Un alt aspect al vieţii, locul de muncă

În viaţa unui om veganismul se reflectă în tot şi toate. În relaţiile interumane, în alimentaţie, în locul de muncă, în viaţa socială, în practicarea activităţilor din timpul liber, în relaţia cu natura şi fiinţele care ne înconjoară şi alături de care împărţim aceeaşi planetă, Pământ.

În acest articol voi atinge un subiect controversat, locul de muncă. Am fost întrebată de mai multe ori unde lucrez, deoarece sunt vegană. Nu înţeleg exact care era ideea în”deoarece sunt vegană” dar poate că a venit timpul să scriu despre un loc minunat de pe pământ: locul meu de muncă.

Locul de muncă trebuie să fie un loc unde mergi cu drag iar la mine aşa este. Lucrez la un depozit foarte mare cu alimente vegane care este împărţit în două secţiuni: superalimente(o gamă foarte largă de pulberi, nuci şi fructe deshidratate) şi alimente vegane cu etichete foarte „curate”. Etichetele „curate” indică faptul că ele au fost analizate atent  înainte de a ajunge pe rafturile depozitului. Majoritatea produselor sunt certificate BIO.

Într-adevăr, superalimentele sunt marea mea pasiune!

Superalimentele sunt mai speciale pentru că au o densitate excepțională a nutrienților deosebit de valoroși pentru sănătate. O cantitate mică dintr-un superaliment îi poate oferi organismului tău o cantiate imensă de nutrienţi diferiţi. De asemenea superalimentele sunt indicate în foarte multe protocoale pentru afecţiuni dar şi pentru întreţinere. Sunt superalimente recomandate pentru vitalitate, pentru energizarea organismului, pentru liniştire, pentru buna funcţionare a creierului, pentru potenţă, afrodisiace, pentru detoxifiere, pentru un somn de calitate, pentru recuperare după efort intens sau diverse afecţiuni etc.

Trăim în secolul vitezei şi parcă şi timpul trece mai repede. Suntem activi dar nu sportivi, mâncăm dar nu ne hrănim, poluăm şi ne retragem în natură să ne energizăm. Din păcate şi în natură oamenii merg ca să facă grătare toxice pentru organismul lor şi pentru planeta noastră, Pământ.

Suntem într-un secol în care ştiinţa a suferit o explozie de descoperiri şi încă ştim atât de puţine. Şi ştiinţa ne dovedeşte că nu ne alimentăm cu ceea ce organismul are nevoie. De aceea am ales să mă specializez pe nutriţie şi fitoterapie.

Această minunată planetă, casa noastră, Pământ, ne oferă atât de multe vegetale din care putem obţine atâtea alimente minunate! Planeta aceasta, cu o lume vegană, ar putea să fie definiţia raiului, edenului.

Câteodată merg în depozit şi mă minunez : câte poate să ne ofere lumea vegetală! Câte delicii!

De ce să mâncăm cadavre….? De ce să ne intoxicăm organismul cu suferinţă, boală şi remuşcări?

De ce distrugem această planetă minunată care ne oferă DE TOATE?

O singură zi dacă aţi fi în locul meu aţi vedea ca lumea vegetală ne oferă tot ceea ce ochii văd şi inima cere. Lumea vegetală ne oferă hrană pentru organism , hrană pentru celule, hrană pentru papilele gustative, hrană pentru simţul vizual, hrană pentru suflet! Lumea vegetală ne oferă viaţă. Animalele ucise ne oferă boală şi moarte….şi moarte spirituală.

Cel mai mult ador la locul meu de muncă când vin produse noi şi rămân WOW! Altă minune!

Gama de superalimente este foarte largă şi este aranjată mai ceva ca la farmacie, ele transformă depozitul  într-o farmacie a naturii eco friendly.

Alimentele vegane sunt de la cele mai simple la cele mai sofisticate, certificate bio, ecologice, din agricultură sustenabilă sau biodinamică.

De la dulciuri la cafea infuzată cu trei tipuri de ciuperci medicinale, de la creme tartinabile dulci la creme tartinabile sărate sunt pentru toate gusturile. Până de curând nu ştiam că pastele pot să fie de atât de multe feluri, forme, culori, texturi, arome. Iar pastele au oricând la dispoziţie multe sosuri, dulci, picante, mild, aromate.

cocos

Pe rafturile cu gustări sunt aranjate perfect gustări dulci şi sărate: batoane, crackersi, pufuleţi, chipsuri sănătoase, tortillas extrem de delicioase. Avem alimente care se păstrează mai mult, precum conserve sau borcane cu diverse compoziţii de fructe sau legume dar şi alimente vii, precum gama de iaurturi vegane Harvest Moon. Dacă tot eram la lactate, gama de lapte vegetal este foarte largă, inclusiv alternativa de lapte vegetal de la Harvest Moon, care are termen de valabilitate ceva mai scurt decât alte variante. Această băutură vegetală albă precum laptele de origine animală are o textură foarte delicată, cremoasă, plăcută şi nu este dulce.

De la alge până la sosuri şi uleiuri, de la ceaiuri până la cereale funcţionale, pulberi pentru băuturi reci şi calde, nuci, alune, leguminoase, mixuri delicioase pentru mic dejun, condimente, sunt de toate. Ştiam că făina nu poate să fie doar din grâu dar acum ştiu că poate să fie de atât de multe feluri. Avem şi alimente prietenoase cu dieta keto, mai ales unturi. Gama de unturi ne oferă atât de multe variante încât nu are sens să mai luăm în considerare vreodată untul de origine animală.

alge

Nu trebuie să consumăm dulciuri rafinate, organismul nostru le preferă cu drag pe cele nerafinate. Eu consum curmale medjool, din acelea imense. Cu doua curmale îţi faci pofta de dulce şi ai obţinut energie şi nutrienţi valoroşi. Când am ajuns prima oară la locul de muncă actual am gustat pentru prima oară miez de de boabe de cacao raw îndulcite cu sirop de yacon. Dacă nu aţi încercat nu ştiţi ce aţi pierdut.

Am reuşit să consum o mare parte dintre superalimente ca să le studiez efectele practice. Am făcut acest lucru şi îl practic în continuare deoarece trebuie să ştiu exact ce anume recomand persoanelor care îmi cer indicaţii în domeniul nutriţiei. Şi mai important este când lucrez la un protocol pentru o afecţiune, atunci şi nu numai superalimentele trebuie să fie de cea mai înaltă calitate pentru efecte maxime.

Un alt aspect important care îmi face jobul şi mai drag este că familia care deţine magazinul online este vegană. Şi sunt oameni atât de frumoşi care trăiesc cu nişte principii atât de etice.

Daca la muncă poţi să asculţi Rammstein chiar ceva mai zgomotos când simţi nevoia, lucrezi în mediu plăcut cu persoane minunate, lucrezi cu alimente vegane delicioase şi foarte sănătoase, şi poţi să oferi oamenilor ceea la ce te pricepi atât de bine, adică consultaţii în ceea ce priveşte alimentaţia, îţi este mai mare dragul să mergi la muncă.

Şi desigur sfatul meu: nu îţi trata corpul ca pe un tomberon deoarece o să ajungi să te simţi exact astfel.

 Bun venit în raiul meu www.crudsisanatos.bio

Toxicitate şi vibraţii joase

Ghidul bobocului vegan-activism

A consuma carne este o povară, de unde fac rost de o bucăţică bună de animal din specia x sau y, să prepar o tocană sau un grătar toxic de calitatea întâi. De unde să cumpăr cea mai bună carne tocată care are cât mai puţine tumori canceroase în ea? Cât mai puţin puroi şi antibiotice? Dacă ai ştii ce este în carnea tocată sau în mezeluri le-ai mai mânca? Cu siguranţă ai voma până ai intra în comă.

Se apropie Paştele, altă sărbătoare criminală. Se plâng oamenii despre cum o să facă rost de cadavre cât mai prospete de pui de oaie, fiinţe blânde şi nevinovate. Ştiu oameni care în viaţa lor nu au mâncat miel şi nu s-au plâns. Dar nu s-au plâns de nimic din ceea ce se plâng carniştii bolnavi şi încărcaţi de vibraţii joase, de la animale moarte.

Nu vă mai plângeţi că găsiţi puroi şi alte mizerii în carne, noi, veganii, nu ne plângem.

 Voi carniştii toată ziua vă plângeţi de calitatea scăzută a cadavrelor din magazine. Doar nu credeţi că cineva sacrifică animalul instant, atunci când cereţi, în spatele marketului. Ahhhh nu, voi credeţi că animalul se sinucide cu cel mai mare drag pentru voi. Şi mulţi oameni cred cu siguranţă că produsul numit carne creşte peste noapte la raftul supermarketului.

Suntem cinici, plătim ca animalele să fie închise pe viaţă, până la moartea sumbră care le-o asigurăm prin a plăti oamenii care înnebunesc în abatoare. Suntem o specie interesantă, pretindem că suntem atât de buni dar de fapt suntem cea mai malefică specie poate chiar din Univers. NU dăm nici doi bani pe viitorul copiilor noştri dar pretindem că ne pasă. Ne pasă să le distrugem sănătatea şi viitorul şi suntem foarte dedicaţi acestui aspect.

Niciodată nu o să simţiţi ce înseamnă să fi uman până când nu o să renunţaţi la cel mai toxic aliment pentru organismul uman: carnea. Până când nu vă dezintoxicaţi de energia negativă acumulată din suferinţa şi moartea altora, nu o să cunoaşteţi valorile umane pure.

Ideea este de încerca să renunţăm la carne înainte de a spune NU vreau sau de a găsi scuze precum proteinele, calciu şi fierul.

Suntem toxici deoarece ne alimentăm cu toxicitate. Renunţă la carne, nu te mai hrăni cu moartea altora.

Nu contrazice niciodată un vegan deoarece noi am trăit şi în lumea toxică a consumului de produse animale, ştim despre ceea ce vorbim.

Vrei să fi mai bun de sărbători? Papă nişte legume sau o friptură din proteină de mazăre şi lasă animalele în pace.

Autor: Enikö Pal

Alimente pentru întărirea sistemului imunitar

Mango, maitake, graviola, ulei de in, oregano, usturoi – alimente pentru sistemul imunitar, mare parte dintre ele le vei găsi pe site-ul crud și sănătos bio.

Alimente pentru întărirea sistemului imunitar de avut mereu în casă

În această perioadă stau acasă şi îmi întăresc sistemul imunitar cu ajutorul superalimentelor. Nu am făcut provizii de hârtie igienică, nici frunze nu prea sunt, dar este în regulă. Important este faptul că mereu am rezerve de alimente şi superalimente. Şi acum am şi timp să încerc noutăţi precum gastronomia moleculară. Faptul că ne aflăm în situaţia actuală nu înseamnă că trebuie să mâncăm carne până crăpăm, cum procedează unii.

În caz de boală organismul are nevoie de o alimentaţie mai uşoară, sub nici o formă cu produse de origine alimentară, uneori chiar de repaus alimentar.

Desigur, ne alarmăm deoarece oamenii mint. De exemplu sunt oameni purtători de virus, sunt conştienţi că vin din zonă cu risc ridicat şi totuşi mint deoarece le pasă doar să ajungă la scopul dorit de ei. S-a ajuns la o răspândire atât de largă a virusului din nepăsare şi din totală lipsă de etică. Deoarece nepăsătorii sunt peste tot.

Să fim noi schimbarea în lume chiar dacă toţi cei din jurul nostru sunt în tabăra răului. Să fim conştienţi, să fim solidari, să înţelegem că a venit timpul să ne pese, se adresează chiar şi celor mai nepăsători.

Nu reuşim să schimbăm sistemul acum, mai ales în situaţie de criză, în schimb, din păcate vom afla cum mulţi oameni rămân fără locuri de muncă de pe o zi pe alta şi cum mulţi sunt trimişi acasă fără nici un drept salarial. Facturile vor veni, ratele, ipoteca, acestea nu vor ţine cont de criză. Este timpul să fim realişti. Nu trebuie să cumpărăm ca descreieraţii carne, ouă, lapte, brânză, hârtie igienică.

Atinge-te de superalimnte, de vegetale sub toate formele, crude, deshidratate, conservate sub diverse forme. Să reduci consumul de alimente, să nu stai pe canapea toată ziua şi să te îndopi cu friptură, mezeluri şi alte alimente toxice pentru organismul uman. La majoritatea oamenilor nu le pasă de semenii lor şi nici de planetă. Un exemplu cât se poate de clar este faptul că oamenilor nu le pasă că agricultura animală distruge planeta. De aceea continuă să consume produse care le distrug sănătatea şi casa noastră, planeta Terra.

Dar acum poate o să îţi pese de tine! Nu îţi pasă de prieteni, de familie, de copii tăi, dar poate acum o să îţi pese de tine! Şi începi să consumi superalimente care îţi întăresc sistemul imunitar şi reduci consumul de produse de origine animală sau al celor gătite excesiv sau în combinaţii nepotrivite.

Organismul tău nu este un tomberon pentru cadavrele animalelor de la raionul de morga al magazinelor şi nu este nici un tocător industrial de toxine. Încercă pentru o clipă să te tratezi ca pe o fiinţă umană, formată din celule care sunt menţinute în ciclul vieţii doar alimentate cu hrană vie. Nu, nu cu animale vii!!!!!!

Luând în considerare situaţia actuală am făcut un inventar al „provizilor”  şi apoi am planificat ce superalimente suplimentăm.

Doresc să precizez faptul că atunci când aveţi anumite afecţiuni trebuie să studiaţi atent superalimentele şi dacă nu sunteţi suficient de informat, să cereţi sfatului unui nutriţionist sau fitoterapeut, de preferat nu genul de nutriţionist care recomandă ca pentru a creşte nivelul energiei să consumaţi de patru ori pe zi produse de origine animală. Ceva mort o să dea energie atunci când o să le crească aripi la purcei şi o să zboare liberi pe cerul patriei. Dar spălatul pe creier încă este cea mai bună metodă de manevrare a populaţiei exact în direcţia dorită.

Ce măsuri preventive aplic momentan pentru evitarea îmbolnăvirii:

  • evit zonele aglomerate;
  • evit suprasolicitarea organismului prin alimentare excesivă cu mâncare are face mai mult rău decât bine;
  • îmi ajut sistemul imunitar cu superalimente precum: pulbere de maca, gheara mâţei, spirulină, chlorella, graviola, panax ginseng, ginseng siberian, moringa, turmeric, chilli, ulei esenţial de cimbru, ulei esenţial de cuişoare, de oregano şi tea tree.
  • Ciupercile medicinale precum maitake, reishi, shiitake sunt excepţionale în această perioadă. Este de preferat să consumăm usturoi românesc şi ceapă, alături de multe crudităţi;

Desigur şi vitamina C este esenţială în această perioadă. Pentru aportul de vitamina C consum smothie de portocale cu ulei din seminţe de in. De asemenea consum pulbere de măceşe şi acerola. Pentru surse de vitamine şi o textură foarte plăcută, pe post de gustare am ales mango felii deshidratate, fără nici o urmă de zahăr şi fără acel gust strident de peşte stricat.

Momentan consum şi probiotice deoarece cu toţii ar trebui să ştim ce legătură strânsă este între sănătatea colonului şi sistemul imunitar.

PuraDyme – LiyfBiotic – probiotice vegane

Ca nutriţionist şi fitoterapeut recomand ca inclusiv persoanele fără afecţiuni să înceapă să consume superalimente noi pentru organismul lor, în cantităţi foarte mici, doza minimă recomandată. De asemenea un superaliment într-o zi tocmai pentru a afla dacă dezvoltaţi sau nu efecte adverse la principiile active.

Tot în această perioadă încercaţi să fiţi mai buni. Poate această perioadă ne va schimba în bine, vom încerca să fim mai umani. Poate vor arăta ca sursa virusului sunt produsele de origine animală şi oamenii vor lua în considerare şi varianta de a consuma vegetale.

Poate faptul că unii oameni au ascuns că au fost în zona de risc şi astfel au infectat şi alţi oameni ne va face să ne gândim la faptul că planeta este a tuturor, a oamenilor şi a animalelor, şi că nu eşti buricul pământului să te îndopi toată ziua cu animale. Veganii deja au dat naştere unui nou concept de viaţă şi anume acela că dacă suntem oameni nu ne dă dreptul să exploatăm celelalte fiinţe şi sub nici o formă să le ucidem.

În această perioadă se vede cât de mult ţin oamenii la viaţa lor. Orice fiinţă vie ţine la viaţa ei. Voi le ucideţi şi le consumaţi acele sentimente de frică, teroare, groază pe care le au înaintea morţii.

Acest articol este scris cu drag pentru cei care vor să îşi schimbe alimentaţia şi modul de gândire tradiţional.

Pentru a afla mai multe urmărește-mi blogul, share, like și subscribe!

Autor: Enikö Pal

Cum să te îndrăgosteşti de hrişcă

Raw Gorilla – cacao crispies – fulgi de cacao și hrișcă delicioasă!

Dilema unui nutriţionist- când ştii cât de sănătos este un aliment dar nu prea ştii cum să îl integrezi în alimentaţie datorită gustului.

În ciuda aparenței, hrișca nu este o cereală ci o pseudocereală, o plantă ierboasă ale cărei semințe sunt comestibile. Aceasta se înrudește cu plante precum ștevia creață, rubarba sau măcrișul, printre altele. Conform celor mai vechi atestări istorice, hrișca era cultivată în zona Asiei încă de acum opt milenii, iar de acolo a fost preluată și s-a răspândit în partea de est a Europei.

Semințele de hrișcă pot fi consumate crude, după ce se rehidratează, prăjite sau fierte. Ele pot fi utilizate ca atare în diverse rețete, asemenea diferitelor plante leguminoase, precum năutul, lintea sau fasolea.  Hrişca se găseşte și sub formă de fulgi sau făină și poate fi inclusă, asemenea făinii de grâu, în diverse produse de patiserie și deserturi. În plus, hrișca mai poate fi achiziționată sub formă de germeni de hrișcă sau băuturi  obținute din această plantă.

Din punct de vedere nutriţional este un aliment cu valori deosebite.

Conform analizelor efectuate de către Departamentul de Agricultură al Statelor Unite, o cantitate de 100 de grame de hrişcă are un aport caloric de doar 92 de calorii și conține: 75 de grame de apă, 3 grame de proteine, 20 de grame de carbohidrați, doar  0,62 grame de lipide și 0,90 grame de glucide. În plus, hrișca este o sursă excelentă de vitamine și minerale: 7 mg de calciu, 0.80 mg de fier, 51 mg de magneziu, 70 mg de fosfor, 88 mg de potasiu, 0.077 mg de vitamina B6, 14 µg de acid folic, 0.09 mg de vitamina E la 100 de grame de produs. Desigur că aceste referinţe pot varia în funcţie de mai mulţi factori precum sol, sezon, etc. Important este faptul că hrişca poate oferi aceşti nutrienţi.

Hrișca nu conține gluten, îmbunătățește digestia și accelerează recuperarea organismului,  are un indice glicemic scăzut. Carbohidrații complecși din hrişcă sunt absorbiți mai lent în organism, ceea ce înseamnă că energia se eliberează treptat, iar nivelul glicemiei se menține constant. Datorită acestor carbohidrați și fibrei insolubile prezente în semințele de hrișcă, acestea ajută la menținerea senzației de sațietate pentru un timp mai îndelungat.

Hrişca conține o cantitate mare de proteine per suta de grame, în plus, proteinele din aceste semințe conțin opt aminoacizi esențiali care conferă energie și ajută la creșterea și recuperarea musculară.

După cum s-a constatat în urma unui studiu realizat în 2006 hrișca este bogată în antioxidanți rezistenți la procesul de fierbere, aceștia fiind activați de flora intestinală. Din acest motiv, se consideră că aceste semințe ar putea avea un rol în prevenția cancerului.

Excelentă din punct de vedere nutriţional dar totuşi nu m-am împăcat cu gustul ei. Am germinat seminţele de hrişcă, pasiunea mea fiind hrana vie, am înmuia-o, am cumpărat şi hrişcă prăjită deoarece nu mă descurcam să o consum pe cea crudă. Am integrat hrişca în reţete de mâncare principală, am integrat-o în deserturi, în dulciuri, în budinci, în pateu, în crackerşi deshidrataţi, în lapte vegetal.

Nimic nu m-a surprins plăcut încât să afirm că hrişca este delicioasă.

Până când m-am îndrăgostit iremediabil de hrişcă. Am ales produsele Raw Gorilla şi a fost dragoste la prima gustare. Sunt crocante, extrem delicioase, sănătoase, sunt minunate.

