, casa noastră, Pământ, ne oferă atât de multe vegetale din care putem obţine atâtea alimente minunate! Planeta aceasta, cu o lume vegană, ar putea să fie definiţia raiului, edenului.
Câteodată merg în depozit şi mă minunez : câte poate să ne ofere lumea vegetală! Câte delicii!
De ce să mâncăm cadavre….? De ce să ne intoxicăm organismul cu suferinţă, boală şi remuşcări?
De ce distrugem această planetă minunată care ne oferă DE TOATE?
O singură zi dacă aţi fi în locul meu aţi vedea ca lumea vegetală ne oferă tot ceea ce ochii văd şi inima cere. Lumea vegetală ne oferă hrană pentru organism , hrană pentru celule, hrană pentru papilele gustative, hrană pentru simţul vizual, hrană pentru suflet! Lumea vegetală ne oferă viaţă. Animalele ucise ne oferă boală şi moarte….şi moarte spirituală.
Cel mai mult ador la locul meu de muncă când vin produse noi şi rămân WOW! Altă minune!
Gama de superalimente este foarte largă şi este aranjată mai ceva ca la farmacie, ele transformă depozitul într-o farmacie a naturii eco friendly.
Alimentele vegane sunt de la cele mai simple la cele mai sofisticate, certificate bio, ecologice, din agricultură sustenabilă sau biodinamică.
De la dulciuri la cafea infuzată cu trei tipuri de ciuperci medicinale, de la creme tartinabile dulci la creme tartinabile sărate sunt pentru toate gusturile. Până de curând nu ştiam că pastele pot să fie de atât de multe feluri, forme, culori, texturi, arome. Iar pastele au oricând la dispoziţie multe sosuri, dulci, picante, mild, aromate.
cocos
Pe rafturile cu gustări sunt aranjate perfect gustări dulci şi sărate: batoane, crackersi, pufuleţi, chipsuri sănătoase, tortillas extrem de delicioase. Avem alimente care se păstrează mai mult, precum conserve sau borcane cu diverse compoziţii de fructe sau legume dar şi alimente vii, precum gama de iaurturi vegane Harvest Moon. Dacă tot eram la lactate, gama de lapte vegetal este foarte largă, inclusiv alternativa de lapte vegetal de la Harvest Moon, care are termen de valabilitate ceva mai scurt decât alte variante. Această băutură vegetală albă precum laptele de origine animală are o textură foarte delicată, cremoasă, plăcută şi nu este dulce.
De la alge până la sosuri şi uleiuri, de la ceaiuri până la cereale funcţionale, pulberi pentru băuturi reci şi calde, nuci, alune, leguminoase, mixuri delicioase pentru mic dejun, condimente, sunt de toate. Ştiam că făina nu poate să fie doar din grâu dar acum ştiu că poate să fie de atât de multe feluri. Avem şi alimente prietenoase cu dieta keto, mai ales unturi. Gama de unturi ne oferă atât de multe variante încât nu are sens să mai luăm în considerare vreodată untul de origine animală.
alge
Nu trebuie să consumăm dulciuri rafinate, organismul nostru le preferă cu drag pe cele nerafinate. Eu consum curmale medjool, din acelea imense. Cu doua curmale îţi faci pofta de dulce şi ai obţinut energie şi nutrienţi valoroşi. Când am ajuns prima oară la locul de muncă actual am gustat pentru prima oară miez de de boabe de cacao raw îndulcite cu sirop de yacon. Dacă nu aţi încercat nu ştiţi ce aţi pierdut.
Am reuşit să consum o mare parte dintre superalimente ca să le studiez efectele practice. Am făcut acest lucru şi îl practic în continuare deoarece trebuie să ştiu exact ce anume recomand persoanelor care îmi cer indicaţii în domeniul nutriţiei. Şi mai important este când lucrez la un protocol pentru o afecţiune, atunci şi nu numai superalimentele trebuie să fie de cea mai înaltă calitate pentru efecte maxime.
Un alt aspect important care îmi face jobul şi mai drag este că familia care deţine magazinul online este vegană. Şi sunt oameni atât de frumoşi care trăiesc cu nişte principii atât de etice.
Daca la muncă poţi să asculţi Rammstein chiar ceva mai zgomotos când simţi nevoia, lucrezi în mediu plăcut cu persoane minunate, lucrezi cu alimente vegane delicioase şi foarte sănătoase, şi poţi să oferi oamenilor ceea la ce te pricepi atât de bine, adică consultaţii în ceea ce priveşte alimentaţia, îţi este mai mare dragul să mergi la muncă.
Şi desigur sfatul meu: nu îţi trata corpul ca pe un tomberon deoarece o să ajungi să te simţi exact astfel.
Enikö Pal 