Am obținut permisul de conducere pentru categoria A în epoca când era doar proba de poligon. Motocicleta pe care am făcut școala era un MZ de 125cc. Școala consta în ceva de genul: aici este poligonul, aici este motocicleta, garajul și cheile, te dai numărul de ore de la școală plus poți să te dai cât vrei dacă îi bagi benzină.
Atâta am făcut poligonul că am ajuns sa îl fac cu ochii închiși. Dar nu era proba de oraș și nu luai pasageri. Erau alte vremuri, nu stătea nimeni să dedice timp pentru tine în mod special.
Oricum experiența pe motor am dobândit-o mai târziu, între timp am condus TIR-uri și am pilotat avioane.
Am ieșit cu motocicleta în oraș mare prima oară cu prietenul meu și m-am prins repede cum se merge. Am început să fac naveta la muncă cu motocicleta prin Brașov. Apoi am început să ieșim împreună ture mai lungi cu motocicletele.
Să mergi în cuplu cu două motociclete în ture mai lungi este interesant și de acolo și ideea: la cât îmi spui ce și cum să fac, mai bine să te faci instructor. Și s-a făcut!

Acum vroiam să vă povestesc despre cea mai frumoasă tură cu motocicleta, o experiență pe care toți începătorii ar trebui să o aibă.
Eu nu mai sunt începătoare dar în tura aceasta m-am alintat și m-am considerat începătoare. Ca să fiu alintată pe tot drumul că doar am fost cu trei instructori de la fabrica de fericire, adică de la Școala de șoferi Geo, instructorii de la categoria A.

Scoala de soferi Geo: http://www.scoaladesoferigeo.ro

Vineri după-amiaza am mers și eu câteva ore la poligonul moto unde face instructorat și prietenul meu. Colegul lui a spus că merge la Craiova să cumpere o motocicletă, merge cu George (șeful școlii Geo), merg cu 1 motor și se întorc cu două. Și la care le vine ideea: putem merge 3 și ne întoarcem 4… motoare 🙂
Zis și făcut, ajungem seara acasă, facem bagajul pe două zile, fiecare cu bagajele lui, pe mobra lui.
Stabilim o oră decentă de plecare, 9 jumătate. Te trezești, faci exercițiile, mănânci un pic și eventual bei o cafea. Când plecăm în excursie beau cafea pe drum, acela este farmecul.

Dimineața eu adaug…să știți că eu nu merg tare. OK, nu merg nici încet, dar eu nu am parbriz și peste 100 km la oră nu mă simt confortabil. Și mi-am schimbat cauciucurile recent la Lola (motocicleta mea, un BMW F650 ST). Aveam cauciucuri mai degrabă de off-road și nu se așeza pe curbe. Acuma, cu aceste cauciucuri Michelin Road Classic îmi ador și mai mult motocicleta.

Am o pasiune fără limite pentru motocicletele mari, sunt topită dupa BMW-urile acelea mari, cu genți laterale mari și piloți cu echipament verde fosforescent 🙂
Pentru mine ar trebui să fabrice un mini BMW GS ca să îmi pot îndeplini visul de a pilota motocicleta viselor mele.
Îmi iubesc motocicleta, o ador. Dar pot să îmi placă și alte motociclete.
Să revenim la tura mea superbă. Mă alint că plec la o tura moto pe o rută superbă și o zi întreagă la dispoziție, tocmai de la Brasov la Craiova pe culoarul Rucăr-Bran. Chiar superb.

S-a stabilit că primul va merge Geo cu BMW-ul mare, apoi eu, iar ultimul să fie prietenul meu, el oricum era obișnuit să îmi țină spatele :). Adică eu să merg înaintea lui ca să nu mă piardă și să nu ne înghesuie șoferii care nu au răbdare după noi. :):)
S-a mers absolut perfect, a fost exact în ritmul meu, nu încet dar nici tare, exact în ritmul unde mă simțeam eu perfect. Ne-am oprit să alimentăm, să bem apă, am dansat, am făcut poze, ne-am distrat și am avut o tura moto de vis. Ne-a udat ploaia înainte de Pitesti până la lenjeria intimă pentru că nu ne-am echipat cu costumele de ploaie (au stat uscate în bagaj).
De la Pitesti a fost soare și ne-am uscat, mă tot ridicam să merg pe scărițe să mă usuc mai bine 🙂

Înainte de Craiova prietenul nostru și-a luat motocicleta și am mers în Craiova la cazare.
Când ne-am cazat a încept o ploaie de parcă era sfarșitul lumii. A trecut și ne-am dus la o terasă frumoasă unde am întâlnit un bucătar super, gătea foarte bine, era comunicativ și glumeț.
Mâncarea și berea au fost foarte bune.