Cereale Raw Gorilla – Crispies, Rawberry, Cacao, Crunchies

Nucile şi seminţele din compoziţia produselor Raw Gorilla sunt activate, adică înmuiate suficient pentru ca nutrienţii să devină foarte asimilabili, apoi sunt deshidratate la o temperatură sub 42 de grade celsius, astfel rămâne o gustare raw nutritivă, saţioasă şi atât de delicioasă.

Şi astfel m-am îndrăgostit de hrişcă şi am început să o consum şi ca fel principal de mâncare, în reţetele mele de mâncare instant dar sănătoasă, care este un proiect interesant la care lucrez de un timp. Ceea ce doresc să scot în evidenţă este că avem posibilitatea să mâncăm sănătos şi gustos doar trebuie să ne dorim acest aspect în viaţa noastră. Mie mi-a trebuit factorul WOW ca să integrez hrişca în alimentaţie şi îmi place să povestesc lucruri şi fapte din propria experienţă deoarece astfel se transmit şi vibraţiile mesajului.

Produsele Raw Gorilla pot fi cumpărate din magazinele Mega Image, din magazine naturiste sau on-line prin platforma crudsisanatos.bio alături de sfaturi şi idei cu şi despre hrişcă. Şi nu numai.

Urmărește-mi blogul pentru a afla mai multe despre alimentele pe care le putem consuma zi de zi pentru a ne face viața mai bogată și sănătoasă! Îți promit să te îndrum către cele mai bune produse aflate pe piață la momentul curent și dacă dorești să colaborăm te pot ajuta să devii persoana pe care ți-o dorești.

Autor: Enikö Pal

6 alge pentru consum zilnic

Alge
Algele. O hrană minunată!

Tindem să consumăm peşte şi să afirmăm că este o alegere alimentară sănătoasă deoarece provine din mediul acvatic. O alegere extrem de greşită din foarte multe puncte de vedere. Una dintre cele cele mai potrivite alegeri alimentare este consumul de alge. Sunt delicioase, extrem de nutritive, nu distrugem planeta prin consumul lor şi foarte important: nu rezultă din uciderea unor fiinţe nevinovate. Ultimele două aspecte fiind luate în considerare de către oameni cărora le pasă.

În continuare îți prezint câteva alge delicioase pe care le consum zilnic.

Dulse

Irish dulse (Palmaria palmata), cunoscută și sub denumirea de Dillisk, este o algă de culoare roșu purpuriu recoltată de pe coastele de nord ale oceanului Atlantic.

Ele conţin vitamine precum C, B1 (tiamină), B2 (riboflavină), B3 (nicină), B6 (piridoxină), E şi minerale precum calciu, iod, fier, magneziu, mangan, sodiu, zinc. Trebuie să precizez conţinutul de iod foarte asimilabil de către organism. Mai sunt bogate în antioxidanți (carotenoide – alfacaroten, betacaroten, luteină, zeaxantină), aminoacizi (acid glutaminc), proteine (12-21%), enzime (piruvat carboxilază).

Consumul de alge dulse ameliorează disfuncțiile tiroidiene, conferă luminozitate pielii datorită conținutului mare de minerale, contribuie la echilibrul electrolitic prin conținutul de sodiu, ajută la sănătatea sistemului digestiv datorită prezenței acidului glutamic, ameliorează durerea de sâni cunoscută și sub denumirea de mastalgie ciclică, sunt un bun detoxifiant pentru metalele grele.

Se pot consuma crude(raw): adăugaţi în salate, se poate adauga şi fără înmuiere, dacă doriţi să le înmuiaţi în prealabil, două minute sunt suficiente.

Se pot consuma astfel: în supe sau mâncăruri rapide, clătite cu apă rece şi adăugate la final. Se pot adăuga în orez, mei, quinoa, amarant, paste, cuş-cuş, hrişcă etc.

Irish Kombu

Alga Kelp-Kombu este alcalină, remineralizantă şi are o cantitate semnificativă de iod asimilabil, excelent pentru tiroidă. Studiile recente au dezvăluit o legătură  între consumul constant de Kombu şi longevitate. Această algă gri-maronie creşte la o adâncime de aproxitamtiv 12 metri. Bogată în acid glutamic, ajută la normalizarea pulsului. Este bogata în minerale asimilabile şi biodisponibile, în special calciu şi magneziu.

­­­Se pot fierbe împreună cu năut, linte, fasole sau alte boabe asemănătoare.

Irish Kombu Sweet

Alga brună ce a primit acest nume datorită învelişului său dulce (“sugar Kelp”, “Kombu Royale”), care formează o peliculă albă atunci când este uscată. Are o tentă uşor mentolata şi “afumată”.

Algele kombu sweet au un conținut bogat de calciu și magneziu, vă ajută să vă mențineți silueta, sunt foarte gentile pentru persoanele care au un colon iritat iar gustul lor este printre cele mai acceptate.

Algele marine Kombu sunt considerate ca fiind cele mai nutritive plante de pe Pământ.

Irish Moss

Irish moss este o algă roşie care creşte pe rocile de pe coasta Atlanticului. Conţine aproape 10% proteină şi cam 15% minerale, este bogata în iod şi sulf.

Irish Moss sunt bogate în aminoacizi precum taurină.

Conţinutul bogat în polizaharide formează un jeleu, fiind astfel un bun emulsificator şi agent de îngroşare atunci când este prelucrat cu apă. Poate fi folosit în deserturi îngheţate, shakeuri, plăcinte, etc.

Printre beneficiile consumului menţionez : ameliorarea disfuncţiilor tiroidiene, ameliorarea halitozei şi ulcerelor , reduce cearcănele şi inflamaţia ochilor.

Pentru folosire se lasă la înmuiat o cantitate mică şi se clăteşte de mai multe ori de nisip. După înmuiere îşi dublează sau chiar triplează  volumul. Cantitatea bine înmuiată se dă în blender cu jumatate de cantitate de apă faţă de algele pe care le adăugaţi în blender. Pasta obţinută se păstrează la frigider într-un borcan de sticlă cu capac şi se consumă timp în câteva zile.

Irish Wakame

Wakame este o algă marină apreciată pentru gustul uşor dulce şi pentru capacitatea sa de a “arde” ţesutul adipos. Tradiţional, constituie prima masă a mamei după naştere.

Este o sursă bogată de vitamine şi minerale precum: iod, calciu, fier, magneziu, acid folic, vitamina A, C, D, E, K, B2, alginat şi fucoidină.

Consumul de wakame ameliorează disfuncţiile tiroidiene, reglează ciclul menstrual, înfrumuseţează pielea.

Cu toate că are o valoare nutrițională extrem de ridicată, Wakame este extrem de săracă în calorii și grăsimi (conține aproximativ 5 calorii per porție și se spune că ajută la arderea grăsimilor).

Irish Sea Spaghetti (Himanthalia elongata)

Sunt o sursă naturală și bogată în vitamina C și A, potasiu, clorofilă și minerale. În 4 grame servite de alge sea spaghetti găsim: 5% fibre dietetice, 400% vitamina C, 40% potasiu, 29% magneziu, 25% calciu, iod 56%. Algele Sea Spaghetti sunt cele mai sănătoase și valoroase alge care pot fi înlocuite cu pastele clasice.

Timp de mai multe secole, în medicina orientală, algele Wakame erau simbolul alimentației sănătoase, pentru că purifică sângele, protejează intestinele, pielea și părul, apără de afecțiuni ale inimii, diabet, cheaguri de sânge și te pot ține departe de obezitate.

Consumate în mod regulat, te vor feri de hipertensiune, infecții virale, tumori și inflamații, întărindu-ți sistemul imunitar.

Algele sunt recomandate într-o dietă echilibrată și sunt folosite în scop medicinal în multe culturi tradiționale. Pe baza pigmentului, structurii celulare și a altor caracteristici, grupurile de alge cel mai des consumate sunt reprezentate de algele verzi – struguri de mare, algele maro – kombu, arame, kelp, wakame, algele roșii – dulse, varec, nori, algele albastre – spirulină, chlorella.

Algele sunt o sursă naturală de acizi grași omega 3 DHA și EPA. Este extrem de important să avem o alimentaţie cât mai bogată în omega 3 deoarece doar astfel putem avea membrana celulelor permeabilă. Astfel celulele pot asimila nutrienţi şi pot trece prin procesul de detoxifiere. O alimentaţie bogată în omega 6 rigidizează peretele celular şi schimbă procesul natural de asimilare, detoxifiere, regenerare.

Algele constituie o hrană excelentă, alcalină, bogată în nutrienţi biodisponibili şi uşor de asimilat, minerale, vitamine, aminoacizi, omega 3, iod, mangan, sulf, calciu, acid folic, magneziu. Sunt bogate în fibre alimentare insolubile, adică nu se pot digera. Ele absorb apă în intestine, mărind presiunea asupra pereților intestinali și accelerând eliminarea peristaltică. Astfel se preîntâmpină acumularea de toxine în colon.

Consumul de alge este o alegere ideală în alimentaţia noastră.

Dar peşte mănânci?

Ştiai că până la 80% din captură se aruncă?

„În sfârşit , pot să vă privesc fără remuşcări, nu mă mai hrănesc cu carnea voastră”

La sfârşitul articolului vom afla cine şi când a făcut această afirmaţie.

Cuvântul peşti trimite la o pluralitate inimaginabilă de varietăţi, un ocean de mii de specii, peste 31.000.

Tonul este una dintre cele mai consumate specii de peşte. În trecut tonul era pescuit cu undiţe şi cârlige.

Înainte de a fi tras în barcă sau la mal, un peştele prins cu undiţa sângerează până moare sau se îneacă. Peştii se îneacă atunci când nu mai pot să se mişte. Peştii mari precum tonul, marlinul, peştele spadă sunt răniţi foarte tare de cârlig deoarece sunt puternici şi opun rezistenţă. Pentru pescuirea exemplarelor mari de peşti care opun rezistenţă se foloseşte harponul. Harponul este un fel de suliţă pe care pescarii o înfig în corpul, înotătoarele sau ochiul unui peşte, devenind un fel de mâner prin care să aducă peştele în barcă. Manualele de pescuit recomandă să înfigi harponul în capul peştelui.

Ştim că pescuitul se practică de mult timp. Ştim că există pescuit cu mâna liberă, cu undiţa, toate ducând la scoaterea peştelui pe uscat şi lăsat să moară lent şi zbătându-se pentru viaţa lui. Viaţa unui peşte este de asemenea o viaţă, la fel ca cea a unui om, câine, porc,vită, pasăre, gândac. Fiecare fiinţă vie vrea să trăiască.

Dacă la început oamenii pescuiau pentru supravieţuire, acum pescuiesc pentru distracţie, afaceri, bani.

Cum spre exemplu sunt filmuleţe pe internet despre pescuit, foarte multe, între care cel care mi-a atras atenţia o tâmpenie care este rezultatul unor minţi murdare umane. Sunt pescari care trag cu undiţa spre barcă peşti de dimensiuni mari iar copii mici sau femei în bikini aruncă harponul în peşte şi mai ales în ochiul peştelui, ca apoi să îi tragă ochiul din cap. Ei susţin că este o distracţie care a devenit tradiţie. Idioţii planetei sunt peste tot.

Să presupunem că majoritatea dintre noi nu am face asta unui peşte mare. Dar mâncăm cu plăcere peşti şi tâmpenia supremă a unora duce la ideea de a considera peştii plante. Eşti vegană? Dar mănânci peşte, nu-i aşa?

Nu este aşa şi vă spun de ce.

Este o cruzime să consumi carne, este o cruzime să provoci o moarte dureroasă. Iar consumul de peşte provoacă moartea a miliarde de fiinţe într-un mod absolut malefic, practic ei nu sunt ucişi într-un mod anume,NU EXISTĂ ABATOARE PENTRU PEŞTI. Ei sunt lăsaţi să moară prin scoaterea din mediul lor de viaţă şi luptându-se cu moartea până la epuizare totală. Foarte sănătoasă carnea de peşte, foarte zen, foarte kosher, numai energie pozitivă în fiecare celulă a peştelui din farfuria ta. Dar karma este interesantă, la un moment dat asimilăm în celulele noastre tot ceea ce au simţi animalele a căror carne o consumăm.

Oamenii spun că este greşit să ucizi câini şi pisici. Atât.

Eu spun că este o cruzime să provoci moartea oricărui animal, şi mai ales o moarte lungă şi dureroasă.

Bun venit în lumea peştilor.

Omul războinic.

La ce anume te face să gândeşti această afirmaţie? La orice şi oricine altcineva decât la tine însuţi. De fapt este vorba chiar de tine, omul care consumi peşte.

Oamenii au declarat un război peştilor. Întâi le-am poluat mediul cu metale grele apoi am început să îi mâncăm în mod intensiv degeaba. De ce spun degeaba? Pentru că omul poate trăi mult şi bine şi sănătos fără să participe la războiul împotriva peştilor.

Oamenii de ştiinţă spun că în aproximativ 30 de ani vom goli oceanele în totalitate.  Cercetătorii de la University of British Columbia susţin că: INTERACŢIUNILE OAMENILOR CU RESURSELE PISCICOLE(PEŞTII) AU AJUNS SĂ SEMENE CU UN RĂZBOI DE EXTERMINARE.

Practic am declarat război tuturor nimalelor, plantelor, planetei noastre şi inclusiv omenirii. Toate pentru a consuma carne şi carne şi carne. Schizofrenia aceasta de a mânca carne cu preţul a orice.

Şi la fel cum profităm de orice animal de pe această planetă, am decis că trebuie să pescuim toţi peştii şi desigur să înfiinţăm şi ferme piscicole, unde creştem peşti în mod industrial, în condiţii de fermă, ştiţi despre ceea ce vorbesc. Exact despre ceea ce omenirea nu vrea să vadă sau să audă. Vrea doar să bage sub nas, carne. Atâta ştiu peste 90% dintre oamenii de pe această planetă despre ceea ce pun în farfurie şi mănâncă.

Acum pescuim intensiv. O să afirmaţi că peştii din oceane sunt fericiţi până când sunt pescuiţi.

Vasele care ies la pescuit sunt doatte cu aparatură modernă de monitorizare a peştilor. Nu au limite. Folosesc dispozitive care atrag peştii, se folosesc de dispozitive GPS răspândite pe toată suprafaţa oceanelor. Află exact unde se află peştii pe care îi vor.

O statistică făcută cu 10 ani în urmă afirmă astfel:

  • în fiecare an se instalează peste 1,5 miliarde de cârlige la capătul paragatelor, în fiecare cârlig se află o bucată de carne de peşte, calamar sau delfin folosită ca momeală.
  • flotilele de pescuit dispun de 1200 de plase , fiecare cu o lungime de 48 de km, şi sunt de regula specializate pentru prinderea unei singure specii.
  • pe un vapor pot fi încărcate 50 de tone de animale de mare în doar câteva minute.

Şi facem aceste lucruri non-stop, zi-noapte, 7 zile din 7, fără nici o pauză de zeci de ani încoace.

Domeniul pescuitului nu mai are nici o legătură cu prinsul unui peşte la noroc, pentru supravieţuire. De foarte mult timp pescarii folosesc tehnologie militară, radare, sonare pentru a identifica bancurile de peşti. Se folosesc de imagini din sateliţi care arată temperaturile oceanului.

  Pescuitul cu traule este o metodă prin care un năvod este remorcat prin apă la diverse adâncimi de către unul sau mai multe vase specializate în acest tip de pescuit. Din pescuitul cu traule rezultă foarte multă captură accidetală, sute de mii de specii de animale marine ucise accidental, deoarece oamenii doresc din toată captura doar creveţii. Şi toate animalele marine capturate mor în chinuri groaznice.

Goana după avere, accesul la tehnologie, foamea de bani, consumerismul, exclusivismul, luxul, prostia umană, spălarea pe creier duc la pescuitul intensiv. Iar pescuitul intensiv devine şi mai intensiv prin captura secundară sau accidentală. După o captură de creveţi, se aruncă peste bord, moarte sau în agonie, peste 80-90% dintre animalele capturate, aşa numita captură accidentală. Căluţii de mare mor foarte repede, am dus la extincţie aproape toate speciile de căluţi de mare. Creveţii reprezintă 2% din cantitatea de fructe de mare care se consumă pe plan mondial dar este responsabil pentru 33% din captura secundară globală, o captură care…este ucisă fără să fie folosită în vreun mod.

Nu am spus-o doar eu, au spus-o şi alţii, cum ar fi ca alimentele pe care le consumăm să aibă etichete pe care să scrie câte animale au fost ucise pentru a rezulta acel aliment. Mănânci un crevete, ai plătit ca să ucizi încă 10.000 de animale marine prin cruzime. Ai plătit ca să goleşti oceanele. Ai plătit ca să distrugi planeta.

Peştele de fermă creşte într-un spaţiu foarte mic, este foarte stresat, bolnav datorită mediului toxic, într-atât de înfometat încât ajunge la canibalism.

De ce mai este legal să consumăm carne? De ce nu pot merge în market să îmi cumpăr liniştită un kilogram de fasole şi un borcan de sos de tomate şi trebuie să văd peştii vi din acvariu care pur şi simplu sunt nişte marionete ale oamenilor însetaţi de sentimentul de a ucide ceva proaspăt. Şi te uiţi la acei peşti şi îţi spui în gând: karma, karma, karma. Şi oamenii care cumpără acei peşti trebuie să treacă prin acelaşi tratament precum peştii pe care îi cumpără să îi ucidă.

Dar să vedem pentru ce mai plătesc nevinovaţii consumatori de peşte.

La toată lumea îi place tonul, mai ales la conservă, în ulei, care se găseşte în toate marketurile. Dar creaturile inteligente ştiu că acea conservă nu a crescut acolo la raft, iar tonul din ea, care a fost o fiinţă vie înainte să fie mărunţit şi pus în conservă, a fost pescuit din ocean.

Când pescuim ton din ocean, în mod arbitrar mai ucidem câteva sute de specii de animale marine, printre care: diavolul de mare gigant, delfinul cu bot gros, delfinul lui Cuvier,delfinul pestriţ de Atlantic delfinul din specia Stenella, marsuinul, caşalotul, balena ucigaşă( balena din familia Hyperoodontiade), balena cu cocoaşă ,balena nordică (balena din familia Globicephala),delfinul comun,  balena sei, balena minke, pescăruţii cu picioare galbene, albatrosul nordic regal, pufinul, fulmarul sudic, pescăruşii argintii, petrelul cenuşiu, ielocvanul mare, pescăruşii negrii, ţestoasele din specia kempii, peştii zburători, codul, căluţul de mare auriu, peştii din specia sectatrix, peştele lună, peşii din specia lichia amia, peştii undiţari, peştii călugăr, peştele cap plutitor, peştii din familia muraenidae, peştele pilor,  peştii din specia nasutus, peştii din specia polyprion americanus, baracudele, cassava, ţestoasele caretta,ţestoasele verzi, ţestoasele pieloase,diavolul de mare mobula mobular, diavolul de mare din specia rajz, rechinul din specia altimus, rechinul din specia brachyrus, rechinul de nisip, rechinul de noapte, marele rechin alb, rechinul ciocan, rechinul mic din specia cubes, câinele de mare, rechinul vulpe, rechinul mako, rechinul albastru, peştii din specia solandri, marlini, peşi bonito, macroul maculatus, macroul regal, peşti lance, macroul albida, peştele spadă, peştele delfin, peştii din specia caranx, peştele arici, peştii din specia elagatis, , hamsiile şi multe alte specii.

Acestea sunt o parte dintre foarte multe animale marine care sunt captură secundară şi sunt ucise degeaba. În ce număr? În numărul în care am golit oceanele şi ducem la extincţie tot ceea ce trăieşte în ape.

Şi toate aceste animale, în agonie, ar trebui servite lângă conserva de ton. Dar oamenii doar consumă şi atât. Sunt nişte chestii vi care se duc şi iau mâncarea de la raft. Nu ştiu nimic despre mâncarea lor sau despre ce naiba ar trebui să mănânce.

Oamenii de ştiinţă de pe tot globul au afirmat la unison, animalele simt durerea. Şi animalele marine simt durerea. Peştii şi fructele de mare simt durerea. Au sistem nervos central. Homarul pe care îl punem de viul în apă fierbinte simte durerea exact aşa cum te-ar pune cineva în apă clocotită pe tine, cel care mănânci homari.

Despre fermele intensive îmi este şi mai greu să scriu deoarece nu pot reproduse în cuvinte mirosul din acele ferme. Păcat, trebuie să mergeţi să vedeţi de unde mâncaţi peşte de fermă. E fain, peşti, animale moarte aruncate în apă, viermi, paraziţi, rahat, mizerie, cadavre de peşti, mâncare pentru câini din market, tot felul de chestii. Peştele de crescătorie este de asemenea plin de toxine deoarece are mai multă grăsime iar toxinele se asimilează în grăsime. Dar acest aspect nu vi-l precizează nimeni şi nici voi, ca şi consumatori nu gândiţi. Că doar de aceea încă mai consumaţi peşte. Toxinele respective le asimilăm şi apoi se reflectă în starea noastră de sănătate. Nu murim de la consumul primului peşte cu toxine dar când organismul cedează o va face triumfător, de tot. Peştele oceanic este plin de metale grele, deci nu este o alternativă. Alegeţi algele, este o alternativă bună.

