Experiența unei alte culturi, întotdeauna te schimbă; te face să devii mai bun, un om mai împlinit și complet. Îți lasă amintiri pe care nimeni nu ți le poate lua niciodată.
Enikö Pal – Don’t be afraid: Go Vegan!
În ultimul timp aud oameni care spun că sunt îngrijoraţi să devină vegani. Ce vă îngrijorează în aspectul de a deveni vegani? Faptul că veganismul scoate la suprafaţă tot ceea ce este mai bun din natura umană? Faptul ca aţi putea fi mai sănătoşi? Faptul că aţi deveni împliniţi din punct de vedere spiritual?
Sau poate faptul
că aţi putea trăi într-un corp curat, hrănit corespunzător, o minte sănătoasă,
un suflet bun şi ar putea să înceapă să vă pese cu adevărat de fiecare aspect
al vieţii şi de consecinţe.
Vă îngrijorează
faptul că aţi putea trăi frumos?
În a trăi vegan
sunt atât de multe aspecte pozitive încât singurul lucru care poate să vă
îngrijoreze este faptul că nu aţi adoptat deja acest stil de viaţă.
Deoarece în spatele cărţii ”Ghidul bobocului Vegan” se află de fapt o echipă de doi vegani, eu şi iubitul meu, următorul articol va fi scris de către el. După recenta călătorie în India va scrie despre cum este să fii vegetarian pur (vegan) în India, cât de bine poţi să mănânci, cum este carnea o opţiune în meniuri ci nu baza, cum stau ei la capitolul reciclare şi ecologism şi nu în ultimul rând cum se modernizează generaţiile tinere. Toate acestea din perspectiva interacțiunii cu oameni deschiși la împărtășirea experienței proprii, a tradiției și culturii orientale către un nou prieten din vest.
Cu oameni faini poți face multe lucruri faine. Așa am ajuns si eu să particip la concursul de gătit tocană la ceaun la una dintre cele mai mari întruniri de motocicliști din România, Motoraliul Anual din România MAN România. Inițial am vorbit cu organizatorul să merg cu un mic stand cu cartea mea dar când s-a anunțat concursul de gătit la ceaun, m-am înscris repede cu varianta de tocană vegană. Ce mi-a dat mai mare încredere a fost faptul că mulți au fost încântați de acest lucru și unii chiar scriau la postare faptul că se bucură că vor avea ce să mănânce. Chiar din echipele adversare am avut oameni vegetarieni care de-abia așteptau să încerce tocana pregătită de noi.
Am ajuns la eveniment din prima zi, am
postat cartea la vedere și ne-am pus pe odihnă. A doua zi mă căuta cineva de
zor. Ne-am bucurat enorm să întâlnim un cuplu, erau cu un stand cu echipamente
moto super faine, sunt vegani și foarte, foarte mari iubitori de animale, acei
iubitori de animale care practic fac ceva pentru animale nu doar vorbesc. Tot
respectul pentru ei, sper ca într-o zi să pot adopta și eu toate animalele
necăjite. Ea o fată minunată, el este un om cu inimă mare, la indian la
origini, și știe să gătească delicios. Am găsit soluția de a mări șansele de
câștig la concurs, i-am cooptat în echipa noastră.
De ce este bine să faci echipă? Noi,
fetele ne-am gândit și am luat la noi ingrediente, condimente, plante aromatice
proaspete, vegetale din grădină, iar băieții s-au ocupat de tot ceea ce
înseamnă gătitul la foc cu lemne. Până la aflarea detaliilor, noi eram siguri că
vom foc cu gaz sau oricum vom avea totul gata pregătit. Nu a fost chiar așa, ci
fiecare echipă trebuia să se descurce cu focul. Băieții s-au descurcat perfect.
Carnea și câteva vegetale au fost oferite de organizator prin furnizorul
principal de mâncare de la eveniment. Noi am avut ca și înlocuitor de carne
chicharrones de soia, ciuperci pleurotus, vinete, dovlecel și alte vegetale. Ca
și savoare a fost desigur condimentată în stil indian, așa cum un indian care
gătește delicios o face cel mai bine.
Înainte de concurs am stat de vorbă cu membrii echipelor adverse, am vorbit prietenește și am glumit până peste poate, iar la final am băut bere cu ei, însă în timpul concursului eram adversari crânceni. Fiecare susținea că tocana ce o prepară va fi aceea câștigătoare, fiecare având motivele lui. Eu am spus că deja am câștigat, eram la un concurs de gătit la ceaun, la o întrunire moto și făceam tocană vegană, aveam și cartea lângă mine și unii oameni chiar au răsfoit-o și cumpărat-o.
Cel mai distractiv lucru, ca să mai și
râdem, a fost că echipa care era lângă noi a spus clar că ei câștigă apoi se
chinuiau să convingă un membru al echipei să guste tocana și respectivul nu și
nu că el este vegetarian. Mă duc la el și îi spun să guste de la noi, la care
spune: Nu are carne? Îi explic că
este vegană, îi arăt cartea mea să mă creadă. Era surprins că era în concurs și
o tocană vegană și mănâncă și el o mâncare caldă de la ceaun. Reacția publică a
lui a fost: Votez cu ei, ca nu au carne!
Toți din toate echipele ne-am prăpădit de râs, mai puțin echipa lui.
Am făcut tocana, ne-am dus la jurizare și… le-a plăcut. Am luat locul 1.
A fost o senzație extraordinară.
Premiul l-a luat echipa care tot susținea
că vor câștiga deoarece consta în mâncare oferită de organizatori pentru
perioada evenimentului, mâncare care nu prea era vegană.
Una peste alta, a fost foarte fain.