Am cerut de la el inclusiv o rețetă excelentă: supă franțuzească de ceapă, rețetă pe care am să o scriu pe blog.
Am râs, ne-am distrat, am băut bere foarte bună, este ok, eu sunt în elementul meu alături de oameni faini, oameni care știu de glumă, oameni inteligenți. Și mai apoi, sunt instructori la fabrica de fericire, ei fac oamenii fericiți, deoarece motociclismul înseamnă fericire.

A doua zi aveam deja micul dejun promis de seara, piure cu trufe și cafea bună.
Am modificat un pic traseul de întoarcere și acuma aveam în spate două motociclete și doi instructori, deci aveam spatele super asigurat.
Știu, poate o să spuneți că nu e nevoie, că doar am plecat în atâtea ture lungi și singură, în afara de naveta prin oraș. Dar vă spun sigur că este super fain să știi că mai ai motoare în spate care sigur rămân în spatele tău. Pentru începători este perfect.

Și când ești în formație de patru motociclete destul de mari, în față ai efectiv deschizător de drum, ai un BMW mare (din nou, le ador), iar pilotul este verde fosforescent și cu multă experiență, este o senzație de vis, adică acuma efectiv aș plăti pentru o tură din aceasta. Dar să fie cu oameni faini, așa cum am fost în tura de față.
Iar în spate clar ai spatele asigurat, nu rămâi în urmă, iar când schimbi banda s-ar putea ca deja instructorul din spate să fie pe banda pe care urmeaza să schimbi. Chiar…fain.
Poate ca începător nu îți dai seama dar efectiv este o experiență superbă.

Am iesit cu prietenul meu și el avea mai multă experiență, am iesit cu prieteni să mergem la întruniri moto în alte orașe, au fost experiențe interesante dar până la urmă unii mergeau mai tare, alții foarte tare, unii mai încet, ne despărțeam și ne reuneam undeva la o benzinărie ori o parcare pe marginea drumului. Și ajungeam până la urmă la destinație, pe rând.

Dar în tura aceasta, parcă a fost scoasă din documetarele acelea faine cu motociclete și oameni plecați la plimbare în jurul lumii. Bine, noi am fost doar până la Craiova în această tură.
Dar la cât ne-a plouat, ne-a uscat, iar ne-a plouat iar ne-a uscat, parcă am fost în jurul lumii.

De data aceasta, având expriența de ploaie din ziua precedentă, când am văzut că se îngroașă gluma și în fața noastră se vedea ploaia, înainte de Pitesti ne-am echipat cu hainele de ploaie și ne-a plouat în Pitesti cu găleata. Apoi am prins un pic de soare apoi iar ne-a plouat până la Câmpulung unde ne-am oprit să mâncăm ceva.
Iar de la Câmpulung, pe tot culoarul Rucăr Bran până la Brașov a fost soare și frumos. Aerul era curat după ploaie, iar tot peisajul se vedea perfect. De vis.

Și acuma să vă spun cum este, de ce nu sunt pozele cu peisajele mirifice.
Pentru că atunci când pilotezi motocicleta și este o tură liniștită, frumoasă, fără nici o grabă, fără stres, o plimbare cu oameni faini și un drum absolut superb, efectiv trăiești acea călătorie și nu te mai oprești la poze.
Savurezi fiecare viraj, fiecare linie dreaptă, fiecare priveliște mirifică, fiecare secundă din acel drum în care te simți perfect liniștit și în deplină siguranță.
Și atunci trăiești la maxim fiecare secundă din acea călătorie. Iar la poze te oprești numai dacă efectiv vezi o parcare din timp și este și ok pentru motociclete.

Este drept ca nici nu sunt parcări multe sau prietenoase cu motoarele grele. Ce? Și motorul meu este greu. Este greu pentru mine, că eu sunt mică. Și încă visez la cel mai mare BMW GS. Nu îți ia nimeni dreptul să visezi.
Dar dacă poți să îți îdeplinești visele, chiar merită.
Și să faci afterschool cu oameni faini și experimentați, cu oameni dedicați, înțelegători și atât de liniștiți, chiar merită. Este un vis de realizat.
Din păcate la școală orele sunt puține, iar cele de ieșit în trafic sunt infime. Iar apoi ar fi de preferat să ai experiențe frumoase și mai ales să mergi cât mai corect și în siguranță în trafic.
All in all vroiam să vă povestesc despre tura mea moto superbă.

Enikö Pal