Cui îi pasă? Cui îi pasă de miliarde şi miliarde şi miliarde de animale marine lăsate să moară în agonie.

Ucidem în fiecare an un număr de animale terestre dar de animalele marine, acele miliarde fără număr, nu spune nimeni mai nimic.

Deja în anii 2000 existau 640 de studii ştiinţifice despre abilităţile de învăţare a peştilor. De atunci s-au studiat şi mai mult peştii.

Peştii construiesc adăposturi complexe, formează relaţii monogame, vânează în colaborare cu alte specii, folosesc unelte. Se recunosc unii pe alţii şi chiar îşi amintesc în cine pot avea încredere şi în cine nu. Iau decizii individuale, sunt conştienţi de propriul prestigiu social şi al celor din jur, concurează între ei pentru o mai bună poziţie în cadrul grupului, utilizează strategii machiavelice de manipulare, pedepsire şi reconciliere. Au o memorie de lungă durată semnificativă, pot să transmită cunoştiinţe de la o generaţie la alta. Au tradiţii culturale legate de rutele care duc la locurile cu hrană, de formare a bancurilor sau de împerechere.

Dacă este sănătos să mâncăm peşte? Este groaznic. Şi acum analizaţi dacă ceva groaznic este sănătos. Eşti ceea ce mănânci. Chiar trebuie să fi groaznic?…..

Şi acum revin la afirmaţia de la începutul articolului. Un omagiu adus pentru animalele marine ucise cu o cruzime groaznică, pentru o conservă de peşte.

Franz Kafka (3 July 1883 – 3 June 1924) a iubit animalele. Animalele făceau parte din sfera preocupărilor morale ale lui. Max Brod, un bun prieten a lui Kafka, expune o poveste despre o vizită la Berlin.

„Eram cu Kafka la un acvariu când, deodată, a început să le vorbească peştilor din acvariile iluminate.

„În sfârşit pot să vă privesc fără remuşcări, nu mă mai hrănesc cu carnea voastră”. În acea perioadă devenise vegetarian. Dacă nu l-ai auzit niciodată pe Kafka vorbind, este greu să îţi imaginezi simplitatea cuvintelor sale, lipsite de orice afectare sau sentimentalism- trăsături care îi erau complet străine.”

Despre motivul datorită căruia a devenit Franz Kafka vegetarian şi sentimentul de ruşine voi scrie într-un articol următor.

                                                                                                                                           Enikö Pal

Love is in the air… and food

Inimi cu unt de cacao și căpșuni liofilizate

Ziua Îndrăgostiților, numită, de asemenea, Ziua Sfântului Valentin este sărbătorită anual pe 14 februarie.

Odată era un împărat roman al cărui nume era Claudiu al II-lea. El era un luptător îndârjit și a avut multe războaie. El a vrut o armată puternică, dar majoritatea bărbaților romani nu doreau să meargă în luptă. Împăratul s-a gândit că, în locul luptei, bărbații preferau să stea acasă cu soțiile și copiii lor. În consecință, Claudiu a decis ca niciunul dintre soldații din Roma să nu se mai poată căsători. Împăratul s-a gândit că această lege îi va face pe bărbați să meargă la război și să lupte ca niște adevărați soldați. Valentin, care era un preot creştin, credea că dreptul oamenilor de a se căsători era dat de Dumnezeu, iar Claudiu nu avea dreptul să-l interzică. El a căsătorit în secret cupluri, cununiile fiind făcute în locuri secrete, pentru a nu putea fi găsit de împărat. Într-un final, Claudiu l-a găsit și l-a arestat. Lui Claudiu i-a plăcut personalitatea lui Valentin, considerând că este un om tânăr și înțelept. L-a încurajat să renunțe la creștinism și să devină un soldat roman. Când Valentin a refuzat, a fost întemnițat și condamnat la moarte. Până în ziua execuției, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi și le-a semnat scriind „Adu-ți aminte de Valentin al tău.” Valentin a fost probabil executat pe 14 februarie în anul 269 sau 270. Nu se cunosc toate detaliile legate de viața Sfântului Valentin și nu se știe dacă legenda are o bază istorică reală.

Dragostea merită sărbătorită în fiecare zi, iar astăzi am pregătit ciocolată raw vegană afrodiziacă după următoarea reţetă:

  • unt de cacao ca şi bază de ciocolată
  • pulbere de maca
  • pulbere de muira puama
  • pulbere de căpşuni deshidratate
  • pulbere de catuaba
  • nucă de cocos

Feniletilamina (AEP) din cacao stimulează eliberarea de endorfine, neurotransmiţători din creier care îmbunătăţesc starea de spirit şi ne fac să „ne simţim bine”. Cacao conţine, de asemenea, anandamide, compuşi care contribuie la sentimente de euforie sau extaz. Creşte nivelurile de activitate ale serotoninei şi dopaminei din creier. Nivelurile mai ridicate ale acestor substanţe chimice măresc dorinţa sexuală, excitaţia şi răspunsul sexual.

Maca este considerată un afrodisiac puternic şi este folosit cu succes de populaţiile care trăiesc în Anzi. După ce consumă această plantă, oamenii se simt „vii”, energici şi au un sentiment de bunăstare, iar asta se datorează capacităţii sale de a restabili echilibrul  hormonal şi de a  elibera endorfinele. Un alt beneficiu al acestei rădăcini este cantitatea relativ mare de nutrienţi pe care o conţine.

Scoarţa şi radăcina de Muira Puama sunt bogate în acizi graşi liberi cu lanţ lung, steroli, cumarina, uleiuri esenţiale, lupeol şi alaloid numite Muirapuamine. Datorită diferitelor substanţe din compoziţia sa este foarte greu de identificat substanţa care răspunde de efectele asupra apetitului sexual şi organelor sexuale.

Denumirea ştiinţifică este Olacoides Ptychopetalum, P. uncinatum, Liriosma ovata.  Denumirea sub care este cunoscuta de noi este „Viagra de Amazon” sau mai nou: „Yohimbe”.

Această plantă este utilizată foarte mult  ca un afrodisiac pentru femei şi bărbaţi. Nativii din Amazon o numesc tradiţional „lemn puternic” (fiecare este liber să înțeleagă de ce 😉 ).

Unele din cele mai populare afrodisiace sunt căpşunile. O aromă desăvârşită, culoare superbă şi miros extrem de plăcut.

Catuaba este cea mai renumită plantă afrodiziacă din Brazilia, existând chiar o zicală ce spune că fiii născuţi până ce tatăl atinge vârsta de 60 de ani sunt ai lui, dar cei născuţi după această vârstă nu îi mai aparţin, fiind ai catuabei!

Viaţa intimă depinde foarte mult şi de starea de sănătate. Sănătatea reprezintă o stare de armonie mentală, emoţională şi fizică. Puritatea şi armonia trebuie să se regăsească atât în ceea ce mănânci, în regimul de viaţă pe care îl ai cât şi în mediul în care trăieşti, gândurile pe care le dezvolţi cât şi în sentimentele pe care le ai.

Enikö Pal

Carnea noastră cea de toate zilele

Există atât de multe alimente pe care le putem consuma, milioane de alimente de bază, combinate rezultând miliarde de alimente absolut delicioase şi sănătoase. Totuşi oamenii se rezumă la a consuma doar câteva produse, iar o parte consumă o varietate de până la 3 – 4 tipuri de carne şi un singur tip de lapte. Vorbesc despre realitatea de zi cu zi a multor oameni.

Urmăm tradiţii îngrozitoare şi josnice ale strămoşilor noştri.  Dacă ei îşi ucideau cu sânge rece prada, mai puţin asiaticii, ei o mănâncă animale vii, oare de unde ajunge pe raftul magazinului carnea noastră cea de toate zilele?

Click pe titlu sau apasă butonul de mai jos pentru a citi articolul în întregime.

Citește mai mult »

Cum să prepari acasă un energizant natural?

Energizant natural preparat acasă

Câteodată avem nevoie de alternative la cafea. Eu îmi prepar astfel un latte pe bază de sfeclă roşie.

Sfecla roşie este o minune pentru organism, un energy booster excelent, ne ajută la detoxifierea ficatului şi ne oxigenează sângele prin stimularea procesului de formare al globulelor roşii şi favorizarea creşterii nivelului de hemoglobina din sânge. Cel mai eficient este sucul de sfeclă roşie proaspăt stors prin presare la rece. Dacă nu am mereu la îndemână această posibilitate apelez la alternativa de pulbere.

Reţeta mea de latte revigorantă cu un gust desăvârşit şi armonios conţine:

  • pulbere de sfeclă roşie
  • pulbere de măceşe
  • pulbere proteică de orez
  • nucşoară
  • cardamom
  • ienibahar
  • piper alb
  • cuişoare
  • puţin chili.

Dacă ai la îndemână, niciodată nu este de refuzat un strop de vanilie. Toate ingredientele se adaugă și amestecă într-un pahar cu lapte vegetal călduţ.

Enikö Pal

La mulţi ani 2020!

Mesaj de Anul Nou!

Un an nou fericit şi cu sănătate! Dar eu vă doresc mai mult de atât.  În anul 2020 să luăm decizii mai bune. Suntem energie şi simţim extraordinar de clar vibraţia cuvintelor. Dacă spunem că genetica contribuie foarte mult la formarea unui om, vă spun că la fel de mult contează şi mediul în care trăim.

Dacă o persoană este mereu jignită de către cei din jur, dacă simte doar vibraţie negativă din cuvinte negative, aceea persoană va crede până la urmă despre ea ceea ce spun cei din jur, nu ceea ce este cu adevărat. O dovedeşte şi viaţa, o dovedeşte şi ştiinţa.

Ca să spunem multe lucruri pozitive şi să le şi simţim din tot sufletul, este foarte greu într-o lume atât de malefică. Şi deja am scris un cuvânt atât de negativ încât le acoperă pe cele pozitive.

Dar trăim într-o lume absolut horror pentru toate fiinţele vii, de la cea mai mică insectă până la cea mai mare balenă sau elefant. Toate datorită omului.

Îţi doresc în 2020 să ieşi din rândul agresorilor de animale!

Deoarece dacă ai ieşit din rândul consumatorilor de produse de origine animală poţi să ai o revelaţie extraordinară, minunată, magică: fiinţele umane pot trăi fără violenţă.

Îţi doresc în 2020 să trăieşti fără violenţă!

Anul acesta să îţi pese de tine. Nu te mai trata ca pe un tomberon de combinaţii alimentare incredibil de indigeste, nu îţi mai distruge organele şi conştiinţa prin consumul de produse de origine animală.

Să încercăm şi cu partea pozitivă.

Poţi să fii mai bun deoarece aşa sunt construite fiinţele umane de când s-a descoperit existenţa lor. Practic, dacă vrei să renunţi la produsele de origine animală, poţi să o faci în orice clipa şi vei începe să simţi nişte vibraţii minunate pe care le are şi cuvântul „mulţumesc”. Practic corpul tău, celulele tale, îţi mulţumesc că nu le mai otrăveşti cu mâncare nepotrivită.

Dacă ai ţinut pasul şi ai realizat ce ai citit, îţi mai dau o idee pozitivă.

Poţi să îţi schimbi alimentaţia deoarece în 2020 în toate ţările lumii găseşti, pe lângă vegetale, preparate din vegetale asemănătoare produselor de origine animală. Din păcate se mai aplică teoria „ obişnuinţa este a doua natură”. Dar avem soluţii, mâncare din vegetale gustoasă, sănătoasă, prietenoasă cu mediul şi cu planeta.

Mai am un sfat, nu ştiu dacă este pozitiv sau negativ, dar poate îl încadraţi voi.

Nu există nu pot, există nu vreau!

În opinia mea este o idee pozitivă, din nou, poţi să fii mai bun. Partea negativă intră însă puternic din urmă, oare vrei să te schimbi?

Aş vrea să închei articolul într-o notă pozitivă, astfel: majoritatea oamenilor vor să se schimbe dar nu ştiu de unde şi cum să o facă. Vreau să cred acest lucru dar în lume văd exact opusul.

În 2020 poţi să fi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. În 2020 poţi să îţi schimbi stilul de viaţă ca pur şi simplu să ai un rost pozitiv în lume.

Nu căuta răspunsul nici în Rai, nici în Iad, ambele sunt aici, pe Pământ, în farfuria ta, de unde porneşte totul.

Niciodată să nu eziţi în a studia şi dacă nu ai informaţii suficiente întreabă un vegan, intră pe grupurile de vegani dedicate gastronomiei sau cumpărăturilor, sunt multe informaţii practice postate în fiecare zi.

Veganismul este un stil de viaţă care devine chiar o pasiune.

Îţi doresc în 2020 să îţi schimbi stilul de viaţă într-unul magic. Tu din lumea aceasta să faci Rai.

                                                                                                                                        Autor: Enikö Pal

11 lucruri care mi s-au întâmplat de când sunt vegană

Veganismul a devenit un mod de a trăi care funcţionează atât de natural încât parcă nici nu ar fi existat alt fel de alimentaţie în viaţa mea. Când eşti vegan de foarte mulţi ani, alimentaţia pe bază de produse de origine animală este doar un vis urât şi încerci să găseşti iertarea pentru ceea ce a fost cândva o friptură sau sarmale cu carne tocată. Pentru că acea friptură a fost o fiinţă.

1. Am simţit cum mă detoxific.

Eu când am început să fiu vegană chiar consumam vegetale eco, bio, organice. Consumam sucuri obţinute prin presare la rece din sfeclă, morcovi, varză, iarbă de grâu, frunze de ţelină sau pătrunjel şi multe altele. Consumam germeni de grâu şi vlăstari de broccoli, lucernă, ridichi, varză roşie, creson. Am încercat probabil toate „lactatele” raw vegane posibile. Dar nu spuneam nu nici la o ciorbă de pleurotus sau sarmale de post. Dar pur şi simplu simţeam detoxifierea la mod propriu. Parcă tot organismul, fiecare celulă, se curăţa de produsele de origine animală. Iar senzaţia aceea nu se poate uita şi nu poţi avea parte de ea doar dacă adopţi stilul de viaţă numit veganism. Faptul că renaşti prin veganism se explică şi din această perspectivă deoarece noi suntem o comunitate de celule vii. Trecerea la veganism este senzaţie divină pe care fiecare om ar trebui să o simtă.

2. Mi-am schimbat uimitor perspectiva asupra vieţii.

Acesta este un atu de care veganii au parte în mod special. Practic am realizat că singura viaţă care îmi aparţine este a mea. Iar atunci când realizezi acest lucru perspectiva asupra vieţii ți se schimbă în mod fantastic. Omul care a fost devine alt om. Ajungi la momentul când îţi pasă şi de musculiţa de oţet şi de animalele a căror carne se află pe rafturile magazinelor. Ajungi la momentul în care pur şi simplu îţi pasă cu adevărat de viaţă.

3. Devii schimbarea de care are nevoie lumea.

Vrem o lume mai bună, mai curată, mai puţin violentă, mai puţine războaie, mai puţină foamete, aer mai respirabil, mai puţine animale maltratate, sustenabilitate în ecologism etc. Dar nimeni nu face nimic pentru toate acestea. Oameni nu vor să accepte că toate acestea încep din farfuria lor. Ca vegană am realizat că se poate să fi mai bun prin alegeri simple şi practice. Şi dacă ar fi mai mulţi vegani lumea ar deveni un loc mai bun.

4. Am rămas doar cu prietenii cool.

Da, se spune că dacă devii vegan rămâi fără prieteni, dar nu este chiar aşa. De fapt rămâi cu prietenii adevăraţi şi care sunt cei mai cool. Cine te acceptă ca vegan, activist, sărit de pe fix, cu idei bine definite, foarte bine informat şi care îţi face capul calendar. Doar prietenii cool pot accepta asta. O să devii „veganul” în comunitatea de prieteni, dar este în regulă, poate să fie chiar fain. Şi apoi îţi faci mulţi prieteni cu care împărtăşeşti aceeaşi valori. De când sunt vegană mi-am făcut prieteni vegani absolut minunaţi. Şi nu mi-am făcut doar prieteni vegani, mi-am făcut prieteni din toate mediile sociale, persoane interesate de veganism ca stil de viaţă. De obicei eşti considerat „veganul malnutrit” care primeşte toate vegetale când merge în vizită la părinţi, bunici, prieteni sau la ţară. Şi nu am zis niciodată nu, deoarece aşa ajung să am provizii şi să nici nu supăr pe nimeni cu un refuz. Sigur că vreau murături eco, fasole bio, tot ce primesc. Ca să nu aud apoi că veganii nu sunt fiinţe sociale. Aud cazuri în care veganii sunt luaţi peste picior de către omnivorii. Nu a fost cazul meu, întotdeauna am ştiut că sunt pe partea cea bună şi nu trebuie să fiu jignită pentru asta, dacă să fi denumit extraterestru poate fi numită o jignire.

5. Legătura cu mâncarea a devenit una magică.

Se spune că trebuie să mănânci ca să trăieşti, nu să trăieşti ca să mănânci. De când sunt vegană am încercat toate nebuniile posibile în ceea ce priveşte mâncarea. Am cumpărat tot ceea ce a fost posibil să cumpăr. Am studiat alimentele şi apoi am făcut tot posibilul să le găsesc ca să le am în farfurie. Dacă le povestesc prietenilor, familiei, cunoştinţelor, bucătarilor pe care îi cunosc, tuturor despre alimentele ce le am în cămara tip depozit, lor le sunt complet necunoscute. Am încercat toate alimentele despre care am scris în cartea mea. Alimentaţia omnivoră te limitează extraordinar de mult în ceea ce priveşte mâncarea minunată pe care această planetă o poate oferi oamenilor. Incredibil cum avem încă milioane de vegetale comestibile, iar majoritatea oamenilor consumă câteva animale şi doar câteva soiuri de vegetale.

6. Nu îmi este dor de mâncarea de origine animală.

Prima întrebare a omnivorilor este dacă chiar nu mai poftesc nimic din ceea ce am mâncat înainte. Nu aş putea să mai mănânc nimic de origine animală. Nu ştiu cum am putut să mănânc animale sau ceva ce iese dintr-un animal pentru a se reproduce sau a hrăni progenitura (a se înțelege lapte, asta dacă nu îți sună cunoscut. Lichidul util progeniturii este laptele.). Nu poftesc sub nici o formă nimic din ceea ce am mâncat înainte şi nu îmi solicită nici un efort acest fapt. Am fost păcălită să gust dintr-o prăjitură care trebuia să fie de post. Am vomat de 20 de ori cel puţin ca apoi să le spun să nu mă mai păcălească deoarece organismul meu nu mai acceptă produsele de origine animală. Nu mă topesc după a replica mâncarea de origine animală, dacă ceva are gust prea asemănător cu carnea de obicei nu îmi face plăcere să îl mănânc deoarece sunt vegană cu principii. Acest lucru înseamnă că nu am o dietă pe bază de plante şi în rest nu dau doi bani pe ceea ce se întâmplă în lume. Vreau să îmi fie foarte clar când mănânc că ceea ce consum nu îmi aduce aminte de produsele din carne sau lapte. Vreau să mă bucur de gustul de vegetale fără să imite carnea. Poate funcţionează la adepţii de carne dar nu la mine.

7. Am făcut economii.

Am mai spart mitul că alimentaţia vegană este scumpă. Alimentaţia de lux este scumpă, fie ea vegană sau omnivoră, dar alimentaţia pe bază de vegetale nu este scumpă. Nu este sub nici o formă mai scumpă decât o alimentaţie omnivoră. Deşi mi-am cumpărat tot ceea ce nici nu am visat în primii 18 ani de viaţă în materie de alimente, tot am făcut economii. Faptul că ulterior am investit banii în accesorii pentru motocicletă, nu se pune. Mâncarea pe bază de produse de origine animală nu este ieftină, mai ales dacă nu punem pe masă cele mai ieftine variante care, offf,  au proteină din alte vegetale. Am mâncat vegetale de pe tot globul, sub toate formele, am mâncat alimente de care majoritatea oamenilor nici nu au auzit vreodată. Am căutat toate plantele ce cresc la noi în ţară şi au valori nutriţionale extraordinare. Am cultivat în propria grădină toate plantele care cresc în România şi nu numai. Nu mă pasionează gătitul în mod special dar asta nu m-a oprit nici măcar de la nebunia de a încerca reţete moleculare. Veganismul deschide cele mai largi şi minunate orizonuri în ceea ce priveşte gastronomia. Şi interesant, nu îţi goleşte portofelul. Poţi ţine post? Veganismul este floare la ureche.