Ceaunul nostru cu mâncare s-a golit primul, foarte mulți vegetarieni și vegani
dar și mulți curioși s-au înghesuit să încerce preparatul. Ia plăcut juriului
mâncarea noastră și au apreciat și ideea de a veni cu această variantă, i-a
plăcut mult și publicului mâncarea noastră și din păcate nu a fost suficientă
tocană pentru toți cei prezenți acolo.
Cireașa de pe tort a fost când sponsorul
concursului Tocana Magică, furnizorul de mâncare gătită de la eveniment și
membru al juriului m-a felicitat personal și mi-a cumpărat cartea.
Oamenii respectivi participă la evenimente
cu stand cu mâncare gătită, stand care poate hrăni câteva sute de oameni.
Majoritatea mâncării este din carne, ca vegan mănânci cartofi pai și murături.
Au o conopidă murată extraordinară și sunt în Guiness Book pentru cea mai mare
pâine de casă. Oameni din secuime, mai hotărâți, așa.
Proprietarul hanului respectiv era foarte
încântat de carte și abia aștepta să o citească. Deja a înțeles din acest
concurs că la evenimente mari sunt mulți oameni care ar alege varianta vegetală
la mâncare, sunt mulți vegetarieni, vegani sau oameni care vor să mănânce ceva
nou sau mai bun pentru stomac.
Au fost și câțiva motocicliști, mai cu mușchi,
tatuați și cu barbă, vegani și iubitori de animale, care au cumpărat cartea
mea, probabil să o citească și apoi să o dea mai departe.
Per total festivalul a fost fain de tot. Oamenii prietenoși, berea bună, mâncare găseai, concursuri distractive, premii faine, vremea excelentă, locația superbă și multe motociclettteeee.
Din toate acestea am învățat faptul că
minunata mea carte se prezintă foarte bine cu o mâncare bună. Oamenii trebuie
cuceriți cu gustul și partea pozitivă înainte de a vedea ce se află în spatele
produselor de origine animală. Și nu în ultimul rând au nevoie de un ghid, Ghidul bobocului Vegan.
Mulțumesc Cristi Man, organizator Motoraliul Anual National MAN Romania, mulțumesc echipei mele, echipa „Racheta”: Verzea Ionut, Iulia Tamaș, Octavian Derlogea, Vishal Narendra și Georgeta Brehoi de la AlphaHead, mulțumesc publicului și hanului Diszegi că ne-au votat.
Se spune că nici o întâlnire nu este întâmplătoare
și că oamenii frumoși și cu aceeași gândire se întâlnesc la momentul potrivit.
Pisică la Miau Cafe, uitându-se după oameni la masă.
Astfel am ajuns la Miau Cafe în București într-o zi călduroasă de vară. Deja era trecut de orele amiezii și alergasem dintr-o parte în cealaltă a Bucureștiului în scopuri bine definite dar nu atât de bine realizate. Am spus că am să ajung la Miau Cafe într-o zi dar desigur nu știam exact când, astfel nu am găsit-o pe Iulia, fata cu care stabilisem să ne întâlnim. În schimb am fost primiți foarte călduros de ospătăriță. O domnișoară foarte drăguță și vegană. Nu scria pe ecusonul ei că este vegană ci pur și simplu se simte, mai ales când acel vegan iubește animalele, are un suflet frumos și o minte deschisă.
Ciocolata caldă pe care am servit-o a
fost delicioasă și pisicile au fost adorabile. Pur și simplu preț de o oră m-am
relaxat atât de bine încât mi-aș fi dorit ca Iulia să mai întârzie.
Locul este superb, tot ceea ce se
servește la bar este vegan, diversitatea este mare și opțiunile sunt delicioase
și au preț rezonabil (în caz că v-a speriat cuvântul „vegan”).
Miau Cafe este o locație cu suflet, este un loc care ne demonstrează că putem să fim oameni dacă ne dorim asta suficient de mult. Miau Cafe s-a născut din dragoste pentru pisici și din dorința de a le ajuta. Nu este suficient doar să ne fie milă de animalele din jurul nostru. Oamenii minunați de aici fac mai mult de atât, oferă pisicilor un spațiu, le îngrijesc din punct de vedere medical. Pisicile sunt deparazitate, vaccinate, sterilizate. La Miau Cafe pisicile sunt iubite, aici oamenii au ocazia să le mângâie și să le țină în brațe chiar dacă nu le pot lua acasă. Scopul final este ca pisicile sa fie date spre adopție la oameni responsabili, deoarece spațiul nu este suficient pentru toate pisicile necăjite, părăsite și bolnave.
Spun eu că acestea sunt scopuri și fapte
nobile. Acești oameni pun vorbele în aplicare, le transformă în fapte.
Dacă iubești animalele dar mai ales
pisicile trebuie să ajungi la Miau Cafe!
O mare parte din banii obținuți din
vânzarea cărții în incinta Miau Cafe vor merge către nevoile pisicilor.
Faptele bune, frumoase, nobile nu sunt o
afacere, sunt un câștig sufletesc de neprețuit.
Pot să confirm și eu, îmi doresc să fac
din lumea acesta un loc mai bun dar oamenii sunt foarte reticenți. Iulia de la
Miau Cafe, ajută pisicile abandonate, rănite, bolnave. Acele pisici nu îi vor
da niciodată bani. Acele pisici sunt date spre adopție și sunt sigură că se fac
eforturi pentru acest lucru. Iar adopția nu include bani. Trebuie să ne ajutăm
între noi, trebuie să ajutăm animalele deoarece ele ne fac umani. Uitați-vă la
un om care nu iubește animalele…cum este acel om?
Toate se leagă, nici o întâlnire nu este
întâmplătoare. Până la următorul articol meditează ce faci tu practic pentru o
lume mai bună.
Enikö Pal 