Kilogramul de miel este scump, ce tragedie!

Deşi religia ar trebui să ne înveţe să fim mai buni, promovează de fapt obiceiuri sângeroase. Contrar doctrinei „Să nu ucizi”, de Paşti religia promovează uciderea unui animal atât de inocent, mielul.

În prejma Sărbătorilor Pascale presa este inundată de jale, oftică şi revoltă, că este scump kilogramul de miel.

Şi ce dacă?

În modul cel mai serios: şi ce dacă?

Sunt atât de mulţi oameni, femei, bărbaţi, copii, bătrâni, bogaţi, săraci, graşi, slabi, înalţi, scunzi, orice rasă, care pot trăi fără carnea de miel de Paşti!

Sunt atât de mulţi oameni frumoşi şi sănătoşi care nu consumă carne. Oameni care au un suflet frumos, respectă viaţa altor fiinţe, oameni care gândesc singuri, gândesc liberi! Nu mai sunt legaţi în „lanţuri” de tradiţii sângeroase, care culmea, promovează ceva bun şi frumos. Ca şi războiul, acei oameni spălaţi pe creier, merg să ucidă alţi oameni fiind convinşi că fac o faptă bună. La fel ca cei care ucid mieii pentru că este Paştele.

De ce mielul?

„Deşi sacrificiul şi ofranda au sensuri profund diferite, scopul ambelor acţiuni rămâne acela de comunicare cu Divinitatea. Întrucât omul profan nu poate comunica cu Divinul decât printr-un intermediar (victima sacrificată sau ofranda), o mare valoare spirituală este acordată naturii victimei ce urmează a fi ucisă. Acest mecanism este deosebit de evident mai ales în cazul alegerii mieilor cei puri şi nevinovaţi drept victime.”

Pe mine nu au reuşi să mă spele pe creier cu această explicaţie. Dacă Divinitatea îmi cere să ucid fiinţe pure, nevinovate şi fără apărare, eu refuz să comunic cu o astfel de Divinitate.

Şi dacă ucid un miel, Divinitatea o să îmi răspundă înapoi: bravo! Eşti un om bun.

 Divinitatea vrea sânge nevinovat?

Eu cred că sunt mai aproape de Divinitate dacă nu ucid, dacă îmi ajut aproapele, dacă salvez animale, dacă salvez vieţii prin simplul aspect că nu consum carne, dacă respect planeta pe care trăiesc prin faptul că nu susţin industria fermelor de animale. Sunt prea multe aspecte negative pe care oamenii le consideră normale, sunt prea multe tradiţii care nu ar trebui să mai existe în secolul actual.

Religia promovează să nu ucizi dar totuşi promovează să ucizi. Nu este hotarâtă, aşa că le promovează pe ambele, făcând din oameni nişte marionete uşor de manipulat.

Şi oamenii funcţioneză la fel:

– miel, porc, vacă, găină, trebuie ucise şi mâncate.

-câine, pisică, acestea sunt scârboase de mâncat.

Omul egoist se crede centrul Universului, se crede suprem, se crede stăpân peste viaţa tuturor animalelor! Omul egoist consideră că a merge în piaţă şi a cumpăra o bucată de cadavru de miel este un lucru frumos, bun, etic şi fără de care nu poate sărbători Paştele.

„Cine nu mânâncă miel de Paşte, nu-i merge bine tot anul” spune o străveche zicere românească.

Ca şi tradiţiile, zicerile acestea străvechi nu se împacă bine cu ştiinţa. Dar nu promovează nici bunătatea.

Şi cât de bine îmi merge de când nu mai mănânc  carne!

Şi cât de bine îmi merge de când nu mai iau viaţa altor fiinţe, şi NU, nici nu plătesc pe alţii să ucidă animale pentru mine!

Şi cât de bine îmi merge de când sunt oaia neagră, care nu merg cu turma!

Şi cât de bine îmi merge de când nu mai susţin industria fermelor de animale!

Şi cât de bine îmi merge de când am deschis ochii şi am realizat că: a ucide este greşit!

Drag cititor

Să îţi deschizi sufletul şi mintea, a mânca animale nu are cum să fie etic. Hrăniţi-vă cu vegetale, faceţi o detoxifiere a organismului, a sângelui şi a sufletului. Şi dacă mai urmaţi tradiţii sângeroase, să nu uitaţi de un detox al mentalului şi al mintalului.

Vă doresc  un Paște fără violenţă şi fără egoism!

Lăsaţi mieii să trăiască! Şi evitaţi ouăle, au prea mult colesterol.

Autor: Enikö Pal

Susţinătoare a ideii că singura viaţa care ne aparţine este propria viaţă.

Autoarea ghidului pentru o viaţă mai împlinită „Ghidul bobocului Vegan”