8. Studiez mult.

Studiatul îţi menţine creierul activ. Mulţi oameni după un timp renunţă la a mai urma vreo şcoală şi cel mai trist este că renunţă şi la a citi. Şi nu este vorba doar despre citit, dar oamenii îşi pierd curiozitatea, nu îi mai atrage nimic, nu studiază, este drumul sigur spre delăsare. Mă interesează să fiu la curent cu tot ceea ce ţine de noutăţi despre cum să schimbăm lumea, despre activism pentru animale, activism pentru ecologism, despre sănătate şi alimente. Dar din aceste subiecte se nasc alte subiecte, stil de viaţă, natură, oameni, animale, locuri, fapte, mâncare, ştiinţă, maşini, tehnologie, istorie, anatomie, originea omenirii, multe lucruri. Am început să studiez despre veganism iar studiul a început să facă parte din stilul de viaţă. Şi chiar vreau să fiu la curent cu toate documentarele care arată cât de toxică este carnea pentru organismul uman deoarece trebuie să am replicile foarte clare şi dovedite ştiinţific pentru cei care au dubii asupra alimentaţiei. Şi când vrei să convingi oamenii să devină vegani trebuie să aduci argumente clare.

9. Am slăbit şi mi-am păstrat greutatea fără eforturi

Avem tendinţa de a pune vina pe genetică, de aceea sunt gras sau slab, de aceea nu am realizări, de aceea nu sunt fericită, de aceea nu pot să alerg la maraton etc. Genetica îşi pune amprenta dar nu în toate cazurile atât de mult pe cât o găsim noi ca scuză. Când am devenit vegană eram şoferiţă de camion pe curse lungi, curse între care încercam să îmi fac şi orele de zbor pentru licenţa de pilot pe avion. Nu făceam mişcare multă deşi energie aveam, fiind pasionată de sport, astfel aveam forme mai rotunde, dar nu imense. După ce am încheiat sezonul de zbor cu avionul şi maratonul de grătare, am devenit vegană. Da, am devenit vegană deşi eram consumatoare de carne fără restricţii gen grătar de două ori pe an. Maxim un an de zile a fost nevoie ca să ajung la o greutate acceptabilă care mai avea nevoie doar de muşchi lucraţi, greutate pe care o păstrez de atunci.

10. Nu am spus că veganismul îţi oferă tot! Dar îţi oferă atât de multe.

Veganismul nu este un sacrificiu! Poate postul este un sacrificiu, că abia aştepţi să treacă de miezul nopţii ca să spargi frigiderul şi să haleşti toată carnea şi brânza. Aşa îmi povestea bunica mea, a ţinut toate posturile, fără excepţie, dar că este greu şi abia aştepta miezul nopţii ca să mănânce carne. Veganismul este o plăcere, un deliciu, satisfacţie, este uşor, frumos, minunat, este un stil de viaţă care te defineşte, nu te chinuie nimic, nici o dorinţă culinară faţă de care să ai reţineri. Veganismul mi-a oferit liniştea sufletească, nu sunt eu religioasă, dar nici nu aş vrea să trec prin sacrificiile postului. Veganismul mi-a oferit stabilitatea emoţiilor. Toţi închideţi ochii când vedeţi animale chinuite. Eu nu închid ochii la suferinţa altor fiinţe. Trăiesc ca toţi ceilalţi oameni doar că la alt nivel spiritual. Şi numai veganii ştiu ce înseamnă să urci la acel nivel spiritual în care nu numai că ştii că nu este nevoie de violenţă ca să mănânci dar vrei să schimbi şi lumea. Cum se spune, veganismul nu este o religie, nu aştepţi să pice nimic din cer, trebuie să trăieşti, să munceşti, să studiezi, să fi activ.

11. Am scris o carte!

 Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc dar din păcate a trebuit să muncesc mult, iar timpul pentru citit era extrem de puţin. Visam să devin IT-istă, să scriu repede la tastatură, să lucrez la birou. Nu s-au îndeplinit toate dar s-au întâmplat altele, care nu erau în plan. De exemplu: am găsit partenerul perfect, mai perfect decât plănuiam, am învățat să scriu repede la tastatură, cu diacritice şi am scris o carte. O carte despre veganism. Ce legătură are să scrii o carte cu veganismul? Nu pot să spun că se aplică în mod general, dar eu am scris o carte de când sunt vegană. O dorinţă, o plăcere, o scânteie, o muncă de echipă, mult timp liber dedicat cărţii şi toate alimentate de flacăra binelui, de energia spirituală a veganismului, de energia dată de superalimente şi de puterea dată de iubire. Şi spun acest lucru deoarece această carte va ajunge în multe locuri unde oamenii vor avea acces să o citească şi să îşi i-a notiţe despre alimente.

Nota bene

Dacă toată lumea are dreptul la o viaţă de calitate atunci toţi oamenii au dreptul la împlinire spirituală, împlinire care are loc mai ales după adoptarea unui stil de viaţă vegan.

Enikö Pal

Pentru tine ce înseamnă Crăciunul?

Înainte să fie o sărbătoare religioasă Crăciunul a fost o sărbătoare păgână definită prin practici violente. La romani sărbătoarea dura de pe 17 până pe 25 Decembrie, perioadă în care nimeni nu putea fi pedepsit pentru vătămare de persoane sau proprietăţi. Festivalul începea când era ales un „inamic al poporului” care să reprezinte răul. Fiecare comunitate opta pentru o victimă pe care o forţa să se desfete excesiv şi la finele spectacolului o ucideau. Festivalul includea sacrificii umane, intoxicaţii, desfrâu, violuri sau consumul de biscuiţi antropomorfi (în formă de figuri umane).

Sărbătoarea a fost convertită la creştinism dar acest aspect nu a avut succes şi în redefinirea practicilor violente, care au rămas valabile.

Crăciunul nu ar fi decât o mulare peste sărbătorile unor zei solari, creştinii alegând deliberat data pentru a facilita răspândirea credinţei în rândul populaţiilor păgâne. Primii creştini nu ştiau când s-a născut Iisus, pur şi simplu au asimilat festivalul solstiţiului revendicându-l drept sărbătoarea originilor lui Mesia. Multe dintre elementele sale atestă prezenţa unor reminiscente păgâne, cum ar fi folosirea pomului de Crăciun, o veche practică druidică.

Elementele sărbătorii s-au tot acumulat până în epoca contemporană.

Important este să cunoaştem istoria ca să nu fim spălaţi pe creier degeaba. Această sărbătoare este atât de populară încât nici nu se pune problema să schimbăm istoria acum, dar se pune problema să schimbăm tradiţiile violente în obiceiuri paşnice şi frumoase.

De Crăciun să fim mai buni!

Pentru unii Crăciunul este în întregime despre supradoză de mâncare nesănătoasă, abuz de alcool şi nimicirea ficatului. Totul se rezumă la uciderea a cât mai multor animale pentru ca să avem masa plină ca apoi să aruncăm la gunoi extra mega surplusul. Nu înţeleg exact de ce de sărbători încercăm să mâncăm până crăpăm. Şi cel mai bine ştiu asta cei care lucrează la spitale, când scot din oameni găleţi întregi de sarmale, prăjituri şi carne.

Ce înseamnă pentru mine Crăciunul

Dacă pentru majoritatea oamenilor această sărbătoare este despre agitaţie maximă şi cumpărături până în pragul leşinului, pentru mine este despre linişte, fapte bune, mâncare puţină dar rafinată, relaxare, gânduri curate, vizitarea familiei, vacanţă.

Şi cel mai frumos acum este că nu mai trebuie să particip la uciderea porcului. Acesta a fost unul dintre obiceiurile care m-au afectat enorm în toată copilăria. Astfel sufeream de disonanţă cognitivă, iubeam animalele dar totuşi le mâncam. Şi să nu credeţi că acest aspect nu îşi pune amprenta asupra comportamentului copilului ca viitor adult.

La începuturile acestei sărbători erau sacrificaţi oameni pentru diferite zeităţi, apoi animale erau folosite în acest scop, fiind sacrificate în cele mai groaznice şi chinuitoare moduri.

În prezent a spune că sacrificăm porcul de  Crăciun este greşit deoarece nu o mai facem pentru zei. Corect este să spunem că tăiem sau ucidem porcul de Crăciun, deoarece o facem numai din motivul de a-l mânca. O facem doar pentru stomac, pentru a mânca în exces nişte animale nevinovate care doreau să trăiască la fel de tare pe cât ne dorim şi noi.

Crăciunul nu ar trebui să includă fapte violente. De aceea şi din alte miliarde de motive, sunt vegană.

Crăciunul, dacă ar trebui să fie aşa cum îl promovăm, trebuie să îl simţim din suflet. De Crăciun să dăruim, să ajutăm, să fim mai buni, să ne bucurăm…de puţinele zile libere legale de la stat şi în care sunt închise toate magazinele. Cine le primeşte, deoarece cine nu le primeşte, are de salvat oameni ca să nu moară de la excesul de consum de animale preparate sub toate formele cât mai indigeste posibile.

Eu păstrez din Crăciun doar puţinele obiceiuri frumoase: cozonacul şi prăjiturile copilăriei, salamul de biscuţi şi ciocolata caldă cu aromă de poveste, mere coapte cu scorţişoară, sărmăluţele vegane cu smântână delicioasă, colindele care sună bine şi au versuri acceptabile. Aş accepta cu drag şi un şemineu lângă care să stau cu fiinţele( persoane şi animăluţe) dragi la o poveste de Crăciun.

Şi cel mai important este să fim mulţumiţi din adâncul sufletului şi acest lucru să se vadă pe zâmbetul nostru.

Enikö Pal

Cacao – știi ce este și de unde vine?

Cacao pulbere, unt de cacao, lichior de cacao

Cacao este denumirea semințelor produse de arborele de cacao, Theobroma cacao, care după uscare se macină sub formă de pulbere. Cacaua este un produs de export important a numeroase țări în curs de dezvoltare. Cacao este materia primă principală pentru obținerea de ciocolată. Denumirea de cacao provine din limba aztecă cacahuatl, denumire care a fost preluată de spanioli.

În Puerto Escondido Honduras, America Centrală descoperirile arheologice au găsit vase cu teobromină ce datează din anii 1100 î.Hr., substanța fiind un extract din semințe de cacao care se folosea la producerea unor băuturi alcoolice. Aztecii cunosc arborele de cacao, considerat sfânt (darul zeului Quetzalcoatl), din secolul XIV. Băutura alcoolică preparată din fructele de cacao fermentate era provenită dintr-un amestec de apă, cacao, porumb, vanilie și piper. Boabele de cacao serveau și ca monedă la azteci. Conchistadorii spanioli îi descoperă repede valoarea, ei găsind 25 000 de chintale de cacao în încăperile tezaurulului lui Montezuma (un sclav costa 100 de boabe de cacao). Prin creșterea consumului de cacao în Europa se vor extinde și plantațiile de cacao în colonii.

Din fericire tot mai multă cacao este certificată FAIR TRADE, un program de comerţ echitabil prin care se asigură sustenabilitatea socială, economică şi faţă de mediu. Acest model de comerţ este conceput pentru a crea venituri durabile pentru fermieri şi familiile lor. Din ce în ce mai multe companii se alătură  acestui program, cumpărând cacao fair trade pentru produsele lor pe bază de cacao. Dar o ciocolată cu lapte, chiar dacă are sigla FAIR TRADE cocoa, pentru mine, o persoană care înţelege ce anume citeşte pe lista de ingrediente, este o ciocolată extrem de amară, plină de violenţă şi durere. Desigur şi foarte nesănătoasă.

Cacao ieftină, sub formă de ciocolată, unt de cacao, boabe, pulbere, are şanse mari să provină de la plantaţii unde muncitorii sunt exploataţi. Din nefericire chiar studii recente arată faptul că oamenii încă sunt exploataţi la fermele de cacao, inclusiv copiii. Iar procentul sclavagismului de pe plantaţii încă este foarte mare conform declaraţiilor din Septembrie 2019 ale autorităţilor competente.

Ideea este că trebuie să înţelegem şi să acceptăm că nu este nedrept să ne bucurăm de ciocolată chiar dacă arborii de cacao nu cresc în ţara noastră dar trebuie să plătim preţul corect pentru această minune numită cacao. Şi să ne gândim la viitor prin abordarea metodelor sustenabile.

De ce trebuie să plătim un preţ corect pentru cacao ne explică şi Carol Off, autorul cărţii Bitter Chocolate: Investigating The Dark Side of the World’s Most Seductive Sweet. Plătind preţul corect fermierii vor angaja oameni adulţi la plantaţii, cărora le vor oferi un salariu decent ca să îşi poată întreţine copii.

Trebuie să ne pese! Nu avem dreptul să îi exploatăm pe alţii, nici oameni, nici alte animale.

Cui nu îi place ciocolata? Atunci de ce distrugem această minunată planetă? Deocamdată este singura planetă pe care suntem siguri că există cacao.

De ce ne place ciocolata? Deoarece ciocolata de bună calitate conţine multă cacao.

Studiile arată că ciocolata ne afectează emoţiile şi dispoziţia prin creşterea nivelului de serotonină, ceea ce explică pofta de ciocolată în momentele de melancolie. Tot în acest scop acționează şi un neurotransmiţător denumit teobromină, un stimulant moderat utilizat uneori în tratarea depresiei. De asemenea eliberează compusul anandamidă, un neurotransmițător cu efect antidepresiv, antipsihotic și anxiolitic, care produce emoţii euforice de mulţumire şi relaxare.

Cacao poate îmbunătăţi sănătatea inimii, scade nivelul stresului şi inflamaţia, acestea fiind doar o parte din avantajele pentru corp. Consumul de cacao eliberează în creier anandamidă, endorfine, feniletilamină şi serotonină, toate acestea oferind organismului stare de bine.

Cacaua crudă combate oboseala datorită conținutului ridicat de magneziu (65% din DZR la 100g produs), un mineral implicat în activarea a peste 300 de enzime necesare proceselor metabolice. Ajută la ținerea sub control a glicemiei, îmbunătățind metabolismul glucozei și echilibrând nivelul de zahăr din organism, glicemie pe care cu toţii trebuie să o ţinem sub control, nu doar diabeticii. Crește densitatea osoasă, fiind recomandate persoanelor care suferă de osteoporoză, luptă împotriva îmbătrânirii premature prin conținutul de polifenoli şi protejează inima, fiind bogată în antioxidanți care protejează celulele și îmbunătățesc circulația sângelui.

Din punct de vedere nutriţional cacao crudă este o adevărată comoară. Cacaua conţine vitaminele B1 (tiamină), B2 (riboflavină), B3 (niacină), B5 (acid pantotenic), B9 (acid folic), C si E; minerale precum magneziu, mangan, fier, cupru, fosfor, zinc, potasiu, calciu. Mai conţine şi antioxidanți (flavonoide – catechină, epicatechină, procianide), aminoacizi (serotonină, triptofan, dopamină, anandamină, PEA – element chimic care crește secreția de adrenalină), proteine şi fibre.

Cacaua este considerat un dar al zeilor.

Eu consum cacao sub forma netratată termic, cacao raw. Din depozitul meu magic cu superalimente nu lipseşte cacaua sub forma de pudră, nibs, boabe, unt de cacao, lichior de cacao şi minunatul nibs cu yacon de care m-am îndrăgostit de la prima gustare.

P.S. Nu uitaţi sloganul, să fim fericiţi dar niciodată pe suferinţa altora!

Enikö Pal

Ghidul bobocului Vegan la 1 an. La mulţi ani!

Enikö, Ionuț și Fifi – autor, editor și inspirație pentru o lume mai bună

Acum aproximativ şase ani mă uitam la televizor la o emisiune de nutriţie. Serveam un ceai delicios cu mama mea şi ne uitam la o renumită promovatoare a veganismului în România. Din păcate ea a afirmat că raw veganii au în alimentaţia lor 70% crudităţi iar în rest, 30%, de toate. A specificat de toate ca fiind carne, ouă, lapte, lactate, peşte, toate produsele de origine animală.

Toată emisiune a afirmat o mulţime de tâmpenii, prostii şi minciuni. Şi încercam să înţeleg dacă pentru unii chiar numai şi absolut numai banii contează.

Din păcate pentru ea şi din fericire pentru mine, nu am putut suporta tot ceea ce spune şi am aruncat televizorul afară pe balcon înainte să se termine emisiunea, iar după ce mama mi-a spus că vezi că trebuie să mănânci şi un pic de carne, cel puţin peşte eu i-am adus la cunoştinţă decizia mea: am să scriu o carte!

Nu s-a întâmplat nimic instant dar ideea a rămas în mintea mea şi o analizam zilnic. Doar că nu era deloc uşor de realizat. Nu aveam prea multe cunoştinţe de redactare, scriam la tastatură destul de lent, nu scriam cu diacritice şi cel mai important nu aveam susţinerea necesară. Nu poţi să scrii o carte despre exact ceea ce simţi şi vezi în jurul tău fără să ai susţinere.

Apoi a apărut, adică reapărut, el în viaţa mea. Şi atunci când apare un EL potrivit în viaţa ta, ce se întâmplă? Vă spun eu ce se întâmplă: înveţi să scrii repede la tastatură şi cu diacritice 🙂

Şi publici o carte de aproape 500 de pagini mai repede de zeci de ori decât aş fi învăţat eu tot ceea ce deja el ştia în materie de redactare, editare şi desigur partea de promovare pe Internet. Cartea trebuia să fie un ghid de 30 de pagini, maxim; dar se pare că nu s-a încadrat în acest număr de pagini.

Perioada în care am scris cartea, 2 ani de zile, a fost extrem de interesantă, frumoasă, zbuciumată, cu multe bucurii dar şi cu dezamăgiri. Înţelegeam că am să încep o relaţie cu o persoană de miliarde, el devenind vegan din ziua din care am format un cuplu, iar surprizele pe care mi le făcea legate de veganism erau zilnice, dar pe lângă toate acestea să scrii şi o carte… era mai mult decât m-aș fi așteptat.

Şi pot să dau un sfat tuturor, prima carte nu este uşor de scris. Dar îmi doream din tot sufletul să o scriu.

Mergeam de la un editor la altul, făceam drumuri lungi prin ţară şi convorbiri telefonice care nu se mai terminau cu orele. Până la urmă am editat şi redactat cartea singuri, chiar dacă textul a fost la corectat de mai multe persoane, deoarece toţi vroiau să îmi schimbe opinia. Iar eu nu vroiam să scriu minciuni ca alţii care spun că raw veganii mănâncă chiar bine carne.

Ce mi-au spus toţi din propria experienţă, mai multă sau mai puţină, unii cu zeci de cărţi editate, să ştiu că prima carte nu o să fie perfectă. Nu are cum! Mai ales că eu pur şi simplu nu aveam experienţă la scris cărţi. Am acceptat acest aspect şi în sfârşit a ieşit din lumina tiparului la 1 Decembrie 2018, de centenar, Ghidul Bobocului Vegan.

Mulţumesc pentru minunatele experienţe oferite, lansări de carte în ţară şi în străinătate, sute de autografe scrise cu drag, apariţii la radio şi televiziune. Tot datorită cărţii am cunoscut mii şi mii de oameni minunaţi. Iar proiectele nu se încheie nicidecum aici, cartea va ajunge în sute de biblioteci, toată lumea trebuie să aibă acces la adevărul de dincolo de aparenţe.

Faptul că am scris o carte mi-a dat ocazia să întâlnesc oameni care la rândul lor mi-au recomandat titluri de cărţi care merită citite. Şi chiar a meritat să le citesc. Am aflat de ce oamenii nu devin vegani atât de uşor cum ar trebui şi ce se poate face în această privinţă. Şi dacă prima mea carte nu este perfectă înseamnă că următoarea va tinde mult mai mult spre perfecţiune.

La mulţi ani Ghidul Bobocului Vegan! deschizător de drumuri din ce în ce mai optimiste.

Enikö Pal

Sclavagismul modern, sclavii cărnii

E ușor să ai grădina ta de legume! Încearcă!

Cu mulţi ani în urmă am avut un obicei foarte urât şi greşit, îmi făceam cumpărăturile alimentare la morgă. Şi atunci, ca şi acum, morga era un magazin plin doar cu diverse cadavre sau era acea parte rece şi naşpa dintr-un market unde sunt expuse bucăţi cadaverice mai roz sau mai maro, unde unele animale sunt moarte de ani şi ani de zile.

Eram şi eu spălată pe creier, ca o mare parte din lume, de tradiţie şi medicina care spune că trebuie să mănânci mortăciuni ca să ai proteine în alimentaţie. Eram şi sclava gustului, din păcate. Ştim cu toţii că renumitele mezeluri sunt preparate cu chimicale care ne fac să devenim dependenţi de ele.

Ideea este că mănânci mizerii şi cadavre dar te mai trezeşti şi la realitate! Te muţi de acasă, începi să alegi ceea ce mănânci, veganismul nu este scump deloc, sănătatea odată pierdută este o cauză greu de recuperat. Dar cui îi pasă când este tânăr, nu citeşte, nu se informează şi încă nu îl doare fiecare părticică a corpului.

După ce am încetat să mai îmi fac cumpărăturile la morgă am realizat că viaţa este chiar minunată. Am renunţat în acelaşi timp şi la ouă (ovulaţia găinii) şi m-am înţărcat, adio lapte. Hai că aşa mai merge viaţa!

Apoi raionul cu cadavre a început să îmi provoace greaţă. Wow, ce spălată pe creier am fost. Să mănânc eu animale moarte şi să spun că iubesc animalele. Eram tâmpită, proastă sau nebună sau eram greşit informată?

Sclavagismul modern, sclavii cărnii

După atâţia ani în care nu am consumat absolut nimic de origine animală mă uit la raionul de morgă când merg la cumpărături şi văd oamenii cum stau la rând şi cer o bucată de cadavru din X, o bucată de cadavru din Y, un preparat din cinci feluri de cadavre. Te apucă greaţa, voma, nervii, este o nebunie că îi vezi că au o vârstă şi încă consideră normalitate să mănânce animale. Din păcate îşi cresc copii exact în acelaşi spirit malefic şi cadaveric, îi pun pe copii să îşi aleagă mixul de cadavre. Şi acei copii reprezintă următoare generaţie care trăieşte hrănindu-se cu moartea altora şi moartea planetei. Sunt educaţi de către părinţi, nu este alegerea lor proprie. Copii adoptă comportamentul părinţilor, iar dacă mai sunt şi lăudaţi că au mâncat cărniţa de viţel, puişor, purceluş, acel copil este condamnat la toate efectele negative ale acestei alimentaţii, când pur şi simplu putea să mănânce produse de origine vegetală. Dar repet, nu este alegerea benevolă a copilului, este spălare pe creier.

Nu contează efectul asupra sănătăţii, putem să scriem cărţii de mii de pagini despre cât de mult rău face consumul de produse de origine animală. Contează faptul în sine, în secolul XXI oamenii mai merg la cumpărături la morgă. Şi stau acolo, sclavii tradiţiei, chimicalelor de sinteză şi medicilor, îşi umplu căruciorul de cumpărături cu multe kilograme de cadavre, că ei doar aşa ceva mănâncă. Apoi se miră că sunt bolnavi și nu știu cu ce să se mai trateze! Când mănânci o sumă de cadavre devii un cadavru care mai mişcă puţin; mai mult sau mai puţin. Că doar ceva mort cu siguranţă nu mai mişcă deoarece nu mai are energie, viaţă şi astfel din logică derivă că produsele din carne nu o să dea energie organismului uman.

Uitaţi-vă de curiozitate când mergeţi la cumpărături, cum stau oamenii la rând la morgă. Un lucru care nu este normal se practică totuşi. Este lipsă de educaţie, lipsă de compasiune, lipsă de interes, lipsă de etică, lipsă de UMANITATE.

Omenirea duce lipsă de umanitate. Mergi să cumperi animale ucise de către alţi oameni, mergi acasă şi tai bucata de cadavru în felii apoi o pui pe grătar şi sărbătoreşti ceva. Sărbătoreşti prin moartea altcuiva. Ce tâmpenie! Sărbătoreşti zile de naştere, nunţi, botezuri, bucurii prin moartea brutală a unor fiinţe nevinovate şi le mănânci corpurile moarte. Ce bine că am devenit vegană şi dacă voi avea copii vreodată cu siguranţă nu o să îi spăl pe creier să mănânce animale.

Am ajuns să îmi fac cumpărăturile online doar pentru a evita cât mai mult oamenii bolnavi din toate punctele de vedere care salivează în faţa vitrinei frigorifice pline de cadavre. A evoluat omenirea? Eu zic că s-a dus naibii. Omul are din ce în ce mai multă putere pe care o foloseşte din ce în ce mai greşit.

Mă supără când văd oameni care spun că sunt deştepţi, dar îi văd stând la rând cu toată lumea pentru bucăţile de animale moarte. Omenirea este o cauză pierdută deoarece oamenii de rând adoră violenţa şi o ung în strat gros pe pâine, unsoare, pateu, brânză. Oamenii cu venituri mai mari îşi permit o violenţă mai scumpă, foie gras de exemplu. Iar de la morgă îşi iau numai preparate scumpe, fără urme de soia. Dacă le spui despre veganism vei remarca că se vor revolta, iar majoritatea nu cunosc termenul.

Mai este supermarketul acela vechi de când lumea unde morga este cea mai încântătoare pentru marii devoratori de cadavre. O jumătate de porc, vă rog! Şi îţi alegi din jumătăţile de porc care atârnă cu capul în jos şi unele jumătăţi de porc au ochiul deschis. Şi bagă în ei o jumătate de porc în timp destul de scurt.

Este horror! Trăim într-un film de groază terifiant numit: OMUL consumator de carne în secolul XXI. Consumator de produse de origine animală şi de produse testate pe animale. Din păcate într-o lume pe care a modificat-o genetic în aşa fel încât să distrugă repede şi sigur echilibrul naturii, atât animale cât şi vegetale.

Şi atunci ce vrem noi să schimbăm? O astfel de societate? Din păcate răspunsul este da.

Piaţa de mezeluri vegane este în creştere în Romania şi sunt convinsă că merge înspre bine, dar oamenii vor să servească tot boli de nutriţie şi violenţă. Dacă îţi place mâncarea gen fast-food sau junk-food poţi alege liniştit varianta vegetală. Mănâncă sănătos sau mai puţin sănătos dar lasă animalele în pace! Mănâncă alimente fără aromă naturală de violenţă.

Poate într-o zi, când omenirea o să merite Pământul, uciderea unui animal o să fie o faptă ilegală, raionul de morgă o să fie o amintire urâtă, iar pe Pământ va domina pacea. Pacea începe din farfuria fiecărei persoane. Devin-o vegan! Treci pe lângă raionul de carne fără să îţi pară rău vreodată, iar într-o zi vei realiza că a fost un comportament anormal pentru specia umană.

Deocamdată MinoritateA are dreptate dar MajoritateA este extrem de bine spălată pe creier.

Poate reconsideri ce mănânci acum și faci o schimbare în alimentaţie!

Enikö Pal

La mulţi ani pentru o lume mai bună!

Pe 1 Noiembrie sărbătorim ziua mondială a veganismului. Această dată a fost stabilită de către Louise Wallis în 1994  ca o formă de comemorare a cincizeci de aniversări a Societăţii Vegane. Societatea Vegană fiind înfiinţată în 1944. În timp, s-au pierdut înregistrările care marcau exact data înfiinţării acestei societăți, așadar a fost aleasă data 1 Noiembrie pentru comemorarea acesteia deoarece coincide în multe religii cu sărbători menite aducerii aminte a celor trecuți în neființă; cum ar fi Ziua Morţilor, Halloween, Samhain, Dias de los muertos, etc.

Termenul vegetarian a fost folosit încă din 1839 şi definea o alimentaţie pe bază de vegetale. Mai târziu termenul VEGAN a fost definit de către Donald Watson, avocat pentru drepturile animalelor şi fondator al Societăţii Vegane, ca vegetarian care nu consuma produsele lactate.

Astăzi veganismul defineşte persoanele care nu consumă deloc produse de origine animală, nu folosesc produse care includ în lanţul de producţie suferinţa animalelor, nu folosesc produse testate sau obţinute din animale. Mai mult de atât, mulţi vegani sunt ecologişti, au grijă ca acţiunile lor să fie prietenoase cu mediul înconjurător, practică activismul pentru animale, ajută animalele din punct de vedere practic, nu doar teoretic.

Sunt foarte multe lucruri minunate pe care le fac veganii dar oamenii nu le văd. Deoarece ei nu vor să vadă multe lucruri si fapte.

Într-o lume în care violenţa, durerea, suferinţa, chinul, foametea, războiul, ura, răutatea, vărsarea de sânge, moartea în chinuri groaznice, groaza și boala sunt considerate o normalitate şi o necesitate. În această lume, noi, veganii, am ales să fim cinstiţi, am ales să mergem separat de turma care se îndreaptă pe un drum ce duce la degradare și o viață plină de chin și boli.

Noi am ales să facem din lumea aceasta un loc mai bun. Cu paşi mici dar siguri.

Şi nu, nu mă laud, dar din tot sufletul spun LA MULŢI ANI de Ziua Mondială a Veganismului! În fiecare zi sunt fericită pentru alegerea mea. Veganismul te face un om minunat.

La mulţi ani tuturor veganilor!

Sunteţi minunaţi!

Enikö Pal

Când în apa de la robinet va fi adăugat lapte

Dacă căutăm definiţia cuvântului mamă îl vom găsi atât în regnul animal cât şi în cel vegetal, contrar majorităţii oamenilor care consideră că doar femeia din specia umană poate să devină mamă.

O mamă este o femelă din orice specie animală care dă naştere unui pui. Mamele din orice specie îşi iubesc puii la fel de mult ca şi mamele din specia umană. Dacă nu luăm în considerare că o femeie poate să nască şi să îşi arunce copilul viu la tomberon.

Din păcate suntem nişte fiinţe exagerat de egoiste. Ca mamă treci printr-o sarcină cu tot ceea ce are ea bun şi rău apoi dai naştere unuia sau mai multor copii pe care îi iubeşti enorm şi sunt lumina ochilor tăi. Cinic, doar pentru că deţii bani şi putere înţeleasă greşit, plăteşti ca altei mame ( eu nu fac diferenţă între specii) să îi fie luat puiul nou născut ca tu să poţi bea laptele femelei respective şi să îl dai şi copiilor tăi. Sună jenant şi este jenant. Să omori puiul altei mame ca apoi să îi bei laptele, ca adult înţărcat de zeci de ani, nu este o faptă corectă.

Ştim, suntem spălaţi pe creier că suntem rasa supremă care are drepturi depline asupra tuturor animalelor de pe planetă. Le înseminăm artificial în moduri groaznice, le luăm puii pe care în mâncăm şi apoi le bem laptele care este produs pentru puiul pe care l-am mâncat. Omul este o fiinţă blânda şi minunată, doar pentru că este un criminal în serie legal. Animalele nu au drepturi, sunt oameni care nu au drepturi, sunt folosiţi la teste medicinale pe viu, dacă trăiesc sau mor este tot una, ei nu au drepturi şi păreri. Ce facem animalelor facem şi semenilor noştrii, pentru că oricum nu îţi pasă pentru ce plăteşti. Cele mai de calitate medicamente au fost dintotdeauna testate pe viu, pe oameni.

Suntem o specie de papă-lapte, singura specie care mai bea lapte după înţărcare, pentru ca este o hrană completă pentru noi. Este pe naiba! Să ne lămurim odată ce este laptele.

Laptele este un lichid nutrient produs de glandele mamare ale mamiferelor femele. Este sursa principală de nutriție a nou-născuților, înainte de a fi capabili să mănânce şi altceva.

Apoi vine o vârstă de înţărcare, când nou-născutul nu mai primeşte lapte. Singura specie care nu acceptă că aşa este normal şi natural, este OMUL.

Şi omul continuă să profite de puterea sa şi să ia laptele altor femele, mai ales de la vite.

Şi nu numai că îl bea dar pur şi simplu îl introduce în tot ceea ce găteşte acasă şi în tot ceea ce este în supermarket. Vom găsi lapte în carne( ce tâmpenie!), în pâine, în orice mâncare, în orice băutură, în suc, în apă, în produse de igienă, în orice! Vom găsi lapte în orice! Vom găsi lapte chiar şi în obiecte.

Oamenii adaugă lapte în tot ceea ce gătesc acasă. Laptele care este pentru nou născuţi şi atât.

De ce facem aceste lucruri? Simplu, pentru că suntem o societate cinică şi egoistă care îşi merită sfârşitul tragic care o aşteaptă.  Cum să adaugi lapte în orice? De curiozitate să vă uitaţi că orice aliment are lapte, exceptând cele pe care scrie VEGAN şi încă câteva produse de post care conţin gândaci. Pentru cei intoleranţi la lactoză au scos lactoza din lapte. Ce stupid! Şi aceia nu pot bea lapte vegetal? Ce naiba, oricum toţi suntem intoleranţi la lactoză după ce nu mai primim lapte de la pieptul mamei.

Suntem o societate spălată pe creier CU LAPTE.

Sunt trei factori care îi prezint ca să dovedesc acest lucru

 – tratăm greşit animalele, fermele şi iadul sunt sinonime

 – consumul de lapte de la alt animal ne face foarte mult rău şi trebuie să recunoaştem că nu suntem foarte sănătoşi

 – din punct de vedere ecologic producţia de lapte este un dezastru. Stomacul dublu al vitelor, şi nu numai, este o sursă imensă de metan. Ştiu, adultul care se trezeşte dimineaţa şi bea o cană mare de lapte de vită nu dă nici doi bani pe acest aspect. Apoi afirmă ca este un mare ecologist.

Citiți şi cartea ”Ghidul bobocului vegan” pentru a afla cu ce vă otrăviţi zilnic şi cum distrugeţi planeta.

 Oamenii spun ca vitele sunt tratate uman în ferme iar în abatoare sunt ucise uman. Cum să ucizi uman?

Aşa cum afirmă cei care au fost acolo?

 Gail A. Eisnitz arăta în cartea sa ‚Slaughterhouse‘

‚Am văzut carne vie de vite. Le-am auzit mugind, când oamenii înfigeau cuţitul și încercau să le jupoaie pielea. Mă gândesc că este oribil pentru un animal să moară așa puţin câte puţin, în timp ce diverși angajaţi își îndeplinesc diferite operaţiuni de prelucrare, pe care le au de făcut asupra sa.‘ ‚Majoritatea vacilor pe care le suspendă …, sunt încă în viaţă. Le despică. Le jupoaie. Sunt întotdeauna încă vii. Picioarele le sunt tăiate. Au ochii larg deschiși și plâng. Ţipă, și poţi vedea, cum ochii aproape le sar de durere din orbite.‘ ‚Un angajat mi-a povestit, cum o vacă care a rămas blocată cu un picior în podeaua unei mașini de transport, s-a prăbușit. ‚Cum ai scos-o vie de acolo?‘ l-am întrebat pe tip: ‚Oh‘, răspunde el, ‚ne-am dus sub camion și i-am tăiat piciorul.‘ Când ţi se spune așa ceva, înțelegi că se întâmplă multe lucruri care rămân ascunse, de care nimeni nu are habar.‘

Laptele nu vine de la vitele mov, aşa cum cred mulţi care nu au văzut o vacă în viaţa lor.

Cei care au văzut realitatea din ferme afirmă că acolo este iadul. Medicul de renume mondial Ernst Walter Henrich ne povesteşte despre sursa de unde bem lapte.

„Vacile de lapte“, datorită producţiei continue de lapte ajung în scurt timp să fie extenuate și atunci când nu mai pot da suficient lapte sunt trimise la tăiere. În loc să trăiască aproximativ 25 – 30 ani, cât este durata normală de viaţă a unei vaci, „vacile de lapte“ extenuate de numeroasele nașteri și de producerea continuă de lapte, sunt „puse pe liber“ după numai 3 – 5 ani. Deoarece organismul și ugerul acestor vaci nu au fost create pentru a fi exploatate într-o măsură atât de intensivă, după ceva timp apare o inflamație dureroasă a ugerului, cunoscută sub numele de mastită. Această inflamație, fie este tratată cu antibiotice, fie se soldează cu trimiterea vacii respective la abator. De aceea nu trebuie sa ne mire faptul că există în lapte și in produsele lactate puroi, antibiotice sau alte medicamente. Anual vacile sunt inseminate artificial, de fapt violate, pentru ca fluxul de lapte să nu se oprească, deoarece vacile produc lapte numai după ce dau naștere unui viţel. După naștere, mama și copilul sunt separaţi, despărţire care provoacă ambilor o traumă dureroasă. Datorită instinctelor naturale, această separare este atât de dureroasă și atât de dramatică, încât atât vaca, cât și viţelușul plâng, mugesc și ţipă zile întregi după ce au fost despărţiţi. Oricum, pentru acești nefericiți viţeluși, suferinţa nu se termină aici. Viţeii de sex feminin ajung să fie folosiți în producţia de lapte, unde le înlocuiesc pe mamele lor extenuate. Și aceste viţelușe intră în cercul vicios al înseminărilor forţate, al deteriorării corporale prin extracţia intensivă de lapte, nașteri și separări dureroase pe tot timpul scurtei lor vieţi. Viţeii de sex masculin sunt ţinuţi în niște boxe strâmte și întunecoase, puţin mai mari decât corpul lor, și sunt hrăniţi o perioadă pentru a fi folosiţi la producţia de carne. Însă, din cauza faptului că se nasc prea mulţi viţei, deseori aceștia sunt pur și simplu distruși în așa numitele „abatoare Herod“. Aceste atrocități se petrec numai datorită cererii consumatorilor pentru lapte și produse lactate, ale căror efecte devastatoare asupra sănătăţii umane au fost între timp demonstrate de nenumărate studii știinţifice.

Nenumărate înregistrări video (publice sau cu camera ascunsă) din abatoare și ferme din lumea întreagă dovedesc, că animalele nu numai că sunt supuse ororilor și torturilor unei exploatări intensive și a unor omoruri în masă, ci și că sunt șocant de des torturate în mod intenţionat, respective premeditat, de către angajaţii abatoarelor, din motive sadice. Pentru mine ca medic care posedă cunoștințe de psihologie, aceste atrocităţi extreme din abatoare nu sunt surprinzătoare. După evaluarea a multor filme și documente, abatorul și ferma de animale par a fi locul ideal, unde pot fi puse în practică perversiuni sadice (care rămân întotdeauna nepedepsite). Acest lucru trebuie să îi fi e clar fiecărui consumator de produse animale. Până la urmă și vacile de lapte și puii nefolositori sunt omorâţi în aceleași abatoare, când devin nefolositori și nu mai aduc profi t. De aceea, între consumul de carne și cel de lapte sau ouă nu există vreo diferenţă din punct de vedere etic. Animalele bio sunt omorâte în aceleași abatoare și sunt supuse aceleiași terori ca toate animalele măcelărite. Etichetarea cu denumirea Bio a produselor animale, nu reprezintă decât un truc de marketing, folosit pentru a manipula oamenii care au o oarecare compasiune, pentru ca aceștia să consume cu conștiinţa oarecum împăcată carne, ouă și lapte. Așa numitele „legi pentru protecţia animalelor“ sunt un eșec total când este vorba de protecţia animalelor de fermă. În realitate nu sunt nimic altceva decât niște legi prin care se protejează animalele de casă, precum câinii și pisicile.

 Jurnalistul Ingolf Bossenz spune într-un articol: „În societatea civilă, protecţia animalelor este clar definită. Cel care își mângâie câinele cu o mâna, iar cu cealaltă se îndoapă cu un șniţel, întrunește profilul ideal al schizofrenicului.“ Fiecare consumator decide în fiecare zi la magazin, dacă vrea să sprijine, să inducă și să cauzeze, prin achiziţiile sale de carne, pește, lapte, produse lactate, brânză și ouă, exploatarea extrem de brutală, torturarea fără milă și uciderea animalelor.

Tu unde te încadrezi? Răspunde sincer.

 Laptele este necesar pentru oameni. Da, este necesar laptele matern până la înţărcare, în rest este spălare pe creier cu lapte.

Numeroase studii au demonstrat legătura dintre consumul de lapte și un număr de boli grave precum cancerul de sân, cancerul de prostată, Alzheimer, scleroza multiplă, Parkinson, diabet de tip I și II, cancer ovarian, osteoporoză, etc. Statisticile publicate de către Organizatia Mondială a Sănătăţii (OMS) privind incidenţa cancerului de sân se corelează cu nivelul consumului de lapte în ţările respective. Raportul „EU-BST-HumanReport“ iniţiat de UE, în care s-au verificat efectele consumului de lapte asupra sănătăţii oamenilor, a concluzionat că datorită conţinutului de hormoni din lapte, poate fi stimulată creșterea tumorilor maligne, în special în cazul cancerului de sân și de prostată.

Câteva citate din cartea „Studiul China“ a profesorului Dr. T. Colin Campbell: „Cei care mâncaseră cele mai multe alimente de origine animală, se îmbolnăviseră cel mai mult de boli cronice. Chiar și cantităţi relativ mici de alimente de origine animală au fost asociate cu efecte dăunătoare. Cei care mâncaseră cea mai mare parte de alimente de origine vegetală, erau cei mai sănătoși și nu aveau nici o tendință de a dezvolta vreuna din bolile cronice.“ „Ce tip de proteină s-a dovedit în mod evident și constant a fi cauzatoare de cancer? Caseina, care întrunește 87 % din totalul proteinelor conţinute în laptele de vacă, era un promotor de dezvoltare pentru toate stadiile evolutive ale cancerului. Ce tip de proteină s-a dovedit a nu fi promotor al bolii canceroase, chiar și consumată în doze crescute? Proteinele sigure au fost cele de origine vegetală, de exemplu cele din grâu și soia.“ „Nutrienţii din alimentele de origine animală au dus la creșterea dezvoltării tumorilor, în timp ce nutrienţii din alimentele vegetale au redus dezvoltarea tumorilor.“ „Asocierea strânsă a unei alimentaţii bogate în proteine de origine animală, bogată în grăsimi, cu producerea de hormoni sexuali și o menstră timpurie, trăsături care cresc semnificativ riscul apariției cancerului de sân, este o observaţie importantă. Este foarte clar că nu ar trebui să ne lăsăm copiii să consume o alimentaţie bogată în alimente de origine animală.“

Eu personal nu mă consider vinovată pentru faptul că circul cu maşina deoarece poluez infim faţă de consumatorii de lapte. Cană cu lapte pe care o consideri necesitate este un factor poluator imens, la fel ca şi toate produsele pe care le consumi şi conţin lapte. Cui îi pasă? Generaţiei actuale, poate următoarei generaţii, dacă o să mai fie.

De reţinut: animalele sunt violate în mod abuziv prin metoda înseminării artificiale ca să nască puii, apoi puii să le fie ucişi şi mâncaţi şi oamenii să bea laptele femelelor.

Ca femeie nu ai suporta nici 10 secunde să vezi adevărul din spatele laptelui şi să faci parte din el. Dar plăteşti pentru asta.

Cel mai bine oamenii pot să reţină cât de puţine informaţii dacă la sfârşitul articolului răspund la câteva întrebări.

Este necesar să bem lapte de origine animală dacă ne face rău?

Este necesar să bem lapte de origine animală daca prin acest lucru facem rău animalelor şi mediului?

Este necesar să bem lapte dacă suntem intoleranţi la lactoză?

Între violenţă ( lapte animal) şi pace (lapte vegetal) tu ce alegi?

Oare cei care nu mai sunt spălaţi pe creier cu lapte animal văd altcumva lumea? Nu există nici un PRO lapte animal pentru consum uman.

 Avem alternative, scuze nu există pentru ceea ce facem animalelor în fermele de lapte.

Enikö Pal

Lucruri pe care cu toţii trebuie să le ştim

Se spune că obişnuinţa este a doua natură. Dar acest aspect nu este o scuză pentru sclavagism sau atrocităţile pentru care plătim zilnic. Obişnuinţa poate să devină nu aspect bun, nu trebuie să ucidem tot ce este în jurul nostru doar fiindcă nu vrem să fim deschişi spre alt stil de viaţă şi alimentaţie.

Până la un moment dat toţi oamenii ar semăna între ei, toate acestea până când oamenii încep să se judece între ei. Cei care nu mănâncă câini îi condamnă pe cei care o fac, cei care mănâncă animale moarte îi condamnă pe cei care le mănâncă vii, cei care nu lovesc animalele îi condamnă pe cei care o fac! Şi cei care lovesc animalele, mai ales în ferme, o fac tot pentru cei care nu le lovesc dar ulterior le mănâncă corpurile moarte şi chinuite în bătăi groaznice.

Dacă întreb: ce părere aveţi despre sclavagism?

O să spuneţi că a fost groaznic, că nu trebuia să se întâmple, că nu a fost corect şi că nu ar trebui să se repete.

Dacă întreb: de ce ai sclavi?

O să spui că aşa este normal şi că mergi cu majoritatea, deşi majoritatea este într-o confuzie maximă şi o nepăsare nesimţită. Trăim cu informaţia în faţa noastră, trebuie doar să fim umani.

Eu am ales să nu merg pe calea greşită, ca majoritatea oamenilor. Am ales să nu mai plătesc oameni ca să ucidă pentru mine. Eu văd dincolo de carnea de la raft. Eu văd realitatea dincolo de tradiţii. Creierul meu nu este spălat de consumul de produse de origine animală, eu am compasiune.

Am vrut să devin medic veterinar şi să salvez animale, am vrut să fiu un medic care nu îşi mănâncă pacienţii. Din păcate nu am putut să ajung să fac aceste lucruri.  Citeam pe atunci raportul din studentie a doctoritei Christiane M. Haupt. Ca studentă la medicină veterinară a mers şi prin ferme şi a scris desigur un raport. În următoarele rânduri redau o parte din raportul ei.

„Pentru o ȋnghiţitură de carne …

Pe placa de deasupra rampei de beton scrie: ‚Sunt acceptate numai acele animale, care sunt transportate conform legii pentru protecţia animalelor și care sunt identificate corespunzător‘. La capătul rampei zace ţeapan și livid un porc mort. ‚Da, unii mor deja ȋn timpul transportului. Colaps circulatoriu.‘ Ce noroc că mi-am luat vechea jachetă cu mine. Deși este abea ȋnceputul lui octombrie, este un frig pătrunzător, dar nu numai frigul mă face să ȋngheț. Îmi ȋndes mâinile ȋn buzunare, forţându-mă să arăt o faţă prietenoasă și să ȋl ascult pe directorul abatorului, care ȋmi explică, că de multă vreme nu mai efectuează o verificare a stării de sănătate a animalelor, ci numai o inspecţie generală. La 700 de porci pe zi, cum ar putea să meargă altfel? ‚Oricum nu sunt animale bolnave aici. Dacă ar fi, le-am trimite imediat ȋnapoi, și asta ar costa furnizorul o penalizare semnificativă. Au ȋncercat acest lucru odată, apoi nu s-a mai repetat.‘ Dau din cap cu interes– numai să rezist, trebuie să rezist aceste șase săptămâni mă gândesc –, ce se ȋntamplă cu porcii bolnavi? ‚Există un abator special pentru ei.‘ Aud despre regulile de transport și cât de importantă este ȋn zilele noastre legea de protecţie a animalelor. Astfel de cuvinte, rostite ȋntr-un loc ca acesta sună sinistru. Între timp, o mașină de transport cu două nivele este adusă până la rampă. Din ea răzbat ţipete și tropote. Detaliile abea se disting ȋn ȋntunericul dimineții; scenariul are ceva ireal și amintește de reportajele din război, de șiruri de vagoane cenușii, ȋn care oameni terifiaţi, cu feţe palide sunt mânaţi către docul de ȋncărcare de către oameni ȋnarmaţi. Deodată mă trezesc ȋn mijlocul acestei orori. Așa ceva se ȋntâmplă în coșmaruri, din care te trezești ȋngheţat de transpiraţie rece, terifiat: ȋnconjurată de ceaţa ȋnvolburată, ȋntr-un frig de gheaţa, ȋn lumina crepusculară murdară a acestui loc respingător, ȋntre blocuri plate, anonime, din beton, oţel și cărămizi albe, ȋn marginea unei păduri ȋngheţate; aici s-a petrecut Indescriptibilul, despre care nimeni nu vrea să știe. Ţipetele sunt primul lucru pe care ȋl aud când ȋmi ȋncep ziua de lucru, la acest stagiu practic, al cărui refuz ar fi ȋnsemnat cinci ani de studiu pierduţi și eșecul planurilor mele de viitor. Însă – fiecare fibră din corpul meu, fiecare gând care ȋmi trece prin minte– ţipa a negare.

Simt repulsie, dezgust și oroare, dar mă simt și ȋngrozitor de neajutorată: obligată să văd, fără să pot face nimic, și forţată să și particip, eventual să mă mânjesc și de sânge. De la distanţă, cum am coborât din autobuz, m-au izbit ţipetele porcilor, ca o tăietură de cuţit. Şase săptămâni ȋmi vor ţipa ȋn urechi, oră de oră, fără oprire. Rezistă. Pentru tine se va sfârși calvarul acesta cândva. Pentru animale ȋnsă, niciodată. O curte goală, câteva containere frigorifice, jumătăți de porci atârnând ȋn cârlige se ivesc de după o ușă strident luminată. Totul extrem de curat. Aceasta este partea frontală. Caut intrarea, este ȋn lateral. Două mașini care transportă animale trec pe lângă mine, văd siluete galbene de porci proiectate ȋn ceaţa dimineţii. O lumină palidă ȋmi arată drumul, văd ferestre luminate. Câţiva pași – și sunt ȋnăuntru. Faianţă albă peste tot. Nimeni ȋnăuntru. Un coridor alb, – acolo este vestiarul pentru femei. Este aproape ora șapte, mă ȋmbrac: alb, alb, alb. Boneta ȋmprumutată arată grotesc peste părul meu drept. Ghetele ȋmi sunt prea mari. Mă ȋntorc târăndu-mi picioarele din nou ȋn coridor, aproape mă ciocnesc de medicul veterinar. Salutări politicoase. ‚Eu sunt noua studentă ȋn practică.‘ Înainte să ȋncepem, formalităţile. ‚Puneţi-vă ceva călduros pe dvs., mergeţi la dl.director și daţi-i certificatul de sănătate. Dr. XX vă va spune, de unde ȋncepeţi.

‘ Directorul este un domn jovial, care a ȋnceput prin a-mi povesti despre vremurile bune, când abatorul nu era ȋncă privatizat. Apoi, din păcate, a terminat cu povestirea și a decis să ȋmi arate personal ȋmprejurimile. Și așa ajung pe rampă. În dreapta mea, ţarcuri de beton, ȋnconjurate de bare de fier. Unele sunt deja pline cu porci. ‚Dimineaţa ȋncepem lucrul la ora cinci.‘ Porcii se agită, ici colo se iau la harţă, câteva boturi curioase ȋmping printre gratii, au ochi inteligenţi, alții sunt neliniștiţi și dezorientaţi. O scroafă mare pare că ar vrea să atace o alta; Directorul ȋnhaţă o rangă și o lovește ȋn cap de mai multe ori. ‚Se mușcă destul de rău‘, explică el. Jos, mașina de transport a lăsat ȋn jos trapa de ieșire, porcii din faţă stau ȋmpietriţi ȋn faţa podeţului de trecere și ȋncearcă să o ia ȋnapoi, ȋnsă sunt ȋmpinși din spate, căci ȋntre timp, un angajat este deja suit ȋn spate și ȋi lovește cu forţă cu un furtun de cauciuc. Pe viitor, nu am să mă mai mir, când voi vedea numeroasele dungi roșii pe carcasele de porci. ‚Electrocutarea a fost interzisă pentru porci‘, spune directorul. Câteva animale ȋndrăznesc să facă ȋmpleticindu-se nesigure primii pași, apoi restul le urmează. Unul alunecă cu piciorul ȋntre clapetă și rampă, revine sus, schiopătează mai departe. Se află cu toţii din nou ȋntre gratiile de fier, care ȋi duc inevitabil ȋntr-un ţarc ȋncă gol. La fiecare cotitură, animalele se ȋmpotmolesc și creeaza blocaje. Angajatul este furios, urlă la animalele rămase ȋn urmă, care panicate ȋncearcă să sară peste tovarășii lor de suferinţă. Directorul clatină din cap. ‚Lipsit de creier. Chiar fără creier. De câte ori v-am spus, că nu ajută să ȋi loviţi pe cei din spate!‘ În timp ce urmăream ȋmpietrită acest spectacol – sigur nu este adevărat – visezi –, directorul se ȋntoarce și salută șoferul unui nou transport de animale, care este așezat lânga celelalte, și se pregătește să descarce. Aici operaţiunea merge mult mai repede, ȋnsă cu mult mai multe ţipete ale animalelor, și ȋnţeleg rapid și de ce: ȋn spatele porcilor care se ȋnghesuie este un al doilea bărbat, care atunci când lucrurile nu merg suficient de repede, aplică electroșocuri animalelor. Ma holbez la bărbat, apoi la director, și acesta scutură ȋncă o dată din cap: ‚Deci, știţi că acest lucru este acum interzis pentru porci!‘ Omul se uită neȋncrezător, apoi ȋndeasă aparatul ȋn geantă.

Din spate ceva mă ȋmpunge ușor ȋn spatele genunchiului, mă ȋntorc și ȋntâlnesc doi ochi albaștri inteligenţi. Cunosc mulţi iubitori de animale, care sunt extrem de entuziasmaţi de expresivitatea și sentimentele pe care le pot citi ȋn ochii unei pisici, de privirea credincioasă a câinelui, – cine vorbește ȋnsă despre inteligenţa și curiozitatea care se văd ȋn ochii unui porc? Curând voi vedea cu totul altă expresie ȋn acești ochi: ţipete mute de frică, durere copleșitoare, ochi goi, scoși din orbite, rostogoliţi pe podeaua plină de sânge. Atunci m-a fulgerat un gând, tăios ca o lovitură de cuţit, gând pe care ȋl voi avea ȋn minte, de multe sute de ori ȋn următoarele săptămâni: A mânca carne este o crimă – o crimă: … Apoi urmează un tur prin abator, ȋncepând din camera angajaţilor. O fereastră deschisă către hala de măcelărie dezvăluie un șir nesfârșit de jumătăţi de porci ȋnsângeraţi, care alunecă pe banda de sortare, atârnaţi ȋn cârlige. Indiferenţi la această priveliște, doi angajaţi ȋși mănâncă micul dejun. Pâine cu carne rece. Tunicile albe ale amândoura sunt mânjite de sânge, sub cizma de cauciuc a unuia atârnă o fâșie de carne. Aici zgomotul acela de coșmar este puţin mai atenuat, ȋnsă pe măsură ce sunt condusă către hala de măcelărie, vuietul neomenesc reapare. Sar ȋnapoi ca să mă feresc, căci o jumătate de porc este aruncată dintr-un colț și se ciocnește de o alta. M-a atins, caldă și vâscoasă. Nu este adevărat – este absurd – imposibil. Întreaga grozăvenie a scenei m-a izbit deodată. Ţipete sfâșietoare. Scrâșnetul mașinilor și sunetul metalic al instrumentelor. Mirosul pătrunzător de păr ars și piele pârlită. Mirosul de sânge și apă fierbinte. Râsete, remarci obișnuite. Cuţite strălucitoare, hălci de carne găurite prin tendoane, alături jumătăţi de animale cu ochii scoși și cu mușchii zvâcnind. Bucăţi de carne și organe căzând ȋntr-un jgheab plin de sânge, și care mă stropesc cu lichidul acela dezgustător. Bucăţi unsuroase de carne pe podea, pe care se alunecă. Oameni ȋn alb, pe ale căror tunici șiroiește sângele, sub căști sau sub berete feţele arată ca cele pe care le ȋntâlnim ȋn mod normal peste tot: ȋn metrou, la cinematograf, ȋn Supermarket.

 Ai aștepta să vezi monștrii, ȋn schimb zărești tiparul bunicului de vis-a-vis, al tânărului impertinent de pe stradă, domnul ȋngrijit de la bancă. Sunt salutată prietenos. Directorul ȋmi arată hala unde vor fi tăiaţi viţeii. Astăzi este goală – ‚Marţi este rândul vitelor!‘ –, mă pasează unei doamne și pleacă; are treabă. ‚Puteți arunca singură o privire ȋn liniște prin hala aceasta de tăiere.‘ Trei săptămâni mi-au trebuit, până să mă ȋncumet să fac așa ceva. În prima zi sunt privilegiată, mi se permite să stau ȋntr-o cămăruţă, lângă camera personalului și să tai oră după oră bucăţele mici, dintr-un buchet de carne pentru probe, pe care o mâna plină de sânge ȋl reumple ȋn mod regulat. Fiecare bucăţică – un animal. Sunt apoi tăiate porţii individuale, se adaugă acid clorhidric și se fierb pentru testul de trichineloză. Doamna ȋmi arată totul. Nu se găsește trichineloză niciodată, dar testul este obligatoriu. Ziua următoare mă trezesc parte a unei mașinării gigantice de dezmembrări. O introducere rapidă – ‚Aici ȋndepărtezi restul faringelui și tai ganglionii limfatici mandibulari. Uneori mai atârnă câte o copită de gheare, ȋn cazul ăsta aranjați-le.‘ – și eu tai fără să stau pe gânduri, trebuie să mă mișc repede, banda rulează mereu, ȋncontinuu. Deasupra mea, alte părţi ale cadavrelor sunt ȋndepărtate. Când colegul lucrează prea repede sau când de la mine se acumulează ȋn jgheab prea mult amestec cleios de sânge, ȋmi sare mâzga pâna pe faţă. Încerc să evadez ȋn partea cealaltă, ȋnsă acolo o ghilotină cu apă rece, imensă, taie porcii ȋn două; este imposibil să stai acolo, fără să fi ud până la os. Cu dinţii ȋncleștaţi continui să tai, trebuie să mă grăbesc, nu am timp să mă gândesc la toată oroarea asta, și ȋn plus trebuie să fiu al naibii de atentă, să nu ȋmi tai degetele. Ziua următoare, ȋmprumut o pereche de mănuși metalice de la o colegă care a părăsit acest domeniu de lucru. Și am renunţat să mai număr porcii care mi s-au perindat ȋnsângeraţi prin faţă. Nu mai folosesc mănuși de cauciuc. Deși este oribil să scotocești cu mâinile goale ȋn cadavre ȋncă calde, totuși ȋn acest proces te mânjesti pâna la gât, iar mixtura aceea lipicioasă, provenită de la fluidele corporale ale cadavrelor, ȋţi pătrunde oricum ȋn mănuși. Pentru ce se mai fac oare filme de groază, când există deja aici? În scurt timp, cuţitul nu mai taie. ‚Daţi-mi-l mie, vi-l ascut eu!‘ Bunicul amabil, ȋn realitate un fost inspector de carne, ȋmi face cu ochiul. După ce mi-a ȋnapoiat cuţitul ascuţit, a ȋnceput să pălăvrăgească despre una alta, mi-a spus o glumă, apoi s-a ȋntors la treabă. De atunci, mă ia sub aripa lui și mă ȋnvaţă unele trucuri, care ȋmi vor fi de ajutor pe linia de producţie. ‚Nu iţi place deloc ce facem aici, nu-i așa? Văd asta. Dar trebuie făcut.‘ Nu pot să spun ca ȋmi e chiar antipatic, se străduiește să ȋmi ridice cât de cât moralul. Și ceilalţi sunt foarte dispuși să ajute; sunt sigură că se amuză pe seama noastră, a studenţilor care venim aici ȋn practică, ȋn prima fază suntem șocaţi, apoi cu maxilarele ȋncleștate ne terminăm stagiul. Sunt oameni bine intenţionaţi, nu există șicanări. Trebuie să admit că – doar cu unele excepţii – angajaţii de aici nu pot fi percepuţi ca niște monștrii, numai că s-au obișnuit, au devenit cu timpul extrem de abrutizaţi, indiferenţi. Asta este autoprotecţie. Altfel nici nu se poate suporta. Nu, adevăraţii monștrii sunt toţi cei care, zi de zi ordonă aceste masacre ȋn masă, care prin pofta lor de carne, condamnă animalele la o existenţă mizerabilă și la un sfârșit oribil, și care forţează alţi oameni să facă o muncă degradantă, care ȋi abrutizează, ȋi transformă ȋn fiinţe indiferente și brutale. Treptat devin o rotiţă ȋn acest angrenaj al morţii. Orele trec greu, par o veșnicie, mișcările ȋncep să devină mecanice și obositoare. Aproape sufocată de zgomotul ȋnnebunitor și de omniprezenţa violenţei de nedescris, mintea ȋncepe să ȋși revină din amorţeală și funcţionează din nou. Diferenţiază, ordonează, ȋncearcă să raţioneze, să ȋnţeleagă. Dar este imposibil. Când am observat – ȋn a doua sau a treia zi – că printre porcii disecaţi, care erau goliţi de sânge și arși, mici părţi din ei ȋncă zvâcneau și tremurau …, am ȋnlemnit. ‚Se … se mișcă ȋncă …‘, spun eu către un veterinar care trecea pe lângă mine, deși sunt conștientă că este posibil, ca o vreme să mai zvâcnească terminaţiile nervoase. Veterinarul rânjește: ‚La dracu, cineva a făcut o greșeală aici – ăsta nu e total mort!‘ O convulsie ȋnspăimântătoare scutură jumătăţile de animal, peste tot. Un loc al groazei. Am ȋngheţat până ȋn măduva oaselor. Întoarsă acasă, mă ȋntind ȋn pat și stau cu ochii aţintiţi ȋn tavan. Oră după oră. În fiecare zi. Apropiaţii reacţionează iritaţi. ‚Nu mai arăta asa deplorabil. Mai zâmbește și tu. Doar tu ai vrut neapărat să devii medic veterinar.‘ Veterinar, da. Nu măcelar de animale. Nu mai pot suporta. Comentariile acestea. Această indiferenţă. Această acceptare implicită a crimei. Vreau să vorbesc, trebuie să ȋmi deschid sufletul, să povestesc. Simt că mă sufoc. Vreau să povestesc despre porcul care nu mai putea merge, care stătea cu picioarele din spate depărtate. Despre cum l-au lovit și l-au bătut pâna ce a ajuns ȋn boxa destinată uciderii. Am revăzut mai târziu acel animal, când atârna deasupra mea, despicat ȋn două, fiecare jumătate avea inscripţionat numărul 530. Numărul de animal măcelarit 530 din acea zi, nu voi uita niciodată numărul acesta. Vreau să povestesc despre zilele ȋn care erau tăiate vitele, despre ochii lor căprui și blânzi, care erau atât de plini de panică. Despre ȋncercările lor de a scăpa, despre toate bătăile și hăituielile la care erau supuse, până ce și ultimul nefericit animal era adus ȋn ţarcul cu gratii de fier, cu vedere la hala unde celelalte animale erau jupuite și tăiate ȋn bucăţi, – apoi lovitura mortală, urmată imediat de un lanţ prins de piciorul din spate, care ridică corpul animalului la ȋnălţime, ȋn timp ce capul ȋi este tăiat. Și ȋntotdeauna, ţâșnesc râuri de sânge din corpul, care, deși fără cap, totuși mai zvâcnește și lovește din picioare … Vreau să povestesc despre zgomotul atroce pe care ȋl face o mașină când jupoaie pielea de pe un corp, despre mișcarea de rotire a degetelor, obișnuite să scoată globul ocular din orbită – cum se distorsionează culoarea acestor ochi și cum se schimbă ȋn roșu ȋnainte de a fi aruncaţi ȋntr-o gaură din podea, ȋn care se aruncă ‚gunoiul‘. Despre cutia de aluminiu mânjită, ȋn care aterizează toate măruntaiele, ȋntr-o forma de gunoi vâscos, extrase din cadavrele imense fără cap, cu excepţia ficatului, inimii, plămânilor și a limbii – acestea sunt destinate consumului. Aș vrea să povestesc, cum mereu și mereu ȋn mijlocul acestui munte ȋnsângerat și vâscos, era câte un uter gestant, să povestesc că am văzut viţeluși total vizibili și deja formaţi, de toate mărimile, fragili și golași, cu ochii ȋnchiși ȋn săculeţul lor cu lichid amniotic, care nu ȋi mai putea proteja, – cel mai mic era atat de minuscul, ca un pisoi nou născut și totuși arăta ca o văcuţă perfectă ȋn miniatură, cel mai mare era acoperit cu păr fin, alb cu maro și cu gene lungi, catifelate, ar mai fi avut doar câteva săptămâni până la naștere. ‚Nu este o minune, ce creează natura?‘ zice veterinarul care era de serviciu ȋn acea zi, ȋn timp ce arunca uterul cu fetusul ȋn groapa de gunoi. …

Acum știu cu siguranţă că nu există Dumnezeu, pentru că nu apare nici un fulger din cer care să pedepsească crimele care se petrec aici, și care se perpetuează la infinit. Nu există nici Dumnezeu și nici altcineva, care să o ajute nici pe vaca deplorabil de slabă, care la ora 7 dimineaţa când vin la serviciu, zace ȋn convulsii pe coridorul ȋngheţat, pe care bate vântul, nu departe de boxa ȋn care trebuie să fie ucisă. Mai ȋntâi trebuie să fie pregătite pentru tăiat celelalte animale. La prânz, când plecam, zăcea tot acolo și tremura, și nimeni nu a făcut nimic ca să ȋi scurteze suferinţa, deși am făcut mai multe apeluri. Am descărcat arma, care a tăiat nemilos ȋn carnea ei, și a lovit fruntea. M-a privit cu ochii ei din ce în ce mai mari, și am aflat pentru prima oară, că vacile pot plânge. Vina de a privi o crimă, fără să faci nimic, este la fel de greu de suportat, ca și atunci când o comiţi tu.

 Mă simt ȋngrozitor de vinovată. Mâinile mele, tunica, tricoul și cizmele ȋmi sunt pline de sângele acestor animale, ore ȋntregi am stat sub bandă, am tăiat inimi, plămâni și ficaţi – ‚La vite, te murdărești mereu din cap până ȋn picioare‘, am fost deja avertizată. Despre aceste lucruri vreau să vorbesc, ca să nu trebuiască să port singură această povară, – dar ȋn principiu, nimeni nu vrea să audă așa ceva. Nu ca n-aș fi fost ȋntrebată destul de des ȋn tot acest timp ‚Cum este ȋn abator? Ei, eu n-aș putea să fac asta!‘ Îmi ȋnfig unghiile adânc ȋn carne, ca să nu pocnesc aceste feţe aparent miloase, sau să nu arunc telefonul pe fereastră, – aș vrea să ţip, dar ororile la care sunt martoră zilnic mă fac să mă sufoc. Nimeni nu m-a ȋntrebat, dacă eu pot să fac asta. Reacţii de stânjeneală la răspunsurile mele scurte arată discomfortul produs de această temă. ‚Da, este chiar ȋngrozitor, și noi mâncăm din cauza asta tot mai puţină carne.‘ Primesc adesea ȋncurajări: ‚Strânge din dinţi, trebuie să treci și de asta, și curând o să se termine perioada de practică!‘ Pentru mine, această remarcă este una dintre cele mai rele, mai lipsite de inimă și mai ignorante remarci, pentru că acest masacru are loc ȋn continuare, zi de zi. Cred că nimeni nu a remarcat că problema mea cea mare nu mai era cum să supravieţuiesc aceste șase săptămâni, ci că acest masacru monstruos are loc de milioane de ori – are loc pentru fiecare persoană, care mănâncă carne.

 Acum pentru mine, cei care mănâncă carne și pretind că sunt iubitori de animale, nu sunt decât niște oameni falși, lipsiţi de credibilitate. ‚Încetează – mă faci să ȋmi pierd apetitul!‘ Nu o dată această remarcă mi-a ȋntrerupt povestirea, urmată de comparaţia: ‚Ești culmea! Orice om normal ar râde de tine!‘ Cât de singură mă simt ȋn astfel de clipe. Din când ȋn când mă uit la micul fetus de vacă, pe care l-am luat cu mine acasă și l-am pus ȋn formol. Memento mori. Lasă să râdă, ei oamenii normali‘. Când ești ȋnconjurat de atât de multă moarte violentă, ȋncepi să schimbi perspectiva; propria viaţă pare extrem de nesemnificativă. Odată, când mă uitam la șirurile de porci despicaţi, atârnând ȋn cârligele din hală, m-am ȋntrebat: ar fi altfel, dacă aici ar atârna oameni? În special anatomia spatelui animalelor măcelărite, grase și cu pustule și semne roșii, ȋmi amintesc de ceea ce vedeam ȋn zilele ȋnsorite de concediu, ieșind din costumele de baie strâmte. Și ţipetele care nu se mai terminau, care se auzeau din hala unde ȋi omorau, atunci cand porcii simţeau moartea, puteau foarte bine să provină de la copii și femei. Indiferenţa este inevitabilă. La un moment dat mă gândesc că vreau numai să se termine, trebuie să se termine odată, sper că se mișcă repede cu aparatul de electrocutat, ca să termine odată. ‚Mulţi porci nu fac nici un zgomot ‘, mi-a spus odată unul din veterinari, alţii stau chiar acolo și ţipă total fără motiv.‘ Văd și eu asta, – cum stau acolo și ţipă ‚total fără motiv‘.

A trecut mai mult de jumătate din perioada de practică, până să ȋndrăznesc să merg ȋn hala unde se ucid animalele, ca să fiu ȋn măsură să spun: ‚Am văzut.‘ Aici se ȋnchide drumul, care ȋncepe ȋn faţa rampei de descărcare, continuă cu un coridor și un ţarc de așteptare pentru patru sau cinci porci. Ar trebui să descriu noţiunea de ‚frică’ ȋn mod vizual, aș vrea să desenez porcii care se inghesuie ȋmpreuna aici, ȋn spatele cărora se ȋnchide ușa, aș vrea să le desenez ochii. Ochi, pe care nu am să ȋi pot uita niciodată. Ochi ȋn care ar trebui să privească oricine vrea sa mănânce carne. Porcii sunt separaţi cu ajutorul unui furtun de cauciuc. Unul este ȋmpins ȋntr-un spaţiu ȋncercuit de gratii. Ţipă, ȋncearcă să fugă ȋnapoi, să scape, dar nu există scăpare. Printr-o apăsare de buton, podeaua este ȋnlocuită de un fel de ștand mișcător, care duce animalul ȋntr-o altă boxă. Acolo așteaptă măcelarul – eu ȋi spun ȋn secret ‚Frankenstein’ – activează electrozii; este un dispozitiv de sedare ȋn trei puncte, după cum mi-a explicat directorul. Se vede porcul cum se zbate ȋn boxă, apoi platforma se răsucește, și vedem animalul zvâcnind cum alunecă plin de sange pe un alt cadru și lovește puternic cu picioarele. Acolo așteptă un alt măcelar, care ȋi ȋnfige cuţitul sub piciorul drept din faţă, un val de sânge ȋnchis la culoare ţâșnește, și corpul se prăbușește ȋn faţă. Câteva secunde mai târziu, un lanţ de fier este legat de unul din picioarele din spate, și animalul este tras ȋn sus. Un strat de sânge vâscos, ȋnalt de câţiva centimetri, acoperă podeaua. Măcelarul ȋși rezeamă cuţitul, și ia o gură dintr-o cutie murdară de Cola aflată pe podeaua aceea oribilă.

Urmez carcasele, care sângerează abundent și se leagănă agăţate ȋn cârlige, către ‚iad‘. Așa am denumit următoarea cameră. Aceasta este ȋnaltă și neagră, plină de funingine, miros oribil și foc. După câteva curbe, ȋn care sângele continuă să curgă pe podea, șirul de porci ajunge la un fel de cuptor imens. Aici vor fi pârliţi. De sus, animalele plonjează ȋntr-o mașină ȋn formă de pâlnie, și alunecă către interiorul mașinii. Se poate vedea ȋnăuntru. Flăcările se ridică, și pentru câteva secunde, corpurile se scutură și par că saltă ȋntr-un dans grotesc. Apoi sunt puse pe o masă mare, unde doi măcelari ȋnlătură rapid părul rămas, scot globii oculari și separă copitele de gheare. Toată operaţiunea aceasta durează numai câteva momente, aici se lucrează eficient ȋn echipă. Atârnate ȋn cârlige, de tendoanele picioarelor, animalele sunt direcţionate către un cadru metalic, conceput ca un aruncător de flăcări: ȋntr-un zgomot asurzitor, corpurile animalelor sunt supuse pentru câteva secunde unor jeturi de flăcări. Banda este iarăși ȋn mișcare și duce la următoarea hală, – aceea, unde am petrecut deja primele trei săptămâni. Trebuiesc extrase organele și prelucrate pe banda de mai sus: este examinată limba, amigdalele și esofagul se separă și se aruncă, ganglionii limfatici sunt tăiaţi, plămânii la gunoi, traheea și inima se deschid, se iau probe pentru identificarea trichinelozei, se ȋndepărtează vezica biliară, se cercetează ficatul pentru a identifica orice semn care indica prezenţa viermilor. Mulţi porci au viermi, ficatul lor este plin de viermi și trebuie aruncat. Toate celelalte organe ca stomacul, intestinul și aparatul genital sunt aruncate la gunoi. Pe banda de mai jos, restul corpului este prelucrat: tăiat ȋn bucăţi, articulaţiile tăiate, anusul, rinichii și grăsimea din jur sunt ȋnlăturate, creierul și măduva spinala sunt aspirate, etc., apoi urmează ștampilarea pe ceafă, burtă, picioare, sunt cântăriţi și transportaţi ȋn hala frigorifică. Animalele găsite necorespunzătoare pentru consum vor fi ‚temporar confiscate‘. Ștampilarea este o operațiune dificilă pentru cei fără experienţă, deoarece cadavrele calde și pline de grăsime atârnă foarte sus la capătul benzii, și lucrătorii trebuie să fie foarte atenţi, ca jumătățile de animale care se perindă să nu ȋi lovească. De câte ori m-am tot uitat zilele acestea la ceasul atârnat ȋn camera de pauză, nu pot să spun. Sunt sigură că nici un ceas din lumea asta nu merge mai ȋncet decât acesta. Dimineaţa, la jumătatea programului de lucru, este permisă o pauză. Respirând adânc, ma grăbesc către spălătorie și mă curaţ cât pot de bine de sânge și de fâșiile de carne; simt că această contaminare și acest miros s-au lipit de mine pentru totdeauna. Afară, vreau doar să ies afară. În clădirea aceasta nu am putut niciodata să mananc nici măcar o ȋnghiţitură de mâncare. Fie ȋmi petrec pauza afară, oricât de frig ar fi, alergând până la gardul de sârmă ghimpată, și mă holbez peste câmpuri și peste marginea pădurii, urmăresc ciorile. Ori traversez strada, unde este o mică patiserie unde pot să mă ȋncălzesc cu o ceașca de cafea. Douăzeci de minute mai târziu mă ȋntorc la bandă. A mânca carne este o crimă. Nu voi mai fi ȋn stare niciodată să ȋi accept pe cei care mănâncă carne drept prietenii mei. Niciodată. Niciodată de acum ȋncolo. Mă gândesc, că toţi cei care mănâncă carne ar trebui să fie trimiși aici, și ar trebui puși să vadă ce se ȋntamplă, de la ȋnceput până la sfârșit. Nu mă aflu ȋn această postură pentru că ȋmi doresc să devin veterinar, ci pentru că oamenii insistă să mănânce carne. Și nu numai de asta: ci și pentru că oamenii sunt lași. Şniţelul steril și albit din supermarket nu mai are ochi, din care curg lacrimi și ȋn care se oglindește frica ȋn faţa morţii, nu mai ţipă sfâșietor. Toţi cei care se hrănesc cu aceste cadavre torturate, se feresc cu mare grijă, ca să nu vadă toate aceste lucruri, și spun ȋn mod ipocrit: ‚Deci, eu nu aș putea să fac asta!‘ Apoi, ȋntr-o zi, vine un ţăran și aduce probe de carne pentru un test de depistare a trichinelozei. Fiul său ȋl ȋnsoţește, are probabil zece sau unsprezece ani. Văd cum copilul ȋși lipește nasul de fereastră, și mă gândesc: dacă copiii ar putea să vadă toată violenţa aceasta, toate animalele acestea omorâte, poate că ar exista speranţa ca lucrurile să se schimbe? Aud însă cum micuţul strigă către tatăl său. ‚Tati, ia te uită! Ce tare! Scroafa asta mare de aici.‘ – Aseară la TV povesteau la ‚Dosarele XY nerezolvate‘ despre uciderea unei fete, care a fost omorâtă și tăiată ȋn bucăţi, spre consternarea și revolta oamenilor. ‚Așa ceva am văzut eu săptămâna asta de 3.700 de ori‘, intervin eu ȋn discuţie. Acum nu mai sunt numai o ciudată, dar mai mult, sunt și bolnavă la cap. Deoarece simt consternare și revoltă nu numai faţă de o crimă comisă asupra unui om, ci și faţă de crimele comise de mii de ori asupra animalelor: de 3.700 de ori numai ȋn această săptămână și numai ȋn acest abator. Ca să te numești om – nu ar trebui oare, să spui nu, să refuzi să fi ordonatorul unei crime ȋn masă – pentru o bucată de carne? Ciudată mai e lumea asta. Poate că totuși micuţii viţeluși, smulși din uterul mamelor lor, care au murit ȋnainte de a se naște, au avut cel mai mult de câstigat dintre noi toţi. La un moment dat, a sosit și ultima dintre aceste zile interminabile și am primit dovada absolvirii perioadei de practică, o hârtie plătită scump, așa cum nu am mai plătit pentru nimic până acum. Ușa se ȋnchide, soarele timid de noiembrie mă ȋnsoţește prin curte către autobuz. Ţipetele și zgomotul mașinilor se atenuează. Când traversez strada, o mașină cu remorcă, care transportă animale cotește către intrarea ȋn abator. Este plină pe două etaje cu porci, ȋnghesuiţi unul ȋn altul. Plec fără să mă uit macăr o dată ȋnapoi, căci am obţinut atestatul, și acum voi ȋncerca să uit, ca să pot trăi mai departe.

 De luptat, să lupte alţii dacă vor; mie mi-au fost luate ȋn acel abator puterea, voinţa și bucuria de a trăi, și au fost ȋnlocuite cu sentimente de vinovăţie și nesfârșită tristeţe. Iadul este printre noi, de mii și mii de ori, zi de zi. Totuși, ceva ne rămâne fiecăruia dintre noi de făcut: Să spunem nu. Nu, nu și iarăși nu!“ (Sfârșitul raportului medicului veterinar Christiane Haupt)

 Renumitul autor și psiholog Dr. Helmut Kaplan comentează raportul Dr. Christiane Haupt ȋn eseul „Trădarea animalelor“: „‚Un film video de 12 minute din 2001, despre activitatea normală a unui abator, demonstrează că Dr. Christiane M. Haupt, nu a nimerit ȋn nici un caz ȋntr-un abator cu condiţii deosebit de proaste, sau ȋntr-un moment nefavorabil. Nu este un filmuleţ filmat cu ‚camera ascunsă‘, ci este vorba de o filmare oficială ȋntr-un abator certificat EU, aflat ȋntr-o zonă la graniţa dintre Austria și Bavaria.‘ O scenă cheie: ‚Un taur puternic, este ridicat cu ajutorul unui lanţ metalic agăţat de un picior din spate, atârnă cu capul ȋn jos pe banda rulantă – aparent ameţit de ȋmpușcătura cu bolţuri. Măcelarul ȋi taie gâtul cu un cuţit mare, ţâșnește un val consistent de sânge. (…) Deodată se ȋntâmplă ceva, ce ȋngheaţă privitorul: ȋn timp ce măcelarul lucrează fluierând, tăind prin pieptul larg despicat, ochii animalului se deschid și se ȋnchid ȋncet. Apoi taurul ȋncepe să mugească – ȋn secvenţa din film se aude fără nici un dubiu: un răget ȋnfiorător, gutural, acoperind zgomotul procesului de măcelarit. În cele din urmă, animalul acoperit de sânge se ridică chiar de câteva ori la cârligul de care este agăţat. Măcelarul, care deja tăia copitele din faţă, este nevoit să se mute ȋn spate. Taurul se luptă ȋnca minute ȋn șir pentru viaţa sa.‘ Această scena șocanta face parte, așa cum am spus, din activitatea normală de zi cu zi a unui abator (acest abator a fost chiar considerat unul ‚exemplar‘, de aceea presupunem că, ȋn alte abatoare condiţiile sunt și mai groaznice): Din 30 de animale, care au fost sedate ȋn decurs de o oră prin ȋmpușcătura cu bolţuri, 6 s-au trezit din nou.

 O versiune revizuită a acestei filmări (care a fost difuzată de mai multe canale TV germane), dezvăluie secvenţe care au fost cenzurate, arătând detalii ȋnfiorătoare: ‚În noua versiune se poate vedea, nu numai că taurul tipă, ȋn timp ce se zbate minute ȋn șir. Când măcelarul curăţă camera de sângele animalului care curge ȋn valuri, nefericitul taur se folosește de ultimele puteri și ȋncearcă să ajungă cu limba apa folosită pentru curaţarea podelei. Înregistrările atestă fără ȋndoială faptul că: aceste animale sunt total conștiente. Sunt conștiente ceea ce se ȋntâmpla ȋn jurul lor, ȋn timp ce sunt tăiate pe bandă și transformate ȋn carne.

Gail A. Eisnitz arăta ȋn cartea sa ‚Slaughterhouse‘, că atrocităţile deja prezentate reprezintă numai vârful icebergului crimelor comise, când ne referim la ce se ȋntâmplă zilnic, ȋn lumea ȋntreagă, ȋn abatoarele din ţările așa zis ‚civilizate‘. În documentarea pentru scrierea acestei cărţi, autoarea a chestionat lucrători din abatoare, ȋnsumând aproape două milioane de ore petrecute ȋn preajma boxelor de sedare. Următoarele pasaje extrase din interviuri cu lucrătorii din abatoare, au fost expuse publicului de către autoare, la o prezentare a cărții pe 18. Septembrie 1999: ‚Am văzut carne vie de vite. Le-am auzit mugind, când oamenii ȋnfigeau cuţitul și ȋncercau să le jupoaie pielea. Mă gândesc că este oribil pentru un animal să moară așa puţin câte puţin, ȋn timp ce diverși angajaţi ȋși ȋndeplinesc diferite operaţiuni de prelucrare, pe care le au de făcut asupra sa.‘ ‚Majoritatea vacilor pe care le suspendă …, sunt ȋncă ȋn viaţă. Le despică. Le jupoaie. Sunt ȋntotdeauna ȋncă vii. Picioarele le sunt tăiate. Au ochii larg deschiși și plâng. Ţipă, și poţi vedea, cum ochii aproape le sar de durere din orbite.‘ ‚Un angajat mi-a povestit, cum o vacă care a rămas blocată cu un picior ȋn podeaua unei mașini de transport, s-a prăbușit. ‚Cum ai scos-o vie de acolo?‘ l-am ȋntrebat pe tip: ‚Oh‘, răspunde el, ‚ne-am dus sub camion și i-am tăiat piciorul.‘ Cănd ţi se spune asa ceva, ȋntelegi că se ȋntâmplă multe lucruri care rămân ascunse, de care nimeni nu are habar.‘ ‚Altă dată era un porc viu, care nu făcuse nimic rău, nici măcar nu fugea prin jur. Am apucat o ţeavă lungă de 1 metru și l-am lovit până a murit.‘ ‚Când un porc se ȋmpotrivește și nu vrea să se miște, iei un cârlig pentru agăţat carne și i-l ȋnfigi ȋn anus. (…) Apoi ȋl tragi ȋnapoi. Tranșezi porcul, ȋn timp ce este viu, și deseori cârligul chiar ȋl omoară.‘ ‚Odată am luat un cuţit – era suficient de ascuţit – și am retezat nasul unui porc, ca pe o bucată de carne pentru micul dejun. Pentru câteva secunde porcul parca ȋnnebunise. Apoi, s-a așezat acolo pur și simplu, stătea și părea total tâmpit. Apoi am luat un pumn de sare lichidă și i-am aruncat ȋn nas. Acum porcul era total ȋnnebunit și ȋși ȋnfigea nasul peste tot prin jur. Am luat mai multă sare și am ȋndesat-o ȋn fundul porcului. Bietul porc nu mai știa acuma, dacă ar trebui să ȋși golească intestinul sau să orbească.‘ ‚După un timp te desensibilizezi. (…) Când ai un porc viu …, nu ȋl omori pur și simplu. Vrei să ȋi provoci cât mai multă durere. Îl lovești cu putere ȋn trahee, ȋl faci să se ȋnnece ȋn propriul sânge. (…) Un porc viu se uita la mine ȋn sus, și eu mi-am luat pur și simplu cuţitul și (…) i-am scos ochii, ȋn timp ce stătea acolo. Și porcul acela doar ţipa ȋntr-una.‘“ (Sfârșitul citatului din Dr. Kaplan, textul integral și sugestii de materiale gasiţi pe internet: http://www.ProVegan.info/aufsatz- verrat, Quelle: http://www.tierrechte-kaplan.org/ kompendium/a214.htm)

Nimeni nu ascunde faţă de noi cum sunt exploatate animalele. Nimeni nu ascunde faptul că animalele sunt ucise ca să ajungă în farfuria oamenilor sub formă de carne.

Şi dacă aţi citit acest raport atunci să răspundeţi la următoarele întrebări:

– cine susţine această industrie malefică?

– cine plăteşte pentu ceea ce aţi citit în rândurile de mai sus?

– cine trebuie să renunţe la violenţă şi la tradiţiile tâmpite? Sigur nu bietele animale.

– dacă poţi trăi fără carne din acest moment, de ce o mai faci în continuare? Oare pentru că îţi place ceea ce ai citit…

Semnat, o vegană extremistă care nu consumă nimic de origine animală şi a înţeles totul din raportul prezentat.

                                                                                                         Autor: Enikö Pal

Cafea Reishi

Ce ar trebui să știu despre cafea?

Cafeaua

Cafeaua este o băutură de culoare neagră ce conține cofeină și care se obține din boabe de cafea prăjite și măcinate.

Cele mai vechi informații credibile cu privire la consumul de cafea datează din secolul al XV-lea, din Yemen, Peninsula Arabică. În acele regiuni, boabele de cafea au fost pentru prima dată prăjite și consumate într-un mod similar celui din prezent. Originea cafelei ar fi o zonă a Etiopiei numită Kaffa, de unde se răspândeşte în Arabia, Yemen şi Egipt.

Cafeaua este la început privită drept aliment şi nu băutură, iar în Orient toate păturile sociale au acces la ea. În 1453 cafeaua este adusă la Constantinopol unde este deschisă prima cafenea din lume. Totodată legea turcească permitea femeii să divorţeze dacă soţul său nu îi aducea zilnic raţia de cafea.

Cafeaua este declarată băutură permisă creştinilor de către Papa Clementin al VIII-lea şi este adoptată de Europa în momentul în care se deschide prima cafenea la Veneţia, în 1645, urmată de una în Paris, în 1672. La 1700 existau deja 2000 de cafenele în Londra. În Brazilia industria cafelei debutează cu legătura extraconjugală dintre colonelul brazilian Francisco de Melo Palheta şi soţia guvernatorului francez din Guyana, care îi trimite amantului un buchet de flori în care ascunde nişte lăstari de arbore de cafea. Cafeaua primeşte chiar o odă din partea lui Johann Sebastian Bach, în 1732.

Cafeaua este un excelent stimulent al sistemului nervos, te energizează, îţi îmbunătățește pe termen scurt memoria, atenţia şi concentrarea. Creierul tău este în alertă şi atent la orice stimul din mediu după ce consumi cafea. Cafeaua are efect diuretic,  stimulează organismul să producă mai multă urină. Atenţie la hidratare! Mai multă cafea înseamnă şi un necesar mult mai mare de apă pentru organism.

Facilitează oxigenarea sângelui şi respiraţia, dilatând tractul respirator şi permiţând pătrunderea aerului în plămâni. Cafeaua este utilizată de către unii specialişti în calmarea simptomelor astmului şi altor afecţiuni respiratorii. Este de asemenea un bun remediu împotriva constipaţiei.

Băutorii de cafea primesc zilnic o doza importantă de antioxidanţi, crom şi magneziu, care ajută la reglarea nivelului de glicemie în sânge.

 După ce bem cafea, cafeina este absorbită de fluxul sanguin. În creier, cafeina blochează neurotransmiţătorul denumit adenozină. Când acest lucru se întâmplă, creşte nivelul altor neurotransmiţători, cum ar fi dopamina şi norepinefrina. Studiile de laborator realizate pe oameni au dovedit că diferite aspecte ale funcţionării creierului sunt îmbunătăţite de cafea, incluzând memoria, starea psihică, vigilenţa, nivelul de energie, timpul de reacţie şi funcţiile cognitive.

 Cafeina creşte nivelul de adrenalină. Acesta este hormonul de „luptă sau fugi”, care are ca rol pregătirea organismului uman pentru eforturi fizice intense. Cafeina face ca celulele grase să distrugă grăsimea corporală, eliberându-se în sânge sub formă de acizi graşi liberi şi făcându-le să devină combustibil pentru organism. Performanţele fizice sunt îmbunătăţite de consumul de cafeina, dar desigur nu pe termen lung.  

Majoritatea substanțelor nutritive prezente in boabele de cafea nu sunt distruse in procesul de prelucrare si preparare, cum ar fi: B5, B2,B1,B3, potasiu, magneziu, mangan.

Din anumite motive, băutorii de cafea au un risc mai scăzut de a se îmbolnăvi de diabet de tip 2. Studiile au demonstrat că persoanele care beau cantităţi mari de cafea au un risc mai scăzut cu 23-50% de a se îmbolnăvi de diabet de tip 2, un studiu arătând că riscurile pot fi scăzute chiar cu până la 67%.

Boala Alzheimer este cea mai comună boala neurodegenerativă. Trebuie să mâncăm sănătos şi să facem sport. De asemenea consumul de cafea pare a fi o măsură de prevenţie foarte eficientă a acestei boli.

Boala Parkinson este a doua boala neurodegenerativă din lume ca număr de persoane afectate. La fel ca şi în cazul bolii Alzheimer, în prezent nu se cunoaşte nici un tratament eficient. Studiile efectuate până în prezent au descoperit că băutorii de cafea au un risc mult mai scăzut de apariţie a bolii Parkinson.

Cafeaua ne ajută în lupta cu afecţiuni precum ciroza.  Ciroza este o afecţiune din cauza căreia celulele ficatului sunt distruse, iar ţesutul normal şi funcţional al ficatului este înlocuit de ţesut cicatricial. Studiile arată că unul dintre principalii apărători ai ficatului împotriva cirozei este cafeaua. Persoanele care consumă cafea pot avea un risc cu până la 80% mai mic de a se îmbolnăvi de ciroză.

Cafeaua ne ajută să luptăm cu depresia şi cancerul. În cazul cancerului cafeaua constituie un factor protector, cel puţin în cazul cancerul hepatic şi colorectal. Studiile au arătat că băutorii de cafea au un risc cu 40% mai redus de a se îmbolnăvi de cancer hepatic şi cu 15% mai mic de a se îmbolnăvi de cancer colorectal.

S-a vehiculat adeseori ideea că tensiunea arterială crescută poate fi provocata de cafeină. Deși acest lucru este adevărat, efectul hipertensor al cafeinei este destul de mic (3-4mm/Hg) și de obicei, nu apare atunci când bei cafea normală. Efectul hipertensor poate persista la anumite persoane, prin urmare este recomandat să ţineţi cont de acest lucru dacă aveţi probleme cu hipertensiunea.

Studiile efectuate de către oamenii de ştiinţă nu atestă mitul conform căruia cafeaua este responsabilă de apariţia bolilor cardiace.

Există multe studii desfășurate pe perioade lungi de timp (între 18 și 24 de ani) care au concluzionat că persoanele care beau cafea zilnic trăiesc mai mult. Efectul de longevitate pare să fie şi mai accentuat în cazul bolnavilor de diabet de tip 2, conform unui studiu care s-a desfăşurat timp de 20 de ani.

Un studiu realizat de Facultatea de Sănătate Publică a Universităţii Harvard arată faptul că cei care beau cafea prezintă un risc de sinucidere cu până la 50% mai mic. Băutura acţionează ca un antidepresiv uşor şi ajută organismul să producă mai multă dopamină, noradrenalină şi serotonină.

Cercetătorii norvegieni au observat că persoanele care beau cafea acuză un nivel al durerii de maximum 41, pe când cei care nu obişnuiesc să bea cafea simt durerile mai intens, ajungând la un nivel de 55, datorită faptului că băutura stimulează producţia de dopamină şi serotonină.

Din cauza cofeinei din compoziție, cafeaua poate solicita prea mult sistemul nervos sau cardiovascular al persoanelor care suferă de afecţiuni cronice, hipertensiune, sau care urmează anumite tratamente.

Oamenii de ştiinţă susţin că o concentraţie prea mare de cofeină poate conduce la deshidratare şi la creşterea stării de anxietate, de aceea cafeaua prea concentrată poate să aducă mai multe deservicii organismului, decât beneficii.

De reţinut este faptul că zahărul, laptele şi orice arome adăugate în cafea o transformă într-o băutură plină de calorii şi substanţe dăunătoare. Este extrem de indicat să evităm mixurile din plicuri care conţin o mulţime de ingrediente nesănătoase.

Cafeaua este indicat să o bem neagră (Black Coffee), cu o concentraţie medie şi să nu fie fierbinte.

Eu am ales să beau o variantă de cafea de calitate superioară, cu aciditate redusă ,infuzată cu ciuperci medicinale şi anume Reishi.

Reishi este clasificată ca prima ciupercă dintre cele considerate superioare în cea mai veche farmacopee chinezească a lui Seng Nong din anul 56 î.H., dar se crede că asiaticii o foloseau cu multe secole înaintea acestei date. Este cea mai faimoasă ciupercă medicinală din lume fiind numită „ciuperca nemuririi, marele protector imunitar, spiritual şi mental”.

Combinaţia dintre o cafea de calitate superioară şi o ciupercă medicinală cu beneficii minunate nu poate decât să ofere o băutură delicioasă, aromată, sănătoasă.

Enikö Pal

De ce sunt bărbaţii vegani mai atrăgători?

Veganismul  a devenit un stil alimentar din ce în ce mai uşor de adoptat. În sine stilul de viaţă vegan este adoptat de către tot mai mulţi oameni. Dacă până nu demult exista trendul plant-based, mai ales la femeile care aveau o siluetă de invidiat sau femei ce merg la sală; în prezent cel mai în trend dar şi cu adevărate beneficii pentru toată lumea este să fii vegan.

Miturile spun că alimentaţia cu vegetale este pentru femei, nu pentru bărbaţi. Atunci eu spun sigur: veganismul este pentru bărbaţi!

Foarte mulţi bărbaţi sunt vegani doar că ei sunt mai puţin vocali, se fac mai puţin auziţi decât femeile. Deoarece bărbaţii vegani obişnuiţi, adică nu vedetele, ies foarte puţin în evidenţă, avem impresia că nu prea sunt mulţi şi că alegerea de a fi vegan ca bărbat nu este cea mai bună. Ceea ce este fals. Femeile şi bărbaţii fac parte din aceeaşi specie şi au nevoie de aceeaşi alimentaţie sănătoasă, pe bază de vegetale.

Plecând de la tradiţia că atunci când băieţii sunt mici sunt obligaţi să ucidă animale nevinovate şi fără apărare şi sunt batjocoriţi atunci când aleg să nu ucidă pentru că dacă nu o fac nu sunt bărbaţi, s-a ajuns la status-ul: sunt bărbat şi trebuie să mănânc carne, pentru că îmi dă putere! Trebuie să ucid fiinţe fără apărare astfel nu denot masculinitate! Inclusiv violenţa în familie are legătură directă cu tradiţia uciderii animalelor.

Astfel majoritatea bărbaţilor, subjugaţi de tradiţii, necunoaştere şi lipsă de voinţă, ajung să se supună singuri şi voluntari la o mulţime de afecţiuni şi boli grave. Deoarece cunoaştem cu toţii( nu neapărat că şi recunoaştem sau luăm măsuri) că produsele de origine animală produc foarte mult rău organismului uman.

Studiile ştiinţifice şi realitatea de zi cu zi, care este un factor foarte important, arată că bărbaţii care consuma mai multe vegetale, dar mai ales cei vegani:

– sunt mult mai atrăgători;

– sunt foarte protectori, nu îl ucid pe cel care nu se poate apăra ci îl protejează, ceea ce în subconştientul unei femei este foarte important;

– sunt înţărcaţi şi nu mai beau lapte, ceea ce îi fac mult mai masculini;

– au mai puţine disfuncţii erectile (orice am spune, asta contează);

– sunt mai fertili;

– sunt mai sănătoşi, de exemplu colesterolul rău nu se găseşte decât în produse de origine animală, acidul uric mărit nu se obţine niciodată din consumul de produse vegetale, produsele de origine animală aduc organismului un mare aport de toxine;

– miros mai bine, deoarece nu se descompune în intestine carnea de la grătarul consumat cu o săptămână în urmă, produsele de origine animală nu sunt greu de digerat ci pur şi simplu intră în putrefacţie. Conform unor studii făcute în Praga şi Australia, Havlicek J, Lenochova P. The Effect of Meat Consumption on Body Odor Attractiveness. Chemical Senses . 2007;

– au un apetit sexual mai mare;

– au un metabolism bun;

– au o stare de stres scăzută

– au un apetit sexual ridicat, dar acesta se poate crește și cu ajutorul vegetalelor proaspete, pulberilor afrodisiace (acolo unde este necesar) şi adaptogene la stres, mâncare crudă şi sănătoasă (legume, fructe); se exclude din alimentație carnea, laptele și tot ce este de origine animală.

– au o condiţie fizică bună, din principiu pe bărbaţii vegani îi întreţine mâncarea sănătoasă şi eliminarea consumului de produse de origine animală (care sunt mari consumatoare de energie);

– bărbaţii vegani nu susţin violenţa, nici direct nici indirect;

– iubesc animalele, nu doar animalele de companie, ceea ce denotă că au compasiune;

– îi interesează viitorul, sunt conştienţi de realitatea în care trăim, văd dincolo de carnea de la raft, ceea ce este atrăgător, mai ales la un bărbat;

– bărbaţii vegani au nivel de testosteron mai crescut, conform unor studii făcute în UK, SUA şi Australia cu bărbaţi vegani şi bărbaţi consumatori de carne;

– au pielea strălucitoare, un fapt din nou dovedit prin studii, prin studierea pielii veganilor si non veganilor cu un aparat numit spectrofotometru, care măsoară cantitatea de reflexie transmisă de piele, culorile reflectate de pielea veganilor fiind chiar frumoase;

– bărbaţii vegani ştiu să gătească;

– conform aplicaţiei de întâlniri Zoosk, bărbaţii vegani primesc cu 62% mai multe mesaje decât profilele obişnuite;

Poți găti și descoperii sute de mii de arome și texturi, deoarece prin veganism descoperi ce este mâncarea; este pur şi simplu minunat când nu mai trebuie să fierbi animale moarte care miros groaznic şi apoi să le acoperi gustul fad şi mirosul oribil cu vegetale şi plante. Bărbaţii veganii ştiu să gătească atât de multe mâncăruri gustoase şi rafinate, mai ales când sunt îndrăgostiţi J;

De ce să iei în considerare să devii vegan? Pentru că nu este niciodată prea târziu!

Doar să iei în considerare faptul că fiecare vegan regretă un singur lucru: că nu a devenit vegan mai repede. * exceptând norocoşii care au fost crescuţi vegani.

Deoarece acum informaţia circulă mai repede şi foarte multă lume are acces la ea, aflăm despre foarte mulţi sportivi de performanţă din istorie şi din prezent, că au un stil de viaţă vegan şi o alimentaţie raw vegană mai ales în perioadele ultra solicitante din cariera sportivă.

Foarte multe vedete de renume mondial şi oameni de mare succes sunt vegani, dintre care o mare parte sunt bărbaţi.  Să nu uităm de ultimul documentar vegan cu Lewis Hamilton şi Jackie Chan… încântător!

Veganismul este în primul rând o schimbare în bine pentru tine însuţi, apoi pentru tot ceea ce te înconjoară: oameni, animale, planetă, natură, etc.

Nu trebuie sa fii vedetă de renume mondial ca să devii vegan, trebuie să fii propria ta vedetă, trebuie tu să fii sănătos, să te simţi bine, să te gândeşti logic la prezent şi viitor, să fii schimbarea ce vrei să o vezi în jurul tău şi nu în ultimul rând: să fii atrăgător!

Dacă ai deja o parteneră vegană schimbarea trebuia făcută din prima zi dar nici acum nu este prea târziu. Foarte multe femei vegane sau vegetariene mi-au spus  că îşi iubesc partenerul dar sunt nefericite când el consumă carne. Şi vorbesc despre acest fapt în România.

Dacă ai copii alegerea este simplă: le dau o şansă la viitor şi devenim cu toţii vegani sau le distrugem viitorul cu fiecare masă cu produse de origine animală.

În ceea ce priveşte termenul „hegan”  pot să  spun că este interesant. Nu se cunoaşte exact etimologia acestui termen dar după cercetări apare pe o pagina web Dicţionar urban în Martie 2010. Studiile relevă faptul că din fericire foarte mulţi bărbaţi vor să reducă consumul de carne sau să devină vegani dar din păcate au parte de reacţii negative şi foarte nocive din partea bărbaţilor din jurul lor, la muncă, familie, cercul de prieteni. Se pare că bărbaţii care nu sunt suficient de stăpâni pe masculinitatea lor au nevoie de aprobarea socială ca să reducă consumul de produse de origine animală sau să devină vegani. Dar numărul bărbaţilor vegani a crescut atât de mult încât nu mai este cazul de această aprobare socială. Astfel a apărut acest termen, „hegan”, pentru bărbaţii vegani siguri pe masculinitatea lor. Sigur că se explică de ce bărbaţii nu prea vor să devină vegani, este vorba de tradiţii stupide şi nu puţine, care duc la presiune socială. S-au scris de asemenea şi multe cărţi pe această temă, de exemplu „The sexual politics of meat”. Din păcate bărbaţii nu fac atât de publică alimentaţia lor precum femeile, astfel nu putem avea un număr prea exact al lor.

Dar sunt mulţi! Şi vrem să fie şi mai mulţi!

Bărbaţii deschişi spre ideea de a consuma mai multe vegetale, cei care consumă cu plăcere un grătar vegan, cei care reduc consumul de produse de origine animală  şi cei care cochetează cu ideea de a devenii vegani, sunt atrăgători, iar veganii sunt cei mai atrăgători.

Enikö Pal